Cătălin Băhneanu: Avem oameni foarte bine pregătiți, personal tânăr de care trebuie să avem grijă în continuare. Viitorul sună bine pentru F-16 în România

Publicat de Gabriel Stan, 22 mai 2023, 17:36

Subiectul Săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu cu unul dintre cei mai experimentați piloți militari care au zburat cu MiG-21 LanceR, generalul de flotilă aeriană Cătălin Băhneanu, cu peste 2.000 de ore de zbor într-o carieră impresionată, de 32 de ani, în care s-a remarcat în misiunile de poliție aeriană și mitingurile aviatice din toată lumea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, bine ați venit la „Jurnal militar”! Bine ați venit la Radio!

Cătălin Băhneanu: Bine v-am găsit pe dumneavoastră și radioascultătorii dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Moment istoric în săptămâna pe care o încheiem. După 32 de ani de carieră, ați ajuns în punctul în care să vedeți iubitul dumneavoastră avion MiG-21 și acum LanceR în ultimii, câți sunt, 20 de ani, că iată, a ieșit în serviciu.

Sunteți un pilot de legendă al MiG-ului-21 LanceR, din punctul nostru de vedere. De doi ani sunteți locțiitorul comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite. Nu ați mai zburat decât, din ce-mi aduc aminte, acum un an ați efectuat ultimul zbor cu MiG-ul.

Cătălin Băhneanu: Da, așa este. 32 de ani eu, 61 – MiG-ul în România. Să nu uităm, a venit în februarie 1962. Un avion versatil, versatil prin complexitatea misiunilor pe care le-a făcut, mediile în care a fost folosit.

Trebuie să-l vedem ca fiind cel care a făcut tranziția de la analog la digital. Este foarte important pentru mediul actual. A făcut o mare varietate de misiuni, atât aer-sol cât și aer-aer. Să nu uităm că a început misiunile prin anii ’98, acest avion, misiuni care la nivelul NATO au creat credibilitate pentru noi. Bineînțeles, data de 29 martie 2004, când s-au semnat documentele de aderare la NATO; prin misiunile executate au făcut ca MiG-ul-21 să fie unul dintre promotori.

Acest avion a fost în unități de elită ale Armatei Române și aș vrea să menționez aici unitățile de la Borcea, de la Câmpia Turzii, Deveselu, Mihail Kogălniceanu, Timișoara, pentru scurtă perioadă și la Craiova, și, nu în ultimul rând, trebuie menționat Bacăul cu centru de trecere la început, ulterior ca bază aeriană.

Pe aceste unități militare, aceste baze aeriene, existau acele colonii, unde întregul personal al unităților locuia. S-a creat o asemenea comuniune încât este greu de desprins de acele vremuri.

Am în vedere aici ce se întâmplă la ora actuală, în mediul virtual, cu aceste grupuri de împătimiți ai zborului. Doar dacă dăm pe rețelele de socializare vom vedea că sunt foarte mulți cei care au cunoscut și au fost foarte critici, în sensul bun al cuvântului, cu acest avion. Pentru noi au constituit indicatori de performanță, ca să spun.

Uitându-ne ce postează ei, noi am știut ce este bine și ce nu este bine prin ceea ce arătam cu acel avion. Mă refer aici în principal la mitingurile aeriene. Ați văzut că la mitingurile aeriene, la showurile aeriene, acest avion era considerat o vedetă, în primul rând, din cauza longevității.

Am vorbit doar în România, din februarie ’62. Un doilea indicator era exploatarea în zbor către limitele maxime, ceea ce nu se făcea în mod obișnuit. Trebuie să mai vedem fiabilitatea în funcționare, mentenanța care se făcea, și aici am o mică poveste.

Mergeam cu avioane la Bacău, la showul aerian, la miting. Mai avea resursă undeva o oră, până în două ore, când trebuia să intre la reparații capitale, care aceste reparații capitale se făceau la Aerostar Bacău. Lucram la miting, zburam acolo, după care duceam avionul direct în curtea uzinei. Aceasta este o mare măsură a personalului tehnic, a felului în care se făcea și se face mentenanța în aviație.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mi s-au părut, domnule general, două lucruri interesante; sigur, tot a fost interesant interviul cu domnul Cristescu, ascultătorii vor asculta un fragment după interviul cu dumneavoastră.

A spus aşa: înainte de a se trece la digitalizare la MiG-21 LanceR, un pilot, și aici cu siguranță dumneavoastră știți, că ați prins și vremurile de dinainte de LanceR, erau de urmărit analogic 200 de elemente; după care, evident, a fost mult mai ușor și mai eficient pentru piloți. Cum ați făcut trecerea asta și cât de ușor v-a fost sau cât de mult s-a ridicat eficienţa în luptă și în zbor?

Cătălin Băhneanu: Înainte de a ajunge să zburăm, unul din punctele-cheie a fost să desenăm cabinele, atât de dublă comandă, cât și de simplă comandă. Nu a fost ușor, nu a fost simplu. Iar, apoi, examenul practic îl făceam, cum s-ar spune, cu boneta pe ochi.

Foarte important. Știam foarte mult, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al pilotajului. Învățam foarte mult înainte, ceea ce ne-a ajutat în exploatarea acestui avion.

Pentru că acest avion, dacă m-ar întreba pe mine cineva, aş spune că a fost foarte ușor. Multă lume ar putea spune că e foarte greu, că e pretențios.

Nu, rigurozitatea este una pentru toţi. Acest avion a răspuns așa cum l-am gratulat, cum l-am înțeles, așa ne-a răspuns și nouă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este știut faptul că portanța este una foarte mică și că, structural, avionul este așa cum este față de MiG-ul 15, spunea domnul Cristescu, pe care îl puteai ateriza și fără motoare.

Cătălin Băhneanu: Da. Dacă ar fi să ne gândim la securitatea zborului, era un dicton care spunea cam așa: portanţa este o floare care se naște din viteză. Atâta timp cât avem viteză, avem portanţă. Este foarte ușor, avea un indicator de unghi de atac care rezolva toate problemele.

