Poeta Mihaela Birescu din Bătania

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 octombrie 2020, 06:28

O nouă cărticică de poezii pentru copii

Recent a văzut lumina tiparului o cărticică de poezii pentru copiii de grădiniță. Volumul a apărut în îngrijirea educatoarei Mihaela Birescu, de la grădinița românească din Bătania, care este și autoarea poezioarelor. Volumul se numește „Carte de poezii mici, texte, jocuri” și a fost editată la Editura Mirador din Arad, cu sprijin de editare din partea sponsorilor.

Cum a luat naștere acest volum și cum poate fi procurat? O să aflăm mai multe din interviul realizat cu doamna educatoare.

– Cum a luat naștere această cărticică? Are o poveste acest volum de poezii?
– Are într-adevăr o poveste chiar foarte lungă. Cu mulți ani în urmă, căutând poezii pentru diverse teme săptămânale de la grădiniță, găseam doar poezii foarte lungi și grele, rar găseam o poezioară scurtă și cu cuvinte simple. Poeziile românești sunt foarte frumoase, însă pentru copiii noștri sunt puțin greoaie. Atunci am văzut că-mi vine ușor să scriu și de multe ori le scriam eu. Le-am adunat și cu încurajări din partea propriilor mei copii și cu multe desene de la copilașii grădiniței am reușit să scoatem o carte.
– Desenele provin numai de la copiii de la grădinița din Bătania?
– Sunt două sau trei desene de la copiii mei, care și ei au fost tot aici la grădiniță, restul desenelor sunt de la copiii grupei de anul trecut.

– Sunt desene foarte frumoase. Copiii știau că desenele lor vor fi pentru o carte?
– Da, și am să-ți mărturisesc cum am făcut. I-am întrebat dacă vor să mă ajute, că tot trebuia să desenăm o zi pe săptămână dimineața, și am luat mai multe astfel de zile. Și i-am întrebat: vreți să mă ajutați? Şi vă și plătesc, și mai mult decât atât vă trec în carte, de autori ai desenelor, bineînțeles. Au fost foarte bucuroși, nu neapărat că au apărut în carte, ci pentru că am plătit în ouă de ciocolată.
– Cartea este foarte îngrijită. Cine a editat această broșură de poezii?
– Am întrebat în stânga, în dreapta, cine ar fi interesat, se pare că aceste cărți pentru copii sunt în topul celor mai căutate, și nu a fost chiar așa de greu să o tipărim. Cartea a fost tipărită la Arad și sperăm să putem să o reedităm, pentru că mai sunt cereri și m-aș bucura să ajungă la toți cei care și-o doresc.
– Cine poate să ajungă la această carte?
– O să-i fac o mică promovare pe Facebook, promovare în sensul că o să explic câteva dintre poezii, o să arăt câteva dintre desene și o să întreb, o să fac un mic sondaj ca să știu cine și-ar mai dori ca să știm câte să mai reedităm.
– Cum a fost primită cartea?

– Chiar mai bine decât mă așteptam. Toată lumea s-a bucurat, copiii mei s-au bucurat foarte tare. Nu este prima mea carte, dar e prima pentru copii, și când am venit la grădiniță, a trebuit să stau de vreo două-trei ori să citesc poeziile și să le explic desenele colegilor lor, care au plecat deja la școală. Acum așteptăm să vedem cum reușim cu pandemia aceasta, cu pericolul ei. Mi-aș dori să ajung cu cartea și cu câțiva copii aici la școală la clasa întâi, pentru că mulți care au realizat desenele sunt școlari.
– Pentru că ai amintit pandemia, să vorbim puțin și despre această problemă. Cum a început anul nou școlar, după vacanța prelungită și în condițiile pe care le cunoaștem?
– Pe de-o parte greu, pentru că sunt multe măsuri de respectat, măsuri pe care adulții nu le înțeleg de multe ori și nu le respectă, d-apoi copiii. Ei vin la tine, te îmbrățișează, tușesc pe tine, nu neapărat cu vreun virus, dar asta este. Pe de altă parte este foarte frumos, pentru că ne-am revăzut după mult timp. Noi ne-am mai revăzut din 25 mai, într-o formulă puțin mai restrânsă, dar ne-a fost dor unii de alții. Este și ușor și greu, dar încercăm să avem grijă. Noi, adulții ne dezinfectăm, pe copii i-am învățat, deja știu să se spele pe mâini tot timpul, folosesc batistuța de hârtie…
– Nu se poate compara educația de la grădiniță și statul acasă?
– Eu zic că nu. Noi am încercat să compensăm un pic lipsa noastră, am avut și pagină specială pentru grupa noastră, dar totuși contactul uman este foarte important pentru socializare. Grădinița, până la grupa mare cel puțin, despre asta este.
– Ce fel de măsuri speciale a trebuit să introduceți la grădiniță?
– Împreună cu directoarele și cu toate colegele am încercat să venim cu idei cât mai simple, dar cât mai utile, și doamnele directoare le-au pus într-un protocol, pe care încercăm să-l respectăm. Acest protocol este făcut după sugestiile ministerului educaţiei, deci încercăm și noi să respectăm ce respectă toată lumea, ca de exemplu: luatul copiilor de la poartă, măsurarea temperaturii, spălarea mâinilor, dezinfectarea lucrurilor și a obiectelor pe care le atingem, cât de des putem, distanța pe cât se poate, că este destul de greu la grădiniță cu distanța, dar încercăm și copii știu cu distanța puțin să aibă grijă.
Ștefan Crâsta

Interlocutor: Mihaela Birescu, educatoare la Grădinița românească Lucian Magdu din Bătania
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română

50 de ani de la inundații

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iunie 2020, 10:34 / actualizat: 19 iunie 2020, 13:54

”A fost un mare pericol în viața satului nostru”
50 de ani de la inundația din Micherechi

În aceste zile s-au împlinit 50 de ani de la inundația din fața căruia familiile din Micherechi au trebuit să se refugieze. Crișurile au făcut atunci ravagii, iar sătenii – era prin preajma Rusaliilor – au fost primiți de aleteni, chitighăzeni și julani. Ce spun cronicile vremii – aflăm de la primărița Margareta Tat.

Margareta Tat: În anul 1970 în luna iunie, tocmai în zilele Rusaliilor locuitorii Micherechiului erau foarte îngrijorați. Ploile din luna iunie, atât în România, cât și în Ungaria pe teritoriul Crișurilor au adus un mare pericol de inundație în viața satului nostru. Specialiștii așteptau un volum mare de apă, iar barajele Crișului Negru au fost înmuiate, așa că pentru a proteja viața oamenilor s-a adus hotărâre, ca localitatea să fie evacuată. Se întâmpla așa ceva pentru prima dată în istoria satului. După ordinul de evacuare din zilele de 13 și 14 iunie, oamenii au fost transportați la Aletea, Chitighaz și Jula. Citind ziarele vremii, am găsit multe informații, din care am aflat că locuitorii evacuați au fost primiți cu mare căldură și prietenie. Conducerile celor trei localități au făcut tot posibilul pentru a le oferi condiții favorabile. Sunt sigură că întro așa situație în care se aflau în zilele respective micherechenii, cel mai mare ajutor a fost pentru ei, că erau întro comunitate românească, unde își puteau exprima toate îngrijorările în limba lor maternă. Atmosfera familială i-a ajutat mult să treacă peste greutăți, și sunt sigură că la întoarcerea din 19 iunie, toți au adus acasă, în sufletul lor, imagini călduroase. În legătură cu inundația din 1970 dorim să organizăm o întâlnire între familii, să le reamintim zilele petrecute împreună și să sărbătorim atât frăția și prietenia, cât și voința de a ajta să învingem pericolul vieții noastre.

Reporter: Din cronicile vremii aflăm că până la urmă nu au fost pagube foarte mari…

Margareta Tat: Da, mulțumit muncii oamenilor nu s-a întâmplat nimic, barajul Crișului ne-a protejat, râul nu s-a revărsat, localitatea a scăpat, atât casele, cât și foliile.

***
O investiție importantă în satul românesc Micherechi (județul Bichiș) este piața acoperită, care va servi nu doar comercianților, dar și unor evenimente tradiționale organizate aici, ca de exemplu Festivalul Castraveților, care anul trecut a avut de suferit din cauza intemperiilor.

Margareta Tat: Între planurile noastre pentru dezvoltarea Micherechiului, să construim o piață nouă și modernă, care pe lângă funcția terenului de comerț să fie și un spațiu demn pentru viața socială și pentru evenimentele noastre, a fost una dintre cele mai mari sarcini. Scopul investiției a fost de la început, să avem o piață modernă și un loc interactiv de festivitate, care răspunde așteptărilor secolului modern și care ne asigură o atmosferă de nivel înalt. Avem foarte multe planuri și foarte multe lucruri frumoase se întâmplă în localitatea noastră. Nici acum nu dorim să ne oprim aici în legătură cu piața, avem mai multe planuri care, rând pe rând realizate, o să ridice calitatea vieții. Un singur exemplu am să vă dau: prin proiectul european ”Wi-fi for EU” peste puțin timp o să instalăm un echipament wi-fi, oferind astfel locuitorilor acces gratuit la internet.

Reporter: Piața așteaptă să fie inaugurată… Totuși micherechenii au luat-o deja în primire, nu? E viață în piață…

Margareta Tat: A, cum să nu! Și-acum avem o viață foarte veselă la piață. Din păcate din cauza pandemiei până acum nu am avut posibilitatea să facem o deschidere oficială, dar suntem deschiși, locuitorii stăpânesc terenul zilnic cu mare bucurie. Așteptăm cu mare nerăbdare să trecem peste greutățile pandemiei, să putem face deschiderea oficială și să avem tot mai mulți vânzători și din România.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Primăria Micherechi
Foto arhivă: ziarul Békés Megyei Népújság

Bibliotecă ”ambulantă” la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 iunie 2020, 08:26 / actualizat: 6 iunie 2020, 10:33

Criza cauzată de pandemia de coronavirus a afectat, între multe altele și viața culturală a oamenilor, ceea ce pe unii i-a făcut mai creativi, mai inventivi.

Cum am aflat din Foaia românească, aşa s-a întâmplat şi la Micherechi, unde biblioteca satului, bogată în volume în limba maghiară și română, în loc să fie închisă în aceste vremuri, s-a apropiat mai mult ca oricând de cititori, transformându-se în bibliotecă „ambulantă”, care merge acasă la cititor.

Interlocutorul nostru este bibliotecara Maria Condoroş Petruşan.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Biblioteca din Micherechi

”Mai sunt dator cu ceva”… – de vorbă cu profesorul octogenar dr. Gheorghe Petrușan

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 martie 2020, 14:06 / actualizat: 23 martie 2020, 15:33

Scrieri storice și literare – culegere de articole, studii și cuvântări este titlul celui mai nou volum, bilingv, semnat de profesorul dr. Gheorghe Petrușan, apărut în 2019 la editura Tisza Press Nyomda.

