Copiii își pun, în acestă seară, ghetuțele la uși și ferestre. Vine Moș Nicolae cu daruri!
Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor. Biserica spune că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, însă își dă toată averea săracilor.
În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul își scutură barba sură și începe să ningă, iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii știu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moş Nicolae va veni să le aducă daruri. Copiii mai neascultători primesc lângă dar și o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii și bunicii lor.
Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, îi ajută pe toţi cei nevoiași, orfanii și văduvele, este stăpânul apelor și salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.
Tot în popor se spune că, în nopțile sfințite de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, preț de o clipă, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât și a activităților caritabile.
La nemți, tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creștine a Sfântului cu o figură păgână. Acesta este văzut de către germani ca un bătrân cu un sac în spate și o nuielușă în mână.
Pe lângă ghetuțele pe care copiii și le pregătesc minuțios pentru venirea Moșului, aceștia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorințele lor, dar și câțiva morcovi pentru caii moșului. Mai mult, Sfântul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, fie ele bune sau rele.
În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbracă în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine în timp ce gazdele le oferă dulciuri.
Începând de vineri, 7 decembrie, până duminică, 9 decembrie 2018, de la
orele 10 de dimineață, până la 6 seara, la Muzeul Național al Țăranului
Român, 120 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, lingurari, cojocari,
cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari,
cioplitori… vin din toate zonele țării cu lucruri frumoase, numai bune
de târguit.
La târgul Cadouri de Crăciun, puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe,
măști, ii, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, străchini,
oale de sarmale, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, chimire,
curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane,
lingurare, linguri, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale,
scăunașe, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, clopoței,
zurgălăi, dar și turtă dulce, cozonaci, mere, miere, plăcinte, cofeturi,
plante medicinale, țuică… și câte și mai câte.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiția spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care sunt cuminți, lăsându-le în cizmulițe dulciuri și alte daruri. Copiii își pregătesc încălțămintea de cu seară și speră că Moș Nicolae să uite momentele în care nu au fost cuminți, deoarece micuții neascultători primesc în dar o nuielușă.
Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia), iar numele lui înseamnă, în limba greacă, „biruitor de popor”.
Despre Moș Nicolae se spune că provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinți a moștenit întreaga avere, pe care a folosit-o în scopuri umanitare și pentru a ajuta cât mai mulți oameni nevoiași.
El nu este numai protectorul celor săraci, ci și al copiilor, al marinarilor și al victimelor judecăților nedrepte.
Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 343, iar osemintele sale sunt păstrate la o biserică din sudul Italiei, unde a fost îngropat după moartea sa.
În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activitătilor caritabile. Multe tări și-au păstrat propriile obiceiuri și tradiții de Sfântul Nicolae. Copiii tuturor tărilor creștine au fost invătați că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine cu daruri.
Când pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au început să se așeze imigranții din țările germanice și nordice, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, a devenit repede Santa Claus (Moș Crăciun) pentru majoritatea americanilor.
Când ninge pe data de 6 decembrie se spune că Moșul își scutură barba și iarna poate să inceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credintă, răul, iar în popor este numită Sânicoară. Oamenii se gândesc deja la Ignat și la Sărbătoarea Crăciunului.
Obiceiul acesta, al venirii lui Moș Nicolae, este foarte vechi la români și este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii.
Tradiții și curiozități legate de Moș Nicolae
● Sfântul Nicolae este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate în larg și al multor altor vitregiti ai sorții.
● Iarna, se spune în popor, că începe de Sfântul Nicolae, cand moșul își scutură barba albă.
● De ziua lui se fac vrăji, farmece și preziceri despre cum va fi vremea în anul următor; se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.
● Cea mai cunoscută poveste despre el este cea legată de modul în care a ajutat trei fețe harnice, dar sărace, să se mărite, punându-le, noaptea, în șosete câte o punguță cu aur, drept zestre.
● Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată la vedere.