Deci, din punctul acesta de vedere, cu cât eşti mai riguros cu atât îl duci la îndeplinire multitudinea misiunilor pe care trebuie să le faci. Nu a fost foarte greu. Toți am știut acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Înțeleg că dumneavoastră când ați trecut pe MiG, la începuturi le carierei, ați avut posibilitatea de a vă instrui în dublă comandă.

Cătălin Băhneanu: Da, se făcea un număr de ore în dublă comandă, undeva 20-25 de aterizări, cu avionul de dublă comandă, în care noi arătam nivelul performanței la care am ajuns; iar instructorii, oameni foarte bine pregătiți, își dădeau acordul penru ca noi să putem pleca în simplă comandă. Un singur aspect: făceam ore mult mai puține decât se face astăzi pentru a lua carnetul de conducere auto.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, interesant. V-am întrebat cu dublă comandă pentru că revin la domnul Cristescu. Pionierii, așadar, ai MiG-ului în România, în ’62, nu au avut această șansă, pentru că încă nu existau MiG-uri cu dublă comandă, și atunci cei care intrau la zbor intrau singuri, pentru prima dată.

Cătălin Băhneanu: Așa este. Aceasta denotă nivelul de pregătire pe care îl aveau piloții români în acel moment. Cei care au participat la primele grupe de trecere au fost foarte bine pregătiți și nu a fost un eșec.

Se cuvine în continuare să ne gândim și la cei care au condus destinele aviației și ale Armatei Române, care au avut încredere în acest avion. Pentru ceea ce a însemnat MiG-21, pentru noi, structurile care se ocupau de securitate zborului și siguranţa aeriană se cuvine să le amintim.

Pentru că, pe baza indicatorilor pe care le primeam de la aceste structuri, a informațiilor furnizate, noi puteam să perfectăm, să ridicăm ștacheta, cum s-ar spune. Pentru că tot vorbim de indicatori de performanță, era transpunerea în viața publică.

Şi aici am avut, prin rândurile noastre, am avut un Davidovici, am avut un Berbunschi, am avut un Văduva, și, desigur, să nu-l uităm pe pictorul Ion Ţarălungă, care a reliefat în pânzele sale oameni, acțiuni și credințe legate de MiG-21. Foarte important.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, și eu aș continua cu un Strâmbeanu, cu dumneavoastră, cu Băcneanu, cu Stanciu, și iată că numele se cam opresc aici, pentru că am ajuns la finalul de epocă a MiG-ului 21 LanceR.

Cătălin Băhneanu: Da, să vedem că acest avion MiG-21 LanceR a făcut trecerea, cum spuneam, de la analog la digital, și a făcut trecerea către F-16 și ulterior către F-35. Foarte, foarte important pentru noile generații de piloți care vor zbura aceste aeronave.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, cum vedeți viitorul aviației de luptă, aviației de vânătoare, având în vedere că sunteți activ în aviația militară, în armată, și ați apucat să vedeți noile generații, ați apucat să vedeți deja, iată, escadrila de F, piloți tineri, pregătiți, care pot duce mai departe cu cel puțin la fel de mare succes tradiția asta?

Cătălin Băhneanu: Fiind la unitatea de la Borcea, la Baza Aeriană de la Borcea, pentru mulți ani, văzând cum s-a făcut tranziția, trecerea către F-16, pot să spun cu mândrie că, la acest moment, în acea bază, se face tot ce trebuie făcut pentru funcționarea F-16 în România, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al tehnicii pilotajului.

Avem oameni foarte bine pregătiți, trebuie să îi ajutăm, pentru că ei sunt cei care acum au devenit instructori, sunt instructorii noștri, sunt foarte, foarte bine pregătiți, personal tânăr de care trebuie să avem grijă în continuare. Cum s-ar spune în acel dicton, viitorul sună bine pentru F-16 în România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Din acest punct de vedere, ascultătorii de radio care ascultă „Jurnal militar” și toate emisiunile de pe posturile publice de radio pot merge mai departe cu un sentiment de siguranță pe care l-au avut și până acum. Avem aviație de luptă, aviație de vânătoare care, iată, poate sta și mai departe pe cerul României.

Cătălin Băhneanu: Da. Cu ajutor, cu încredere și cu speranță din partea tuturor celor care concură la puterea militară a României, viitorul sună bine.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult, domnule general de flotilă aeriană Cătălin Băhneanu. Ultimul zbor al dumneavoastră cu MiG-ul, pentru că așa scrie cartea, la un moment dat vine vârsta și așa este procedură, să vă retrageți de la zbor. Ați făcut-o. Am participat la acel ultim zbor al dumneavoastră. Spuneți-ne, cum a fost zborul acela și ce ați simțit în momentele acelea, după 32 de ani de carieră de zbor?

Cătălin Băhneanu: Foarte multă emoție, dar și convingerea că am făcut bine ceea ce am făcut. Nu singur, asta nu trebuie uitat și trebuie spus în continuare.

Toți cei care au concurat la executarea în siguranță a zborului, pe toți trebuie să-i amintim, să le mulțumim, iar aviația este un joc de echipă.

Să nu uităm acest lucru. În continuare voi zbura cu elicopterul Puma SOCAT, de fapt am mai zburat cu elicopterul Puma SOCAT. Este o nouă provocare și mergem înainte cu toții.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vom mai vorbi despre această nouă postură, această nouă ipostază de pilot de SOCAT cu generalul Băhneanu. Vă mulțumesc, domnule general!

Invitat la subiectul săptămânii a fost generalul de flotilă aeriană Cătălin Băhneanu, actualmente locțiitor al comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite. Domnule general Băhneanu, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Cătălin Băhneanu: Mulțumesc și eu, cu respect.