Este vorba despre un volum consistent, care denotă o muncă laborioasă de o viață de om… de peste 500 de pagini, ce includ articole, studii și cuvântări – cuprinzând o perioadă mare de timp, cu scrieri – între altele – despre cele mai importante momente istorice care au marcat viața românilor din Ungaria, dar și chestiuni  legate de politica față de minorități ale diferitelor guverne din Ungaria, de asemenea  articole referitoare la învățământ, presă, cultură, confesiuni… ș.a.m.d.

Dar oare pe ce criterii a făcut selecția acestor scrieri și ce proiecte mai are profeosrul în vârstă de 81 de ani?

Invitatul emisiunii ”O voce românească” a Radiodifuziunii Ungare a fost dl. prof. Gheorghe Petrușan.

Reporter:Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

 Prof. Dr. GheorghePetruşanşi-a dedicat întreaga viaţă predării literaturii şi culturii române, la Catedra de română a Univestităţii din Seghedin. S-a născut într-o familie românească din Micherechi, a făcut liceul românesc din Jula, a studiat româna la Universitatea din Budapesta. A ajuns la Catedra din Seghedinîn 1963. De aici a ieşit la pensie, ca șef de catedră, după patru decenii, după ce a pregătit zeci de generaţii de profesori de română, pentru şcolile româneşti din Ungaria.

Distincții prezidențiale pentru învățământul românesc din Ungaria

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 5 martie 2020, 09:04 / actualizat: 5 martie 2020, 10:19

Luni, 17 februarie, la Ambasada României din Budapesta, a avut loc festivitatea decernării unor distincții prezidențiale, și anume Ordinul „Meritul pentru Învățământ”, respectiv „Meritul pentru Cultură” pe care Domnul Klaus Werner Ioahannis, Președintele României, le-a acordat anterior, unor Școli Generale Românești și unor cadre didactice din Ungaria, cu prilejul Zilei Naționale a României. Ordinele au fost înmânate de Doamna Sandra Pralong, Consilier de Stat Prezidențial și Conducătorul Departamentului pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, care l-a reprezentat pe Președinte României la acest eveniment festiv.

Vă oferim în atenție interviuri realizate cu cei patru premiați de colegul Szabo Zsolt.
Cu prilejul Zilei Naţionale a României, în semn de deosebită apreciere și recunoștință pentru profesionalismul și dăruirea puse, de-a lungul timpului, în slujba actului educațional, pentru contribuția avută la promovarea limbii şi literaturii române și a imaginii României peste hotare, pentru susţinerea activă a culturii și a valorilor românești, Președintele României a conferit
Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Cavaler, între alții, doamnei Baicu Mihaela Teodora, profesor la Şcoala generală bilingvă de naţionalitate română din Micherechi și doamnei Gherţan Simina-Ioana, educatoare la Grădiniţa bilingvă româno-maghiară din Micherechi.

Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Ofiţer i-a fost acordat şi Școlii Generale Românești din Micherechi, reprezentată de directoarea Ana Ruja și același Ordin, în grad de Cavaler, Școlii Generale Românești din Bătania, reprezentată de directoarea Iulia Olteanu.

Reporter: Szabó Zsolt, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

De-alungul anilor au mai fost și alţi români din Ungaria, care au fost distinşi cu ordine prezidenţiale în România . Primul care a primit această înaltă decorație a statului român este artistul plastic Ştefan Oroian, distins în anul 2005 cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Apoi, de Ziua Națională a României, pe 1 Decembrie 2011, au fost distinse de către președintele de atunci al României, Traian Băsescu, două doamne: dr. Maria Berényi, filolog, director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria a primit decorația Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, iar Eva Iova-Şimon, redactor-șef al săptămânalului „Foaia românească” și director al Editurii de Presă și Carte Românească „NOI” a fost onorată cu decorația Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer. Tot președintele Traian Băsescu l-a decorat, în anul 2014, și pe Preasfințitul Episcop Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, la categoria Culte. Ordinul „Meritul Cultural” a fost înființat în 1931, prin Decretul Regal nr. 2680/1931. (Foaia românească)

Foto: Eva Iova, Arhid. Emanuel Văduva

Serată în amintirea profesorului şi coregrafului Ioan Ruja, „Domnul Mitică”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 ianuarie 2020, 08:25 / actualizat: 20 ianuarie 2020, 9:38

Plecarea din această lume a unui om lasă în urmă multă durere, un gol care nu mai poate fi umplut de nimeni. Moartea timpurie a unei persoane active într-o comunitate mică produce un gol şi mai mare. Ani de zile ne doare să vorbim despre lipsa lui, dar odată cu trecerea timpului durerea se transformă într-o dulce amintire, care nu mai doare aşa de tare.

Au trebuit să treacă mai bine de 11 ani de la moartea domnului profesor Ioan Ruja, pe care toată lumea îl cunoştea cu numele de „Domnul Mitică”, cel care a fost învăţător şi profesor la şcoala din Micherechi, apoi la Jula, şi instructorul de dansuri populare româneşti al multor generaţii de copii din diferite localităţi populate şi de români în Ungaria.

În seara zilei de vineri, 13 decembrie, conducerea Liceului şi Şcolii Generale „Nicolae Bălcescu” din Jula a organizat o serată în amintirea fostului coleg. Faţă de alte astfel de programe comemorative această serată a fost una plină de momente vesele, de culori şi de oameni zâmbitori – exact aşa cum a fost cât a trăit printre noi domnul Mitică.

În deschiderea programului, în calitate de gazdă şi organizator, doamna Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Liceului „Bălcescu” a salutat publicul şi, în special, membrii familiei lui Ioan Ruja, pe văduva Irina Ruja, învăţătoare în pensie, pe fiica Irina Ruja, tot profesoară şi pe soţul acesteia, medicul pediatru dr. Tóth Gyula, şi pe fiul regretatului domn Mitică, dr. Zoltán Ruja, medic cardiolog renumit în ţară. Soţii Ruja au predat mulţi ani de zile la şcoala din Jula, iar ambii lor copii şi-au terminat aici studiile elementare şi liceale. În primele rânduri a stat şi sora domnului Ioan Ruja, doamna Maria Oros, împreună cu soţul său. Dar sala mare a Centrului Cultural Românesc a fost plină de foşti colegi, elevi şi dansatori ai domnului Mitică.

„Ioan Ruja a fost un om deosebit. S-a manifestat ca un învăţător cu multă dăruire şi vocaţie. Ca un coregraf adevărat, simţea în adâncul sufletului său dorinţa de transmitere a tradiţiei dansului strămoşilor. Dar i-a plăcut şi să picteze. A lucrat enorm de mult toată viaţa lui. A fost un om bun, credincios, lucrător şi foarte creativ”, i-a conturat portretul doamna director fostului său coleg, care a dat citire şi unei scrieri de Ana Varga din care am aflat de când i s-a zis „Mitică” domnului Ioan Ruja.

În timp ce pe o pânză mare din spatele scenei rulau imagini vechi din viaţa domnului Ruja, personalitatea lui a fost evocată de un fost elev, Tiberiu Boca, redactor al emisiunilor în limba română a Televiziunii Maghiare.

Ioan Ruja s-a născut la Micherechi într-o familie de români. De mic copil a îndrăgit dansurile şi cântecele româneşti, fiind un foarte bun cunoscător al tradiţiilor populare româneşti. A fost dascăl la şcolile din Apateu, Săcal, Vecherd, Micherechi şi Jula. Pe lângă predarea în clasele inferioare, a obţinut şi diploma de profesor de fizică şi coregraf. După pensionare, timp de şase ani a mai predat în şcolile din Otlaca-Pustă, Bătania, Aletea, Medgyesegyháza, Leucuşhaz şi Dombegyháza. În timpul său liber, el a pictat tablouri bogate în culori şi icoane, care i-au arătat puterea sufletului şi dragostea de Dumnezeu. A fost instructorul de dansuri populare al multor generaţii de şcolari din Ungaria.

Programul cultural al serii a început cu un dans-surpriză, nouă foste eleve de-ale domnului Mitică au reînvăţat dansul „Jiana” şi l-au pus din nou în scenă după mulţi-mulţi ani prezentându-l publicului cu multă emoţie.

Merită amintite pe nume aceste foste eleve, azi femei mature, unele chiar deja bunici, pentru curajul şi însufleţirea cu care s-au pregătit de evocarea amintirii fostului lor profesor de dans: dr. Beata Budai, Maria Bordaş-Hegedűs, Ana Gurzău-Ciotea, Maria Gurzău-Novac, Maria Rocsin-Bányai, Ilenuţa Netea-Benye, Eva Gurzău-Cserháti, Ana Radici-Repisky şi Mariana Oros-Martin.

Au urmat apoi câteva secvenţe filmate despre coregraful Ioan Ruja şi dansurile instrute de dânsul, după care scena a fost cucerită de dansatorii din Micherechi şi invitaţii lor din Győr, Echipa de dansuri populare „Lippentő”, condusă de coregraful Fitos Dezső, care au pus în scenă rând pe rând, apoi şi împreună, dansuri populare româneşti din Micherechi. Energie multă, bucurie nemărginită şi însufleţire s-a văzut atât la dansatorii maghiari din Győr cât şi la românii din Micherechi. Evoluţia echipei păstrătorilor de tradiţii din Micherechi, condusă de muzicantul Ioan Kovács, a ridicat în picioare sutele de oameni din public şi au primit aplauze nesfârşite.

În încheierea programului, au urcat pe scenă membrii familiei Ruja, fiica Irina şi fiul Zoltán, care au mulţumit conducerii liceului pentru această seară minunată în care a fost evocată în mod foarte demn amintirea tatălui lor şi au anunţat, totodată, că doresc să înfiinţeze un premiu, care să se acorde la fiecare sfârşit de an şcolar celui mai bun elev păstrător de tradiţii româneşti de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Cu multe emoţii, dar cu mare bucurie pentru aceste momente a urcat pe scenă şi doamna învăţătoare Irina Ruja, care a fost foarte încântată pentru faptul că amintirea regretatului său soţ, profesorul Ioan Ruja, trăieşte încă şi azi atât de vie în memoria urmaşilor.

Evenimentul s-a încheiat cu o cină comună, cu multe-multe amintiri şi emoţii ale sutelor de participanţi la serata organizată în amintirea domnului Mitică.

 A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Interlocutori Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula și Irina Ruja, soţia domnului Mitică

Reporter: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Politica față de minoritățile din Ungaria ar trebui regândită

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 octombrie 2019, 21:33

În 2651 de localităţi din Ungaria cele 13 naţionalităţi şi-au ales la 13 octombrie reprezentanţii în autoguvernările pe ţară, teritoriale şi locale.

Românii vor avea, la fel ca în ciclul anterior, 5 autoguvernări teritoriale, în judeţele Bichiş, Bihor, Ciongrad, Pesta şi în Budapesta. Autoguvernări locale româneşti s-au ales în 68 de localităţi.

