Distincții prezidențiale pentru învățământul românesc din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 martie 2020, 09:04 / actualizat: 5 martie 2020, 10:19

Luni, 17 februarie, la Ambasada României din Budapesta, a avut loc festivitatea decernării unor distincții prezidențiale, și anume Ordinul „Meritul pentru Învățământ”, respectiv „Meritul pentru Cultură” pe care Domnul Klaus Werner Ioahannis, Președintele României, le-a acordat anterior, unor Școli Generale Românești și unor cadre didactice din Ungaria, cu prilejul Zilei Naționale a României. Ordinele au fost înmânate de Doamna Sandra Pralong, Consilier de Stat Prezidențial și Conducătorul Departamentului pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, care l-a reprezentat pe Președinte României la acest eveniment festiv.

Vă oferim în atenție interviuri realizate cu cei patru premiați de colegul Szabo Zsolt.
Cu prilejul Zilei Naţionale a României, în semn de deosebită apreciere și recunoștință pentru profesionalismul și dăruirea puse, de-a lungul timpului, în slujba actului educațional, pentru contribuția avută la promovarea limbii şi literaturii române și a imaginii României peste hotare, pentru susţinerea activă a culturii și a valorilor românești, Președintele României a conferit
Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Cavaler, între alții, doamnei Baicu Mihaela Teodora, profesor la Şcoala generală bilingvă de naţionalitate română din Micherechi și doamnei Gherţan Simina-Ioana, educatoare la Grădiniţa bilingvă româno-maghiară din Micherechi.

Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Ofiţer i-a fost acordat şi Școlii Generale Românești din Micherechi, reprezentată de directoarea Ana Ruja și același Ordin, în grad de Cavaler, Școlii Generale Românești din Bătania, reprezentată de directoarea Iulia Olteanu.

Reporter: Szabó Zsolt, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

De-alungul anilor au mai fost și alţi români din Ungaria, care au fost distinşi cu ordine prezidenţiale în România . Primul care a primit această înaltă decorație a statului român este artistul plastic Ştefan Oroian, distins în anul 2005 cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Apoi, de Ziua Națională a României, pe 1 Decembrie 2011, au fost distinse de către președintele de atunci al României, Traian Băsescu, două doamne: dr. Maria Berényi, filolog, director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria a primit decorația Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, iar Eva Iova-Şimon, redactor-șef al săptămânalului „Foaia românească” și director al Editurii de Presă și Carte Românească „NOI” a fost onorată cu decorația Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer. Tot președintele Traian Băsescu l-a decorat, în anul 2014, și pe Preasfințitul Episcop Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, la categoria Culte. Ordinul „Meritul Cultural” a fost înființat în 1931, prin Decretul Regal nr. 2680/1931. (Foaia românească)

Foto: Eva Iova, Arhid. Emanuel Văduva

„Ianuarie românesc la Jula”, eveniment aniversar dedicat Unirii Principatelor Române şi Zilei Culturii Române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 februarie 2020, 12:47

Sub genericul „Ianuarie românesc la Jula” a avut loc pe 29 ianuarie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, un eveniment cultural artistic dedicat Unirii Principatelor, Zilei Culturii Române şi aniversării a 69 de ani de la apariţia revistei „Foaia românească”. Organizatorii şi gazdele întâlnirii, care a reunit români din Ungaria de la Jula, Micherechi, Aletea şi din România de la Arad, Oradea şi Chişineu-Criş, au fost Florin Vasiloni, consul general al României la Jula şi Marius Maghiaru, preşedinte UCRU. Manifestarea culturală s-a organizat anul acesta în colaborare cu săptămânalul „Foaia românească”, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad şi şcolile generale bilingve din Jula şi Micherechi.

După cuvintele de salut ale organizatorilor, a adresat un mesaj de salut din partea conducerii universităţii arădene şi doamna decan Alina Pădurean, care a lansat şi două volume în limba română şi engleză, apărute la Editura „Presa Universitară Clujeană”, intitulate: „Europa: Tradiţie, cultură şi administraţie”, ce cuprind referatele prezentate la o conferinţă internaţională de la Arad, organizată în colaborare cu Consulatul General al României la Jula.

La eveniment, doamna Eva Șimon, redactor şef la „Foaia românească” a vorbit pe scurt despre trecutul de 69 de ani ai revistei românilor din Ungaria, înfiinţată pe 15 ianuarie 1951 şi a prezentat publicaţia anuală „Calendarul Românesc 2020”.

Celebrarea Unirii Principatelor Române, moment de însemnătate istorică petrecut la 1859, a fost marcat printr-o prezentare despre Unirea Principatelor Române şi contextul realizării ei, despre Revoluţia de la 1848, Generaţia paşoptistă şi despre reformele lui Alexandru Ioan Cuza, oferită publicului de către Robert Sălăjan, profesor de istorie la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

Luceafărul poeziei româneşti a fost elogiat printr-un montaj literar-artistic de poezii şi cântece, în interpretarea directoarei Ana Ruja şi a elevilor de la Şcoala Generală Românească din Micherechi, îndrumaţi de către profesoara Mihaela Baicu, urmaţi apoi de un program al elevilor de la Şcoala Generală „Nicolae Bălcescu” din Jula, sub coordonarea profesoarelor Beata Condoroș, Maria Sucigan și Livia Stăvaru.

Serata s-a încheiat cu un recital muzical susţinut de tânărul Alexandru Ticula, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara, care a încununat manifestarea culturală.

La eveniment au participat zeci de reprezentanţi şi conducători ai comunităţii româneşti din Ungaria, şi oaspeţi de seamă din România, între care s-au numărat PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Gheorghe Cozma, președintele AŢRU, Vasile Sucigan, președintele Autoguvernării Românești din Jula, Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, Bogdan Geană, reprezentantul ICR Budapesta, filiala Seghedin, Ligia Mirișan, directorul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, Viorica Cherteș, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Amelia Palcu, directorul Liceului „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, Margareta Tat, primarul comunei Micherechi, Gheorghe Sălăjan, primarul comunei Aletea şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi de presă.

Serata s-a încheiat cu o recepţie oferită de către Consulatul General al României la Jula, unde participanţii de aici şi de dincolo de graniţă au continuat discuţiile într-o atmosferă de prietenie.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Daruri de la micherecheni pentru 143 de familii nevoiaşe din Ungaria şi România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2020, 16:29 / actualizat: 12 ianuarie 2020, 17:39

Evenimentul caritativ-social al membrilor Asociaţiei „Miruna” din Micherechi a avut loc şi anul acesta în zilele de 14 şi 23 decembrie, în pragul sărbătorilor de iarnă, o acţiune caritabilă prin care se oferă daruri mai multor familii sărace din Ungaria şi România. Pe 14 decembrie au fost ajutate familii din Ungaria, în special familii cu mulţi copii, tineri nevoiaşi şi bătrâni.

Conform celor spuse de către preşedintele asociaţiei, Robert Ruja din Micherechi, acţiunea a avut loc în localităţile Micherechi, Şercad, Crâstor, Zsadány, Kötegyán, Geszt, Mezőgyán, Újszalonta şi Körösnagyharsány.

Pe 23 decembrie, caravana cu donaţii a pornit cu mai multe maşini în România, în sate din Mitropolia Banatului, acţiune pentru care membrii Asociaţiei „Miruna” au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. La acţiunea caritativă din România, grupul de voluntari a fost însoţit şi de către PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, pr. protosingel Visarion Tuderici, Secretarul Eparhial al Episcopiei din Ungaria şi arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Jula. Acţiunea de împărţire a darurilor a fost susţinută şi de către pr. Cristian Pavel, președintele Fundației „Filantropia” Timișoara. Împreună cu preoții parohi din localitățile vizitate au fost identificate concret familiile care au fost ajutate, zeci de familii din localităţile:

Stamora Germană, Dolaci, Banloc, Livezile și Partoș.

Ajutoarele din acest an au avut în total 13 tone, dintre care 5 tone de alimente, iar restul îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării şi 350 de pachete de Crăciun pentru copii.

Conform celor spuse de către preşedintele organizaţiei de binefacere din Micherechi, membrii asociaţiei, cu ajutorul fondurilor şi al donaţiilor primite de la oameni care vor ca şi cei săraci să simtă bucuria sărbătorilor de Crăciun au reuşit să facă fericiţi măcar pentru câteva clipe 143 de familii din Ungaria şi România.

Activitățile social-caritative ale tinerilor și credincioșilor din Micherechi au început acum 12 ani și s-au dezvoltat mult, de la an la an, implicând tot mai multă lume.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Giula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 noiembrie 2019, 15:21 / actualizat: 27 noiembrie 2019, 16:23

O mână întinsă şi o şansă istorică

70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Giula

Cu 70 de ani în urmă, în toamna anului 1949, în vechea clădire a fostei primării de pe strada Városház din Giula, şi-a deschis porţile prima şcoală medie românească din Ungaria de azi. La această şcoală au venit tineri români din numeroase localităţi cu populaţie românească din judeţele Bihor, Bichiş şi Ciongrad.

Cei mai mulţi însă erau originari din Micherechi şi Chitighaz.

În 1953, odată cu absolvirea primei promoţii, liceul a primit numele Nicolae Bălcescu. Pe atunci, elevii ştiau bine româneşte. Tinerii liceeni sosiţi din provincie erau sălăşluiţi în clădirea de la poalele cetăţii medievale, în căminul din strada Vár, care purta numele de I.C. Frimu, despre care puţini ştiau, cine a fost. În clădirile internatului astăzi funcţionează un hotel al oraşului balnear.

În cei 70 de ani de existenţă liceul Bălcescu a avut doar şase directori, iar timp de aproape cinci decenii, instituţia românească de învăţământ a fost condusă de doi directori, originari din Micherechi.

Ion Budai a stat în fruntea liceului, începând din 1970, timp de 32 de ani, iar succesorul său, Maria Gurzău Czeglédi conduce şcoala românească de 17 ani. În anul aniversar, i-am invitat pe amândoi să povestim despre începuturile singurului liceu românesc din Ungaria, dar şi despre rolul pe care acesta l-a avut în viaţa comunităţii româneşti de pe aceste meleaguri. Ne-am întâlnit în aula clădirii actuale a liceului, în care s-a mutat în toamna anului 1981.

– Prima şcoală românească cu patru clase era a bisericii, povesteşte Ion Budai, dar în 1946 s-a pus problema să fie și un al doilea ciclu şcolar. În Ungaria încă funcţionau liceele de 8 clase și în 1946, au început să adune câțiva copii din provincie şi din Giula, să înființeze circul doi, adică clasele 5-8. Între timp însă s-a trecut la sistemul şcolar de licee cu patru clase, desfiinţându-se liceele cu opt clase. Practic, atunci au luat naştere liceele cunoscute şi astăzi. Şcoala noastră funcţionează ca liceu din 1949, și după ce reşedinţa Judeţului Bichiş s-a mutat de la Giula la Bichişciaba, clădirea fostei prefecturi devenind goală, s-a mutat acolo primăria, iar clădirea primăriei, rămânând şi ea goală, ni s-a dat nouă. Liceul a funcţionat în acel edificiu din centrul oraşului, până când s-a dat în folosinţă această nouă clădire.

– În clădirea din centrul oraşului, în actuala bibliotecă orăşenească am fost şi eu elevă, adaugă actuala directoare, Maria Gurzău Czeglédi. Îmi aduc aminte cu mare dragoste de foştii mei profesori şi de tot ce mă leagă de anii de liceu.

În momentul înfiinţării Liceului Românesc din Giula, toată regiunea trăia anii grei de după cel de-al Doilea Război Mondial. Şcolile românești din Ungaria abia atunci se reînființează, și începe din nou predarea în limba română. În 1949 se înființează liceul românesc din Ungaria, dar oare comunitatea românească din Ungaria, care trăia izolat de aproximativ 30 de ani, avea puterea intelectuală să creeze și să conducă o asemenea instituție importantă?

– Bineînțeles că nu a fost pregătită, recunoaşte fostul director, Ion Budai. Şcolile generale care s-au înfiinţat din 1946, au primit dascăli pregătiţi într-un singur an. Li s-a dat o diplomă de bacalaureat, iar apoi o diplomă de învățător. Din România însă, din diferite motive, au venii mulți intelectuali, printre ei fiind și cadre didactice bine pregătite, chiar foarte bine pregătite. Mă refer de exemplu la Vild Frici bácsi, cum îi ziceam noi pe vremuri, sau la Bónis şi Benkő. Nu întâmplător au ajuns mai târziu la diverse universităţi din Ungaria. Aşa cum spuneam, ei erau foarte bine pregătiţi, dar fără suflet românesc. Nu cu mult timp după primul bacalaureat, s-au retras şi au ales alte activităţi. Atunci a apărut o altă generaţie foarte bine pregătită, mă gândesc de exemplu la Svetozar Rotar care a fost absolventul liceului nostru, iar apoi s-a format la Bucureşti, studiind matematică, fizică şi chimie. Devine primul absolvent al liceului românesc care ajunge la Academia Maghiară de Ştiinţe, ca cercetător ştiinţific. După el au venit Ana Crişan, Ecaterina Tiritean sau Ana Varga. S-a adunat deci o echipă foarte talentată, care însă din motive regretabile, despre care n-aş vrea să vorbesc, a fost îndepărtată. Să nu uităm nici de Lucia Borza, alungată şi ea pentru că era fiică de preot.

– Pentru o mică comunitate se înfiinţase un liceu, dar um au ajuns aici primii tineri?