Cătălin Tomescu: Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Au nevoie de sprijinul lor atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic și chiar militar

Publicat de Gabriel Stan, 27 martie 2023, 18:34

La „Subiectul săptămânii” a fost făcută o analiză la 20 de ani de la începerea războiului din Irak, la începerea participării Armatei României acolo.

În cadrul aceluiași interviu s-a discutat și despre rolul Chinei în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Invitat a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu atât audio cât și în format video, sub forma unui podcast, care va putea fi urmărit în zilele următoare pe paginile de Facebook „Jurnal Militar” și „Ministerul Apărării Naționale”.

Cristian Dumitrașcu (realizator):: 20 de ani, asta se întâmpla în 2003.

Cătălin Tomescu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumnevoastră erați în mijlocul unei cariere extraordinare încă de pe atunci, planificator.

Cătălin Tomescu: În 2003 am fost mutat din comandant al Batalionului 341 /…/ de la Topraisar, la 1 martie am fost chemat, la vremea respectivă era generalul Bădălan și mi-a spus: am nevoie la Focșani să construim o brigadă care urmează să fie certificată NATO. Și atunci am fost mutat la Focșani șef de Stat Major.

Odată cu numirea mea a început rotirea batalioanelor din Brigada 282 Infartere Mecanizată la vremea respectivă, actuala Brigadă Blindată, în Afganistan și în Irak.

Le-am rotit pe toate cele trei la un moment dat, ulterior au rămas doar două, în misiunile din ambele teatre de operații. În Afganistan a fost prima dată în 2004 la rotirea batalioanelor noastre, batalionul de la Galați îmi amintesc că s-a rotit atunci.

Am fost doar 2 săptămâni, cum se mergea la vremea respectivă, noi dând batalioanele, vă dați seama că era normal ca cel care răspundea, mie îmi intra în fișa postului pregătirea batalioanele care intrau în teatrele de operații, și am fost să vedem și la fața locului ce și cum, ca să știm cum să coordonăm pregătirea următoarelor batalioane.

În Irak am fost în 2009, eram deja general, să operaționalez brigada. Atunci, România, dacă vă aduceți aminte, a avut cinci generali în teatrul din Afganistan.

A fost Radu Ghica, generalul Neagoe, generalul Chiriță, generalul Gabor şi eu am fost ultimul. Am intrat în teatru la 1 decembrie 2008, chiar cu ocazia Zilei Naționale, și am ieșit din misiune pe data de 12 iunie 2009.

Iar de acolo am venit, am predat Brigada 282 și am plecat la post la Bruxelles, locţiitorul șefului Reprezentanței Militare a României la NATO și UE.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că ați fost ultimul general prezent în misiunea din Irak, puteți să faceți o comparație între retragerea din Afganistan de acum câțiva ani și retragerea din Irak?

Cătălin Tomescu: Le-aș compara, se compară şi nu se compară. În primul rând, la nivel mare, misiunea din Afganistan a fost o misiune NATO. Misiunea din Irak a fost o misiune de coaliție condusă de Statele Unite.

Ca nivel de participare, în Irak noi nu am depășit batalion de infanterie, cu diferite misiuni, în funcție de perioada războiului, structuri de informații Intel, cu tot ceea ce înseamnă treaba asta, și ofițer de Stat Major.

În Afganistan să nu uităm că s-a ajuns până la nivel brigadă participare. Am avut și zonă de operații, zona Zabul, pe o perioadă îndelungată.

Când eram eu la Bruxelles noi aveam la un moment dat 1.996 sau ceva de genul ăsta de oameni, foarte aproape de 2.000, care ne plasa a 4-a contributoare cu trupe în Afganistan, care nu e de colea, pentru ascultători, trebuie să știe, ca să trimiți 2.000 de oameni în teatru, tu deja trebuie să lucrezi într-o plajă de aproximativ 8.000 de oameni, pentru că unii sunt la pregătire, unii sunt în teatru, unii sunt în refacere, unii trebuie să îi ai în rezervă.

Deci, o treabă care ne-a ajutat foarte mult și poate o să spun și de ce, dacă îmi dați timp, dar care cu certitudine necesită mult efort din punct de vedere al resurselor umane și financiare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este clar că gradul de complexitate se poate compara între cele două misiuni?

Cătălin Tomescu: Da. Aici, da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Gradul de periculozitate?

Cătălin Tomescu: La fel.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La fel.

Cătălin Tomescu: Da, în funcție de perioade, în anumite perioade, Afganistanul a fost mai sângeros, în alte perioade Irakul a fost mai sângeros, în funcție de ce făceau talibanii, ca să spunem așa, sau opozanții, cei care se opuneau forțelor NATO sau de coaliție pe teatrele de operații.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ce a însemnat pentru dumneavoastră? Ce a însemnat pentru militarii pe care i-ați rotit acolo, pentru formare, pentru carieră?

Cătălin Tomescu: Prima dată, militarii, aș vrea să spun, şi e bine de spus, trebuie să înțelegem cu toții că, în ciuda acestui efort, da, până la urmă a costat din punct de vedere financiar, numai că experiența asta câștigată acolo a fost colosală.

Și să mă și explic, numai când ești într-un teatru real de operații vezi la fața locului, pe viu, ce cerințe sunt, care e gradul de periculozitate, vezi procedurile de stat major. Înveți modul de executare a misiunilor de o manieră în care să nu pierzi oameni, pentru că au fost și situații în care am fost atacați ș.a.m.d.

Prin urmare, cu certitudine, din punct de vedere profesional, a adus un plus colosal. Eu am și spus la vremea respectivă, domnule, pentru un şef de Stat Major, o misiune de șase luni, care era minimum în teatru de operație, face cât un curs obișnuit de formare continuă la noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un curs de carieră.

Cătălin Tomescu: Exact. Obișnuit. Luăm procedurile toate în limba engleză, toate după tipicul NATO, şi chiar dacă misiunea din Irak a fost de coaliție, dar cine conducea coaliția? Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur.