În ultimii ani numărul persoanelor care nu aparţin comunităţii istorice româneşti din Ungaria a crescut în autoguvernările româneşti locale, dar şi în cele teritoriale. Și nu este doar cazul românilor…

„Cum au frost aceste alegeri; groaznice, dușmănoase! Nu s-a vorbit nimic despre problemele reale ale comunității” – consideră octogenarul prof. dr. Gheorghe Petrușan din Seghedin, doyenul vieții politice, al vieții publice românești din Ungaria, care timp de 25 de ani a fost președintele Autoguvernării Române din Seghedin. La sfârșit de mandat el a fost invitatul emisiunii „’O voce românească” a postului public de radio a MTVA.

Dl. Petrușan face politică de șase decenii, astfel nu e de mirare, că, la solicitarea noastră să evalueze rezultatele alegerilor la nivel național și local, adică la nivelul Seghedinului, a trecut în revistă întreaga istorie a condiției de minoritar în Ungaria, începând chiar cu al doilea război mondial. Domnia sa ne-a vorbit despre perioadele mai bune și cele mai puțin bune ale comunității românești din Ungaria, despre foști lideri, dintre care din păcate mulți nu mai sunt printre noi. A vorbit, de asemenea, despre împrejurările creării legii pentru naționalități în anul 1993, și despre începuturile sistemului de autoguvernare.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Concursul Sportiv Internațional pentru elevi „Cupa Crisius”, la Chișineu Criș, Județul Arad

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 mai 2019, 08:54

În data de 11 mai 2019, în localitatea Chișineu Criș, din Județul Arad, cu sprijinul Ministerului Educației Naționale și în organizarea Primăriei orașului Chișineu Criș, a Clubului Copiilor din Chișineu Criș, a Inspectoratului Județean Școlar Arad și a Palatului Copiilor din Arad, s-a desfășurat cea de-a 40-a ediție a Concursului Sportiv Internațional pentru elevi, intitulat „Cupa Crisius”, la care au participat circa 2.500 elevi de clasele I-XII, din 22 de județe din România, dar și din străinătate, din Ungaria (circa 100 elevi de la diferite Licee și Școli Generale: Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Giula, Liceul „Kazinczy Ferenc” din Bekescsaba, Școlile Generale din Budapesta, Chitighaz, Bekescsaba, Sarkadkeresztur, Sarkad, Bekes), din Serbia (circa 35 de copii de la Școala Elementară „Frăție și Unitate”, din Alibunar), din Republica Moldova, de la Gimnaziul „Grigore Vieru” din Ialoveni”, din Franța, Germania, Spania, ș.a.

Manifestarea s-a deschis pe stadionul orașului, care de acum înainte va purta numele Rectorui Aurel Ardelean, Fondatorul Universității „Vasile Goldiș” (UVG) din Arad, originar din Chișineu Criș și trecut la cele veșnice în 28 decembrie 2018, care a fost și la originea organizării acestui Concurs sportiv, împreună cu fratele său, Domnul Eugen Gagea, Prodecanul Facultății de Științe Social-Umaniste, Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Vasile Goldiș”, Directorul Casei Copiilor din Chișineu Criș și Președintele Comisiei de Sănătate, Învățământ, Cultură și Sport, de la Primăria Orașului Arad, având în acest sens și sprijinul Domnului Gheorghe Burdan, Primarul orașului Chișineu Criș, a Domnului Teodor Pătrăuță, fost Decan al Facultății de Psihologie, Pedagogie și Asistență Socială a UVG Arad și al altor personalități.

La eveniment, alături de elevii concurenți și însoțitorii lor, cadre didactice și instructori sportivi, au participat Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și Locțiitorul Episcopiei „Daciei Felix”, împreună cu alți clerici, diferite oficialități locale, centrale și județene din Arad, printre care: Coralia Adina Cotoraci, Rectorul Universității „Vasile Goldiș” din Arad, Gheorghe Burdan, Primarul orașului Chișineu Criș, Sergiu Armașu, Primarul Comunei Ialoveni, din Republica Moldova, Radici Olivia, Directorul Școlii Elementare „Frăție și Unitate” din Alibunar, Serbia, Gheorghe Cozma, Directorul Oficiului Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU), Ion Budai, fost Director al Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din Giula, Mihai Cerhati, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Giula, Tiberiu Iuhas, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Bichișciaba, Gheorghe Marc, Președintele Clubului Pensionarilor Români din Giula, ș.a.

După cuvântul de întâmpinare și bun venit adresat tuturor de către Domnul Prodecan Eugen Gagea, a urmat cuvântul de salut al primarului Gheorghe Burdan, care i-a îndemnat pe toți la ținerea unui moment de reculegere în memoria Domnului Rector Aurel Ardelean și a adus la cunoștință hotărârea Consiliului Local de a da stadionului numele Domnului Rector Ardelean, fiu al localității Chișineu Criș și personalitate marcantă a județului Arad și a învățământului universitar arădean. Preasfințitul Părinte Episcop Siluan a transmis tuturor binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, Chiriarhul locului și dimpreună cu ceilalți clerici și participanți au cântat Troparul Sfintelor Paști „Hristos a înviat!” După deschiderea festivă au început probele sportive, organizate pe parcursul întregii zile și desfășurate în mai multe locații, la 15 discipline și specialități: handbal, minifotbal, baschet, tenis de masă, navomodele, aeromodele, gimnastică aerobică, karate-shotokan, judo, karting, șah, informatică-grafică, jocuri logice, arte plastice și programare scrath și html. Ierarhul, Domnul Prodecan Eugen Gagea și alte oficialități și jurnaliști români din Ungaria au vizitat câteva dintre aceste locuri, ca de pildă concursul de karate, la care sub conducerea profesorului Vaida Ioan din Oradea, multiplu campion internațional, au participat circa 500 de elevi, de la 25 de cluburi, din România, Serbia și Ungaria; concursul de navomodele, desfășurat sub conducerea lui Claudiu Feldan, membru al Federației Naționale de Navomodelism, la care au participat 14 concurenți; concursul de aeromodele, cu 38 de concurenți din 7 județe și la 7 probe de concurs, desfășurat sub îndrumarea profesorului Maxim Adrian, de la Clubul Copiilor din Brad.

Toate secțiunile au fost foarte bine organizate, ca loc de organizare, condiții de participare și pregătirea elevilor concurenți, care au fost jurizați la nivel profesionist și răsplătiți cu diplome, premii, cupe și medalii, pe categorii de vârstă și specialități. Finala meciului de minifotbal a fost arbitrată de Gabriel Tupicico, unul dintre cei mai buni arbitri de fotbal din Republica Moldova.

Manifestarea sportivă a fost precedată de vernisajul unei expoziții de artă plastică și vizuală cu genericul „Sportul în imaginația copiilor” și a unei alte expoziții de creație literară intitulată „Jocul în imaginația copiilor” desfășurate vineri, 10 mai, la Casa de Cultură a orașului Chișineu Criș, unde au fost, de asemenea, acordate diplome și premii.

Dincolo de seriozitatea probelor, munca, pregătirea și interesul demonstrate cu prisosință de elevii participanți, acest Concurs Sportiv Internațional de la Chișineu Criș are și meritul de a fi cea mai longevivă manifestare de acest fel, care a depășit granițele timpului și a celorlalte schimbări care au avut loc în România în acești 40 de ani și devenind și un factor de manifestare a unității și identității românești care trece dincolo de frontiere.

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Imagine Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Adam Bauer, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Un sfert de secol de poveşti româneşti la Bichişciaba

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 mai 2019, 20:53

Casa Poveştilor din Bichişciaba şi-a deschis larg porţile joi, 16 mai, pentru elevii de la şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria, elevi care şi anul acesta au sosit într-un număr foarte mare să spună poveşti la cea de-a 24 ediţie a Concursului Naţional de poveşti pentru copii, în limba română, intitulat „Concursul de poveşti Gheorghe Gros”. Gazda evenimentului, care în aproape un sfert de secol a antrenat mai multe sute de naratori, profesori şi părinţi, a fost Autoguvernarea Românească din Bichişciaba, preşedinte Teodor Juhász. De mici, copiii îndrăgesc poveştile, iar prin intermediul poveştilor ei descoperă lumea, învaţă strategii de viaţă şi mai mult de cât atât poveştile le stimulează educaţia şi imaginaţia, iar cel mai important lucru este faptul că, odată cu învăţarea poveştilor acumulează şi o mulţime de cuvinte noi. De aceea datoria noastră a tuturor, a părinţilor, a educatorilor şi învăţătorilor este să-i facem pe copii să iubească poveştile. La concursul devenit cunoscut şi aşteptat de elevi, au participat anul acesta 75 de copii povestitori de clasele 1–8, de la şcoli generale din Ungaria, fie ele bilingve sau în care limba română se predă ca limbă străină, cum ar fi şcolile: Aletea, Jula, Micherechi, Chitighaz, Bătania, Pocei, Jaca, Săcal, Cenadul Unguresc, Leucuşhaz şi Furta. Manifestarea s-a deschis în curtea Casei Poveştilor, printr-un cuvânt de încurajare venit din partea organizatorilor şi a oaspeţilor prezenţi la eveniment, care au apreciat şi importanţa acestui concurs: PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Florin Vasiloni, Consulul General al României la Jula, Alexandru Finna, vicepreşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Eugen Gagea, prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Social-Umaniste, Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi Anamaria Brad Sarca, referent pentru învăţământul de naţionalitate română. Poveştile copiilor au fost ascultate şi jurizate de oameni de specialitate, dascăli şi jurnalişti. Toţi elevii participanţi la concurs au prezentat cu mult talent poveştile spuse în limba română, sau în grai bihorean, deoarece unii dintre ei au ales să spună poveşti populare, alţii poveşti din literatura română şi universală, iar alţii au venit în faţa publicului cu poveşti scrise de ei sau de profesorii lor.

Festivitatea de premiere a avut loc în curtea Casei Poveştilor, fiecare participant primind o medalie cu inscripţia concursului şi o diplomă de participare. Au fost oferite premiile I, II şi III, la fiecare categorie, precum şi câte două menţiuni la fiecare grupă. Cadourile menţiunilor au fost acordate de Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, care le-a dăruit copiilor câştigători câte-un puzzle cu clădirea Parlamentului Ungar şi o cărticică în limba română despre istoria Coroanei Maghiare.