– Profesorii erau trimişi de către conducere, în toate localităţile populate şi de români, continuă domnul director. Astfel a fost posibil să avem elevi de la Leta Mare, Pocei, Peterd, Micherechi, Chitighaz şi până la Cenadul Unguresc. Veneau copiii, pentru că pe de o parte liceul era o noutate, pe de altă parte în situaţia foarte grea din anii ’50, era un mare ajutor pentru părinţi, că copilul primeşte de mâncare la un internat. El nu mai trebuie să lucreze, sau să devină membru al uni C.A.P., ci poate studia. Îmi amintesc că nu în fiecare săptămână se pleca acasă, şi părinţii duminica îşi aduceau copiii la internat, cu căruţa cu cai. Opreau caii în curtea căminului. Într-o anumită perioadă eram director adjunct la internat şi adunam taxele pentru cazare şi mâncare. Se plătea o sumă simbolică cuprinsă între 20 şi 50 de forinţi pe lună. Adunam această taxă de la 224 de elevi. Asta ţin minte foarte bine.

După Tratatul de la Trianon, timp de aproximativ 25 de ani, românii din Ungaria au rămas fără nicio instituție românească. Chiar şi parohiile ortodoxe existau fără nicio organizaţie bisericească. Din punct de vedere naţional, românii din Ungaria au trăit o perioadă grea. Conform unor intelectuali români din Ungraia, înfiinţarea şcolilor româneşti şi a liceului, a însemnat o mână întinsă din partea statului maghiar, ca românii din Ungaria să mai aibă şansa să se menţină.

– Deschiderea porților liceului este de o rară importanță în viața comunității românești de pe aceste meleaguri, pentru că au deschis porțile posibilităților ca copiii oamenilor simpli din aceste sate, copiii talentați au putut să se înscrie la o școală medie, ca apoi să își continue studiile la diferite universități, spune directoarea Maria Gurzău Czeglédi. Foarte mulți dintre ei au devenit profesori, ziariști sau jurişti. S-a format o nouă pătură intelectuală a românilor din Ungaria. Cred că înfiinţarea liceului este un eveniment capital în existența noastră. Fără liceu, în condițiile de atunci, tineri ar fi rămas la plug, și foarte multe talente nu s-ar fi putut afirma în societate, sau în comunitatea noastră. Dacă ne gândim la acea generație, liceul a dat personalității deosebite şi oameni care și-au îndeplinit misiunea lor în viață, din punct de vedere al menținerii identității acestei comunități.

– Cu toate acestea, continuă domnul director Ion Budai, când am devenim director începător, cineva mi-a spus că este foarte bine că la Giula vin mulţi copii, dar localităţile româneşti vor pierde foarte mult, pentru că aceşti tineri nu se vor mai întoarce în satele lor. Se vor întoarce doar cei care îşi vor găsi un rost în viaţă, şi vor deveni dascăli sau medici în localităţile lor. Majoritatea însă se va putea descurca în oraşele şi centrele universitare mai mari. Cam aşa s-a şi întâmplat, însă pentru tineretul de atunci a fost o mare şansă şă ajungă în băncile acestei şcoli.

– Mulţi dintre ei au devenit apoi mentori ai propriei comunităţi, adaugă actuale directoare. Este suficient să ne gândim la profesorii de la Catedra de Limba şi Literatura Română a Institutului Pedagogic Juhász Gyula din Seghedin. Acolo s-a format un focar de cultură românească. Rând pe rând s-au înființat apoi şi alte instituții. Alţi tineri români din Ungaria au fost formați la Universitatea Eötvös Lóránd din Budapesta, la catedra de română, iar mai târziu unii au studiat și în România. Pentru satele noastre ei au însemnat nu numai o pierdere, dar şi un mare câștig, pentru că dacă ar fi rămas numai în comunitățile rurale, ei nu se puteau dezvolta din punct de vedere cultural. Eu cred în forța intelectului, că trebuie să avem intelectuali care să conducă comunitatea. La acest proces a contribuit liceul românesc.

Copiii sosiţi la Liceul Românesc din Giula din satele româneşti din Ungaria, stăpâneau bine limba română vorbită în comunităţile lor. Până în anul 1960, la Liceul Nicolae Bălcescu din Giula s-a predat numai în limba română, însă, datorită unui ordin ministerial, s-a trecut la predarea în limba maghiară.

Nu este o problemă foarte mult dezbătută la noi, mai ales nu există un consens în legătură cu acele reglementări, care au transformat esenţial învăţământul în limba română. S-a trecut la practica ca toate disciplinele să se predea în limba maghiară, doar câţiva termeni tehnici se menţionau în limba română. Acel ordin a stabilit şi evoluţia din viitor a liceului.

– Generaţia mea a făcut matematică în limba română cu un profesor din România, care nu ştia să zică în maghiară nici măcar „bună ziua!”, spune Ion Budai. În ciuda faptului că am făcut matematică în limba română, mulţi dintre noi s-au descurcat şi la studiile superioare. Cu toate acestea, după părerea mea acest ordin a venit prea devreme. El trebuia să mai întârzie. Într-adevăr atunci veneau mulţi copii care, chiar dacă nu vorbeau o limbă literară, dar vorbeau româneşte. Cu acea bază de limbă se puteau face studii în limba română. Dar dacă aşa au decis, aşa au decis, şi din păcate, s-a trecut foarte uşor la limba maghiară. Totuşi, lumea vorbea mai bine ungureşte şi degeaba li s-au spus profesorilor să predea în mod bilingv, atunci nimeni nu ştia ce înseamnă bilingvismul. Nici astăzi nu este clarificat: ce înseamnă să predai în două limbi. Atunci s-a spus, că termenii tehnici pentru ştiinţa respectivă, trebuie să fie predaţi şi în româneşte. La chimie se vorbea despre acid sulfuric, dar expresia românească nu a fost pusă în nicio propoziţie, deci nu se exersa. Şi atunci ce rămâne din această expresie? Mergeam mai departe cu expresia maghiară: kénsav. Aşa se întâmpla şi la fizică, la biologie şi la toate celelalte materii. Deci acest bilingvism n-a ajutat la nimic, pentru că termenii în limba română s-au pierdut. Profesorul punea pe tablă doar în paranteză noţiunea în limba română. Fără rost. Repet deci, cred că această lege s-a introdus prea devreme, fără ca cineva se ştie cum să predea în condiţiile bilingvismului.

– Domnul profesor Teodor Oltean într-un interviu vorbea despre faptul că, pe acele vremuri sau înscris foarte mulți tineri români, și din Orașul Mare Românesc şi din Orașul Mic Românesc din Giula, și că apoi unii au avut probleme, pentru că nu au putut să intre la diferite universități, să facă față în limba maghiară, adaugă Maria Gurzău Czeglédi. Sigur, eu din suflet mi-aș dori dacă și în zilele de azi, am putea avea puterea ca liceul să fie pur românesc. Chiar dacă vorbeau mult mai mulți copii graiurile strămoșești, și atunci au întâmpinat greutăți de a intra la diferite universități, iar apoi s-a trecut la acel bilingvism.

Sub denumirea de Liceu cu Limbă de Predare Română, liceul nostru a devenit bilingv, fără ca profesorii să dispună de metodele adecvate pentru o predare în două limbi, dar acest lucru nu înseamnă că, măcar la orele de română, nu s-ar fi aprofundat temele legate de cultura românească.

– Între timp ne-am dat seama că formarea identității nu depinde numai de termeni tehnici, sau numai de limbă, continuă Maria Gurzău Czeglédi. Degeaba vorbește cineva fluent limba engleză, prin asta nu devine englez. Are nevoie de ceva în plus. Mai târziu ne-am străduit să facem o altă programă, pornită încă în timpul domnului director. Am introdus cultura și civilizația românească, ceea ce integrează mai multe discipline. Ne-am dat seama că s-a făcut foarte multă gramatică, literatură de la Cantemir până în prezent, însă se făcea mai puțină istorie a românilor din Ungaria, şi mai puțină etnologie. Trebuia să aflăm cât mai multe despre modul gândire, despre spiritul înaintașilor noștri: de unde au venit, cine au fost, cum au gândit, ce au lucrat şi cum au sărbătorit? De-a rândul anilor, s-au întocmit noi programe școlare, și cu câțiva ani în urmă am avut posibilitatea, să lansăm proiecte de tip european pentru întocmirea unor noi manuale. Acestea au luat în considerare nivelul diversificat de cunoaștere a limbii române. Am întocmit manuale atât pentru ciclul primar, cât și pentru cel gimnazial, dar și pentru liceeni. Pentru ciclul gimnazial și pentru școlile bilingve de azi, dar și pentru școlile unde limba se predă ca obiect de studiu.

Învăţământul întotdeauna a fost una dintre cele mai importante instrumente, prin care o naţionalitate poate lupta împotriva asimilării. Poate nu este întâmplător, că Liceul Românesc din Giula a fost locul unei lupte continue pentru perfecţionarea conţinutului cunoştinţelor transmise elevilor, şi locul căutărilor de noi drumuri pentru o predare mai eficientă?

– Intenţia a fost ca limba română, pe care elevii trebuiau s-o însuşească la un nivel mai ridicat, şi nu numai la nivelul graiului, să fie îmbogăţită şi în acest fel, cu alte cunoştinţe, subliniază Ion Budai. Dar ea nu s-a îmbogăţit deloc, pentru că termenii tehnici n-au rămas. Cu toate acestea, liceul a fost singura instituţie, unde s-a făcut ceva pentru a ne menţine ceea ce suntem.

În anul 1974, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţare, Liceului Bălcescu din Bucureşti a dăruit giulanilor un bust al marelui revoluţionar paşoptist român. De atunci, statuia salută la venire şi la plecare, pe toţi cei care intră şi ies din liceul românesc.

– Petru familiile de români de atunci, era un lucru foarte firesc să-și înscrie copiii aici, la liceul românesc, adaugă actuala directoare a liceului. Eu predau la această şcoală din 1980, și așa am simțit că alături de foştii mei profesori şi de colegi, că pentru noi a fost un lucru absolut firesc că suntem de naționalitate română. După 1989, a venit un nou val de români și din România, iar astfel s-a schimbat cumva și componenţa elevilor școlii. La început ei soseau din satele noastre, de la Cenad, până la Pocei, de fapt și azi vin la liceu copiii din aceste școli mai ales bilingve, dar de atunci sunt şi foarte multe căsătorii mixte. Unii părinţi cu rădăcini românești și intelectuali maghiari din oraș, îşi înscriu copiii cu mare dragoste. Asistăm la o renaștere a descoperirii rădăcinilor. Cred că în ultimii cinci ani, de aceea s-a ridicat numărul elevilor cu 140 de copii, astăzi având înscriși 447 de elevi. Cu toţii devin bilingvi şi ne străduim, cu diferite metode, să predăm pe grupe, în funcţie de cunoştinţele de limbă ale elevilor. Avem începători, avansați şi avem tineri cu care putem participa și la olimpiade, dar avem câțiva tineri și din România, de aici din apropierea orașului Giula. Mulți din oraș zic că e foarte bine să-și înscrie aici copiii, odată că liceul are o atmosferă familiară, elevii își continuă studiile într-un număr foarte frumos la diferite universități, și nu numai că sunt admiși la aceste universități din Ungaria, dar primim burse și din partea statului român. În ultimii 20 de ani, peste 100 de tineri au fost formați în România. Mulţi dintre ei se reîntorc aici, în mediul nostru, iar foștii noștri elevi, în proporţie de 98% îşi înscriu copiii la noi. Avem mai multe familii ai căror membri de patru generaţii studiază în băncile liceul românesc.

– Vreau să îl întreb pe domnul director, dacă ar fi acceptat provocarea, dacă i-ar fi plăcut să fie director într-o perioadă mai deschisă a societăţii? De fapt ați prins cam zece ani de o lume mai deschisă, dar această lume a oferit mai multe posibilităţi după ce ați plecat.

– Sigur. Mă gândesc că atunci, când au început să apară pe aici, la diferite evenimente ambasadorii României de la Budapesta, puneam problema burselor din România. Prima generație, deci elevii care au absolvit în 1953, au avut posibilitate să studieze unde au vrut, să se prezinte fără examen de admitere, cum era atunci. Câţiva s-au înscris la petrol și gaze, la medicină… Bine, mulți au fugit acasă după aia, pentru că nu au suportat condiţiile de atunci, oferite de România. Dar totuși s-a putut merge. Apoi multă vreme nu s-a mai putut merge la studii în România. Asta a fost prima clasă care a avut şansa de a pleca în România, şi gata. Apoi totdeauna am pus problema, de ce nu se mai deschis porţile, să plece cine vrea în România. După nu ştiu câţi ani am primit două locuri. Primul era ocupat de fostul jurnalist, Ştefan Frătean. Apoi am mai primit trei locuri, după care nu s-au mai oferit burse în România. Sigur, acum este altceva. Te înscrii la orice facultate din România.

– Încotro liceul românesc? Există noi provocări la care trebuie să răspundeţi, sau apele sunt liniştite şi puteţi calcula viitorul?

– Eu am toată încrederea în viitorul acestui liceu, spune Maria Gurzău Czeglédi. Nu numai pentru faptul că vin așa de mulți tineri, şi se înscriu aici, ci şi pentru că și limba română și această cultură își are prestigiul. La noi se pune mare accent și pe alte limbi, pe predarea limbilor străine.

– Este o sursă foarte importantă pătura acelor foști elevi ai noştri, care au devenit părinți, și sunt conștienți de ceea ce sunt, și își trimit copiii la liceu, adaugă fostul director, Ion Budai. Pe lângă aceasta, din diferite motive, tot mai mulți din România, din localitățile apropiate vin încoace. Aceste două surse le consider eu foarte importante pentru viitorul liceului românesc.