Cătălin Tomescu: Diferențele între procedurile Statelor Unite în teatru ăla de operație și procedurile NATO erau infime.

Prin urmare, nu se pune problema de dezvoltare a profesionalismului din punct de vedere procedură de stat major și aplicare a lor și lucru; și, doi, dezvoltarea cunoștinţelor la limba engleză, pentru că erai obligat să cunoști limba.

Dar, în afară de asta, a adus un plus și din punct de vedere al cunoașterii. Vă dau exemplul și al aplicării principiilor logisticii, de exemplu.

Să nu uităm că noi, România, am fost în stare să ne rotim trupele la un moment dat cu propriile forțe, cu CE-urile 130, eu am fost cu CE-130 și până în Angola, în 1998, în Afganistan, când am fost, am fost cu CE-ul nostru, în Irak la fel, România și-a dovedit determinarea în a-și asuma misiunile în cadrul NATO sau de coaliție.

Mă raliez și eu celor care au spus că poate că unul din elementele care au contribuit decisiv la invitarea României ca membră NATO în 2002 a fost faptul că România a acționat printre primele state în ambele teatre de operații, cu toate că nu eram nici cei mai bogați, nu erau nici cei mai dotați ș.a.m.d.

Dar determinarea Ministerul Apărării și decidenților politici la vremea respectivă de a ne implica în misiunile organizației, contributori la securitate, nu numai ca beneficiar. Acum, dacă fac o paranteză, ce suntem acum?

Acum suntem un beneficiar al integrării în NATO și UE, pentru că dacă n-am fi fost nu se știe dacă Federația Rusă le-ar fi trecut prin cap că, dacă tot România nu e, de ce să nu facem puțină ordine și în România, că ei tot zic că voiau să se întoarcă la granițele din 1997, asta înseamnă. Da, dar ca să fii beneficiar, trebuie să fii și contributor.

Eu personal am fost de acord și, încă o dată, vreau să spun că banii nu au fost cheltuiți degeaba. Dumnezeuzeu să-i odihnească pe cei care s-au dus, că au fost și duși, şi răniți, şi ș.a.m.d!

Pentru că asta e la război, se mai și moare. Și îmi pare rău și îmi exprim toată compasiunea pentru cei care s-au dus și pentru cei răniți. Dar dacă am face o sumă a sacrificiului făcut și a banilor cheltuiți, cu certitudine, a adus plusvaloare, și profesionalism, și competență Armatei Române din toate punctele de vedere.

Schimbările de armament, gândiți-vă, ce echipamente de luptă, nu uitați că ne-am dus cu taburile, ulterior, talibanii când le-au văzut au zis: ce, astea rezistă? Da. Au pus plus la încărcătură, au străpuns taburile și, ulterior, i-au obligat pe american să inventeze alte echipamente, care să nu poate să fie distruse de tipul de exploziv improvizat folosit de talibani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Să vină cu MRAP-urile.

Cătălin Tomescu: Deci, pe scurt, un plus total.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Venind către efectele, pentru că tot aţi spus despre faptul că suntem și contributori, efectele s-au văzut în zona de comandă, uitându-ne acum, cum ar fi arătat Armata Română, comanda armatei dacă n-ar fi fost aceste misiuni? Pentru că ne uităm și vedem că toți ofițerii de rang înalt și oamenii din funcțiile importante sunt trecuți prin teatrele de operații, și prin Irak şi prin Afganistan.

Cătălin Tomescu: Domnule, ca să-i spun așa, n-ar fi un aspect fundamental, dar determinant sigur. Pentru că din punctul meu de vedere s-au făcut și unele, adică, s-a pus extrem de mult accentul numai pe cei care au fost acolo, și să nu uităm că au fost, sunt și vor rămâne arme întregi, categorii de armă, cu ofițeri foarte bine pregătiți, care nu au avut ocazia să ajungă acolo pentru simplu motiv că ei nu au cerut decât batalioane de infanterie, de manevră și Intel.

Dar atunci ce vină are un ofițer comandant de unitate de apărare antiriană, de tancuri, de artilerie, care aceste structuri nu puteau să ajungă în teatru pentru că nu i-a chemat nimeni. De asta spun că s-a exagerat puțin.

Încă o dată, plusul se vede între unul care a fost și unul care n-a fost, că nu mai trebuia să îi explici. Îl vedeai după ochi, cum vorbeai cu el, îl vedeai dacă te înțelege sau nu. Fac o paranteză, m-ați întrebat anterior, plusul pentru mine, pentru mine a fost colosal. Şi eu am lucrat numai la asta din 1994.

Odată cu promovarea la gradul de căpitan, am intrat în Statul Major al Forțelor Terestre, la Serviciu Operații, unde am lucrat 6 ani. Acolo am făcut Secția Relații Sociale, am construit-o în timp, că astea toate au mers o dată cu pașii spre pregătirea Armatei României în procesul de integrare cu NATO, realizarea interoperabilității, obiectivele forței.

Nu vă spun, că nu facem acum o retrospectivă a integrării României în NATO, dar pentru mine a avut un efect major, datorită faptului că a trebuit să lucrez la concret cu ei. Răspundeam de toate trupele românești, trupele coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați și înainte şi sunteţi și acum, după trecerea în rezervă, și îmi impui o scenă, mergeți, nu știu, la piață și oamenii vă știu şi dacă ar fi fost cineva care v-ar fi spus: „Bun, domnule general, italienii au plecat înainte. Au fost voci care i-au lăudat.

Au avut curaj să zică: «Nu, se pleacă». Noi am rămas, după cum aţi spus, între ultimii trei. A fost vorba despre onestitate, despre curaj, despre asumare sau despre o slăbiciune a noastră în relația cu aliații?

Cătălin Tomescu: Domnule, probabil a fost și o combinație. Probabil, Statele Unite… – aici vorbim de politică, nu neapărat de militari; că militarii… nu depinde de noi, statul stabileşte.