Au fost acordate patru premii şi pentru tinerii care au participat la concursul de desen. Primele două şcoli participante, care au acumulat cele mai multe puncte, au primit şi anul acesta câte-un laptop din partea AŢRU şi Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş, acestea fiind şcoala din Micherechi şi cea din Leucuşhaz.”Ne străduim ca la fiecare ediţie să oferim ceva în plus copiilor participanţi, ca ei să se întoarcă acasă cu amintiri plăcute, dar totodată păstrăm neschimbate câteva elemente tradiţionale ale organizării: aşa este locul concursului, care se ţine de 24 de ani în Casa Poveştilor, un complex de case tradiţionale frumos îngrijite, un mediu perfect pentru astfel de evenimente; fiecare copil primeşte câte-o diplomă de participare şi o medalie cu panglică roşu-galben-albastru, pentru a-şi aminti şi când va fi mare că a fost la acest concurs românesc; încercăm să alcătuim echipe de juriu neutre, care să nu influenţeze rezultatul concursului. Şi pentru că acesta este totuşi un concurs, trebuie musai să stabilim trei locuri pentru cei mai buni povestitori, altfel concursul nu ar mai fi concurs. Fiecare ediţie are învăţămintele ei, uneori poate greşim, dar suntem parteneri deschişi la orice schimbare. Aşteptăm părerile şcolilor, ale profesorilor înainte de fiecare ediţie. Prin premiul ce se poate obţine pentru cele mai bune şcoli (laptopul), ne-am gândit să-i învăţăm pe copii să concureze nu doar în mod individual, ci să le dezvoltăm şi spiritul de echipă, să acţioneze ca o echipă în interesul şcolii lor”, ne-a spus la finalul concursului organizatorul Teodor Juhász. În timp ce copiii povesteau, câţiva dintre organizatori şi participanţi, alături de văduva Maria Gros, au vizitat mormântul lui Gheorghe Gros, iniţiatorul acestui concurs, depunând coroane de flori şi rostind o rugăciune. După înmânarea premiilor, evenimentul a continuat cu o recepţie oferită de gazde pentru toţi participanţii. Concursul de poveşti din Bichişciaba a fost organizat prin sprijinul financiar al Fondului „Bethlen Gábor”, din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Naţionalităţi din Budapesta.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

 Foto: Foaia românească, Arhid. Emanuel Văduva

Reporter: Petru Câmpian, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Spiritul sărbătorilor pascale la Micherechi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 aprilie 2019, 09:13

În Ungaria mai există 3 comunităţi baptiste de origine românească în care limba română se foloseşte cu frecvenţă diferită. Membrii şi conducerea bisericii baptiste din Micherechi consideră foarte importantă folosirea limbii române la serviciile divine şi la diferitele activităţi ale bisericii. Astfel chiar şi tinerii baptişti din Micherechi însuşesc şi folosesc limba maternă fără excepţie. În Biserica Baptistă de la Micherechi Ștefan Crâsta a făcut o vizită cu două săptămâni înaintea marelui praznic al Învierii lui Isus Hristos, şi a participat la serviciul divin de duminică. În reportajul realizat de el îi veți asculta pe Petrică Creţu, pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi, Cristian Ruja, un membru tânăr al bisericii, care s-a întors în sat după o vreme petrecută la Budapesta, Dr. Ioan Ruja, medic cardiolog, care s-a mutat din Micherechi, dar trăind la Jula se întoarce în sat destul de des și pe Gheorghe Ruja, secretarul bisericii baptiste de la Micherechi.

A consemnat: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: MTVA

Femeia din turnuri – o expoziţie a graficianei Adela Kiss la Baia Mare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 18 aprilie 2019, 14:24

La  Casa Maghiară Teleki din Baia Mare a fost vernisată pe 10 aprilie expoziţia intitulată „Femeia din turnuri” a graficianei Adela Kiss, originară din Jula.

Cei prezenţi au fost salutaţi de directorul Casei Teleki, Lajos Dávid, iar câteva repere din biografia Adelei Kiss au fost prezentate de graficianul Zsolt Pintér, fost coleg de facultate şi prieten al artistei.

Născută în 1974 la Jula (Gyula),  Adela Kiss a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca în 2000 ca bursier al statului ungar. Actualmente trăieşte şi lucrează ca artist independent în Budapesta.

La BaiaMare a fost invitată să expună pentru prima dată în urmăcu 7 ani la Zilele Maghiare ,de-atunci apare aproape în fiecare an cu un stand în oraşul de la poalele Munților Gutâi. După cum ea însăşi afirmă, de câte ori merge la Baia Mare, se încarcă sufleteşte.

Un interviu de Iulia Kaupert. 

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA –Emisiunile în limba română

Foto: Lajos Dávid

Inaugurarea grădiniţei românești din Bătania,după extindere și modernizare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 aprilie 2019, 12:37

Grădiniţa românească din Bătania a fost renovată cu sprijinul Statului Ungar şi din fonduri europene, obţinute de la Fondul European Regional de Dezvoltare prin proiectul TOP-1.4.1-15-BS1-2016-00020. Pentru reparaţia şi dotarea grădiniţei au fost alocate 130 de milioane de forinţi. În urma implementării proiectului, la grădiniţă s-au efectuat lucrări de extindere şi modernizare, finalizate recent. Pe 3 aprilie, grădiniţa îmbrăcată în haină nouă a fost inaugurată în prezenţa a mai multor oficiali de la Budapesta şi reprezentanţi din comunitatea românească din Ungaria.

Potrivit moderatorului evenimentului, Viorica Șutea, directorul adjunct al Şcolii generale și grădiniței „Lucian Magdu” din Bătania, proiectul de extinderea grădiniței, care a fost o necesitate din cauza numărului crescut de copii care frecventează această instituție, a fost înaintat în comun de către grădinița din Bătania, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria și Consiliul Județean Bichiș.

Lucrările de dezvoltare au durat șase luni de zile, iar din 11martie 2019, grădinița și-a reluat practic activitatea în imobilul modernizat și extins cu o nouă sală, vestiare, grup sanitar nou, cu o nouă sală profesorală și alte renovări necesare cum ar fi instalația de gaz etc. Au fost achiziționate și noi echipamente de joacă pentru copii, atât în interior, cât și în curtea grădiniței, acestea din urmă vor putea fi luat e în folosință doar din luna mai.

Despre realizările importante din viața comunității românești din Bătania, dar și în general, despre realizările din comunitatea românilor din Ungaria, aducând totodată mulțumire statului pentru sprijinul acordat, a vorbit domnul Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlamentul de la Budapesta. Acesta și- a încheiat cuvântarea subliniind faptul că este foarte bine să fii român în Ungaria. Secretarul de stat Soltész Miklós, responsabil cu problemele naționalităților în cadrul Cancelariei Primului Ministru, a felicitat beneficiarii acestui proiect și a subliniat, de asemenea, sprijinul concret pe care Statul Maghiar îl acordă tuturor minorităților din această țară, atât pe plan educațional,cât și cultural și religios, pentru ca cetățenii să își păstreze identitatea în contextul unei Uniuni Europene multiculturale și de menținere a tinerilor în interiorul granițelor țării. „Împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria am rezolvat multe probleme, care, de altfel, de decenii întregi ar fi avut nevoie de rezolvare. Guvernul Ungar, împreună cu reprezentanții comunității românești din Ungaria, pot să inaugureze școli, pot să inaugureze grădinițe și instituții culturale, și acest drum este foarte bun, care ajută la dezvoltarea comunității românești din Ungaria. În plus, aceste investiții au și un alt aspect, fiind în interesul comun al relațiilor dintre cele douăstate: România și Ungaria. Din trecut aducem cu noi foarte multe răni, dar, slavă Domnului, că în ultimii câțiva ani aceste răni s-au vindecat, sau cel puțin încercăm să le vindecăm. Avem nevoie de o colaborare, pentru că vedem ce se întâmplă în Europa, unde valorile creștine sunt puse la o parte, iar unele națiuni se străduiesc să se impună asupra altora. Şi tocmai de aceea, strădania noastră, dar și a Guvernului Ungar este să ajute comunitatea românească din Ungaria. În același timp vom sprijini și pe mai departe comunitatea maghiară din România”, a mai spus domnul secretar de stat. La eveniment, copiii celor două grupe care funcționează în grădiniță au încântat publicul cu cântece și dansuri. Iar la final, în semn de inaugurare a lucrărilor efectuate, a fost tăiată panglica de la intrarea în instituție, după care PS Episcop Siluan, împreună cu Marius Vidican, preotul paroh de la biserica românească din Bătania au făcut o slujbă de sfințire și au stropit spațiile instituției cu Agheasmă Mare.

La evenimentul festiv au mai luat parte Tircsi Richárd, șeful Departamentului pentru Naționalități, din cadrul Ministerului Resurselor Umane, de la Budapesta, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Marjai János, primarul Bătaniei, Iulia Olteanu, directorul Şcolii Generale și Grădiniței „LucianMagdu” din Bătania, Alexandru Finna, vicepreședintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, GheorgheCozma, șeful Oficiului AŢRU, precum și mulți alți reprezentanți ai comunității românești din Ungariași a instituției de învățământ din Bătania.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA Emisiunile în limba română

Săptămâna Elevilor la „Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 martie 2019, 10:34 / actualizat: 1 martie 2019, 11:48

Între 18 şi 22 februarie, la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula a avut loc Săptămâna Elevilor. O săptămână mai altfel, plină cu activități pentru noi, elevii, dar şi pentru dragii noştri profesori.

Fiecare zi a acestei săptămâni are o tematică diferită, însă aceste zile sunt şi foarte importante pentru noi, deoarece aceasta este perioada anului când este ales noul director al elevilor. Câte un elev din clasele a 10-a şi a 11-a candidează pentru postul de director, bineînțeles susținut de clasa lui proprie. Acestea sunt zilele în care candidații pot să-i servească pe elevi şi pe profesori cu diferite deliciuri şi băuturi, în speranța de a câştiga cât mai multe voturi. Pe lângă propagandă, fiecare candidat – cu ajutorul clasei şi a dirigintelui – trebuie să realizeze un scurt-metraj despre ideile inovatoare şi despre programele extracurriculare pe care le va impune odată ce este ales.

Ziua de luni a fost dedicată sportului. Ținuta sportivă a fost obligatorie atât elevilor, cât şi profesorilor. De la orele 14, elevii au avut ocazia de a juca volei împotriva echipei cadrelor didactice.

Marți a fost ziua în care am mers la şcoală în cizme de gumă.

Miercuri am avut ocazia de a ne pune în papucii domnilor profesori şi de a preda şi noi la rândul nostru. Elevii-profesori câştigători ai aceste „Zi Invers” au fost Rebeka Vágó şi Bence Nyári. Anul acesta, proiectarea filmelor şi votarea au avut loc miercuri după-masă de la orele 14. Fiecare clasă, în frunte cu candidatul ales, şi-a prezentat filmul şi a ținut un scurt discurs, asemenea unui director adevărat. Candidații de anul acesta au fost: începând cu clasa a 10-a A David Puiu – alias „Puiumami”, din clasa a 10-a B Dávid Ferenczi, cunoscut drept „Bögyi”. Clasa a 11-a A a fost reprezentată de cântăreața noastră preferată, Réka Hanyecz şi, nu în ultimul rând, clasa a 11-a B a avut-o în frunte pe Dora Misik sau cum o poreclim noi, „Mişka”.