Cum am putea încheia aceste rânduri dedicate celor şapte decenii de existenţă a Liceului Românesc din Giula? Poate gândurile unui material televizat realizat cu ani buni în urmă sunt valabile şi astăzi. Liceul Bălcescu, în cei 70 de ani de activitate, a educat şi a instruit, a pus bazele cunoştinţelor de cultură generală şi de cultură românească, a format viaţa a sute de elevi. Generaţii, mentalităţi, orientări profesionale diferite. Oameni pe care profesia, familia, soarta i-a împrăştiat prin toate colţurile ţării. Însă ceea ce îi adună astăzi la un loc pe absolvenţii liceului Bălcescu, este faptul că, fără îndoială, toţi simt în adâncul inimilor lor că, intrând pe uşile larg deschise, au ajuns cu toţii ACASĂ. Şi pentru noi toţi, ACASĂ înseamnă acele vremuri fericite ale adolescenţei, ale începutului drumului nostru omenesc, ale primei iubiri, ale minunaţilor şi veşnic tinerilor ANI DE LICEU!

 A consemnat: Tiberiu Boca, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Ecranul nostru, arhivă

Românii şi-au ales noii deputaţi în autoguvernările locale, teritoriale şi în AŢRU

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 16 octombrie 2019, 22:06

La alegerile de autoguvernări locale şi minoritare din duminica trecută, 13 octombrie 2019, au fost aleşi, pe lângă primarii şi consilierii locali, şi deputaţii în autoguvernările româneşti din Ungaria. Aceştia au fost aleşi pentru o perioadă de cinci ani.

În localităţile cu o însemnată populaţie de naţionalitate română au câştigat luptele electorale următorii primari: La Micherechi îşi va putea începe al treilea ciclu de primar în fruntea satului Margareta Tat (Fidesz).

Foto: Votare la Micherechi

La Otlaca-Pustă va rămâne primăriţă Elvira Ardelean-Pál (Fidesz). La Chitighaz a fost aleasă o nouă primăriţă în persoana doamnei dr. Emese Tripon-Rákóczi (independent), iar la Aletea noul primar ales este Gheorghe Szelezsan (independent).

Foto: votare la  Chitighaz

La Bătania a fost ales în funcţia de primar Boros Csaba (independent). În oraşul Jula a rămas primar şi pentru următorii cinci ani dr. Görgényi Ernő (Fidesz).

Foto: votare la Jula

Alegeri de autoguvernări româneşti s-au ţinut în 70 de locuri din ţară: în 19 sectoare budapestane şi 51 de localităţi. În 2 locuri (sectorul XXIII şi la Kecskemét) alegerile nu au valide.

Noile autoguvernări îşi vor ţine şedinţele de constituire în termen de 15 zile (cele locale şi teritoriale) sau în 30 de zile (cele pe ţară).

AŢRU: 9-5-1

La nivel naţional, la alegerile de autoguvernări de naţionalitate s-au înscris 15.000 de candidaţi. În registrul naţionalităţilor au fost înscrişi în total 318 mii de alegători. Numărul românilor înscrişi în registrul naţionalităţii române a fost de 7290 de cetăţeni cu drept de vot.

În lupta electorală de la români au participat 5 asociaţii de desemnare a candidaţilor: Alianţa pentru Românii din Ungaria (ARU), Asociaţia Românilor din Micherechi (ARU), Asociaţia Română din Budapesta (ARB), Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) şi Asociaţia Românilor din Aletea (ARA).

Noua Autoguvernare pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca în ciclul anterior, va fi formată din 15 membri. Până la încheierea ediţiei noastre (marţi, 15 octombrie, ora 16.00), conform datelor prelucrate în 86%, AŢRU va fi alcătuită din 9 deputaţi din partea Alianţei pentru Românii din Ungaria, 5 din partea Asociaţiei Românilor din Micherechi şi 1 deputat din partea Asociaţiei Române din Budapesta.

Voturi pentru listele teritoriale

Listele câştigătorilor la alegerile de autoguvernări româneşti teritoriale însă sunt finalizate. Astfel, în noua Autoguvernare Românească pe Capitală, Asociaţia Română din Budapesta va avea 4 deputaţi (207 voturi), iar Uniunea Democratică Maghiaro-Română 3 deputaţi (186 voturi).

În judeţul Bichiş, Alianţa pentru Românii din Ungaria a obţinut 1705 voturi intrând în autoguvernarea judeţeană 4 deputaţi, iar lista Asociaţiei Românilor din Micherechi are 1187 de voturi şi a intrat cu 3 membri.

În judeţul Ciongrad, Alianţa pentru Românii din Ungaria are 5 câştigători (313 voturi), iar Asociaţia Românilor din Micherechi 2 deputaţi (129 voturi).

În judeţul Bihor doar Alianţa pentru Românii din Ungaria a avut listă teritorială, astfel toţi cei 7 deputaţi sunt din partea acestei asociaţii de desemnare. Pentru aceasta a votat 671 de cetăţeni înscrişi în registrul românesc.

În judeţul Pesta doar Asociaţia Română din Budapesta a avut candidaţi, primii şapte de pe listă au fost aleşi cu 79 de voturi.

A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească

 Foto: Eva Șimon, Szögi Lackó

Festival Gastronomic Românesc lângă Cetatea din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 septembrie 2019, 03:22

Sâmbăta trecută, pe 14 septembrie, la Jula s-a organizat cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Gastronomic Românesc pe Ţară. Organizatorii evenimentului, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU au invitat la festivalul gastronomic echipe din Ungaria, în primul rând membri ai autoguvernărilor româneşti locale, dar şi oaspeţi şi prieteni din România.

Cu toate că în centrul concursului de gătit au stat ceaunele în care se ferbeau diferite tocăni, festivalul a oferit şi bucate tradiţionale româneşti, cum ar ciorba de perişoare, mititeii, mămăliga cu brânză, răchişe, gogoşi cu dulceaţă etc. Ne-am bucurat să vedem că o singură echipă, cea din Micherechi, s-a gândit şi la faptul că în acea zi, 14 septembrie, era sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, zi de post pentru credincioşii ortodocşi, gătind o mâncare tradiţională de post din satul lor (coade de laboş). Atmosfera de prietenie şi simpatie dintre cele 40 de echipe participante la concurs şi sutele de participanţi a fost presărată cu muzică populară românească, oferită de muzicanţi din Arad.

„Acest concurs de gătit a început în curtea sediului AŢRU, după care ne-am mutat la Campingul Marc, apoi la Campingul Thermal, iar de câţiva ani l-am ţinut în curtea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. De această dată am cerut ajutorul şi acordul primarului oraşului, Görgényi Ernő, ca să ţinem acest festival aici, în parcul cetăţii. Ne-am bucurat mult că răspunsul domnului primar a fost pozitiv”, a spus în deschiderea evenimentului Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, care nu a omis nici faptul să vorbească despre campania electorală în care ne aflăm înainte de alegerile de autoguvernări minoritare din 13 octombrie 2019.

La deschiderea oficială au mai luat cuvântul deputatul parlamentar dr. Kovács József, precum şi primarul dr. Görgényi Ernő. Edilul oraşului a spus că s-ar bucura dacă în viitor toate ediţiile festivalului gastronomic ar avea loc pe platoul din faţa cetăţii, demonstrând şi prin asta buna convieţuire dintre naţionalităţile conlocuitoare în oraş. Consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, a subliniat la fel cât este de important ca într-un oraş turistic cum este Jula, şi naţionalitatea română să fie vizibilă, salutând ideea organizării evenimentului în acest loc frumos din faţa cetăţii medievale. Din partea organizatorilor a vorbit Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, care a vorbit despre importanţa unităţii din comunitate şi a mulţumit conducerii oraşului pentru oportunitatea de a organiza acest eveniment pe platoul din faţa cetăţii. Apoi, preotul ortodox Florin Olteanu, paroh la Chitighaz a binecuvântat evenimentul şi a spus rugăciunile dinainte de masa de prânz.

Scena a fost ocupată apoi de dansatorii Echipei păstrătorilor de tradiţii, coordonată de Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU, şi de Echipa păstrătorilor de tradiţii româneşti din Micherechi, care, alături de cântăreaţa Lioara Boşcu şi formaţia sa din Arad, a invitat publicul la dans şi voie bună, încingându-se o horă românească în faţa cetăţii din Jula.

Concursul de gătit a avut un juriu compus din: Gaál Tibor – preşedinte, Csáki Béláné, László Lászlóné, Tulván Zsolt şi Susánszki Erika.

În acest an, premiul I al concursului i-a revenit Asociaţiei pentru Tradiţiile şi Cultura din Micherechi, care au gătit la ceaun friptură de miel, grătare, coade de laboş (tradiţionala mâncare de post din satul lor) şi, bineînţeles, salată de castraveţi.

Pe locul II s-a clasat Autoguvernarea Românească din Jula, iar pe locul III Autoguvernarea Românească din Mezősas.

S-au mai acordat multe premii speciale din partea doamnei László Lászlóné (10 premii) şi doamna Susánszki Erika, din partea Centrului Social şi de Protecţia Copilului din Jula.

La final, o singură observaţie constructivă pentru organizatorii viitoarelor ediţii: deoarece Jula este un oraş turistic şi chiar şi în weekendul trecut zona cetăţii a fost plină cu turişti români, maghiari sau din alte părţi, mulţi se întrebau oare ce eveniment este acesta. Deci, la viitoarele ediţii ar fi bine să afişăm pe un banner uriaş şi numele manifestării.

A consemnat: Eva Șimon, redactor/șef Foaia româneascăFoto: Foaia românească 

Un reportaj realizat de Adam Bauer, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Micherechenii au sărbătorit la ziua satului, Festivalul Castraveţilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 august 2019, 12:50

Primăria comunei Micherechi a organizat, în zilele de 27–28 iulie, ediţia a XVII-a a Festivalului Castraveţilor. Au fost două zile însemnate pentru locuitorii satului, zile care a reunit familii, a adus acasă prietenii şi neamurile, dar şi mulţi români din satele învecinate atât din Ungaria, cât şi din România. Festivalul a fost organizat anul acesta de Primărie, finanţat în cadrul proiectului RO-HU 267 „People to people – Partenership for Our Common Future”, din programul Interreg V-A România Ungaria, realizat în parteneriat de comuna Micherechi cu „Festivalul Castraveţilor” şi comuna Mădăras cu „Festivalul brutarilor”, proiectul având un buget de peste 60.000 de euro.

Ca în fiecare an, „Festivalul Castraveţilor” de la Micherechi se constituie într-o mare sărbătoare a localităţii, deja renumită la nivelul ţării, dar şi peste hotare, pentru cantităţile mari de legume pe care le produc localnicii în cele peste 300 de sere care există în sat, dar mai ales renumiţi în recoltele de castraveţi.

Cele două primării partenere, mai sus amintite, se bucură de un parteneriat de foarte mulţi ani. „Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat aceste graniţe care ne despart vor dispărea şi vor rămâne doar legăturile interumane, legături create în urma unor proiecte, precum acesta”, a precizat consilierul local Dan Păcală din Mădăras, care a venit la Micherechi cu peste o sută de localnici şi cu ansamblul de dansuri populare „Cununiţa” din Mădăras, localitate care a avut festivalul brutarilor pe 29–30 iunie.

Scenă cucerită de copiii satului

Programul de sâmbătă al festivalului a cuprins concerte de muzică uşoară pentru tineret şi s-a încheiat cu discotecă. Nu a lipsit de la eveniment nici castraveţii, o expoziţie retro, concurs gastronomic, la care s-au întrecut la gătit tocăniţe şi ciorbe gustoase cei mai talentaţi bucătari şi bucătărese din sat.

Cu o seară înainte de a se da startul festivalului, scena în aer liber a fost cucerită de copiii satului. Nu mai puţin de 50 de tineri de toate vârstele, care au participat la tabăra de dansuri populare din localitate, au oferit un program cultural la gala de încheiere a taberei de vineri, 27 iulie.

Un moment aşteptat de către micherecheni: concertul Fuego

Timpul nefavorabil din cea de-a doua zi a festivalului a distrus scena, decorul, şi i-a trimis acasă pe foarte mulţi localnici îngrijoraţi să nu cumva să aibă pagube la serele cu legume, în urma furtunii teribile care s-a abătut peste sat. Însă cu toate acestea, organizatorii nu s-au dat bătuţi, doamna primar Margareta Tat a oficiat deschiderea festivalului, după care au adus voie bună pe feţele sătenilor tinerii de la Ansamblul de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” din Micherechi, condus de Vasile Pap.

După furtună a ieşit iar soarele şi s-au străduit foarte mulţi să fie prezenţi pentru a nu rata concertul artistului lor preferat, Fuego.