Probabil a fost și o combinație între o cerință a Statelor Unite, care ei conduceau misiunea, fără doar și poate, dar e și o asumare a noastră. Păi dacă am început cu tine la drum și e nevoie de mine, mi se pare corect să merg până la la capăt.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci, ați merge pe onestitate mai mult decât pe slăbiciune, precum am enumerat mai devreme.

Cătălin Tomescu: Absolut. Şi asumarea. Asta e 1. Şi 2 – oferta a fost făcută la mult mai multe țări. Numai că statul irakian, la vremea respectivă, conducerea irakiană, a aprobat numai patru.

Nu ştiu dacă se știe sau nu; dacă nu, vă spun eu, că știu ce vorbesc. Statele Unite au negociat un an și… rămânerea trupelor până în anul 2009 – de coaliție, mă refer.

După Statele Unite au aprobat Marea Britanie, România, Estonia și El Salvador. Comandant era Odierno, iar comandantul corpului de manevră cine credeți că era? Domnul Lloyd Austin, actualul șef al Pentagonului.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Corect.

Cătălin Tomescu: Mi-a fost șef. Şi sunt foarte onorat, de altfel, de treaba asta.

În El Salvador, după 24 de ore, șeful statului n-a ajuns la un acord cu irakienii privind semnarea unor documente și el a spus: „Mă retrag”, iar Estonia s-a retras pe 5 februarie – nu pot să uit ziua, pentru că e ziua mea, 5 februarie.

Şi chiar am avut onoarea să fiu decorat de ministrul apărării, prezent la activitate în Bagdad – să fiu decorat de Estonia pentru modul în care am sprijinit delegatul estonian de a face un memorandum tehnic cu irakienii.

Probabil că irakienii n-au acceptat. Şi cu noi au fost destul de grei. Care era problema? În Irak încă era valabilă pedeapsa cu moartea, și statul nostru… Şeful statului pe vremea respectivă era domnul Băsescu, şi a zis: „Domnule, nu semnăm așa ceva până nu trebuie să ne respecte o cerință”, care intra în procedura de force protection, protecția forței.

Şi cerința care era: în cazul în care un militar român – este posibil orice în teatru – face o faptă reprobabilă care, potrivit reglementării internaționale și teritoriului irakian – normal, că eşti în țara lor -, trebuie pedepsită conform legii, să fie predat ori trupelor române, ori trupelor americane, pentru a fi judecat pe problema respectivă, dar respectând legile internaționale ș.a.m.d. La noi până la urmă s-a acceptat, dar la țările astea două, nu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A, interesant!

Cătălin Tomescu: Ăsta ar fi unul dintre motivele care cred eu că i-a făcut pe șefii celor două state mai mici ca contribuție să spună: „Dom’le, noi până aici am stat”. În schimb, noi românii am reușit să semnăm acest tratat, acest memorandum.

Ulterior am semnat și acordul tehnic, în luna martie, și ulterior, în afară de munca efectivă în cadrul comandamentului și în coordonarea trupelor române, am pregătit readucerea trupelor românești în țară, care trebuia să se încheie până la 1 septembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că mai avem câteva minute din interviu, concluzionând: Irakul – pentru că aşa am început, cu cei 20 de ani care să împlinesc de la începutul misiunii de acolo, războiului de acolo -, pentru armata română, militarii care au fost acolo…

Cătălin Tomescu: Oho, păi au fost într-un număr însemnat!

Cristian Dumitrașcu (realizator): …a reprezentat un mare plus.

Cătălin Tomescu: Fără discuţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Asta, privind și în perspectiva unui război, Doamne ferește, pe teritoriul nostru.

Cătălin Tomescu: Aici nu… Nu că nu suntem de acord. A fost o contribuție majoră, a contribuit cu certitudine la ridicarea gradului de profesionalism al militarilor. Dar vreau să vă spun că a fost și o treabă care puțin a făcut să se schimbe o mentalitate. Pe scurt, dar e foarte importantă, merită minutele care au rămas pentru treaba asta.

Să vă spun de ce: acești 25 de ani de „peace support operation”, operație de stabilitate – Angola, ONU… Procedurile de acțiune sunt într-un fel la vedere. Nu e război clasic, se respectă regulile de angajare a forței stabilite conform Capitolului VI sau VII din carta ONU, Peacekipping sau Peaceinforcement, pe când ce vedem acum e război clasic.

Că-i zice Putin „operațiune specială”, asta e treabă de semantică şi juridică; ăsta e război curat! Și ce-a făcut? Din cauza faptului că în 30 de ani au fost numai misiuni de genul ăsta, o întreagă generație a crescut cu ideea că numai asta vom face până ieșim la pensie, generații viitoare.

Ei, se vede treaba că ce a făcut Putin acum ne-a întors! Păi de ce vorbește Cavoli și alți generali – comandantul suprem al SACEUR, NATO – că trebuie să revenim la războiul clasic, convenţional?

Pentru că ne forțează amenințarea. Ca să se înțeleagă ce greu ne-a fost. Dar din punct de vedere al relaționării acțiunilor din Irak cu războiul clasic, aici pe undeva a fost un minus, pentru că s-a creat în mintea militarilor această idee că ăsta e tipul de acțiune pentru care trebuie să ne pregătim. Fals total!

Personal, tot timpul am zis – bine, la mine e şi mentalitatea de tanchist: dom’le, prima dată ne pregătim de război și, de acolo, după aia ne ducem oriunde! Păi armata nu trebuie să se pregătească de război? Da!