●Tradiția spune că Moșul aduce odată cu darurile și crenguțe arginții. Părinții își avertizează copiii că dacă nu vor fi ascultători, vor primi numai crenguțele, de aici vine asocierea cu nuielușa.
● Sfântul Nicolae este o prezență foarte veche la români, marcând un moment deosebit al anului, mult așteptat atât de copii, mai ales, dar și de adulți și reprezentând începutul frumoaselor sărbători de iarnă.
● O părticică din moaștele Sfântului se află la Mănăstirea Aninoasa din jud. Argeș.
● Povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime.
Ea este suedeză, el este englez. Ea a iubit România din prima clipă, el a împrumutat dragostea pentru ţara noastră de la tatăl său, un scoţian care ajută persoanele cu dizabilităţi. Iată povestea unor copii străini care se simt ca acasă în România.
Dubai, Moscova, Berlin, Istanbul, Stockholm. Sunt oraşe în care a trăit Milena până la vârsta de zece ani. De patru ani, s-a mutat la Bucureşti, iar oraşul de pe malul Dâmboviţei a urcat în sufletul ei, direct pe primul loc.
Milena Vergara: „Oamenii sunt foarte drăguţi, e foarte uşor pentru mine să merg în diferite locuri, mă simt foarte independentă.”
Ximena Reyes – mama Milenei: „Vezi în România familii care iau prânzul în weekend, vezi colegi la muncă care spun că îşi vor vizita părinţii în weekend. Asta e ceva ce are o mare valoare.”
Milena Vergara: „În România, ceva ce e foarte frumos şi nu e în alte ţări este parada, parada naţională. Aveţi poliţişti, pompieri, cai şi multă lume se adună şi e un eveniment mare şi frumos.”
Ximena Reyes – mama Milenei: „Am fost în multe locuri alte ţării şi încă suntem suprinşi că mai sunt atât de multe de văzut.”
Milena Vergara: „La ţară e foarte frumos, e conservat totul încă şi nu e fabricat sau artificial şi asta e ceva special legat de România.”
Milenei îi plac oamenii, peisajele şi obiceiurile româneşti. Spune că sunt autentice, aşa cum rar găseşti în altă parte pe glob.
Milena Vergara: „De exemplu, Moş Nicolae. E ceva românesc şi îmi place foarte mult. Conceptul de a-ţi lăsa ghetele la uşă e foarte drăguţ. Şi simt că în România poţi trăi bine şi natural, mâncarea aici e încă proaspătă la piaţă. Asta e ceva special, ce nu există în alte ţări.”
Ximena Reyes – mama Milenei: „Înainte să vin în România, am văzut un film şi am aflat că fiecare femeie îşi face singură ia. Şi, de fapt, nu e doar un model, ci spune o poveste. Şi o femeie a spus că uneori laşi una fără să o termini pentru că nu îţi închei povestea vieţii.”
Milena Vergara: „Eu doar am locuit aici patru ani, dar simt că pot să îi înţeleg pe ceilalţi români şi eu mă simt puţin româncă.”
Melissa este un alt copil care iubeşte România. Este pe jumătate turcoaică, dar simte că cealaltă jumătate, cea română, o defineşte mai mult.
Melissa Aydogan: „Românii sunt buni, generoşi, darnici. Mi se pare că sunt mai calmi decât turcii. Turcii se supără mai uşor decât românii.”
Cel mai mult în România îi plac munţii, cărora le simte lipsa cât timp se află la bunici, în Turcia.
Melissa Aydogan: „Îmi place să schiez şi am fost în Predeal şi în Poiana Braşov la schi. Îmi place Bucovina, că am fost într-o tabără şi îmi place Moldova în general. Îmi place că tradiţia e la fel cum a fost înainte. Dacă ar trebui să descriu România într-un singur cuvânt, ar fi frumoasă.”
Şi George, un puşti simpatic de nouă ani, simte româneşte. S-a născut în Marea Britanie, dar trăieşte la noi în ţară.
