Mătcălăul

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 aprilie 2019, 09:40

Este un obicei popular străvechi menit să întărească relaţiile de prietenie dintre tineri. Întrajutorarea între familii este de preferat, pentru că toate muncile vor părea mai uşor de realizat. Mătcălăul este o fiinţă mitologică invocată de tinerii de acelaşi sex, care vor să stabilească o relaţie de prietenie.

(rubrica radiofonică)

„Mătcuţitul fetelor” se face la vremea pomilor în floare, neapărat într-o zi lăsată de Dumnezeu pentru odihnă: duminica. Sunt nelipsite turta şi chituţa de mătcălău.

Fetele au nevoie de un „tată sufletesc”, pentru că tinereţea tinde să depăşească prin elan rigorile normalităţii. De aceea „rostul mătcuţirii” e ţinut de cel numit „tată sufletesc”; este cel  ce se îngrijeşte de colacul din făină de grâu curat, „turtă” şi buchetul de flori, „chituţa de mătcălău”, ca simboluri ale germinaţiei şi frumuseţii, simboluri pentru tinerele aflate în primăvara timpului. Gestica este la fel de simbolică: tatăl sufletesc lua turta de pe masă, lua sarea din mijlocul ei, decojea pâinea cu un ban de argint şi pe miezul–esenţă a grâului curat, punea atâtea picături de vin roşu câte participante erau la „mătcuţire”. Apoi mâncau bucăţica de pâine, ca o „grijanie”, pâine şi vin, se îmbrăţişau şi de atunci se strigau „văruţe” sau „surate”. Se pecetluia o prietenie pe viaţă. Ceremonialul însurăţirii, numit mătcălău în zona Banatului se putea derula în casă  sau într-o livadă. În partea de sud a ţării, înfârtăţitul şi însurăţitul au loc numai în loc deschis, de obicei lângă o apă curgătoare şi neapărat în ploaia de flori a primăverii.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sursa foto: Dan Păsărin, arhiva personală