Pe vremea lui Ceauşescu am fost și la agricultură, acum mergem – şi înainte și acum – la inundații, mergem iarna să ne ajutăm… Clar, resortul civil și sprijinul față de populație. Da, dar pregătirea nu e să ne ducem la inundații! Pregătirea trebuie să fie de război, că după aia putem să facem orice.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Finalul aparține, precum am spus şi la început, unei analize, pentru că sunteți un reputat analist militar și vorbiți aproape în fiecare zi, la diferite posturi de televiziune și de radio, despre situația actuală în care ne aflăm noi aici, la limita de sus a cerului, la granița cu cel mai îngrozitor război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

S-au întâlnit președintele chinez cu președintele rus. Cât credeți că schimbă pentru noi paradigma chestiunea asta?

Cătălin Tomescu: Domnule, reiau ceea ce am spus deja, că îmi mențin părerea: 1 – China a început să mute pe tabla de șah a planetei.

Că le convine, nu le convine la americani sau altora, sau nouă, sau oricui vreți, contează mai puțin. Din punctul meu de vedere, a ieșit din postura puțin retrasă…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De arbitru, dacă vreți…

Cătălin Tomescu: Da. Ponderată, puțin retrasă. E au fost agresivi numai în domeniul capacitării resurselor de orice fel de pe toate continentele, mecanismele economico-financiare mari, care le convin, potrivit propriilor interese.

Să nu uităm că fiecare ţară merge conform propriilor sale interese. Domnul Xi când s-a dus la Moscova să se întâlnească cu Putin s-a dus ca să-și atingă obiectivele Chinei, nu atât de mult ale lui.

Deci China a început să joace rolul de jucător global. În lumea multipolară, de care se vorbește, este clar că China și-a luat rolul în serios, și americanii știu asta, nu trebuie să le-o spun eu.

Al doilea lucru: s-a văzut clar, din punctul meu vedere, că Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Își dau seama că altfel nu se poate să iasă cât de cât onorabil din acest conflict şi au nevoie de sprijinul Chinei atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere militar. Acum, dacă o să mă întrebați dacă o să le dea tancuri și avioane, nu știu.

Ideea e că ce sunt eu convins – și cu asta am încheiat: cu certitudine, decizia dacă urmează să-i sprijine cu armament greu, nu numai cu armament nonletal și cu tehnologie, sigur ei au calculat dacă le aduce avantaje sau nu le aduce avantaje, potrivit propriilor interese.

De ce spun asta: păi China, care e cel mai mare producător manufacturier de pe glob, aprovizionează și UE și multe piețe… Statele Unite – mergeți într-un Wallmart, în Statele Unite, și dacă 90% din mărfuri nu-s din China, nu mai zic o vorbă. Prin urmare, păi trebuie să le vinzi. Cui le vinzi, celor săraci sau celor bogați?

Păi le vinzi celor bogați! Și atunci, dacă tu ai face treaba asta și te declară cineva că ar trebui să suporţi sancţiuni, îți mai convine? Nu știu asta, că eu la mecanisme macrofinanciare nu mă pricep; să vorbească cei care au şcoală.

Dar ca să analizez problema din perspectiva asta, sunt convins că ei și-au făcut calculele și, în funcție de decizia luată, vom vedea dacă va veni sprijinul cu armament greu sau cu avioane, ș.a.m.d. sau nu. Pentru că eu sunt convins că vor acționa în propriul interes.

Există un semnal major și pentru poporul rus. A arătat: „Uite, am venit” – recunosc, care e mare lucru pentru Putin, vă dați seama, e balon de oxigen, fără doar și poate. 2 – Statelor Unite: „Vedeţi că am început să mutăm și noi, nu mai stăm în expectativă, ne uităm și declară unul pe ici, pe colo…”

Nu, a venit Xi, care deja are al treilea mandat, care… Nu e cazul să mai dezvoltăm ce greutate are șeful Chinei la momentul actual, indiferent de regim.

Şi a treia treabă care iar ar fi importantă aici, în afară de balonul de oxigen către Putin și mesajul către societatea la nivel global și statele importante gen SUA, este și pentru statul ucrainean, din punctul meu de vedere, că trebuie cineva de la ucraineni să analizeze şi acolo. S-a vorbit și cu domnul Zelenski, nu prea s-a spus ce s-a discutat…

Să nu uităm că și cu Putin, cu o seară înainte, a vorbit patru ore jumate! Cu translație, să zic că le-a luat vreo oră jumate, că mai îngreunează… Probabil trei ore. O, păi vă dați seama că ar fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Când au mai vorbit ei vreodată trei ore, față în faţă?

Cătălin Tomescu: Să vorbești trei ore! De știut, ar valora un milion de puncte să știm ce s-a discutat în astea trei ore, pentru că acolo sigur s-au discutat niște lucruri cu totul și totul altele…

S-a discutat în plasa celor discutate la conferința oficială, care alea sunt pregătite dinainte; au schimbat câteva virgule și câteva verbe în noaptea aia, în rest totul era pregătit. Să știm ce s-a discutat în alea trei ore!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, Domnule general, lucrurile sunt în desfășurare. De abia aștept să ne vedem și următoarea dată aici, la radio, și la podcastul „Jurnal Militar”!

Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! Să avem o primăvară frumoasă și să sperăm să ne revenim din toate punctele de vedere.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulțumesc!

Cum trăiește un militar momentul în care devine părinte

Publicat de Gabriel Stan, 5 august 2021, 15:10

Viața de militar nu este una ușoară, mai ales când acasă te așteaptă o familie, care trăiește alături de tine, de la distanță, sentimente greu de gestionat.

Un militar lasă de multe ori în urmă oameni pe care îi va putea revedea după o perioadă lungă de timp, în care servesc patria trimiși în misiuni.

Răzvan Bumbăcea este unul dintre militarii ce se află în misiune, în Kosovo, în această perioadă și care trăiește cu emoții, de la distanță, nașterea primului copil.

Acesta ne-a împărtășit trăirile sale și bucuria pe care o resimte înainte de momentul important ce va avea loc în viața sa.

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sunt maistru militar clasa a III-a Bumbăcea Răzvan, dislocat în Teatrul de Operații Kosovo. Sunt aici din luna aprilie și mă voi întoarce în țară în luna octombrie.

