Asociația Proiectul România 2030 organizează marți, 24 ianuarie 2023, în intervalul orar 19:00 – 21:30 (ora locală Bruxelles) un eveniment dedicat celebrării Unirii Principatelor Române.
„Mica Unire” din 1859 a reprezentat o etapă importantă în formarea statului național unitar român. Pentru prima dată în istorie, concepte precum unitate, libertate, fraternitate și modernitate au prins contur, iar țelul românilor – „Unirea Moldovei și Tării Românești într-un singur stat neatârnat românesc” – așa cum este menționat în programul – legământ „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, din 24 mai 1848, a fost posibil.
Evenimentul își propune să reunească români din țară și din diaspora pentru a analiza contextul și semnificația „Micii Uniri”, dar și modul în care unitatea și solidaritatea reală de care au dat dovadă românii atunci, precum și speranța și încrederea în viitor, pot reprezenta și astăzi elementele fundamentale pot asigura transformarea statului român într-unul cu adevărat modern și prosper.
Dezbaterea se va bucura de prezența Secretarului General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, și a prof. dr. Ștefan Constantinescu, președintele Federațiilor Europene a Academiilor de Medicină, ce vor avea câte o alocuțiune, cu prilejul împlinirii a 164 de ani de la „Mica Unire”.
Totodată, se vor alătura discuției Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași și Florian Bichir, jurnalist Evenimentul Istoric.
La finalul dezbaterii este prevăzută o sesiune de întrebări și răspunsuri, iar partea a doua a evenimentului include proiecția filmului documentar „Mica Unire” (arhiva TVR), începând cu ora 20:30.
Evenimentul va putea fi urmărit live începând cu ora 20:00 ( ora României) pe pagina de Facebook a Asociației Proiectul România 2030, accesând următorul link: https://www.facebook.com/proiectulromania2030.
Agenda evenimentului
19:00 – 19:05
Cuvânt introductiv Cosmin Dobran, Proiectul România 2030 Bruxelles
19:10 – 19:20
Alocuțiunea Secretarului General Adjunct al NATO, Mircea Geoană
19:20 – 19:30
Alocuțiunea Președintelui Federației Europene a Academiilor de Medicină, Belgia Ștefan Constantinescu
19:30 – 20:00
Dezbaterea cu tema ”Unirii Principatelor Române” Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal ”Regina Maria” Iași Florian Bichir, jurnalist Evenimentul Istoric
20:00 – 20:30
Sesiune Q&A
20:30 – 21:15
Proiecție film documentar Mica Unire (arhiva TVR)
21:25 – 21:30
Cuvânt de închidere a evenimentului Cosmin Dobran, Proiectul România 2030- Bruxelles
În fiecare an, la 24 ianuarie, în întreaga ţară este sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române, fiind marcat momentul unirii Moldovei cu Ţara Românească (1859) sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Acest eveniment major în istoria ţării noastre a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român.
Proiectul de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare naţională, a fost adoptat de Senatul României la 2 iunie 2014. Camera Deputaţilor a adoptat, la 3 decembrie 2014, Legea nr. 171/2014 pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române. Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de promulgare la 16 decembrie 2014.
Potrivit Legii nr. 171/2014, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza şi sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile. La 6 septembrie 2016, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, care completează Codul muncii, prin care ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare.
Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu autorităţile centrale și locale, va organiza luni, 24 ianuarie, în garnizoanele în care există monumente dedicate Unirii Principatelor, ceremonii militare şi religioase cu ocazia sărbătoririi a 163 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române.
În București, de la ora 11:00, la Mormântul Ostașului Necunoscut, din Parcul Carol I, va avea loc o ceremonie în cadrul căreia vor fi decorate Drapelele de Luptă ale Brigăzii 282 Blindată „Unirea Principatelor”, Brigăzii 8 Rachete Operativ Tactice „Alexandru Ioan Cuza” și Batalionului 284 Tancuri „Cuza Vodă”.
De la ora 12:30, la Monumentul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din Dealul Patriarhiei Române, va avea loc, de asemenea, o ceremonie de depunere de coroane de flori, în organizarea Prefecturii Capitalei și a MApN.
Un moment dedicat Zilei Unirii Principatelor se va desfășura, de la ora 14:00, și la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, din București. Cu acest prilej, va avea loc vernisajul expoziției intitulată „Armata Română în epoca Principelui Alessandru Joan 1”.
Pentru ziua de 24 ianuarie, autoritățile locale au pregătit un program de manifestații militare și religioase de 30 de minute, dedicat zilei Unirii Principatelor Române, la Timișoara:
12:00 – 12:05: Realizarea dispozitivului și întâmpinarea persoanei oficiale – prezentarea onorului, salutarea Drapelului de Luptă, ocuparea locului în dispozitiv, intonarea Imnului Național al României;
12:05 – 12:15: oficierea serviciului religios;
12:15 – 12:21: alocuțiuni;
12:21 – 12:28: depuneri de coroane, jerbe și buchete de flori;
12:28 – 12:32: ceremonia se încheie cu interpretarea instrumentală și cu voce a cântecului „Hora Unirii”;
Problema regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti a fost dezbătută, pentru prima dată, în cadrul unui for internaţional, cu prilejul lucrărilor Conferinţei internaţionale de la Viena (3/15 martie-23 mai/4 iunie 1848), la care au trimis reprezentanţi Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa, Austria şi Rusia. În favoarea acestui proces s-au pronunţat reprezentanţii Franţei şi Rusiei iar împotrivă cei ai Austriei şi Imperiului Otoman, notează lucrarea „Istoria României în date”.
Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic. În Moldova şi Ţara Românească, prin Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a fost reinstaurat controlul politic al celor două puteri. În aceste împrejurări, mişcarea naţională a fost constrânsă să se manifeste în afara ţării, prin activitatea emigranţilor români.
Războiul Crimeii şi Congresul de la Paris din 1856 au pus capăt protectoratului Rusiei asupra Principatelor. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române, locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene, cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.
În februarie 1857, a fost constituit la Iaşi, Comitetul Electoral al Unirii, care a fixat pentru data de 1/13 martie un program politic, în care preconiza unirea Principatelor într-un singur stat, neutru şi autonom, în frunte cu un prinţ străin (şi domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene ş.a.
În acelaşi sens, la 3/15 martie 1857, a fost înfiinţat şi la Bucureşti, Comitetul Central al Unirii, organ de conducere al partidei naţionale muntene, care şi-a fixat un program asemănător cu acela al unioniştilor din Moldova.
Marii şi micii proprietari, deputaţii orăşeni şi ţăranii reuniţi la Adunările ad-hoc din Moldova şi din Ţara Românească, chemaţi să se pronunţe în problema unirii, au dat un răspuns pozitiv prin cele două Rezoluţii aproape identice votate în Moldova la 7/19 octombrie 1857 şi în Ţara Românească la 8/20 octombrie 1857, în care cereau:
autonomia şi neutralitatea celor două Principate şi unirea lor într-un singur stat cu numele de România;
prinţ străin, ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei;
neutralitatea şi inviolabilitatea noului stat;
guvern reprezentativ şi constituţional, Adunarea obştească cu putere legislativă, garantarea colectivă a celor şapte puteri.
De asemenea, împlinirea a 163 de ani de la Mica Unire-Unirea Principatelor Române din 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza va fi sărbătorită la Alba Iulia, printr-o serie de manifestări omagiale ce vor avea loc luni, de la ora 12:00, în Piața Cetății:
12:00 – 12:05 – Intonarea Imnului Național al României;
12:05 – 12:15 – Slujbă religioasă Te Deum în amintirea făuritorilor Unirii din 1859;
12:15 – 12:30 – Evocare istorică – bustul lui Alexandru Ioan Cuza, esplanada Sălii Unirii;
12:30 – 13:00 – Vernisajul expoziției „Alexandru Ioan Cuza în patrimoniul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia”.
În perioada 10/22 mai – 7/19 august 1858 au avut loc, la Paris, lucrările Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman). În ultima zi a lucrărilor a fost semnat actul internaţional, Convenţia de la Paris, şi, totodată, nou statut fundamental al Principatelor.
Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea Porţii şi sub „garanţia colectivă” a puterilor urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi” purtând denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi.
Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă”. Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării celor două principate.
La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859 erau deschise, în Moldova, lucrările Adunării elective. Au fost validate mandatele a 55 de deputaţi. Deputaţii majorităţii s-au întrunit, în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, pentru a se pune de acord asupra persoanei candidatului comun.
După mai multe ore de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi. Adunarea electivă s-a întrunit la 5/17 ianuarie 1859, pentru a-l alege pe domn, prin vot deschis. Alexandru Ioan Cuza a întrunit unanimitatea voturilor celor 48 de deputaţi prezenţi.
Alegerile pentru Adunarea electivă s-au desfăşurat, în Ţara Românească, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. Deputaţii conservatori au obţinut 46 din cele 72 de mandate existente. Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni.
În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia„ din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare cât şi cei ai Partidei naţionale, căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului.
Lucrările Adunării s-au reluat în dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11:00. În numele Partidei naţionale, avocatul Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă, în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi, subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Reveniţi în sala de şedinţe, cei 64 de deputaţi, prin votul lor, l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate.
Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român. Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Bucureşti, la 8/20 februarie 1859, unde a fost primit cu mult entuziasm.
În cadrul Conferinţei de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a reprezentanţilor Puterilor garante a fost recunoscută de jure, la 1/13 aprilie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Austria şi Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul la 25 august/6 septembrie 1859.
Austria recunoscuse de facto, la 2/14 mai 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o notă scrisă, fiind reluate cu acest prilej legăturile cu cele două guverne româneşti, de la Iaşi şi de la Bucureşti.
Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman a consacrat uniunea personală a celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii.
Primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, a fost format la 22 ianuarie/3 februarie 1862. A urmat deschiderea la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862, a primului Parlament al României. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, în mod solemn, în faţa Adunărilor elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala noului stat.
Pe 24 ianuarie românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859, numită, pe nedrept, şi „Mica Unire”, act istoric realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Unirea Moldovei și a Țării Românești a început practic în anul 1848, atunci când s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
În anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinţei de la Paris, finalizată cu o Convenţie, încheiată la 7/19 august, care s-a referit şi la problematica românească.
Astfel, printr-un act internaţional care ţinea cont doar parţial de voinţa românilor, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a Principatelor și reorganizarea lor.
Pe baza Convenției de la Paris, se introducea principiul separației puterilor, ele urmând să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domn și Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală, înlocuind astfel Regulamentele Organice, actele pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări române până atunci.
Convenţia de la Paris consfinţea unirea formală într-un stat cu numele Principatele Unite, alegerea a doi domni, două adunări, două guverne, organizarea a două instituţii comune la Focşani, Comisia Centrală şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, abolirea monopolurilor şi a privilegiilor de clasă.
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful partidei unioniştilor moldoveni.
În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza.
În şedinţa din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porţii Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte.
Astfel, Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.