Înainte ca votarea să înceapă, elevii claselor absolvente ne-au surprins şi ei cu un scurt film, ca o formă de rămas-bun dedicată dragilor profesori şi în memoria celor patru ani de liceu petrecuți împreună, ca o familie. Pot să vă spun sincer că toată lumea aflată în sală a rămas înduioşată. Până la urmă, a sosit momentul verdictului, şi aş dori să-l felicit încă o dată, şi cu această ocazie, în numele tuturor colegilor mei, pe noul nostru „cap de trib”, Dávid Ferenczi.

Ziua de joi a fost dedicată orelor mai puțin obişnuite de limba maghiară şi de limba română. Doamna profesoară Mariana Oros Martin, specializată pe aceste două limbi, a predat clasei a 11-a B două ore extraordinare, folosind diferite metode, precum metoda RJR, încercând de altfel şi reuşind să demonstreze trăsăturile comune dintre literatura maghiară şi literatura română.

După patru zile pline de activități şi distracție, a urmat momentul mult aşteptat al săptămânii, „Balul Elevilor”. Acesta a fost deschis de către noul nostru director, după care elevii clasei a 12-a A au dansat pentru o ultimă dată împreună, un vals. Conform tradiției, şi anul acesta am avut ocazia de a vota pentru un Rege şi o Regină a balului. Regele şi Regina de anul acesta au fost: Vlad Fărcaş şi Hajnalka Csordás. Muzica acestei seri a fost asigurată de chiar foştii elevi ai liceului, DJ Berke Sándor şi DJ Duka Lehel.

După o seară de neuitat, dar totuşi puțin obositoare, vineri a fost ziua pijamalelor.

Cred că pot să vorbesc în numele tuturor elevilor, când spun că această săptămână rămâne în continuare unul dintre punctele culminante ale anului şcolar, la Liceul „Nicolae Bălcescu”. În numele elevilor, aş dori să mulțumesc din suflet doamnei directoare şi cadrelor didactice pentru cooperare şi toleranță.

Sperăm ca şi la anul să ne simțim la fel de bine.

 Relatează: Antonia Jivan

A consemnat: Antonia Jivan, elevă

Articol publicat în Foaia românească

Concert caritabil pentru o fetiţă bolnavă din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 februarie 2019, 07:02 / actualizat: 24 februarie 2019, 8:11

Noemi Dicsa suferă de o boală rară, numită atrofie musculară spinală (AMS de tip I). Ea ar putea fi vindecată cu un tratament foarte  costisitor, de peste 130 de milioane de forinți (cca. 420 de mii de euro), dar din păcate Fondul Naţional de Sănătate din Ungaria nu-i finanţează acest tratament. Familia fetiţei însă nu renunţă. A înfiinţat o fundaţie cu numele „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi”, prin care poate contribui oricine la vindecarea lui Noemi. În urma acestui apel o țară întreagă, oameni de bine pun umăr la umăr pentru a o ajuta pe Noemi… Se fac concerte caritabile, se scot la licitație picturi și tot felul de obiecte, au loc evenimente sportive… toate pentru a pune bănuț lângă bănuț, să se adune acea sumă enormă, cu care se poate începe tratamentul fetiței.

Povestea lui Noemi

Noemi Dicsa s-a născut în luna ianuarie a anului 2013 şi până la vârsta de şapte luni s-a dezvoltat normal, ca orice nou-născut. Atunci mama ei, Claudia Şereş, a observat că fetiţa nu vrea să şadă şi se mişcă tot mai puţin. Au urmat luni de analize medicale, care au rezultat cu diagnosticul înspăimântător: atrofie musculară spinală, o boală care fără tratament poate duce la moartea copilului.

Medicii au propus familiei ca fetiţa să facă cât mai multă mişcare, ca muşchii ei sănătoşi să nu cedeze, să-i facă mult masaj, s-o ducă la gimnastică specială acvatică. Pentru a-i asigura toate condiţiile, familia s-a mutat la Budapesta, pentru a avea acces la cele mai bune tratamente. Contrar tuturor eforturilor însă, starea fetiţei s-a înrăutăţit treptat. Medicii au informat părinţii că Noemi s-ar putea vindeca numai dacă ar putea primi un tratament special, cu numele Spinraza, pe bază de injecţii. În primul an ar avea nevoie de patru injecţii, după care anual o singură injecţie. Încă în luna decembrie, ziarul judeţean „Békés Megyei Hírlap” a scris pentru prima dată despre cazul fetiţei Noemi Dicsa, după ce Fondul de Sănătate a refuzat cererea părinţilor de a primi finanţare pentru tratamentul care i-ar putea da şansa de a umbla, de a se vindeca.

Trista poveste şi privirea plină de speranţă a fetiţei din Chitighaz au umplut săptămânile trecute reţelele de socializare şi coperţile multor ziare din Ungaria. Familia lui Noemi a înfiinţat o fundaţie „Împreună cu Îngeraşii Fundaţie pentru Sprijinirea Copiilor cu Dizabilităţi” („Együtt a Kisangyalokk1al Mozgáskorlátozott Gyermekeket Támogató

Alapítvány”), care acum adună fonduri pentru tratamentul lui Noemi, dar mai târziu va ajuta şi alţi copii care suferă de boli cu dizabilităţi. Nu au renunţat la a primi finanţarea necesară de la Casa de sănătate, însă până să fie acceptată  cererea lui Noemi, vor să mobilizeze cât mai multă lume, care ar dori şi poate să ajute să se împlinească visul acestei fetiţe bolnave de a alerga împreună cu colegii ei de grădiniță…

Cum putem ajuta?

Fundaţia „Împreună cu Îngeraşii” a fost înfiinţată de fraţii mamei lui Noemi, dr. Abel Şereş şi Emanuela Şereş Baker, care sunt foarte recunoscători şi pentru cel mai mic ajutor. Donaţiile se pot trimite în contul fundaţiei cu menţiunea

„Együtt a Kisangyalokkal:

Nr. de cont: OTP 11733027-28360616

IBAN: HU77 1173 3027 2836 0616 0000 0000

BIC (SWIFT) Code: OTPVHUHB

 Un concert caritabil va fi organizat de  jurnalistul Tiberiu Boca și Fundația Miruna din Micherechi în data de 3 martie, la Liceul românesc „Nicolae Bălcescu” din Jula.

A consemnat:

Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA, Emisiunile în limba română

și Foaia românească

Balul acordării panglicii pentruabsolvenţiiLiceului „Nicolae Bălcescu” din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2019, 21:48 / actualizat: 17 februarie 2019, 23:04

Serbarea de majorat a liceenilor români din Jula, cunoscută cu numele de Balul panglicii, s-a dovedit a fi şi anul acesta un spectacol frumos, având în centrul său adolescenţii celor două clase a XII-a ale liceului românesc din Jula. Evenimentul a fost organizat sâmbătă, 9 februarie, în sala de sport a oraşului Jula. Cu această ocazie, tinerilor absolvenţi ai generaţiei 2015–2019 le-a fost acordată panglica de absolvire. Organizarea și buna desfășurare a acestui eveniment a fost asigurată pe lângă doamnele diriginte ale claselor a XII-a, Florica Santău și Mariana Oros Martin, și de către dirigintele și elevii claselor a XI-a. Evenimentul dedicat majoratului a fost deschis de către doamna director Maria Gurzău Czeglédi, care s-a adresat cu emoție absolvenților, pe care i-a felicitat pentru acest moment însemnat din viața lor, ce îi pregătește să treacă într-o altă etapă din viața lor, plină de visuri, idealuri, bucurii și speranțe, împărtășindu-le totodată și câteva sfaturi despre viață, dimpreună cu toate urările ei de bine. Bucuria absolvenților a fost împărtășită și de către primarul orașul Jula, Görgényi Ernő. În discursul festiv, reprezentantul orașului a subliniat  și faptul că nu este nevoie să trăim într-o societate uniformizată, dovada fiind autonomia culturală a românilor locali. Dumnealui a declarat în acest sens că în ultimii ani, statul maghiar a predat responsabilitățile de întreținere a instituțiilor de învățământ ale naționalităților autoguvernărilor pe țară ale naționalităților, un sistem care funcționează foarte bine. S-a adresat, de asemenea, elevilor și întregii asistențe, felicitându-i pe absolvenți și urându-le mult succes în viitor.

Evenimentul a continuat cu intrarea în scenă a elevilor fiind însoțiți de doamnele diriginte, întâmpinați de ropote de aplauze din partea părinților, invitaților, profesorilor, precum și din partea foștilor elevi ai instituției, prezenți la eveniment.

După un scurt program cultural artistic, în care elevii claselor a XII-a, prin limbajul poeziei și a muzicii și-au exprimat respectul și mulțumirea față de părinți și profesori, fiecare dintre cei 53 de elevi absolvenți, dar și oficialitățile prezente, au primit din partea elevilor de clasa a XI-a câte o panglică cu inscripția anilor de studii: 2015–2019, prinsă de o insignă cu imaginea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula.

După o scurtă pauză a urmat balul. În tradiția evenimentului dedicat majoratului, tinerii care împlinesc 18 ani sunt însoțiți de către părinți și profesori la serbarea primului lor bal. Acesta a fost deschis de valsul elevilor, fetele purtând rochii albe, de mireasă, simbolizând puritatea, iar băieții în costumații adecvate acestui dans. Acest moment plin de emoție, sensibilitate, eleganță și grație, a fost punctul culminant al serii, urmat de un vals părinte-elev.

La eveniment, alături de părinți, bunici și alte rudenii ale elevilor absolvenți au fost prezente și multe oficialități, între care s-au numărat PS Episcop Siluan, Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Bichiș, Ramona Lile, rectorul Universității de Stat „Aurel Vlaicu” din Arad, pr.Constantin Rus, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, Tiberiu Juhász, președintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria și alți reprezentați ai instituțiilor românești din Ungaria.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Foto: Foaia românească

 Balul panglicii

Reporter: Ștefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Tabără de iconografie în Curțile Gojdu din Budapesta

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 iulie 2018, 14:18 / actualizat: 12 iulie 2018, 10:16

Cu binecuvântarea PS Episcop Siluan, în săptămâna 18-24 iunie, la Budapesta a avut loc cea de a şaptea ediţie  a taberei de iconografie pe sticlă pentru copii și tineret.

Tabăra a fost iniţiată şi organizată din anul 2012 de preşedinta Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta şi susţinută financiar de Autoguvernarea românească din cartierul XI din capitala Ungariei. Ca şi ediţiile precedente, tabăra s-a desfăşurat în clădirea care a aparţinut Fundaţiei Gojdu şi în care funcţionează Capela Ortodoxă Română şi Aşezământul Monahal Sfântul Ioan Botezătorul.

Sub îndrumarea părintelui paroh de la Jaca, Cosmin Florentin Pop, 11 copii, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 15 ani, au încercat să pătrundă în tainele picturii pe sticlă, cu inocenţa şi cu talentul cu care fiecare este înzestrat.