Violeta Proșa (reporter): Ați mai avut și alte misiuni în afară de aceasta?

M.M. cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Da, am mai avut două misiuni în Bosnia și Herțegovina în 2014 și 2018.

Violeta Proșa (reporter): De cât timp activați în Ministerul Apărării Naționale?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sunt în Ministerul Apărării Naționale din anul 2008 când am terminat școala de formare pentru soldați gradați profesioniști… după aceea, în anul 2012 am început cursurile Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre “Basarab I”, promoție 2013.

Violeta Proșa (reporter): Sunteți căsătorit?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sunt căsătorit din anul 2015.

Violeta Proșa (reporter): Înțeleg că, pentru dumeavoastră, această misiune se va încheia și cu o schimbare. Care va fi aceasta?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Urmează să se nască primul nostru copil, motiv de mare bucurie în familie. Este un băiețel, o să îl cheme Nicholas Alexandru.

Violeta Proșa (reporter): Ce sentimente vă încearcă, având în vedere că sunteți la depărtare, iată, de familia dumneavoastră, într-un moment atât de important?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Pot să spun că doar emoțiile nașterii copilului. Am vorbit și am aranjat, oarecum, cu doamna doctor să-mi filmeze, să-mi pună la dispoziție materiale cu copilul și așa mai departe… doar emoții, doar emoții.

Violeta Proșa (reporter): În momentul în care ați plecat în misiune, în Kosovo, știați că se va produce acest eveniment pe parcursul plecării dumeavoastră?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Am aflat concomitent că voi pleca și că voi fi tată. A fost o conjunctură greu de gestionat. Până la urmă, vorbind cu soția, cu familia, am stabilit că e mai bine să continuăm și pe calea carierei militare și pe calea familiei.

Violeta Proșa (reporter): Înțeleg că totuși, soția nu este chiar singură în țară și are cel puțin sprijinul părinților…

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sprijinul părinților mei și ai ei… bunicii sunt nerăbdători să vină nepoțelul acasă, toată lumea așteaptă, e primul nepoțel din ambele familii…

Violeta Proșa (reporter): Ați gestiona altfel situația dacă ați fi știut că se întâmplă venirea pe lume a copilului, înainte să vă înscrieți pentru a pleca în misiune?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sincer să fiu, la cum a decurs sarcina soției și cum a decurs și relația dintre noi și cum am putut gestiona, aș face-o din nou și aș proceda absolut la fel, pentru că, acest lucru doar a întărit relația dintre noi doi și ne dorim și mai mult.

Violeta Proșa (reporter): Cum se comportă colegii dumeavoastră, ce atitudine au dânșii, stiind că dumneavoastră veți trăi emoția venirii pe lume a primului copil, a primului născut?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Sunt foarte solidari, toți mă încurajează, toți îmi dau sfaturi pe care ei le consideră a fi cele mai bune în a crește un copil, în a gestiona situația, fiind departe… unii dintre ei au mai fost în situația mea… Toată lumea vrea să ajute.

Violeta Proșa (reporter): V-ați dori să îi transmiteți un mesaj soției pe această cale?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Bineînțeles: Scumpa mea soție, sunt mândru de tine, te iubesc enorm de mult și abia aștept să mă întorc acasă!

Violeta Proșa (reporter): Și… copilului, care va vedea, sau poate va auzi peste ceva vreme acest interviu pe care dumneavoastră l-ați dat?

Maistru militar cls. a III-a Răzvan Bumbăcea: Aș dori să știe că este iubit încă de la început și mă voi strădui și voi face posibil ca totul să fie foarte bine pentru el.

Reportajul a fost realizat de către reporterul Violeta Proșa, de la redacția Ora Armatei.

Informații din teatrele de operații

Publicat de Gabriel Stan, 11 mai 2021, 12:25

Teodora Mazere (realizator rubrică): Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat în cadrul ședinței din 27 aprilie redislocarea în țară a contingentului militar românesc din Afganistan la încheierea misiunii Resolute Support. Redislocarea va fi etapizată și se va derula pe parcursul următoarelor luni.

Până atunci, teatrul de operații din Afganistan rămâne pentru militarii Batalionului de Protecție a Forței „Jderii” o provocare și o zonă în care procedurile trebuie respectate și aplicate până la cel mai mic detaliu, fără a exista vreo urmă de rutină.

Căpitan Andrei Vicol: Ne continuăm misiunea alături de parteneri, iar securizarea bazelor Bandahar și Bagram rămâne o prioritate și este tratată cu mare responsabilitate de militarii români.

Tot în această săptămână a fost sărbătorită și Ziua Internațională a soţiilor de militari. O parte din camarazii noştri au ţinut să le transmită gândurile lor bune pentru dragostea, puterea și răbdarea de care dau dovadă cât timp ne aflăm la datorie în slujba patriei.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Militarii Detaşamentului de Apărare Antiaeriană – Rotaţia a IX-a participă în cadrul grupului de luptă din Polonia pentru asigurarea prezenței înaintate consolidate în flancul nord-estic al Alianței NATO alături de partenerii polonezi, americani, britanici și croați în conformitate cu măsurile adoptate în cadrul summit-ului de la Varşovia.

Începutul săptămânii le-a adus o provocare militarilor focșăneni, ei executând primul exercițiu de antrenament în teren de nivel secţie.

Antrenarea secțiilor  de a duce acțiuni de luptă într-un mediu complex, cât și îmbunătățirea relațiilor de comandă control au fost principalele obiective ale exercițiului. Ofițerul de relații publice a contingentului, locotenentul Mădălina Boboc:

Locotenent Mădălina Boboc (ofițer de relații publice): Militarii au demonstrat că sunt buni specialiști și au dat dovadă pe tot parcursul exercițiului de implicare, de atenție și o foarte bună capacitate de reacție.