Paul Surugiu – Fuego s-a lansat în urmă cu 25 de ani, în anul 1993, la Festivalul de la Mamaia. De atunci și până în prezent a lansat 31 de albume de studio, a înregistrat peste 600 de cântece, ce i-au adus cinci discuri de aur și două de platină. Are în palmaresul său numeroase certificate ale iubirii și ale aprecierii muncii sale, fiind unul dintre cei mai iubiți artiști independenți ai României. Aflat pentru prima dată la un concert în Ungaria, Fuego ne-a mărturisit următoarele: „Întâlnirea cu publicul român de peste tot din lumea aceasta, pentru mine înseamnă o imensă bucurie. Nu este uşor să trăieşti peste graniţele României, unii dintre ei foarte departe, în altă lume să zic aşa. Aici ne aflăm la doar câţiva km de graniţă şi poate ne este puţin mai uşor, însă la cei care trăiesc foarte departe, dorul de casă este foarte pregnant şi important. Ei trăiesc pentru tot ce este românesc şi autentic. Am descoperit astăzi la Micherechi un public special. Oameni care m-au aşteptat cu drag, care au cântat cu mine, care şi-au adus aminte refrene de acum 5–7 ani de când sunt pe scena românească… Am fost întâmpinat cu bunătăţi culinare, cu reţete pe care nu le ştiam, cu salate pregătite din ceea ce cultivă românii aici, gospodari despre care a mers vestea peste hotare. Am venit de la românii din întreaga lume cu amintiri foarte frumoase pe care nu poate să mi le distrugă din sufletul acesta nimeni. Mă bucur că am ajuns azi aici în Ungaria, la mica noastră comunitate din Micherechi. O să le spun românilor din ţară că românii de aici se împacă foarte bine cu maghiarii. Şi asta se întâmpla şi la noi în Transilvania, când mama ieşea în casa scărilor şi nu putea să-şi bea cafeaua fără Ildiko, care era vecină cu noi, şi care avea un băiat şi o fată, cu care am copilărit eu. Vreau să vă spun că şi acum ţinem legătura, ei s-au mutat la Budapesta, însă acele amintiri ale copilăriei când luam masa împreună şi ne jucam sunt de neuitat… Important este să fii om, să te sprijini la nevoie, şi noi asta am făcut în Transilvania. Noi am trăit într-o comunitate frumoasă şi am fost o mare familie acolo. De aceea, când am primit invitaţia la Festivalul Castraveţilor de aici, am răspuns cu mare bucurie, deşi am făcut sute de km, deoarece vin de la mare, sunt în plin turneu pe litoralul românesc. Dar atâta de frumos mi-a vorbit doamna primar Margareta Tat în româneşte, şi doamnele de la primărie, încât am vrut să vin personal să-i cunosc pe micherecheni…”

Premii şi distincţii

În seara zilei de duminică, Primăria satului Micherechi a felicitat acele cupluri care în acest an şi-au aniversat nunta de argint, adică 25 de ani de căsnicie şi care au sărbătorit nunta de aur, 50 de ani de căsnicie. Au sărbătorit 25 de ani de căsnicie: Maria Şipoş şi Teodor Ruja, Ana Judea şi Teodor Rocsin, Clara Nagy şi Vasile Iovan, Margit Rozalia Otlăcan şi Alexandru Petruşan, Ana Poiendan şi Gheorghe Cioca, Anica Iova şi Lajos Szekeres.

Patru perechi au sărbătorit 50 de ani de căsnicie: Maria Ruja şi Ioan Ruja, Floarea Ruja şi Vasile Bordaş, Florentina Mihuţ şi Teodor Duma, Marta Maria Oros şi Vasile Cozma.

Conducerea satului i-a felicitat şi pe alţi localnici care au sprijinit acţiunile localităţii, s-au îngrijit de predarea în limba română la şcoala din localitate, la promovarea tradiţiilor, la siguranţa satului şi au susţinut alte ramuri culturale sau sportive.

Primăriţa Margareta Tat a înmânat distincţia „Pentru comuna Micherechi” consilierului Mihai Nistor, Attila Bondar, sponsor.

Premiul „Pentru Educaţie” a fost înmânat doamnei profesor pensionar Anamaria Dulău Cozma, iar premiul „Pentru Cultura localităţii Micherechi” l-a primit Vasile Gyalog. Premiul pentru sport le-a fost oferit domnilor Vasile Ruja şi Tamás Ruja.

După înmânarea distincţiilor, publicul s-a distrat pe melodiile cântăreţei maghiare Rúzsa Magdi, iar cei mai rezistenţi s-au veselit până în zori, împreună cu Dr. Mokán şi Dj.Széplucky.

Oaspeţi din România şi Ungaria

La cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Castraveţilor a onorat cu prezenţa domnul Florin Vasiloni, consul general la Consulatul General al României la Jula, PS Părinte Episcop Siluan, Dan Alexandru Tiurbe, primarul comunei Mădăras, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consililui Judeţean Bichiş.

 A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Realizator: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Ia şi costumul popular românesc, semne ale identităţii noastre

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2019, 20:03

În ultimii 2–3 ani, ţi-e mai mare dragul să participi la unele serbări şcolare, evenimente culturale sau festivaluri din comunitatea noastră. După o lungă perioadă „neutră”, azi la aceste manifestări atât adulţii, cât mai ales copiii, din nou îmbracă cu mândrie frumosul port românesc, ii şi costume cu semne populare româneşti. În doar 2–3 ani am ajuns ca aproape 300 de copii de la grădiniţele şi şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria să poarte costume cu semne populare româneşti. Iar acest lucru i se datorează incontestabil colegei noastre de la „Foaia românească”, Anca Becan, cea care a realizat toate aceste costume. O muncă enormă, dar făcută cu mare-mare dăruire spre binele comunităţii româneşti din Ungaria.

În preajma zilei de Sânziene, 24 iunie, când se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, am discutat în redacţie cu Anca dacă îşi mai aduce aminte, care a fost primul impuls pentru a realiza toate aceste ii şi haine populare.

Din discuţia noastră s-a născut această mărturisire: „Aşa ţin minte că a fost acum vreo cinci ani, după expoziţia mea de goblenuri, de la sediul Uniunii Culturale. Atunci, doamna directoare a liceului românesc, Maria Gurzău Czeglédi, m-a întrebat dacă nu aş avea timp şi chef să ţin cerc de cusut pentru elevele de la şcoala generală. Mi-a plăcut ideea şi repede m-am văzut înconjurată de nişte fetiţe dornice de a învăţa arta cusutului. Am făcut cu ele tot felul de lucruri, de la semne de carte cusute pe cruciuliţe până la mărţişoare cusute, brâuri tradiţionale, felicitări, tricouri personalizate, iar cu fetele mai dibace am reuşit chiar să coasem şorţuri cu modele populare şi alte obiecte tradiţionale cu modele mai complicate. M-a pasionat şi pe mine foarte mult noua mea ocupaţie. M-am bucurat că între timp am şi învăţat modele şi tehnici noi de cusut de la specialiste de la Bistriţa şi Tismana.

Primele »comenzi« pentru ii au venit tot de la directoarea şcolii din Jula, care şi-a dorit mult să vadă îmbrăcate în ii româneşti elevele din corul şcolii. Am început deci cu primele 30 de ii pentru cor, după care am mai făcut 80 de costume pentru elevii mici, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Următoarea solicitare a venit de la grădiniţa din Micherechi, unde la fel am realizat 10 costume pentru copiii de la grupa mare. La scurt timp, am fost rugată de conducerea grădiniţei româneşti din Jula ca să fac 30 de costume pentru copiii acestei instituţii şi încă 15 ii pentru doamnele educatoare. Astea toate le-am făcut până anul trecut, iar pentru acest an am solicitări de la şcolile din Aletea şi Bătania pentru 10–10 costume pentru copii şi, în plus, 20 de ii pentru corul de fete al şcolii din Bătania. Încerc să realizez pentru fiecare instituţie costume specifice zonei lor, de exemplu iile pentru şcoala din Bătania poartă în ele semne cusute bănăţene, cele de la Micherechi sunt cu motive specifice zonei Bihorului.

Mă bucur şi eu nespus de mult când văd rodul muncii mele cât de frumos împodobeşte o sărbătoare, o festivitate. Şi oricum, aceste motive cusute româneşti sunt semne ale identităţii noastre pe care e bine dacă cei mici le învaţă de la vârste cât mai fragede. E o mare bucurie să văd că fetiţele şi băieţii se simt bine în aceste haine şi le poartă cu mândrie. Dacă îi învăţăm de mici cu aceste lucruri, poate mai avem şanse să avem un viitor ca naţionalitate română în Ungaria.”

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Un sfert de secol de poveşti româneşti la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 mai 2019, 20:53

Casa Poveştilor din Bichişciaba şi-a deschis larg porţile joi, 16 mai, pentru elevii de la şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria, elevi care şi anul acesta au sosit într-un număr foarte mare să spună poveşti la cea de-a 24 ediţie a Concursului Naţional de poveşti pentru copii, în limba română, intitulat „Concursul de poveşti Gheorghe Gros”. Gazda evenimentului, care în aproape un sfert de secol a antrenat mai multe sute de naratori, profesori şi părinţi, a fost Autoguvernarea Românească din Bichişciaba, preşedinte Teodor Juhász. De mici, copiii îndrăgesc poveştile, iar prin intermediul poveştilor ei descoperă lumea, învaţă strategii de viaţă şi mai mult de cât atât poveştile le stimulează educaţia şi imaginaţia, iar cel mai important lucru este faptul că, odată cu învăţarea poveştilor acumulează şi o mulţime de cuvinte noi. De aceea datoria noastră a tuturor, a părinţilor, a educatorilor şi învăţătorilor este să-i facem pe copii să iubească poveştile. La concursul devenit cunoscut şi aşteptat de elevi, au participat anul acesta 75 de copii povestitori de clasele 1–8, de la şcoli generale din Ungaria, fie ele bilingve sau în care limba română se predă ca limbă străină, cum ar fi şcolile: Aletea, Jula, Micherechi, Chitighaz, Bătania, Pocei, Jaca, Săcal, Cenadul Unguresc, Leucuşhaz şi Furta. Manifestarea s-a deschis în curtea Casei Poveştilor, printr-un cuvânt de încurajare venit din partea organizatorilor şi a oaspeţilor prezenţi la eveniment, care au apreciat şi importanţa acestui concurs: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Florin Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Alexandru Finna, vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Umaniste, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământul de naţionalitate română. Poveştile copiilor au fost ascultate şi jurizate de oameni de specialitate, dascăli şi jurnalişti. Toţi elevii participanţi la concurs au prezentat cu mult talent poveştile spuse în limba română, sau în grai bihorean, deoarece unii dintre ei au ales să spună poveşti populare, alţii poveşti din literatura română şi universală, iar alţii au venit în faţa publicului cu poveşti scrise de ei sau de profesorii lor.

Festivitatea de premiere a avut loc în curtea Casei Poveştilor, fiecare participant primind o medalie cu inscripţia concursului şi o diplomă de participare. Au fost oferite premiile I, II şi III, la fiecare categorie, precum şi câte două menţiuni la fiecare grupă. Cadourile menţiunilor au fost acordate de Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, care le-a dăruit copiilor câştigători câte-un puzzle cu clădirea Parlamentului Ungar şi o cărticică în limba română despre istoria Coroanei Maghiare.

Au fost acordate patru premii şi pentru tinerii care au participat la concursul de desen. Primele două şcoli participante, care au acumulat cele mai multe puncte, au primit şi anul acesta câte-un laptop din partea AŢRU şi Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş, acestea fiind şcoala din Micherechi şi cea din Leucuşhaz.”Ne străduim ca la fiecare ediţie să oferim ceva în plus copiilor participanţi, ca ei să se întoarcă acasă cu amintiri plăcute, dar totodată păstrăm neschimbate câteva elemente tradiţionale ale organizării: aşa este locul concursului, care se ţine de 24 de ani în Casa Poveştilor, un complex de case tradiţionale frumos îngrijite, un mediu perfect pentru astfel de evenimente; fiecare copil primeşte câte-o diplomă de participare şi o medalie cu panglică roşu-galben-albastru, pentru a-şi aminti şi când va fi mare că a fost la acest concurs românesc; încercăm să alcătuim echipe de juriu neutre, care să nu influenţeze rezultatul concursului. Şi pentru că acesta este totuşi un concurs, trebuie musai să stabilim trei locuri pentru cei mai buni povestitori, altfel concursul nu ar mai fi concurs. Fiecare ediţie are învăţămintele ei, uneori poate greşim, dar suntem parteneri deschişi la orice schimbare. Aşteptăm părerile şcolilor, ale profesorilor înainte de fiecare ediţie. Prin premiul ce se poate obţine pentru cele mai bune şcoli (laptopul), ne-am gândit să-i învăţăm pe copii să concureze nu doar în mod individual, ci să le dezvoltăm şi spiritul de echipă, să acţioneze ca o echipă în interesul şcolii lor”, ne-a spus la finalul concursului organizatorul Teodor Juhász. În timp ce copiii povesteau, câţiva dintre organizatori şi participanţi, alături de văduva Maria Gros, au vizitat mormântul lui Gheorghe Gros, iniţiatorul acestui concurs, depunând coroane de flori şi rostind o rugăciune. După înmânarea premiilor, evenimentul a continuat cu o recepţie oferită de gazde pentru toţi participanţii. Concursul de poveşti din Bichişciaba a fost organizat prin sprijinul financiar al Fondului „Bethlen Gábor”, din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Naţionalităţi din Budapesta.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

 Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Dansuri şi muzică românească din Micherechi la Festivalul „Cote D’azur” din Italia şi Franţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 mai 2019, 08:29

În ultimele 2–3 luni, echipa de dansuri populare româneşti din Micherechi a ţinut numeroase repetiţii, deoarece ne-am pregătit pentru un festival folcloric  internaţional, care s-a desfăşurat în Italia şi în Franţa, în perioada 9–13 aprilie 2019. Este vorba de un festival remarcabil şi bine organizat, care este celebru în toată Europa. Numele festivalului este „Cote D’azur”, care înseamnă Riviera Franceză. Am dat spectacole în multe locuri, mai ales în centrul oraşului Diano Marina, în oraşul Sanremo şi pe renumita promenadă a oraşului Cannes din Franţa. Pe 8 aprilie, luni dimineaţa am pornit spre Italia cu autocarul, cuprinşi de multe emoţii şi bucurii. Pe drum am văzut locuri incredibile, peisajele frumoase ne-au însoţit prin Slovenia spre Italia până în oraşul Diano Marina, unul dintre cele mai renumite oraşe de pe Riviera Franceză. Am ajuns la finalul drumului nostru în ziua de marţi, când am avut în primul rând program liber, aşa că am avut ocazia să descoperim locul unde stăm, centrul oraşului şi plaja de lângă cazarea noastră. Miercuri am vizitat fabrica de parfum Fragonard din Franţa, unde am aflat multe lucruri interesante despre producerea parfumurilor şi a loţiunilor. De aici ne-am continuat drumul spre Nizza, unde ne-am plimbat prin centru, am cunoscut locurile importante. Am făcut şi o scurtă vizită în Monte Carlo, dar din păcate nu am petrecut mai mult timp acolo. Joi am avut o zi mai lungă şi obositoare, dar foarte interesantă, pentru că în timpul festivalului am avut ocazia să dansăm în Sanremo, apoi să trecem din nou graniţa Italiei ca să dăm un spectacol în Cannes. Aici am participat şi la o defilare cu costumele tradiţionale din satul Micherechi. În ultima zi a festivalului am rămas în Diano Marina şi ne-am pregătit pentru programul final, organizat din centrul oraşului până la plajă. Aici au participat ansambluri din 18 ţări, reprezentând diferite dansuri şi cântece folclorice din diferite părţi ale Europei. Atât festivalul cât şi  distracţiile din fi ecare seară cu noii noştri prieteni de diferite naţii vor rămâne pe veci în amintirea noastră. Am plecat spre acasă sâmbătă dimineaţa cu gânduri de mulţumire către toţi cei care au făcut posibilă călătoria Echipei de Dansuri Populare „Gheorghe Nistor” în aceste locuri de vis. Ne bucurăm foarte mult pentru ocazia aceasta de călătorie, spectacole şi amintiri frumoase. Mulţumim foarte mult invitaţia  organizatorilor din Diano Marina, conducătorului echipei noastre şi coregrafului Vasile Papp, pentru timpul petrecut cu noi la repetiţii şi la spectacole, dar mulţumim mai ales Primăriei din Micherechi. Fără ajutorul doamnei primar Margareta Tat și  susţinerea Consiliului Local din Micherechi toate acestea n-ar fi fost posibile. Sperăm să mai primim astfel de invitaţii şi în viitor.