Tabăra este de fiecare dată şi un prilej de a lega prietenii şi de a-i convinge pe copii că prin răbdare şi perseverenţă pot face lucruri frumoase care le aduc bucurie lor şi celor din jur.

Încercând să picteze scene biblice şi sfinţi, copiii au aflat lucruri din viaţa sfinţilor şi despre simbolismul culorilor folosite în iconografia pe sticlă.

Rolul acestor tabere nu este neapărat de a face din copii viitori iconari, ci de a-i aduce în preajma bisericii, a tradiţiei şi culturii româneşti, de a-i rupe pentru un timp de viaţa virtuală a calculatorului şi a internetului. De la an la an această tabără de creaţie a devenit tot mai populară şi aşteptată în comunitatea budapestană.

Este o satisfacţie şi pentru organizatori să descopere că s-a creat un grup de copii interesat de acest gen de petrecere a vacanţei, care renunţă pentru un timp la tentaţiile lumii virtuale din zilele noastre. Și ediţia din acest an s-a bucurat de purtarea de grijă părintească şi de ospitalitatea slujitorilor de la Aşezământul Monahal Sfântul Ioan Botezătorul.

Vernisajul expozitiei cu lucrările pictate de copii a avut loc după Sfânta Liturghie din duminica Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, ocrotitorul Capelei, la care a slujit alături de preoții gazdă și părintele Cosmin Florentin Pop.

În cuvântul său a mulțumit slujitorilor Așezământului Monahal pentru sprijinul acordat zi de zi pe parcursul taberei, dnei Gabriela Elekes pentru toată activitatea și implicarea sa, care au facut posibilă organizarea și în acest an, nu în ultimul rând părinților care și-au încredințat copiii. A precizat că este foarte plăcut ca îndrumător să observi evoluția copiilor în timp. Doi dintre aceștia fiind prezenți la toate edițiile, iar unii care erau nou născuți la prima ediție, astăzi deja sunt participanți la tabără. A dat exemplu pe Mălina Munteanu de 15 ani, care în acest an a venit cu gândul să ajute și să îndrume pe fratele și pe verișoarele ei să picteze, fiind astfel de mare ajutor  și organizatorilor. Părintele a mai adăugat că pictura pe sticlă se deosebește de cea pe lemn sau pe hârtie, prima necesitând mai mult timp. Pictura pe sticlă îi învață pe copii să fie mai ordonați, mai atenți și totodată le dă satisfacția că într-un timp scurt pot să realizeze un lucru frumos.

Evenimentul s-a încheiat printr-o agapă frățească, cu mâncăruri de post oferite de membrele Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta.

Intelocutori: părintele paroh de Jaca, Cosmin Pop și Mălina Munteanu, elevă în clasa a X-a.

A consemnat: Gabriela Enea Elekeș, colaborator MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: Gabriela Enea Elekeș

„Port cu mândrie costumul, cântecul şi vorba de acasă…”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 23 aprilie 2018, 09:36

„Port cu mândrie costumul, cântecul şi vorba de acasă…”

Interviu cu Stela Botez, „fata cu cobza” din Basarabia

„Fata cu cobza”, pe numele ei real Stela Botez a cântat în ziua de Bunavestire, pe 25 martie, pentru românii din Ungaria.

Stela este o fiinţă foarte activă, plină de energie şi talent, iar la evenimentul de la Jula nu doar a cântat, dar a şi povestit, despre ea, despre Moldova, despre portul popular pe care îl poartă cu atâta mândrie şi despre multe altele.

– Mi-a făcut o deosebită plăcere să cânt pentru românii de aici, din Ungaria. Mă aflu într-un miniturneu de 3 spectacole, la Timişoara, Arad şi Jula, organizate cu ocazia Centenarului Marii Unirii. Îi mulţumesc domnului Adrian Şimon, care m-a impresariat pentru aceste spectacole. El m-a întâlnit în sudul Basarabiei, la alte două spectacole alături de maestrul Gheorghe Zamfir. Şi atunci el s-a gândit să mă aducă şi aici în zonă, pentru că oamenii de aici chiar merită să asculte vocea şi cântecele mele. Eu vreau să cred că le-a plăcut oamenilor din Jula ceea ce le-am cântat. Am abordat azi mai multe genuri muzicale ale folclorului şi muzicii populare. Sper că am satisfăcut aşteptările tuturor ascultătorilor mei, atât cu pricesne şi folclor autentic de altă dată, cât şi cu balade istorice şi patriotice, dar şi cu muzică populară mai nouă, acompaniată de orchestră.

– Aveţi un repertoriu foarte bogat. Din câte am înţeles, scrieţi atât texte cât şi muzică…

– Da, îndrăznesc. Unele cântece populare sunt semnate de mine, atât textul cât şi melodia, acompaniate de Orchestra „Lăutarii” din Chişinău, al cărei dirijor este nimeni altul decât maestrul Nicolae Botgros. De ce spun că îndrăznesc? Pentru că eu mi-am făcut studiile în folclor la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi acolo am învăţat despre structura cântecului popular, structura melodiei, diferenţa dintre folclor şi muzică populară. Având aceste studii şi inspiraţie totodată mi-am permis să cânt pe scenă melodii semnate de mine. Probabil aşa interpretul reuşeşte mai bine să redea mesajul piesei către public, dacă acest mesaj este trecut prin viaţa şi prin struna sufletului său. Aşa el ajunge mai veridic la public. Şi folclorul autentic vechi, pe care-l abordez – voce şi cobză – este trecut prin sufletul meu şi mă regăsesc prin acele cântece. Altfel nu le-aş fi cântat. Dar când vine vorba de muzică nouă, aleg s-o cânt pe-a mea, adică cea care este alcătuită de mine atât text cât şi melodie, pentru că aşa mă simt eu împlinită sufleteşte.

– Este clar că sunteţi făcută pentru scenă. Vă rog să ne povestiţi, care a fost drumul care v-a adus până aici, în faţa publicului din Jula!?

– Am început să cânt încă din anii de grădiniţă. Educatoarele de acolo, precum şi alte femei de la noi din sat mă rugau să le cânt, mă ridicau pe buturugi de copaci, pe masă, pe pragul casei, ca să fiu un pic mai înălţată, pe o scenă improvizată, şi cântam acolo copilăreşte, aşa cum puteam eu atunci, melodii ce auzeam eu la radio şi tv. Ulterior, tatăl meu a fost cel care s-a gândit că eu trebuie să fiu cântăreaţă, pentru că am aceste abilităţi, am voce, am urechiuşă muzicală, am spiritul acesta de a spune oamenilor ceva fără să-mi fie teamă, fără să mă ruşinez. Sunt dezgheţată de felul meu. Tatăl meu la fel este talentat şi cândva, când era flăcău, a cântat şi el la petreceri private, în sat, cum se făceau pe timpuri, dar atunci oamenii gândeau altfel decât azi. Mămuţa mea, adică mama lui nu i-a permis să plece din sat la o distanţă mai mare, undeva unde să studieze muzică, pentru că atunci nu se punea seriozitate pe această meserie. Pe atunci erau colhozurile. Erai om serios dacă lucrai în colhoz. Deci, tata nu a făcut muzică la nivel profesionist şi şi-a dorit ca eu să fiu cea care-i păşesc pe urme şi, cumva, îi îndeplinesc visul. Iar acest vis al lui a devenit şi visul meu. Încă din copilărie îmi doream să devin cântăreaţă, să devin artist, astfel încât să am posibilitatea să încânt sufletele cât mai multor oameni. Am ştiut de mică că vreau să fac asta şi trebuie să urmez nişte paşi pentru a ajunge la împlinirea visului meu. Tata a fost cel care m-a susţinut şi m-a dat la şcoala de muzică la vârsta de 11 ani. Am început şcoala de muzică în Cantemir, după care am continuat în oraşul Cahul. Acolo am absolvit şcoala de muzică, împreună cu şcoala medie generală. Ulterior am învăţat studii medii de specialitate la colegiul de pedagogie din Cahul, unde am învăţat şi pedagogie muzicală pe lângă instrument şi voce. Instrument fiind acorden şi pian, iar voce fiind canto clasic şi în paralel cântam şi muzică populară dar şi muzică uşoară. Apoi, când a trebuit să plec de acasă, să-mi iau zborul şi să fac studii superioare la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, am avut opţiunea de a alege folclorul pentru că era ceva ce mie-mi era mai puţin cunoscut. Eu dintotdeauna am vrut să învăţ ceva nou. Am ales catedra canto popular, unde m-am întâlnit pentru prima dată cu cobza. În aceşti ani am trecut şi prin sita concursurilor naţionale de folclor, atât din Republica Moldova, cât şi din România, reprezentând Basarabia, din punct de vedere folcloric zonal. Port cu mândrie costumul de acasă, cântecul şi vorba de acasă. La aceste concursuri mi s-a pus porecla „fata cu cobza”. Atunci când a sosit momentul, după absolvirea studiilor superioare, să-mi construiesc un repertoriu, m-am gândit ca pe lângă muzică populară, pe lângă o horă, o sârbă, o bătută, melodii pe care se poate dansa, poate se merită să promovez şi folclorul autentic vechi, în varianta de interpretare voce-cobză. Aşa a luat naştere proiectul „fata cu cobza”, proiect pe care eu îl combin cu muzică populară nouă. Astfel, din concurs în concurs, din concert în concert, din cunoştinţă în cunoştinţă am ajuns să cânt şi pentru românii din Ungaria.

– V-am citit biografia şi am dedus că sunteţi o luptătoare. Chiar m-a surprins când am aflat că pe vremea copilăriei parcurgeaţi zilnic 2 km până la şcoală, asta însemna 4 km în fiecare zi, toamna, iarna şi primăvara. Aşa a fost?

– Da, exact. Comuna mea este alcătuită din 3 sate: Pleşeni, Hănăseni şi Tătărăşeni. Şcoala era în Hănăseni, sat de mijloc, şi atunci noi, pleşenenii şi tătărăşenenii ne deplasam pe jos. Atunci încă nu erau autocare pentru elevi. Azi sunt, deci pentru copiii de azi e ceva mai uşor. Dar să ştiţi că asta a fost un fel de călire, pentru că atunci când te pregăteşti să înveţi ceva un efort fizic nu încurcă. După ce am stat 4, 5 sau 6 ore la şcoală şi am învăţat, stând pe scaun şi lucrând doar cu creierul, mergând până acasă 2 km se aerisea creierul nostru şi prindeam o nouă energie. Eu am o conexiune foarte puternică cu natura. Când eram mică îmi plăcea să stau singură în sânul naturii şi să meditez, să cânt. Nu înţelegeam pentru ce fac asta, dar mie îmi plăcea foarte mult. Iar acum, când merg acasă în satul meu natal, îmi place să mă strecor prin fundul grădinii, să stau puţin pe malul iazului. Îmi place să aud de acolo talanga de la gâtul oilor, să privesc livezile şi podgoriile de vii. Este o privelişte foarte frumoasă acolo. Cele cinci minute petrecute acolo mă încarcă cu energii noi şi mă deconectează de la tot ce înseamnă cotidian.