A fost o bună oportunitate de a ne pregăti pentru exercițiul ce se va desfășura la începutul lunii, în cadrul căruia vom sprijini antiaerian forțele de manevră din cadrul grupului şi vom executa trageri cu muniție de luptă.

Teodora Mazere (realizator rubrică):  Lansată în 1999 ca operațiune de susținere a păcii forța Kosovo, KFOR, este desfășurată în prezent în Balcani pentru a menține un mediu sigur și stabil, libertate de circulație pentru toți cetățenii din Kosovo și pentru a facilita integrare euroatlantică a Balcanilor de Vest.

Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană continuă să sprijine dezvoltarea unui Kosovo stabil, democratic, multietnic și paşnic. În cadrul misiunii KFOR, România participă cu 51 de militari.

Locotenent colonel Alexandru Barbu: Militarii români dislocați în teatrul de operații Kosovo sunt implicați în numeroase proiecte de anvergură la nivelul comandamentului KFOR, campaniile de comunicare-informare, campaniile împotriva violenței domestice, emisiunile și produsele radio-tv elaborate de militarii români din cadrul Secției de operații psihologice.

Funcțiile pe care le încadrăm în comandamentul KFOR asigură grupului de comandă consilierea și expertiza, astfel încât acesta să fie în măsură să ia decizii în timp real, în funcție de situația reală din teren, mai ales că abordarea la nivelul comenzii KFOR este una proactivă și nu reactivă.

Informații din teatrele de operații (Polonia)

Poliţiştii români au terminat cu succes misiunea desfăşurată în patru staţiuni turistice din Bulgaria

Publicat de adinaiftime, 3 septembrie 2017, 19:52

Timp de două luni, aceştia au acordat sprijin şi au consiliat peste 4.200 de români care au ales să-şi petreacă vacanţa pe litoralul ţării vecine.

Poliţiştii români selecţionaţi pentru a desfăşura activitatea în Bulgaria au fost instruiţi pentru a-şi îndeplini cu succes misiunile încredinţate, un criteriu obligatoriu de selecţionare fiind acela de a fi un bun vorbitor de limbă bulgară.

Este al optulea an în care se organizează asemenea misiuni, activităţile anterioare bucurându-se de apreciere din partea turiştilor români care au avut, astfel, posibilitatea de a se adresa direct poliţiştilor români pentru soluţionarea unor probleme, deşi se aflau pe teritoriul altui stat, precizează IGPR într-un comunicat de presă.

Sursa: Rador

Cooperare polițienească România – Franța

Publicat de adinaiftime, 3 septembrie 2017, 10:00

50 de polițiști români au desfășurat, în acest an, misiuni pe teritoriul Franței. Scopul misiunilor îl constituie acordarea de sprijin şi asistenţă directă autorităţilor de resort franceze, în asigurarea securităţii zonelor cu afluenţă turistică sezonieră, dar și facilitarea schimbului de date și informații.

La data de 31 august a.c., 17 de poliţişti români s-au întors din misiune din Franţa, unde au fost angrenaţi în misiuni de patrulare, pe perioada sezonului estival, când în zonele marilor obiective turistice din Paris s-a înregistrat un aflux mare de turişti.

Fiind cea de-a douăsprezecea misiune de acest gen, autorităţile franceze s-au arătat foarte mulţumite de rezultatele marcante obţinute cu sprijinul poliţiştilor români.

În acest an, poliţiştii români au plecat în misiuni operative în Franţa, în cadrul a două misiuni de patrulare. În misiunea din perioada sezonului de iarnă 2016 – 2017 au participat 19 poliţişti, iar în misiunea din perioada sezonului estival 2017 (3 iulie – 31 august), au participat 17 poliţişti.

De asemenea, în cadrul unei misiuni de suport operativ au participat 14 poliţişti, dintre care 12 detaşaţi pe lângă serviciile Poliţiei din Paris şi doi poliţişti detaşaţi pe lângă Jandarmeria Franceză.

Dispozitivul permanent sprijină autorităţile franceze în schimbul de mesaje operative și verificări, în cadrul acţiunilor derulate de autorităţile franceze şi mijlocesc comunicării cu cetăţenii români bănuiţi de comiterea de infracţiuni sau victime ale infracţiunilor.

Aportul poliţiştilor ce acţionează în calitate de specialişti suport operativ este important, serviciile de poliţie şi jandarmerie franceze apreciind activitatea poliţiştilor români şi implicarea acestora în soluţionarea unor importante dosare penale.

Poliţiştii care participă la misiuni au experienţă în structurile operative ale Poliţiei Române şi au parcurs un proces de selecţie care a constat în verificarea cunoştinţelor teoretice legislative, a nivelului de cunoaştere a limbii ţării în care vor desfăşura misiunea, dar şi a îndeplinirii la standarde europene a activităţilor specifice muncii de poliţie.

În prezent, în Franţa, desfăşoară activităţi operative 13 poliţişti.
Acţiunile se desfăşoară la solicitarea partenerilor din Franța, ca urmare a bunei cooperări poliţieneşti, precum şi a Aranjamentului administrativ dintre Ministerul Afacerilor Interne din România şi Ministrul de Interne din Republica Franceză.

Tabără de pregătire a jandarmilor montani

Publicat de adinaiftime, 1 septembrie 2017, 08:30

Jandarmii montani maramureşeni, bistriţeni şi suceveni se vor antrena timp de două zile prin activităţi şi antrenamente specifice misiunilor pe care le desfăşoară.

Tabăra de pregătire se desfăşoară joi şi vineri, 31 august, 1 septembrie, în zona Preluca Căţelei, din judeţul Suceava.

Alături de jandarmi, la instruire vor lua parte şi poliţişti de frontieră, lucrători ai ISU Maramureş, echipe ale salvamont Borşa şi Baia Mare, un echipaj SMURD şi unul de la inspectoratul General de Aviaţie.

Aceştia vor fi sprijiniţi de specialişti din cadrul Centrului Montan din Sinaia.