George Platt: „Aş descrie România ca o ţară în care te simţi ca acasă, drăguţ, zgomotos, dar şi liniştit şi, de asemenea, drept o ţară veselă, de lângă Rusia. Singurul lucru care nu îmi place sunt oamenii nebuni şi cred că vreau să schimb străzile ca să nu mai fie la fel de mult trafic.”
Tatăl lui, căpitanul Stan Platt, este un scoţian care a salvat mii de români. A fost omul care a refăcut serviciul de ambulanţă aeriană al României, în urmă cu 20 de ani.
Stan Platt – tatăl lui George: „Ministerul român al Sănătăţii a văzut ce făceam, că luam copii cu defecte la inimă sau cu probleme cu rinichii, cu ficatul şi îi duceam în Vest, să le oferim tratament spitalicesc. Am devenit şeful Ambulanţei Aeriene româneşti. Vă puteţi imagina un britanic fiind şef al… E incredibil, dar adevărat. De fiecare dată când ministerul îmi dădea o misiune în afara ţării, când mă apropiam de graniţă, simţeam în inima mea că mă întorc acasă.”
După mii de ore de zbor, a predat serviciul doctorului Raed Arafat, dar a continuat să îi ajute pe români, motiv pentru care a fost şi decorat de Regina Marii Britanii.
Stan Platt – tatăl lui George: „Unul dintre lucrurile majore pe care le-am făcut a fost să introducem ghid pentru nevăzători, câini-ghid pentru orbi. Aşa că, atunci când ieşiţi afară astăzi, îi veţi vedea pe străzile multor oraşe din România şi a fost echipa britanico-românească cea care a dresat acei câini şi a dat oamenilor orbi o calitate a vieţii, libertate, independenţă. Sunt fericit să fiu aici. România e o ţară liniştită, e o ţară uşor de iubit.”
România este a doua patrie pentru copiii străini. Locul în care trăiesc, cresc şi vor să rămână.
George Platt: „La Mulţi Ani, România! Sper ca fiecare zi să fie minunată!”
Milena Vergara: „Ce-ţi doresc eu ţie, mare Românie? La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
Melissa Aydogan: „Scumpă ţară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut,
Vitejia strămoşească, Scumpă ţară românească, Te salut!”
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
6 noiembrie 2017, 05:00 / actualizat: 30 noiembrie 2017, 12:11
Mic sau mare, trist sau fericit, fiecare aşteaptă momentul darului, al gestului dătător de speranţă şi pilduitor de sentiment. Iar darurile, atâtea câte sunt, încep să apară odată cu Sfântul Nicolae, având apogeu noaptea de Anul Nou.
(varianta audio a rubricii)
Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae dezvăluie câteva credinţe legate de acest moment de referinţă în calendarul popular.
Moş Nicolae, denumire populară, a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae din calendarul creştin sinonim cu Sânicoară.
I se spune Moş lui Nicolae, pentru că nu e chiar un sfânt. Se crede că-i iscoadă a diavolului, dar apără corăbierii, soldaţii în război.
Copiii îl aşteaptă, pentru că le aduce daruri, dar se şi tem de el, pentru că-i pedepseşte, pe cei neastâmpăraţi. Curioşii îl pot vedea pe Moş Nicolae în noaptea de Anul Nou când cerul se deschide. El stă lângă Dumnezeu.
Fetele se gândesc la el cu speranţă şi chiar spun o rugăciune:
Sfinte Nicolae, chiabur mare
Pune munţilor hotare
Şi dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate.
Aşa se rugau fetele din Dolj, surprinse de folcloristul N. I. Dumitrescu. Cele ce vor să-şi vadă în vis ursitul pot în această zi să ducă la biserică un strop de colivă. Apoi să o aducă acasă şi să o pună la icoană. În seara de Sfântul Vasile să o ia, să o pună pe masă împreună cu două lumânări şi o sticlă cu vin sau cu apă. Să se roage să vadă în vis chipul viitorului bărbat. Dar nu trebuie să vorbească cu nimeni. Când se vor trezi, de vor merge la oglindă, vor vedea chipul ursitului. De Sfântul Nicolae se crede că ziua începe să se mărească puţin. Se spune că se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace. Este dezlegare la peşte, ulei şi vin, iar în calendarul popular sărbătoarea este cunoscută sub numele Sân-Nicoară, Sf. Niculae sau Crăciunul Copiilor.