– Ce trebuie să ştim despre cobză? Ce fel de instrument este?

– Cobza este un instrument tradiţional românesc, foarte, foarte vechi, la care a cântat şi renumitul Barbu Lăutaru. Cobza provine de la instrumentul lăută, iar lăuta putem s-o considerăm că este sora lirei, tocmai din vremuri mitologice, dintr-o altă lume. Cobza este un instrument din lemn, cu griful îndoit, având zece strune, cu acordajul re-la-re-sol, cu gâtul îngust şi fără laduri, cu acordaj ca la vioară, astfel încât prin poziţionarea degetelor, care iau acord, şi ciupiturile de la mâna dreaptă, care ţine în mână un mediator, iese un acompaniament arhaic românesc. Mie îmi face plăcere să ştiu că pot să mă auto-acompaniez la acest instrument minunat.

Continuarea interviului cu Stela Botez și câteva secvențe din concert le puteţi asculta mai jos.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator MTVA, emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Marile doamne ale literaturii române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 martie 2018, 19:50 / actualizat: 22 martie 2018, 20:57

Institutul Cultural Român Budapesta a invitat publicul, la sediul său, în seara de 8 martie, la prelegerea intitulată Marile doamne ale literaturii române susținută de Florin Cioban, profesor universitar dr. habilitat la Catedra de Filologie Română, Universitatea ELTE din Budapesta. Prelegerea intitulată Marile doamne ale literaturii române a prezentat succint câteva nume feminine reprezentative ale scrisului românesc din perioade literare diferite, dar şi numele celor mai cunoscute muze ale marii noastre literaturi. S-au trecut în revistă de asemenea cele mai cunoscute personaje feminine din literatura română, comunicarea încheindu-se cu aducerea la zi a seriei scriitoarelor contemporane de literatură română, incluzând și autoarele din Ungaria.

În a doua parte a evenimentului câţiva studenţi români din Bucureşti au susţinut un recital vocal-instrumental de muzică clasică.

Recitalul a fost organizat în colaborare cu Fundația culturală „Dana Ardelea“ din București. Alexandrina Vizitiu (mezzosoprană); Teodora Iliescu (flaut); Renate Grad (soprană); Daniela Ioana Tudor (vioară), acompaniate la pian de Marius Groza, masterand la Universitatea Națională de Muzică București.

Interlocutor: dr. Florin Cioban, profesor universitar dr. habilitat la Catedra de Filologie Română, Universitatea ELTE din Budapesta

Piesa „Muzica” – de George Grigoriu este interpretată de soprana Renate Grad, absolventă a Facultății de interpretare Muzicală, secția Canto din cadrul Universității Naționale de Muzică București.

A consemnat: Gabriela Enea Elekeș, corespondent MTVA, Emisiunile în limba română

Foto: ICR Budapesta

Sărbătoarea primăverii la Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 martie 2018, 06:01 / actualizat: 9 martie 2018, 7:14

Este deja tradiție, ca românii din Seghedin să întâmpine primăvara cu o întâlnire familială, de suflet, printr-o acțiune dedicată zilei de 1 martie, sărbătoarea Mărțișorului la români. Profesorii Catedrei de limba și literatura română a Universității de Științe din orașul de pe Tisa, împreună cu Autoconducerea Românilor din Seghedin a invitat membrii comunității românești din orașul de pe malul Tisei în seara zilei de 1 martie la o serată culturală. Evenimentul a fost onorat și de consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu și consulul Cristian Daniel. În debutul întâlnirii șefa catedrei, dr. Mihaela Bucin a vorbit, între altele, despre legătura dintre sărbătoarea Mărțișorului și Vechiul Testament, dar și despre faptul că Mărțișorul a fost inclus anul trecut în patrimoniul imaterial al UNESCO, la inițiativa comună a românilor, bulgarilor, moldovenilor și macedonenilor, țări în care de asemenea mărțișorul este sărbătorit. Dr. Mihaela Bucin a amintit și faptul că sărbătoarea mărțișorului nu a fost interzisă pe vremea comunismului deoarece nu avea nicio tentă religioasă, la fel ca plugușorul sau umblatul cu capra.

La rândul său lectorul de limba română Dr. Szabó Zsolt, cel care a inițiat această întâlnire, le-a vorbit invitaţilor despre obiceiul mărţişorului în Ardeal şi a prezentat etapele confecţionării mărţişoarelor din iască, un meşteşug specific harghitenilor din comuna Corund. Cei prezenţi au fost invitaţi să povestească amintiri legate de această sărbătoare, astfel s-a creat o atmosferă familială în care toată lumea a primit un mărţişor cadou din partea lectorului de limba română. Mărţişoarele au ajuns la Seghedin prin colet poştal trimis de către d-na Primar a comunei Stoina din judeţul Gorj, localitatea în care s-a inaugurat primul şi unicul muzeu dedicat mărţişorului.

( interlocutor lectorul Szabó Zsolt)

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Până sunt urmași, care dansează feciorescul din Aletea,nu ne temem…

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 februarie 2018, 18:29 / actualizat: 24 februarie 2018, 19:38

Dintre multele evenimente la care românii din Ungaria puteau să se distreze pe vremuri a mai rămas balul care oferă posibilitatea oricui să participe la o petrecere românească. Aletea este una dintre puţinele localităţi româneşti din Ungaria, unde dansul şi muzica populară sunt practicate de mulţi oameni, chiar şi tineri şi copii. Autoguvernarea românească, împreună cu membrii Asociaţie iPăstrătorilor de Tradiţii din Aletea a organizat pe10 februarie balul românesc cu merinde. Acesta a avut loc la Căminul cultural din Aletea, iar muzica a fost asigurată de instrumentişti şi solişti de muzică de petrecere din Macea (România). Balul a fost deschis cu o invitaţie la joc, la care au participat mai multe generaţii de dansatori din Aletea, de la zece până la 83 de ani. Prezenţa atâtor generaţii face ca balul din Aletea să se desfăşoare într-o atmosferă specială.

Am invitat în fața microfonului două personalităţi emblematice ale dansului din Aletea, pe Gheorghe Bagy şi Petru Sabău, primul fiind şi organizatorul evenimentului.

A consemnat: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

Bal de absolvire la liceul românesc din Jula

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 februarie 2018, 21:15 / actualizat: 17 februarie 2018, 22:23

Peste 600 de persoane, elevi, profesori, părinţi, bunici, prieteni şi invitaţi s-au adunat în seara zilei de 10 februarie în sala festivă a Liceului românesc Nicolae Balcescu din Jula, la Balul de absolvire al promoţiei 2014-2018.

Anul acesta îşi vor lua rămas bun de la Alma Mater 48 de tineri din clasele a 12-a A şi a 12-a B, îndrumaţi timp de patru ani de diriginții Vera Cser și Silvia Cefan.

Sub privirile celor prezenți directoarea Maria Gurzau Czegledi a adresat un mesaj plin de căldură, urându-le tinerilor în pragul maturităţii, să nu-şi uite niciodată rădăcinile. Programul cultural oferit de elevii celor două clase, 48 la număr, a cuprins  momente literare, acordarea panglicii de către elevii claselor a 11-a  și s-a încheiat cu tradiționalul vals, după care tinerii și-au invitat părinții la dans. În reportajul următor îi veți asculta pe directoarea Maria Gurzău Czegledi, diriginții Vera Cser și Silvia Cefan, elevii Kristofer Paksi, Denisa Poiendan, Kata Kelemen și Timotei Igaș. La pian interpretează eleva Victoria Borszéki din clasa a 12-a A, solo cântă Dora Puha din clasa a 12-A.

Balul panglicii va rămâne cu siguranţă în sufletul celor 48 de absolvenţi una dintre cele mai frumoase amintiri ale adolescenţei.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Foaia românească

Mai sunt tineri care vor să facă ceva… – interviu cu redactorul-șef al ”Foii românești”, Eva Iova Șimon, la ceas de aniversare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 ianuarie 2018, 20:51

Întâmplător sau nu, ”Foaia românească” a fost înfiinţată cu 67 de ani în urmă tocmai în ziua de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu, la 15 ianuarie. Cu acest prilej recent la sediul din Jula al săptămânalului românesc din Ungaria a avut loc o întâlnire a jurnaliștilor români activi, foști redactori șefi și colaboratori, care au încercat să găsescă răspuns la unele chestiuni care-i preocupă: cum ar putea face o presă bună şi atractivă pentru românii din Ungaria, sau cum să ţină pasul cu lumea schimbătoare a jurnalismului în era Internetului?

Tot cu acest prilej a fost amenajată o expoziţie din arhiva „Foii româneşti” (perioada 1951–2017), un reper important în istoria şi cultura comunităţii româneşti din Ungaria şi a presei în limba română din afara României.

67 de ani în viaţa unei reviste este o valoare, mai ales dacă vorbim despre o revistă a unei naţionalităţi. Ce rol juca revista în urmă cu aproape şapte decenii şi care este rolul ei astăzi – ne răspunde redactorul-şef Eva Iova Șimon.

A consemnat: IuliaKaupert, redactor coordonator, MTVA Emisiunile în limba română

Foto: ”Foaia românească”

Eminescu a fost o personalitate incomodă pentru contemporani

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2018, 19:28 / actualizat: 12 ianuarie 2018, 20:35

Românii îl sărbătoresc pe poetul Mihai Eminescu, la 168 de ani de la naşterea sa în data de 15 ianuarie și totodată din 2011 încoace la această dată sărbătorim și Ziua Culturii Naţionale. Și cine ar putea să ne vorbească mai frumos despre însemnătatea acestei zile decât doyen-ul catedrei de limba și literatura română a Facultății Pedagogice „Juhász Gyula” din cadrul Universității de Științe din Seghedin, domnul profesor dr. Gheorghe Petrușan, cunoscut eminescolog, invitat în studioul emisiunii „O voce românească” din Seghedin.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA Emisiunile în limba română

Compozitor și interpret: Livia Daniel, Chitighaz

Foto: Iulia Kaupert

Serată tradițională de Moș Nicolae la Seghedin

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 decembrie 2017, 11:39 / actualizat: 15 decembrie 2017, 12:51

Tradiţionala serată de Moş Nicolae din Seghedin, organizată de aproape patru decenii în orașul de pe Tisa a avut loc în seara de 8 decembrie. Este o întâlnire mult aşteptată în fiecare an de românii din oraş, şi nu numai, care oferă de fiecare dată un scurt program cultural, dar şi vestita mămăliguţă a la Câmpian. Evenimentul a fost organizat de Autoconducerea Românilor din Seghedin şi Autoguvernarea de Naţionalitate Română din judeţul Ciongrad. Pe lângă românii din Seghedin, Macău, Cenadul Unguresc şi Hódmezővásárhely, au onorat cu prezenţa consulii generali ai Roműniei la Seghedin şi la Jula, Daniel Banu, respectiv Florin Trandafir Vasiloni, dar şi profesorul Marius Grec de la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, vechi prieten al comunităţii românești din Ungaria. Programul cultural a fost oferit de violonistul Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din oraşul de pe Tisa şi de pianistul Benedekfi István, care au interpretat câteva lucrări româneşti de Constantin Dimitrescu, Ciprian Porumbescu şi Bela Bartók, şi de lectorul Szabó Zsolt de la Catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Seghedin, care a vorbit despre… poetul naţional Mihai Eminescu. Când și cum a început această poveste – aflăm la începutul reportajului nostru de la președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin, dr. Gheorghe Petrușan.