A consemnat: Petru Iova, elev clasa a IX-a A, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Sursa: Foaia românească

Concursul „Vocea de aur”, ediţia a 5-a, Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 8 aprilie 2019, 12:55

„Muzica este pentru suflet la fel cum exerciţiul fizic e pentru trup”, l-a citat pe Platon moderatoarea celei de-a cincea ediţii a concursului de interpretare vocală „Vocea de aur”, organizat vinerea trecută, 29 martie, la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania. Profesoara Anca Stan a convins publicul încă de la începutul manifestării că vom avea parte de un program plăcut şi interesant: „Muzica are diverse funcţii, dar cred că cea mai importantă e puterea de-a lecui suflete. Muzica e pansament pentru suflet. În consecinţă, pentru ziua de azi ne-am propus să vă administrăm un tratament cu acest miraculos medicament: muzica!”

A cincea ediţie a concursului „Vocea de aur” a început cu un moment de reculegere în amintirea preşedintelui AŢRU, Tiberiu Juhász, decedat cu o săptămână în urmă. Înainte de a da startul concursului, au fost salutaţi oaspeţii oficiali, profesorii şi copiii sosiţi de la aproape toate şcolile în care se învaţă româneşte. O noutate a acestei ediţii a fost că pentru prima dată au participat şi elevi de liceu, astfel concursul de acum a cuprins elevi din clasele 1–12. Juriul concursului a fost alcătuit din: Lucia Aioanei, preşedintele juriului, artist liric (soprană) la Filarmonica de Stat Arad, Csilla Szabó, artist liric (altistă) la Filarmonica de Stat Arad şi Cristina Miculescu, artist instrumentist (violonistă) la Filarmonica de Stat Arad.

Cei 30 de copii şi tineri, care s-au înscris la concurs au sosit din localităţile: Jula, Bătania, Chitighaz, Aletea, Micherechi, Leucuşhaz, Săcal şi Pocei. Toţi, dar absolut toţi, au dat dovadă de o pregătire foarte serioasă şi de curajul lăudabil de a cânta în faţa publicului şi a juriului. Micii melomani au cântat cu toţii în limba română, melodii din diferite domenii: muzică populară, uşoară, religioasă, printre care am auzit şi melodii foarte cunoscute, ca de exemplu, „Trandafir de la Moldova”, „Samba florilor”, „Rău mă dor, ochii, mă dor”, „Drumurile noastre”, „Cine m-a făcut om mare”. Este de remarcat că cei trei elevi, care au sosit de la şcoala generală din Micherechi s-au pregătit cu cântece din repertoriul popular românesc tradițional, din satul lor natal şi din Cenadul Unguresc. De asemenea trebuie lăudată iniţiativa acelor copii, care interpretând muzică populară românească s-au gândit să-şi asorteze şi haina, purtând frumoase ii sau costume populare.

În timpul deliberării juriului, corul de fete al şcolii din Bătania, condus de profesoara de muzică Andreea Szenes, a oferit spectatorilor câteva piese muzicale, iar elevii Lior Cazac (clasa a 7-a) și Sebastian Stan (clasa a 3-a), au prezentat o mică scenetă artistică, cu titlul „Pomul care face ciori”, de Octav Pancu-Iași. În încheierea programului-cadou, oferit de către elevii şcolii-gazde, elevul Roland Ristin a interpretat la pian „Dansuri românești” de Bartók Béla.

La fel ca la toate concursurile dedicate şcolarilor, toţi concurenţii au fost răsplătiţi cu premii din partea organizatorilor, precum diplome, medalii şi cadouri, după meritele fiecăruia. Pe lângă aprecierile juriului, copiilor le-au fost acordate daruri şi premii speciale din partea oaspeţilor oficiali, care şi-au exprimat bucuria pentru acest gen de iniţiative, promovate cu consecvenţă de şcoala din Bătania. Rezultatele concursului le găsiţi în pagina a 12-a.

Sponsorii ediţiei actuale au fost: Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, Fondul „Bethlen Gábor” din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte şi Naţionalităţi de la Budapesta, Autoguvernarea de Naţionalitate Română din Bătania, Fundația „Lucian Magdu” din Bătania, Asociaţia Familia, Şanse Egale şi Voluntariat din Judeţul Bichiş, Școala Generală și Grădinița Română „Lucian Magdu” din Bătania.

Rezultate şi premii:

Clasele 1–2:

1. Vivianne Horváth, Bătania
2. Reka Rákóczi, Chitighaz
3. Ana Poiendan, Micherechi

Clasele 3–4:

1. Greta Farkas, Leucuşhaz
2. Regina Megyeri, Bătania
3. Teofana Stoica, Jula

Clasele 5–6:

1. Zita Stan, Chitighaz
2. Alexandra Mester, Bătania
3. Fanni Balog, Săcal

Clasele 7–8:

1. Reka Misik, Bătania
2. Shalomea Sutak, Pocei
3. Loredana Bali, Aletea

Clasele 9–12:

1. Antonia Jivan, Jula
2. Victoria Szabó, Jula
3. Dora Misik, Jula

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Interlocutori:

Grigore Poiendan, profesor de muzică, Micherechi

Gheorghe Pătcaș, profesor de muzică, Jula

Antonia Jivan, elevă în clasa a XI-a, Liceul „Nicolae Bălcescu”, Jula

Lucia Aioanei, soprană, Filarmonica de Stat Arad – președintele juriului

Andrea Szenes, profesor de muzică, Bătania

 Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

Concurs de poveşti şi povestiri româneşti la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 martie 2019, 22:06 / actualizat: 28 martie 2019, 23:17

În data de 22 martie, la Şcoala generală românească din Micherechi s-a desfăşurat ce-a de-a XVII-a ediţie a Concursului de povestire „Vasile Gurzău”. Poveştile i-au fascinat întotdeauna pe cei mici, le-au captat atenţia, i-au făcut să se implice, să se viseze eroi care înving întotdeauna, să aprecieze personajele şi lucrurile bune. Acest lucru dovedeşte şi implicarea copiilor de la şcoala din Micherechi în acest concurs, la care au participat cu 36 de poveşti variate, atât din literatura contemporană, cât şi din poveştile povestitorilor români din Ungaria, dar şi cu poveşti scrise de părinţi sau chiar de ei.

Elevii, profesorii şi oaspeţii prezenţi au fost salutaţi la începutul manifestării de către Ana Ruja, directorul instituţiei, după care eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a, a făcut o scurtă evocare a lui Vasile Gurzău (1898–1980), povestitor din comuna Micherechi, foarte apreciat de ceilalţi consăteni. Talentul său de povestitor a fost descoperit şi pus în valoare de profesori renumiţi de la Budapesta, precum Domokos Sámuel, sau folclorista Kovács Ágnes, la propunerea căreia a şi primit distincţia de „Maestru al artei populare din Ungaria”, în 1963. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe categorii (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), iar la fiecare categorie au fost oferite premiile I, II, III şi câte o menţiune, după ce juriul a dezbătut asupra prezentărilor făcute şi a apreciat prestaţia elevilor. Cei 36 de elevi povestitori au fost foarte bine pregătiţi şi au prezentat cu mult talent, în limba română, poveştile învăţate, prin care au stârnit interesul şi atenţia celor care au venit să-i asculte, cu talentul, abilităţile şi entuziasmul lor, dar şi prin faptul că stăpânesc foarte bine limba română. Între poveştile alese de elevi au fost spuse şi câteva în graiul local.

La eveniment au participat şi oficialităţi, între care s-a numărat PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, Margareta Tat, primarul localităţii Micherechi, pr. Visarion Tuderici, secretarul eparhial şi profesor de religie la şcoala din Micherechi, pr. Ioan Bun, preotul ortodox din localitate, Aurel Becan, reprezentând consulatul general al Românei la Jula, şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor româneşti locale. Juriul a fost format din profesoarele: Vera Cer, preşedinta juriului, Anamaria Dulău Cozma şi Mihaela Baicu. Pe lângă premiile puse în concurs, PS Episcop Siluan a oferit, la rândul său, un premiu special pentru eleva Estera Réthelyi, din clasa a 8-a. Din partea Primăriei, elevii premiaţi au primit mai multe cadouri.

Rezultatele Concursului de povestire „Vasile Gurzău”:

 Clasele 1–2

Locul I: Elias Rocsin

Locul II: Alex Puha

Locul III: Zoltan Réthelyi

Menţiune: Darius Puha

 Clasele 3–4

Locul I: Agnes Puha

Locul II: Emilia Gomboş

Locul III: Sofia Csillag

Menţiune: Arlette Zoe Cozma

 Clasele 5–6

Locul I: Estera Iurasoc

Locul II: Rafael Rocsin

Locul III: Vivien Rocsin

Menţiune: Akos Gomboş şi Aron Poiendan

Clasele 7–8

Locul I: Estera Réthelyi

Locul II: Marc Toszeczki

Locul III: Zseraldin Rocsin

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Interlocutori:

Ana Ruja, director, școala generală din Micherechi

Eva Pătcaş, învăţătoare

Mihaela Baicu, profesoară de română

Reporter: Tiberiu Boca

Pr. Nicolae Bordaşiu a trecut la cele veşnice

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2018, 12:19 / actualizat: 19 noiembrie 2018, 13:32

Sute de credincioşi din Bucureşti şi din diverse părţi ale ţării, inclusiv trei români din Ungaria, de la Micherechi şi Jula, şi-au luat rămas bun luni, 12 noiembrie, de la Părintele Nicolae Bordaşiu, decedat cu trei zile înainte, pe 9 noiembrie. Slujba de înmormântare a fost săvârşită la Biserica „Sfântul Silvestru” din Bucureşti, unde pr. Bordaşiu a slujit începând din 1981, între 2003–2010 fiind parohul acestei biserici. După slujba înmormântării, pr. Nicolae Bordaşiu a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă Bucureşti. La înmormântarea părintelui Nicolae Bordaşiu, descendent al unei familii cu străvechi legături cu satul Micherechi, urmaş al primilor preoţi români din Micherechi, au participat, din Ungaria, pr. Teodor Marc, preot paroh la Catedrala „Sf. Nicolae” din Jula, care are şi legături de rudenie cu pr. Bordaşiu, şi primăriţa Margareta Tat şi viceprimarul Bertold Netea, din Micherechi.

Între strămoșii părintelui Nicolae Bordașiu se numără și primul preot al comunității ortodoxe românești din Micherechi, Părintele Ioan Bordașiu, consemnat documentar la anul 1773. Deși a ajuns să cunoască în mod direct comunitatea din Micherechi doar în jurul vârstei de 88 de ani, Părintele Nicolae Bordașiu a fost iubit de micherecheni, dar și de alți tineri intelectuali români din Ungaria și, la rândul său, i-a iubit mult pe oamenii din aceste părți și a participat, în mai multe rânduri la hramuri ale bisericii din Micherechi, unde a slujit și „strămoșul său”, dar și la alte evenimente culturale din viața comunității. Din dragostea Părintelui Bordașiu pentru micherecheni și prin cheltuielile sale, a fost realizată în parcul din fața bisericii din Micherechi, o Cruce impunătoare din marmură, intitulată sugestiv „Monumentul Strămoșilor”, care a fost sfințit și inaugurat la 11 septembrie 2016, de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, al Alexandriei și Teleormanului.

Memoria binecuvântată a acestui Părinte mărturisitor al Ortodoxiei și iubitor de Dumnezeu și de Neamul său, care a avut multe de pătimit în viața sa și a trecut cu seninătate peste toate acestea, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în care și-a pus toată nădejdea sufletului său, a fost cinstită în Duminica a 25-a după Rusalii (11 noiembrie 2018) și în biserica românească din Micherechi.