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
4 noiembrie 2017, 05:00 / actualizat: 29 noiembrie 2017, 16:05
Sunt anumite sărbători care sunt respectate în mod deosebit de către femei. Încălcarea interdicţiei atrage după sine necaz răsfrânt asupra a ceea ce femeia preţuieşte cel mai mult: copilul, răcoarea sufletului său.
(varianta audio a rubricii)
Sărbătoarea bubelor, între 4 şi 6 decembrie (trei zile, amintind de trinitatea care poartă pavăza binelui) este şi azi de temut în viaţa familiei. Bubatul, se ştie, este de trei feluri: mic, mijlociu şi mare. De trei feluri, cât trei zile respectate. Femeile fac semnul crucii (tot trei însemne de credinţă) pe corpul copiilor, le ung faţa cu miere, cu apă în care s-a topit zahăr, ca să fie feriţi de boală. Pentru a îmbuna răul se face plata rituală, se dau ofrande: turtele Barburii – turte de nucă, unse cu miere. Este credinţa că e bine una să se dea „de pomană la copii”, cealaltă se pune la streaşina casei. Lângă casă se mai pune o cofă cu apă, în credinţa că, atunci când va trece vărsatul (zis astfel de la Varvara, Sfânta Mare Muceniţă celebrată la 4 decembrie), să mănânce din turta pusă la streaşină, să bea apă din cofă şi să plece, mai departe, la altă casă.
Această sărbătoare a impus şi un alt termen: îmbărburarea. Conform explicaţiei culeasă de Th. Speranţia ar însemna „a înmuia un pai în miere şi a face cruce copilului în frunte, pe obraji, pe barbă, pe piept, pe braţ etc.). Se zice: „Cruce, că iasă vărsatul dulce!”.Cum bubatul face faţa roşie, iritată nefiresc, a rămas şi vorba spusă cuiva care este roşu la faţă (de oboseală, sau de ruşine): „e îmbărburat la faţă”. Obrazul să fie curat, că se ştie: Feţişoara mărită fetişoara.
La 5 decembrie se sărbătoreşte Sfântul sau Sfânta Sava. În „Vieţile Sfinţilor” apare în ipostaza de sfânt. Ar fi şi o explicaţie: „Fericitul copil Sava, mergând la mănăstire, a luat chipul îngeresc, fiind atunci abia de opt ani…” copiii au chip îngeresc, iar îngerilor nu li se ştie sexul. Sunt îngeraşi!
În zilele bubatului, grija cea mare este pentru copii, pentru a-i feri de boli. „În această zi femeile împart trei turtiţe necoapte, o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin şi un caier de lână sau de cânepă. Aceasta ca să fie bubatul bun, şi anume: bun ca pâinea şi ca vinul, moale ca boabele de fasole şi ca lâna”.
Copiilor le porţi de grijă de când îi gândeşti. Aşa că sărbătoarea se ţine de către femei pentru a avea naşteri uşoare. Şi dacă se dă pomană rituală amintind de forma bubelor (fasolea nefiartă), copiilor nu li se permite să mănânce seminţe de dovleac, boabe de porumb sau de fasole, ca să nu facă bubatul.
Grija copiilor o poartă părinţii în această zi. Copilul fericit este unul sănătos şi cu voile făcute, iar când sărbătorile se-apropie nerăbdarea creşte. Seara dinspre Sfântul Nicolae e cu mare grijă din partea copiilor: să ascundă beţele (să nu-l dea jos din cui pe Moş Nicolae), să lustruiască încălţările pentru ca moşul darnic să lase darurile pentru copiii cuminţi. Da’ copil cuminte şi babă frumoasă nu s-a prea văzut.
Moş Nicolae aduce noroc tuturor… şi bani… numai vremea să fie bună de numărat bani.
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