Sursa: Foaia românească, Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Foto:

Foaia românească

Raluca Ene / Basilica.ro

Jurnalistul Tiberiu Boca s-a întâlnit în mai multe rânduri cu părintele Nicolae Bordaşiu, la Bucureşti, ori la Micherechi… ne povestește despre amintirile sale. Reporter: Iulia Kaupert 

Mesajul transmis tinerilor de părintele Nicolae Bordașiu în 2014 de Ziua limbii române la Micherechi

Câştigătorii Olimpiadei la limba română, faza naţională

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 mai 2018, 08:36

Zece elevi de la şcolile generale româneşti din Micherechi, Jula şi Bătania, au participat pe 25 aprilie, la faza orală a Olimpiadei naţionale la limba şi literatura română, respectiv la cultură şi civilizaţie românească. După faza examenului în scris, care a avut loc la începutul anului, zece elevi au obţinut punctajul necesar pentru a intra în faza finală. Patru elevi de la şcoala din Micherechi, trei de la şcoala din Bătania şi trei de la şcoala din Jula. Concursul s-a desfăşurat pe două etape: cea la limba şi literatura română, la care s-au înscris şapte elevi din cei zece prezenţi, iar la cultură şi civilizaţie românească au concurat în total opt, aşadar majoritatea s-a pregătit pentru ambele etape.

Olimpiada naţională la română, pentru elevi de clasele 7–8, s-a desfăşurat la sediul din Jula al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, unde participanţii au fost salutaţi, înainte de a se da startul olimpiadei, de către Tiberiu Juhász, preşedintele AŢRU, care şi-a exprimat bucuria de a fi din nou gazda acestui concurs, urând participanţilor mult succes.

La fel şi doamna Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământ la Oficiul de Educaţie, Centrul Pedagogic pentru Naţionalităţi, le-a urat, la rândul său, concurenţilor bun venit, felicitându-i pentru faptul că au ajuns în faza finală. Anamaria Brad le-a vorbit şi despre felul în care se va desfăşura competiţia şi i-a încurajat pe tineri să scrie şi să citească cât mai mult în limba română, pentru că la faza în scris foarte mulţi dintre participanţi s-au dovedit a fi destul de slăbuţi la partea de compunere.

Doamnele Maria Gurzău Czeglédi, preşedintele juriului, profesoara Stella Nikula Machhour şi etnografa Emilia Martin, au fost cele care i-au ascultat pe tineri şi au apreciat cunoştinţele lor de limba română, expresivitate, nivelul de cunoştinţe şi modul în care s-au pregătit pentru concurs.

La limba şi literatura română elevii au avut de prezentat una dintre temele pe care le-au tras la sorţi, teme care s-au bazat pe programa şcolară, cuprinzând opere şi autori români, iar la cultură şi civilizaţie românească, tinerii au vorbit despre un subiect ales de ei la care au avut de prezentat şi un proiect Power-Point.

La final, juriul a făcut o sumă a punctelor obţinute la proba scrisă şi cea orală, iar cei care au acumulat cele mai multe puncte au fost premianţii concursului. Toţi concurenţii au primit câte o diplomă de participare din partea organizatorilor, iar premierea va avea loc în luna iunie, la Budapesta, unde premiile vor fi înmânate într-un cadru festiv tuturor elevilor de naţionalitate din Ungaria, câştigători ai acestei olimpiade naţionale.

Premianții la limba și literatura română

Locul I: Estera Réthelyi (Micherechi) – 190 puncte

Locul II: Nataşa Dimoiu (Bătania) – 188 puncte

Locul III: Ioan Poiendan (Micherechi) – 186 puncte

Menţiune: Beniamin Somogyi (Jula) – 177 puncte

Premianţii la cultură şi civilizaţie românească

Locul I: Estera Réthelyi (Micherechi) – 198 puncte

Locul II: Petru Iova (Micherechi) – 197 puncte

Locul III: Marc Richard Toszeczki (Micherechi) – 187 puncte

 A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

 Foto: Foaia românească

„Vocile de aur” ale elevilor români din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 aprilie 2018, 05:40

Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a organizat vineri, 23 martie, cea de-a IV-a ediţie a Concursului naţional de muzică românească „Vocea de aur”, la care au participat elevi de la mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română. Concursul este un eveniment cultural atractiv pentru copii, reunind muzica uşoară şi tradiţională, interpretate de elevi de clasele 1–8. Anul acesta au participat 27 de concurenţi de la şcolile: Aletea, Bedeu, Chitighaz, Jula, Leucuşhaz, Micherechi, Pocei, Săcal, şi şcoala gazdă, Bătania. Evenimentul este şi un prilej de întâlnire între participanţi, părinţi şi profesori, iar organizatorii îşi propun să ofere concurenţilor şansa de a inaugura prin acest concurs şi sosirea primăverii, în decorul mirific al aulei şcolii în care sunt întâmpinaţi oaspeţii în fiecare an.

Repertoriul copiilor a inclus piese diferite de muzică uşoară şi cântece de primăvară şi pentru copii, dar şi cântece populare, câţiva dintre copii au fost acompaniaţi la diferite instrumente de către profesorii lor pregătitori sau au avut acompaniament asigurat la CD player. Concursul „Vocea de aur” îşi asumă un rol educativ, impunând concurenţilor ca repertoriul şi ţinuta scenică să fie adecvate vârstei, iar pentru că a şti să cânţi este o artă, este o formă de comunicare, o formă de exprimare, aceasta presupune creativitate din partea celor care se pregătesc şi participă la acest concurs.

Competiţia s-a desfăşurat în aula şcolii generale româneşti din localitatea bichişeană, unde tinerii „cântăreţi”, profesorii şi oaspeţii au fost primiţi de către organizatori într-o frumoasă sală amenajată pentru această ocazie cu decor de primăvară şi note muzicale. Copiii au debutat în funcţie de categoria de vârstă pe patru grupe (clasele 1–2, 3–4, 5–6 şi 7–8), şi tot astfel au fost şi premiaţi, însă nici un participant nu a plecat de la Bătania fără să fie răsplătit de către organizatori pentru efortul depus şi însufleţirea cu care s-a pregătit pentru întrecere. Juriul a fost format din specialişti în domeniul muzicii, de la Filarmonica de Stat din Arad şi cadre didactice de la licee din Arad.

Corul şcolii din Bătania, îndrumat de prof. Andreea Szenes, a oferit invitaţilor în pauza concursului un program de cântece corale. De dragul de a participa la acest eveniment a încântat publicul cu o melodie despre mama şi Barbara Gyöngyösi din Săcal, actualmente elevă în clasa a 9-a la liceul din Berettyóújfalu. Doamna Szenes este şi organizatoarea evenimentului, alături de conducerea instituţiei de învăţământ în frunte cu directorul Iulia Olteanu şi învăţătoarea Anca Stan, moderatoarea concursului.

La eveniment au onorat cu prezenţa autorităţi şi oficialităţi locale şi româneşti, printre care: Marius Lazurca, ambasadorul României la Budapesta, PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, însoţit de alţi clerici, Florin Trandafir Vasiloni, consul general al României la Jula, Daniel Banu, consul general la Seghedin, Marjai János, primarul oraşului Bătania, Gheorghe Cozma, directorul Oficiului AȚRU, Anamaria Brad Sarca, referent pentru naţionalitatea română la Institutul Naţional pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Învăţământului (OFI), directori de şcoli, profesori, părinţi şi alţi invitaţi.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

Călătorie în lumea poveştilor, alături de şcolarii din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 martie 2018, 20:15

Concursul de povestire „Vasile Gurzău”, organizat de către Şcoala generală din Micherechi, a reuşit şi anul acesta să antreneze din nou cadrele didactice, precum şi peste 20 de copii din clasele 1–8, în lumea poveştilor populare. Acţiunea a avut ca scop cunoaşterea, dezvoltarea şi stimularea potenţialului artistic şi creativ al copiilor şi s-a concretizat la final printr-o reuşită constituind un prilej pentru fiecare participant de a-şi exprima artistic „povestea” în limba română. Copiii au povestit pe de rost poveşti populare, dar şi multe poveşti scrise de părinţi şi profesorii lor special pentru acest moment, poveşti inspirate din viaţa de zi cu zi şi din lumea satului.

Şcoala Generală Românească din Micherechi şi-a însuşit acest concurs, după povestitorul român din comuna Micherechi, Vasile Gurzău, care a trăit între anii 1898–1980.

Anul acesta, la 120 de ani de la naşterea sa, concursul a ajuns la cea de-a 16-a ediţie. Vasile Gurzău este unul dintre povestitorii cunoscuţi ai românilor din Ungaria, alături de Mihai Purdi din Otlaca-Pustă şi Teodor Şimonca din Chitighaz.

Ana Ruja, directorul instituţiei a dat startul concursului, cu un cuvânt de salut adresat tuturor oaspeţilor prezenţi în frunte cu PS Siluan, episcopul românilor din Ungaria şi Daniel Banu, consul general al României la Seghedin.

Elevii, începând de la cei mai mici până la elevii de clasa a 8-a, au rostit poveştile în faţa juriului şi a publicului, majoritatea fiind spuse în grai local. Poveştile au fost răsplătite cu aplauze, iar performanţa elevilor a fost evaluată de un juriu format din: Maria Gurzău Czeglédi, directorul Liceului „N. Bălcescu” din Jula, nepoata povestitorului Vasile Gurzău, Eva Bocsor Karancsi, preşedinta Autoguvernării Româneşti a Judeţului Bichiş, nepoata povestitorului Mihai Purdi şi Vasile Poiendan, prieten al povestitorului elogiat.

Concurenţii au fost premiaţi cu diplome, cărţi şi alte cadouri, dar cea mai importantă a fost participarea, implicarea entuziastă şi lectura responsabilă a copiilor care au asigurat succesul evenimentului, dar şi faptul că nici un „mic povestitor” nu s-a pierdut la povestit, chiar dacă a fost nevoie de o mică improvizare, şi toate acestea datorită faptului că la Micherechi copiii stăpânesc încă bine limba română. Într-adevăr s-au spus foarte multe poveşti moderne şi noi, puţine au fost poveştile clasice ale copilăriei noastre sau cele povestite sătenilor mai demult de către bace Vasile Gurzău, însă important este că elevii sunt încă interesaţi şi implicaţi în a citi şi chiar în a scrie şi spune poveşti.

La final, au fost acordate premiile pe patru categorii, precum şi câteva menţiuni, oferite de Autoguvernarea Românească Județeană din Bichiş, săptămânalul „Foaia românească”. PS Părinte Episcop Siluan a oferit câteva premii care au constat într-o biblie, o carte de rugăciuni pentru copii şi iconiţe, iar primarul localităţii, Margareta Tat, a înmânat tuturor participanţilor la concurs cadouri din partea primăriei locale, pentru sârguinţa şi eforturile depuse.

A consemnat: Anca Becan, redactor Foaia românească

Foto: Foaia românească

„Viaţa e frumoasă când eşti sănătos şi fericit, alături de familie şi cei dragi” Interviu cu Maria Sferle din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 februarie 2018, 13:01 / actualizat: 2 februarie 2018, 14:07

Maria Sferle (născută Ruja) din Micherechi este o bunică energică, la 80 de ani ai săi face şi treburile uşoare şi pe cele mai grele din gospodărie şi trăieşte fericită pentru familia sa frumoasă. Nu trece o zi de naştere, o zi onomastică, o sărbătoare de familie la care bunica să nu fie prezentă. A rămas văduvă din anul 2003, dar nu se dă bătută, este optimistă şi foarte dinamică. Îi plac mult copiii şi este întotdeauna înconjurată de nepoţi, strănepoţi, de copiii vecinilor. În serile lungi de iarnă, croşetează şi este foarte pasionată de rebus. Este expertă la făcut plăcinte tradiţionale, reprezintă satul şi românii din Micherechi la festivalului şi concursuri naţionale cu rătişele şi vărzarele sale renumite.

Copilăria cu frumuseţea şi simplitatea ei
– Recent aţi împlinit venerabila vârstă de 80 de ani. Cum vă simţiţi şi ce vă doriţi la această vârstă?
– Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să pot să am grijă de nepoţi, mai bine zis de strănepoţi că nepoţii sunt acum mari. Am trei copii, şase nepoţi şi şase strănepoţi.
– Sunteţi obişnuită să fiţi înconjurată de copii şi de nepoţi pentru că, din câte ştiu, şi dumneavoastră v-aţi născut într-o familie mare…
– Aşa este. Noi am fost 12 fraţi, eu fiind cea de-a şasea născută în familie. Am fost cinci fete şi şapte băieţi. Acum mai suntem în viaţă şapte. Am o soră la Jula, o soră în Aletea, şi cinci dintre noi stăm la Micherechi. Părinţii noştri români au fost: tata Nicolae Ruja din Micherechi şi mama Eva Buta, şi ea născută în sat. Dar mama ei era venită din România, de la Homorog. Ne-au crescut să fim harnici şi oameni de omenie. Nu am făcut toţi şcoli, pentru că aşa erau vremurile pe atunci, dar nu am fost săraci. Părinţii mei au stat la sălaş, la Szabadkígyós, la Újszalonta. Acolo la „tănear” era mai bine decât în sat, pentru că era mai uşor. Ţineam mai uşor pui, vacă, tot felul de animale în jurul casei. Nu ne-a mers rău şi nici nu am fost bolnavi, eram sănătoşi. „Acolo e sărăcie unde e unul singur la părinţi şi e tot bolnav”, zicea tata. Noi suntem bine toţi. Nu am avut aşa rochii mândre ca fetele care erau singure la părinţi, dar şi a mea a fost mândră şi dacă era ieftină. Pe atunci, nu era luxul ăsta de acum. Lumea trăia mult, mult mai simplu decât acum. Era viaţa mult mai simplă. Omul era mulţumit cu atât cât avea şi eram fericiţi. Părinţii noştri erau la „tănear”, noi mai mult în sat dacă mergeam la şcoală. Eu am făcut şase clase şi am început să fac şi liceul, la Jula, dar am stat un semestru şi am venit de acolo că nu mi-a plăcut să stau fără familie. Am venit acasă şi am început să lucrez. Norocul vremurilor de atunci era că la noi credinţa era puternică şi de mici ne era sădită în suflet frica de Dumnezeu. Aşa că nici nu făceam rele, de frică să nu-L supărăm pe Domnul.

Un sat cu oameni harnici şi de omenie
– După ce v-aţi căsătorit aţi stat în sat?
– Am stat la „tănear” timp de 26 de ani, la trei kilometri de sat, către Crâstor. Am avut oi multe, porci, gâşte, vaci. Am avut şi casa din sat, dar am stat mai mult acolo, că aşa făceam bani. Copiii erau mai mult în sat la şcoală.
– Ce s-a întâmplat cu sălaşul acela, cu „tănearul”, cum îi ziceţi dumneavoastă? Îl mai aveţi?
– Mi-aduc aminte cu mult drag de viaţa aceea de la „tănear” din mijlocul naturii, era ceva foarte frumos. Mi-ar mai plăcea să stau acolo, dar nu mai e de mine acum. În anul 1992 l-am vândut. Am rămas acolo doar eu cu soţul. Copiii s-au căsătorit, toţi au casa lor, nu au rămas să locuiască nici unul cu noi. Apoi, după revoluţia din România, după 1989, foarte mulţi din România treceau graniţa pe negru şi de multe ori am stat cu frică noaptea când auzeam că latră câinii de rup lanţurile. De câteva ori am avut ocazia să-i întâlnesc pe aceştia, săracii, când veneam de la lăptărie seara, uzi leoarcă, cum treceau prin canal, prin apă, şi… mi-a fost şi frică, recunosc. Mai veneau şi îşi cereau apă sau ceva de mâncare. Soţul mergea la lucru şi eram mult singură, aşa că soarta sălaşului a fost să-l punem la vânzare. Aşa că în 1992 l-am vândut şi ne-am mutat acasă, în sat. Am mai ţinut şi aici vaci, cai, porci. Iar în anul 2003, după aproape un an de suferinţă, a murit soţul, şi de atunci locuiesc singură. La început a fost greu, dar nu sunt singură niciodată. Locuiesc în satul meu natal, cu oameni harnici şi de omenie, am vecini buni, fraţii îmi stau aici, precum şi copiii mei toţi trei. Nu duc lipsă de nimic. Sunt obişnuită să merg să-mi fac treburile singură.

O viaţă fără medicamente
– Pentru a ţine o aşa gospodărie mare înseamnă că aţi fost şi harnică, aţi moştenit acest har de la părinţi?
– Nu am fost sensibilă, nu am fost bolnavă, cu toate că de mică am tot avut dureri de cap. Destul de târziu astea au trecut, dar în rest nu am avut probleme. Şi părinţii mei au fost aşa sănătoşi. De când sunt pensionară, mulţumesc lui Dumnezeu că n-am fost bolnavă. E drept că eu tot timpul am şi fost o fire care nu m-am lăsat, nu ziceam ca altele că „Vai, m-am îmbolnăvit, nu mai fac nimic”. Eu tot timpul am lucrat. Şi cred că felul ăsta de a fi l-am dobândit la „tănear”, pentru că perioada de acolo m-a întărit. Altfel, nu am nimic grav, nu mă doare nimic. În viaţă m-am ferit de medicamente. Mi-am menţinut sănătatea până la anii ăştia, pentru că m-am obişnuit să mă ţin de un program. Şi mănânc atât cât e necesar, adică să nu fiu nici lipsită, dar nici îmbuibată. Mănânc ce eu îmi fac, şi ce eu cresc pe lângă casă. Nu mănânc pui de la magazin. Nu-mi place.

Renumită la făcut plăcinte
– Sunteţi foarte pricepută la făcut plăcinte tradiţionale. Sunteţi solicitată la foarte multe festivaluri, unde vă reprezentaţi satul la diferite evenimente şi de unde aduceţi premii.
– Într-adevăr sunt solicitată să le fac vărzare, plăcinte tradiţionale, eu şi încă o prietenă din sat facem. Am fost la mai multe festivaluri gastronomice. La festivalul naţionalităţilor de la Tura, trei ani consecutiv locul trei a fost al nostru, pentru gastronomia românească.
– Spuneţi-mi povestea rătişelor de la Micherechi, dacă tot sunteţi expertă şi renumită în sat pentru plăcintele gustoase pe care le faceţi!
– Aici în sat femeile făceau rătişe sau vărzar, pentru că era o plăcintă ieftină, bună şi pe placul tuturor. Cartofi avea toată lumea, varză acră era în hurdău (la butoi), cine avea vaci avea şi brânză… Se făcea iute. Asta era atunci plăcinta, sau dospitele, cirigelele, etc. Iată reţeta mamei de rătişe pe care o fac şi acum:
Ingrediente:
Pentru aluat: 1 kg făină, 1 linguriţă plină cu sare, 50 ml ulei pentru uns, 700 ml apă călduţă.
Pentru umplutură: 1 kg cartofi fierţi şi răciţi, amestecaţi cu puţin ulei şi sare, varză acră călită, brânză sărată sau dulce, mărar verde călit, etc.
Ulei pentru copt
Mod de preparare: Aluatul eu îl fac fără drojdie. Se moaie sarea în apă şi se frământă cu făina bine să fie molcuţ aluatul. Mama mea o întindea apoi până în josul mesei. O stropea cu ulei, o sucea, ca pe cozonac, o făcea melc şi o punea să stea, pentru a fi mai elastică. Apoi se întindea cu făcăleţul şi se umple cu varză, mărar, cartofi sau brânză. Aşadar se frământă foarte bine cam 20 de minute. Aluatul se răstoarnă pe masa pe care am pus puţină făină. Se porţionează în bucăţi cât un măr şi se lasă la dospit 15 minute. Se unge câte o foaie cu ulei, apoi se întinde cu mâna cât se poate de subţire. Apoi se rulează foaia, se umple cu ingredientele dorite, şi se strânge în formă de spirală (rotund). Se întinde cu făcăleţul, să se facă de dimensiunea tigăi în care o să o coacem. Se încinge uleiul şi coacem plăcinta pe ambele părţi.
Reţeta asta o ştiu de la mama şi încerc să o dau mai departe, pentru că plăcintele acestea le place la mulţi dar nu mai prea are cine să le facă.
– Pe fete, pe nurori, pe nepoate le-aţi învăţat?
– Din păcate, nu! Am vrut, dar până când au cine să le facă nu au interes să înveţe. Ele zic că ale mele sunt mai bune. De Crăciun le-am făcut peste 20 de cozonaci, begli, cum se zice la noi. Să aibă toţi!

Scriu în jurnal doar ce a fost frumos…
– Cu ce vă petreceţi zilele de iarnă?
– Sunt foarte pasionată de rebus. Când am timp, scriu jurnalul familiei, fac lucru de mână, am grijă de strănepoţi, dacă au părinţii treburi… Vara fac excursii cu prietenele, merg în excursii organizate prin ţară şi prin România. Merg la Bichişciaba la teatru, la băi, peste tot.
– Sunteţi o bunică modernă, vieţoasă şi deşteaptă. În ce limbă faceţi rebus şi în ce limbă scrieţi jurnalul?
– În ungureşte scriu că aşa mi-e mai uşor.
– Şi ce scrieţi în acel jurnal?
– Scriu toate evenimentele importante din viaţa mea şi din viaţa familiei. Când am timp, scriu şi amintirile plăcute din copilărie, din viaţă. Nu scriu decât ceea ce este frumos, ca să nu-i întristez pe copii când o să-l citească.
– Aveţi un mesaj pentru tineri?
– Să fie de omenie, să fie harnici. Să aibă sănătate şi bucurie şi să se bucure de familie şi de copiii lor din plin! Căci totul în viaţă e bucuria de la copil. Viaţa e frumoasă când eşti sănătos şi fericit alături de familie şi cei dragi. În ce mă priveşte, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt bine cu toţii, sunt sănătoşi, am şase nepoţi frumoşi şi aştept anul acesta să se nască al şaptelea strănepot…

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Foto: Foaia românească

Astăzi dascălii nu mai sunt respectați… – de vorbă cu profesoara Anamaria Dulău din Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2017, 08:17 / actualizat: 10 decembrie 2017, 9:18

Recent la Liceul românesc Nicolae Bălcescu din Jula a avut loc cea de-a cincea întâlnire a pedagogilor români pensionari din judeţul Bichiş. O iniţiativă de suflet venită din partea Autoguvernării Române din Judeţul Bichiş. Zeci de profesori pensionari din Chitighaz, Micherechi, Bătania, Leucuşhaz şi Jula s-au adunat în sala de spectacole a liceului, petrecând câteva ore plăcute, depănând amintiri… Acolo am întâlnit-o şi pe doamna profesoară Anamaria Dulău din Micherechi, pensionară de 10 ani, care şi-a dedicat întreaga viaţă educației copiilor.

Foto: învățătorul Gheorghe Dulău, tatăl Anamariei Dulău

Am stat de vorbă cu ea despre frumuseţile, dar şi despre provocările, greutăţile carierei de pedagog.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Basilica.ro

Festivalul Castraveţilor, pentru a 15-a oară, la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 august 2017, 15:07

La sfârșitul săptămânii trecute, pe 11–12 august, localitatea Micherechi a îmbrăcat haine de sărbătoare, cu ocazia celei de-a XV-a ediţii a zilei satului intitulată „Festivalul Castraveților”, eveniment care îşi are denumirea de la îndeletnicirea majorităţii localnicilor, şi anume cultivarea castraveţilor, lucru care i-a făcut cunoscuți atât în țară, cât și peste hotare. Pentru a împăca pe toată lumea şi toate generaţiile, Consiliul Local și Primăria au organizat un program pe toate gusturile.

Ediţia din acest an a zilelor satului Micherechi a fost una aparte, datorită faptului că se împlinesc 70 de ani de la înființarea Ansamblului de dansuri populare românești în localitate, evenimentul aniversar fiind marcat la Casa de Cultură „Gheorghe Dulău” din localitate, în prezența doamnei primar Margareta Tat, a PS Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria și a altor invitați, prin festivitatea de dezvelire a trei plăci comemorative, dedicate lui Gheorghe Nistor (1922–1987), dansator şi membru fondator al Ansamblului de dansuri populare din Micherechi, Teodor Covaci (1925–1987), instrumentist la vioară și maestru al muzicii populare românești, și o placă pentru Ansamblul de Păstrare a Tradiţiilor, la aniversarea a 70 de ani de activitate neîncetată.

În deschiderea manifestărilor au luat cuvântul primarul Margareta Tat, care a vorbit despre semnificația zilei, iar Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș și-a exprimat bucuria de a putea lua parte la acest eveniment major în viața comunei Micherechi și i-a felicitat pe organizatori. La deschiderea Festivalului, alături de cei menționați anterior, s-au mai adăugat și alți conducători ai comunității românești din Ungaria: PS Episcop Siluan, Gabriel Kohn, reprezentantul Ambasadei României de la Budapesta, Tiberiu Juhasz, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, și alți reprezentanți de instituții din Micherechi, Jula, Chitighaz și Aletea.

În cele două zile ale festivalului, au fost oferite programe artistice de către de copiii de la Grădiniţa şi Şcoala Generală din Micherechi, de artişti locali, dar şi de ansambluri de păstrare a tradițiilor românești din Ungaria. Programul cultural al primei zile a fost susținut de Ansamblul de Păstrare a Tradiţiilor Populare „Gheorghe Nistor”, format din tineri şi talentaţi dansatori din Micherechi, Ansamblul de Păstrare a Tradiţiilor din Ungaria format din tinerii dansatori ai Centrului de Documentare al AȚRU, Ansamblul de Păstrarea a Tradițiilor din Aletea și numeroase formaţii şi interpreţi din România şi Ungaria, care au încercat de-a lungul celor două zile ale festivalului să fie pe gustul tuturor participanţilor şi să aducă în sufletele lor multă bucurie.

Programul cultural artistic al celor două zile a fost împărțit pe etnii, în cele două seri ale festivalului având loc și recitaluri pop maghiare. Atmosfera cea mai încinsă a evenimentului a fost în cea de-a doua zi, la prânz, când s-a încheiat concursul de gătit în aer liber, jurizat de bucătari profesioniști, iar participanții s-au putut înfrupta din gulașul gustos gătit în mai multe ceaune. Încălziţi şi sătui, micherechenii au fost chemaţi apoi la dans şi la cântec de către interpreta Lorenna și apoi, noaptea târziu, de către DJ Sebi.

Nu au lipsit de la festival premiile pentru sătenii care anul acesta și-au serbat nunta de argint și cea de aur.

Suntem însă nevoiţi să remarcăm un lucru care nu ne-a prea plăcut: nu este singurul an în care au lipsit total castraveții și, în afară de cetățenii implicați în organizarea evenimentului, anul acesta s-a putut observa un dezinteres destul de mare din partea localnicilor pentru care, de altfel, se organizează aceste zile de sărbătoare.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Anca Becan

Sântă-Măria Mare a adunat numeroşi români în Catedrala Episcopală din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 august 2017, 06:58

Credincioşii ortodocşi români din Jula au demonstrat pe15 august,cum o simplă zi de marţi se poate transforma într-o zi de sărbătoare aleasă. În jur de 200 de români din Jula şi împrejurimi, de la Micherechi, Chitighaz, Otlaca Pustă și Bichişciaba, alături de credincioși din Oradea şi Arad, au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată în catedrala Sân’ Nicoară de pr. VasileSabău din Oradea, pr. Teodor Marc (paroh la Jula-Mare) şi pr. Petru Puşcaş (paroh la Jula-Mică). Credincioşii au fost chemaţi la această aleasă sărbătoare în mod special şi de către credincioasa Maria Marc, mama preotului paroh din Jula, care a considerat că ziua de Sântă-Măria Mare este o bună ocazie pentru ca românii dintr-o parte şi alta a graniţei româno-maghiare să se întâlnească, să sărbătorească împreună şi să se bucure unii de alţii. În cadrul Sfintei Liturghii, interpreți din Oradea și Arad au cântat pricesne şi cântări bisericeşti.

A consemnat: Eva Iova, redactor-șef Foaia românească

Foto: Szél Zsolt

Interlocutori:Maria Marc (Jula), pr. Vasile Sabău (Oradea), Luca Bondar (Oradea), Maria Ardelean Paksi (Jula), Eva Sabău Pătcaş (profesoară Jula)

Reporter: Iulia Kaupert, redactor, emisiunea O voce românească, MTVA

Nuntă cu două mirese şi doi miri la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 iulie 2017, 16:51

În sâmbăta din 8 iulie, micherechenii adunaţi în centrul satului pentru „a vedea nunta” au putut asista la un eveniment unic (după ştiinţa noastră) în viaţa acestei comunităţi: o nuntă dublă, cu două mirese şi doi miri. Curiozitatea a fost că mirii sunt doi fraţi ai familiei Poiendan, Grigore şi Criştof, care după ce şi-au găsit cam în acelaşi timp alesele inimilor lor, s-au gândit să unească nu două, ci trei familii la aceeaşi nuntă. Astfel că ziua de 8 iulie 2017 s-a înscris cu litere de aur în viaţa familiilor Poiendan, Takács şi Bottyászki.

Cununia civilă a tinerilor miri, Ildikó Takács cu Grigore Poiendan şi Tímea Bottyánszki cu Criştof Poiendan, a fost oficiată de primăriţa Margareta Tat în parcul din centrul satului. După ce alaiul nuntaşilor a trecut prin centrul comunei pentru a-i vedea cât mai mulţi şi pentru a le ura sătenilor tradiţionalul „veniţi cu noi!”, nuntaşii au ajuns la străvechea biserică ortodoxă, unde erau aşteptaţi de trei preoţi: pr. paroh Ioan Bun, pr. Teodor Marc şi pr. Visarion Tuderici. Taina Cununiei s-a făcut pentru fiecare cuplu separat. Grigore şi Ildikó i-a avut ca naşi pe Alexandru Petrina şi Edina Martin-Petrina, iar Criştof şi Tímea pe familia Gavril Pătca şi Enikő Török-Pătca.

Nunta dublă le-a adus bucurii înmulţite familiilor Poiendan, Takács şi Bottyászki, rudelor şi prietenilor care au sărbătorit cu ei. Tinerilor căsătoriţi le dorim viaţă lungă şi fericită împreună!

***

Nu-i adevărat cu nu e bine să se întâlnească două mirese!

Există nenumărate credinţe şi obiceiuri legate de nuntă. O tradiţie veche spune că mireasa trebuie să se uite prin verighetă la mire şi să spună „cum nu-mi iese din ochi, aşa să nu-mi iasă din cuvânt”. Astfel, soţul îi va fi mereu loial. Chiar dacă se mărită pe timp de vară, se spune că mireasa nu are voie să poarte sandale sau orice fel de pantof deschis la degete, pentru că îi pleacă norocul printre degete. Tot aşa se spune că nu e bine ca două mirese să se întâlnească în aceeaşi zi. Iată că la Micherechi s-a contrazis acum acum această veche credinţă, deoarece fraţii Poiendan şi-au dus la altar în aceeaşi zi miresele, viitoarele lor soţii.

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef, Foaia românească

Foto: Bokavideo

A IV-a ediție a Zilei poeziei creștine românești

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 mai 2017, 06:02 / actualizat: 31 mai 2017, 7:18

 Școala generală din sătulețul Avram Iancu din România, situat la doar câțiva kilometri de Salonta, a găzduit în data de 27 mai cea de-a patra ediție a Zilei poeziei creștine românești. Ideea unei astfel de acțiuni a venit în 2013 din partea profesoarei Mihaela Bucin, șefa Catedrei de limba și literatura română din Seghedin, fiind inspirată de faptul că din acel an şcolar au fost introduse ore de religie, respectiv, de etică, discipline care au menirea să contribuie la formarea personalităţii copiilor şi, implicit, la dezvoltarea calitativă a societăţii.

A fost pentru prima dată când evenimentul a trecut frontierele Ungariei. Au venit copii și profesori din Micherechi și din cinci localități Românești: Talpoș, Tulca, Avram Iancu, Salonta și Tămașda, reprezentând mai multe culte: ortodox, baptist și penticostal, care au fost întâmpinați, după tradiția românească, cu pâine și sare. Au onorat cu prezența primarul localității Avram Iancu, Traian Micle, directoarea școlii, Codruța Lup, primărița din Micherechi, Margareta Tat, consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni și pastorul Ovidiu Bulzan din Arad.

Evenimentul s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de prietenoasă. Pe lângă poeziile recitate copiii au avut de ornamentat şi câte o farfurie pe care au scris un mic îndemn înțelept de la poetul Traian Dorz, un poet bihorean, cu o vastă operă, un poet deosebit de valoros pentru cultura română.

așa.”

După cum a afirmat pastorul Petrică Crețu din Micherechi, întâlnirea a fost una de succes, în sensul că tot ce s-a petrecut aici, felul în care copiii au recitat, felul în care au fost aleși autorii de poezii, toate au fost foarte bine făcute. Relațiile dintre elevii din Micherechi și elevii din școlile din România au devenit mai bune, dar și relațiile dintre profesori, și chiar dintre autorități.

„Concluziile sunt frumoase și triste” – a declarat doamna Mihaela Bucin. „Frumoase pentru că e clar că ceea ce se întâmplă cu ocazia acestor întruniri este un lucru care nouă, muritorilor de rând, ne scapă, fiindcă așa cum spuneam și cum cred că observă oricine, putem aborda o serie de subiecte din lumea asta mare. Dar atunci când abordăm subiectul credinței și când ne raportăm la Isus, indiferent câți ani avem, suntem adulți sau copii, știm multe sau puține, umblăm sau nu la biserică, se întâmplă acel lucru minunat, că Dumnezeu coboară între noi. Și-atunci totul se umple de pace, de liniște, lucrurile merg de la sine, ne uităm supărările, nu ne mai jignim. Dumnezeu ne deschide gura și putem vorbi, copiii ne ascultă și nu se plictisesc. Asta se întâmplă de fiecare dată și din cauza aceasta devin dependentă de Ziua poeziei creștine și văd că și alții sunt așa.”

Ziua poeziei creștine românești s-a încheiat cu o rugăciune comună și o agapă.

Interlocutori: dr. Mihaela Bucin, șef de catedră; Letiția Denuta și Martin Ruben (elevi din Micherechi); Andreea Crețu (elevă din Salonta); Tünde Ruja Nyári, directoarea grădiniței românești din Micherechi; Petrică Crețu, pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Poveşti româneşti la Micherechi pentru a 15-a oară

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 aprilie 2017, 19:03

Renumitul povestitor al satului Micherechi, Vasile Gurzău, ale cărui poveşti au fost culese, scrise şi editate în volum, s-a născut pe 16 martie 1898. În amintirea lui, conducerea Şcolii generale din Micherechi organizează în fiecare primăvară un concurs de povestire a celor mai talentaţi elevi. În cei 15 ani de când se organizează această întrecere am avut ocazia să cunoaştem numeroşi tineri, care au moştenit un adevărat har al povestirii. Oricare poveste, ori de câte ori o asculţi, reuşeşte să ne facă atractivă de fiecare dată personalitatea originală şi autentică a povestitorului micherechean.

În acest an la concurs s-au înscris 23 de tineri povestitori talentați. Evenimentul a început prin evocarea vieţii şi talentului de povestire a lui Vasile Gurzău de către eleva Debora Puha. Apoi, elevii clasei a 4-a au „încălzit atmosfera” prin prezentarea unei poveşti cu marionete. Concursul a fost deschis de directoarea Ana Benye, care a prezentat şi juriul, cel care avea menirea de a-i alege pe cei mai buni dintre cei buni. Şi de această, preşedinta juriului a fost doamna dr. Maria Gurzău Czeglédi, nepoata povestitorului, directoarea Liceului „N. Bălcescu” din Jula, ajutată de doamnele Anamaria Dulău Cozma, profesoară în pensie, Mariana Negreu Vetró, director al Centrului de Documentare şi Informare al AŢRU şi Eva Şimon, redactor-şef al revistei „Foaia românească”.

La eveniment a luat parte și consulul general a României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, şi conducerea satului Micherechi, primăriţa Margareta Tat şi viceprimarul Bertold Netea.

La fel ca de fiecare dată, a fost greu pentru juriu să aleagă câştigătorii, deoarece au fost mulţi copii buni la povestit, preşedinta juriului accentuând înainte de premiere următoarele: „Mă bucur nespus de mult că am cunoscut azi 23 de povestitori talentaţi, fiecare vorbind foarte bine şi corect limba română, iar mulţi dintre voi într-adevăr sunteţi înzestraţi cu harul povestirii”, a spus Maria Gurzău Czeglédi, care a atras însă atenţia, atât a elevilor cât şi a profesorilor sau a părinţilor care-i ajută pe copii, asupra alegerii poveştii, ca aceasta să fie potrivită pentru vârsta şi capacităţile copilului.

Evenimentul s-a încheiat cu depunerea coroanei de flori la placa memorială a povestitorului satului, aflată pe peretele bibliotecii, de către elevii şcolii şi nepoata (Maria Gurzău Czegledi) şi strănepoata (Vera Gurzău Cser) a lui Vasile Gurzău.

A consemnat: Eva Iova Șimon, redactor-șef Foaia românească

Micherechi, o localitate unde reînvie jocul tradițional românesc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 martie 2017, 08:20

La Micherechi (în Ungaria) de ani de zile nu se mai organizează baluri româneşti în perioada Carnavalului. Poate această formă urbană a petrecerii nu a prins rădăcini în această comunitate românească tradiţională. În schimb pare să învie jocul, o formă de distracţie cu rădăcini adânci, despre care am crezut că a dispărut odată pentru totdeauna. În seara zilei de 25 februarie Căminul cultural Gheorghe Dulău din Micherechi s-a dovedit a fi neîncăpătoare.

S-a organizat aici un joc tradiţional românesc, cu participarea a numeroşi dansatori de la Echipa de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor”, ai colegilor lor de la Ansamblul Körös din Jula, dar şi ai unor renumiţi muzicanţi din Micherechi, ca Ioan Covaci, nepotul regretatului meșter popular Teodor Covaci , orchestra lui Patyi Zoltan, actualul director artistic și coregraf al Echipei „Gheorghe Nistor”, dar şi o orchestră invitată din localitatea românească Pălatca. A fost o seară incendiară, care s-a încheiat cu un joc pe cinste.

„Echipa de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” a fost înființată cu 70 de ani în urmă, la 20 octombrie 1947. Atunci s-au adunat 50-60 de tineri însuflețiți din sat la școala generală de lângă biserica ortodoxă, pentru a înființa „Grupul cultural din Micherechi”. Cu aceste rânduri își începea unul din membrii fondatori, regretatul învățător Gheorghe Dulău, amintirile așternute pe hârtie la aniversarea a 50 de ani de la înființarea echipei.

Tinerii și-au exprimat îngrijorarea că obiceiul jocului tradițional din Micherechi se pierde cu timpul, de aceea au crezut de bine  să înființeze acest grup, care avea cor, echipă de teatru, orchestră de muzică populară și patru perechi de dansatori la timpul respectiv. Primul conducător al echipei de dansuri a fost Marius Turcu. În zilele noastre dansurile micherechenești, cum ar fi mânânţelu, ardelenescu, chimpinescu, bătuta, duba,  sunt cunoscute în întreaga lume, din Japonia până în Brazilia.

În 2017 se împlinesc și 30 de ani de la dispariția celor doi maeștri ai artei populare, dansatorul Gheorghe Nistor și primașul Teodor Covaci, la doar o săptămână diferență, care au cultivat și au popularizat neobosit dansul și muzica din Micherechi.

Interlocutori: Ioan Covaci, organizator; Gheorghe Berényi, organizator; Gheorghe Netea, fost conducător al echipei de dansuri; Zoltán Patyi, director artistic, coregraf

A consemnat Ștefan Crâsta, redactor, Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

(Foto: Iulia Kaupert)

Săptămâna căsătoriei la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 martie 2017, 21:48 / actualizat: 7 martie 2017, 10:05

De 53 de ani împreună la bine și la greu – Soții Ana și Teodor Netea din Micherechi

Săptămâna căsătoriei este  sărbătorită în 21 de ţări de pe patru continente. Ungaria a aderat la această mişcare în 2008, prin cooperarea bisericilor creştine şi a organizaţiilor civile, cu participarea a numeroase oraşe, localităţi şi comunităţi. Săptămâna a fost marcată anul acesta între 12-19 februarie. Ana şi Teodor Netea din Micherechi şi-au unit destinele de mai bine de cinci decenii. Se cunosc încă din copilărie. Mai târziu prietenia s-a schimbat în dragoste, cei doi căsătorindu-se în urmă cu 53 de ani. Toată viaţa au fost gospodari, au muncit din greu în foliile din Micherechi. Au doi copii şi trei nepoţi, şi mai au o singură dorinţă – un strănepot…

Cum erau nunţile de demult din Micherechi, care este rolul soţiei şi al soţului într-o căsnicie, dacă este importantă credinţa şi dacă mai poate fi susţinută în secolul XXI. instituţia căsniciei – sunt câteva întrebări la care ne-au răspuns Ana şi Teodor Netea.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA – Radiodifuziunea Ungară, Emisiunile în limba română

Muzică: primaș Teodor Covaci din Micherechi, maestru al artei populare, înregistrare 1975

Cântece de nuntă din Micherechi – comunitatea românească din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iunie 2016, 01:25 / actualizat: 20 iunie 2016, 9:41

Cântece ale românilor din Ungaria

Cântece de nuntă din Micherechi – interpret Eva Cozma, acompaniază Formaţia Hora

Emisiune realizata de Gabriela Rusu-Pasarin