Interlocutori: dr. Gheorghe Petrușan, președintele Autoconducerii Românilor din Seghedin; Kosztándi István, concertmaistru la Orchestra Filarmonică din Seghedin; lectorul Szabó Zsolt; bucătarul-șef, jurnalistul Petru Câmpian

Text și foto: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Premiul „Bene Merenti” 2017 pentru profesoara Maria Ambruş din Chitighaz

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 29 noiembrie 2017, 14:04 / actualizat: 6 decembrie 2017, 10:04

Decernată pentru prima oară anul trecul, la 29 octombrie 2016, într-o festivitate organizată la Universitatea din Seghedin, distincţia anuală „Bene Merenti” constă într-o diplomă, o medalie de bronz și un premiu în bani. Distincția a fost instituită de centre intelectuale românești importante: Catedra de Limba și Literatura Română din Facultatea Pedagogică „Juhász Gyula” a Universității din Seghedin și Autoguvernările românești din orașul Seghedin și județul Ciongrad.

Disticţia „Bene merenti” se acordă unui profesor de română care predă în învățământul din Ungaria de peste 10 ani, este absolvent al Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin şi s-a remarcat prin activități intelectuale şi educaţionale intense, susținute în mediul didactic românesc din Ungaria. De asemenea, meritele obținute în plan educațional, profesional și metodic, precum și atașamentul față de limba și cultura românilor, trebui să fie recunoscute și apreciate de comunitatea școlară și umană din care profesorul premiat face parte.
Distincţia anuală „Bene Merenti” a fost acordată în 2016 doamnei profesoare Florica Santău, cadru didactic prestigios, autoare de manuale şcolare şi studii, cu o carieră pedagogică îndelungată, pusă în slujba cultivării limbii române în comunitate.
Anul acesta, la 22 octombrie, festivitatea de decernare a distincției „Bene Merenti” a fost organizată de Școala și grădinița naționalității române din Chitighaz, într-un mediu elegant și totodată familiar, apropiat. Profesoara care a primit distincția „Bene Merenti” lucrează în această școală de aproape trei decenii: Maria Ambruş.
„Distinsa noastră de azi, Maria Ambruş a fost o studentă foarte serioasă, disciplinată. Maria vorbea foarte frumos româneşte deja când a ajuns la noi la Catedră, ştiinţa asta a adus-o de acasă, la care s-a adăugat apoi seriozitatea, disciplina. Eu mă bucur că ea a ajuns o profesoară apreciată, deoarece asta este important, ca ea să aibă satisfacţii. Aspectul cel mai important al activităţii Catedrei noastre de română a fost şi este ca profesorii pe care noi îi instruim să facă faţă în viaţă, să facă o carieră frumoasă”, ne-a argumentat decizia de anul acesta domnul profesor Gheorghe Petruşan, fost şef al Catedrei de română, actualmente preşedinte al Autoguvernărilor româneşti din Seghedin şi din judeţul Ciongrad.

Şefa actuală a Catedrei de română din Seghedin, profesoara Mihaela Bucin se leagă şi sentimental de şcoala din Chitighaz, tocmai din acest motiv s-a bucurat în mod deosebit că festivitatea de premiere „Bene Merenti” s-a organizat în acest an la Chitighaz: „Am cunoscut-o pe Maria Ambruş atunci când am locuit câţiva ani, împreună cu familia mea, aici, la Chitighaz. Maria mi-a fost atunci de mare ajutor în acomodarea mea cu noul mediu. Am lucrat o perioadă aici, la grădiniţa din Chitighaz. Atunci când am fost solicitată de domnul Petruşan să vin să lucrez la Catedra din Seghedin, Maria Ambruş mi-a povestit foarte mult despre fosta ei şcoală, m-a ajutat să cunosc activitatea catedrei prin ochii unui fost student. Mi-a fost de mare ajutor pentru că ea vorbea frumos româneşte. Apoi au urmat ani când am mers împreună la cursuri de perfecţionare, la excursii în România, pot să spun că am devenit prietene. A venit apoi vremea ca Maria să-mi devină şi studentă, deoarece am primit acreditare la programul de masterat la Catedra noastră, iar Maria Ambruş s-a înscris şi a absolvit cu succes şi acele studii. Astfel a reuşit să-mi fie colegă în comisia de bacalaureat pentru română la limbă străină, examen care are loc de două ori pe an, în organizarea unui liceu din Seghedin. Toate aceste merite profesionale mi-au întărit convingerea că Maria Ambruş este demnă de premiul nostru. Cum am spus şi la festivitate, aş dori ca premiul Bene Merenti să fie considerat un premiu pentru întreaga şcoală, deoarece şcoala din Chitighaz este o şcoală frumoasă, modernă, bine dotată, şi sperăm ca acest mediu să-i încurajeze şi pe copii să înveţe cât mai bine limba română”, ne-a spus Mihaela Bucin.
„Mă simt foarte onorată că în acest an eu am fost cea aleasă pentru premiul Bene Merenti. A fost atât de impresionant şi de emoţionant că azi toată lumea mă sărbătoreşte pe mine, aici, la şcoala mea, în faţa colegilor mei, încât greu mi-am stăpânit emoţiile. Anii studenţiei la Catedra de română au fost cei mai frumoşi ani, iar foştii mei profesori de română mi-au devenit modele de urmat pentru cariera mea de profesor. După terminarea facultăţii în anul 1989, în septembrie, am luat postul de profesor aici, la şcoala din Chitighaz, şi de atunci lucrez tot aici, iată deja de 28 de ani. Să lucrezi cu copiii este un lucru foarte plăcut, deoarece copiii ne ţin tineri, trebuie să fii la curent permanent, sunt nişte fiinţe sensibile pe care noi îi modelăm, îi pregătim pentru viaţă”, ne-a mărturisit profesoara Maria Ambruş, care se consideră norocoasă că şi-a ales una dintre cele mai frumoase profesii, cea de profesor.

Festivitatea de premiere s-a desfăşurat în aula şcolii, acolo unde alături de colegi, Maria Ambruş a fost felicitată şi de directoarea şcolii Erica Borbély şi de domnul Alexandru Finna, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Chitighaz.

A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Foto: Iulia Kaupert

Ziua culturală a românilor din Cenadul Unguresc

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 noiembrie 2017, 20:11 / actualizat: 24 noiembrie 2017, 21:11

Sâmbătă, 18 noiembrie, la Cenadul Unguresc a fost o zi de sărbătoare, o zi în care tinerii de la şcoala generală şi-au unit forţele cu membrii autoguvernării româneşti din localitate şi au organizat localnicilor din Cenad un moment care a avut ca scop reîntoarcerea în trecut. S-a cântat, s-a jucat, tinerii au spus poezii, au fost proiectate filme de arhivă despre dansurile şi tradiţiile de la Cenad.

Evenimentul a avut loc la Casa Naţionalităţilor din Cenadul-Unguresc, organizat de către Autoguvernarea Românească din Judeţul Ciongrad şi Autoguvernarea Română din Cenadul Unguresc. Evenimentul a cuprins o scurtă privire în viaţa culturală a românilor din Cenad, o prezentare şi o poveste spusă de Doina UncBarta, care a cules de la vârstnicii din sat poveşti din viaţa culturală a satului său natal, cândva plin de români.

“A fost un eveniment reuşit. Au venit mulţi din sat. Eu i-am căutat pe toţi oamenii mai în vârstă din sat pentru a-mi povesti despre cântecele, dansurile şi tradiţiile din trecut. Am adunat un materialfoarte frumos, dar mi-am dat seama că mai sunt doar foarte puţini cei de la care mai putem aduna informaţii. Avem câteva casete, înregistrări video, lucruri pe care ar trebui să le documentăm. Mama e de 94 de ani şi de la ea ştiu cum era, pe vremea când ea era fată, la şezători. Am avut cercul “Periniţa” aici la școală, am învăţat “Hora”, “Sârba” şi “Periniţa”. Am avut program de o oră din 1997. Când domnul Alexandru Hoţopan a dat frâu evenimentelor, atunci am început să ne pregătim pentru “Periniţa”. După ce am organizat şi la noi la şcoală un cerc cu numele “Periniţa”, ne-am completat programul cu dansuri şi cântece româneşti şi sârbeşti. Mă bucur că au fost prezenţi şi copiii de la şcoală, care ne vor duce tradiţiile mai departe…” a mărturisit Doina Unc Bartha.

Elevii şcolii generale, coordonaţi de către profesoara Eva Ruja Molnar au prezentat un moment literar de poezii şi cântece, iar grupul de dansuri populare al şcolii a prezentat o suită de dansuri populare, coregraf al tinerilor dansatori fiind Gheorghe Gros de la Chitighaz.

“Am venit cu mare drag la Cenad şi doresc pe această cale să le mulţumesc celor din Cenad pentru invitaţia pe care ne-au adresat-o de a fi împreună la ceas de sărbătoare şi frumoasă amintire. Am avut ocazia să vedem dansuri româneşti, privirile ne-au fost încântate de minunate costume populare şi m-am simţit extraordinar de bine. Sunt impresionat de frumuseţea dansului, de faptul că aici la Cenad românii reuşesc să menţină în continuare şi să ducă mai departe ce le-au lăsat străbunii lor. Comunitatea din Cenad este mică, dar închegată, care face lucruri frumoase şi, mai mult decât atât, oamenii mai în vârstă reuşesc să transmită copiilor aceste valori ale culturii şi spiritualităţii româneşti. Faptul că aceşti copii poartă cu mândrie costumele populare, faptul că învaţă româneşte, învaţă să danseze, să joace româneşte, este un lucru deosebit” a spus consulul general al României la Seghedin, Daniel Banu.

Evenimentul a reunit mai multe generaţii de români din Cenad, mulţi însă dintre cei de la care doamna Doina a adunat materialul etnografic neputând fi prezenţi la această întâlnire. A onorat cu prezenţa, între alții,Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, Cristian Daniel, consul la Seghedin şi Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernării Româneşti a Judeţului Ciongrad.

A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Interlocutori: Daniel Banu, consul general al României la Seghedin, elevul Lole Brandon, coregraful Gheorghe Gros

Interlocutor: Doina Unc Bartha, preşedinta Autoguvernării de Naţionalitate Română din Cenadul Unguresc

Reporter: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română

Simpozionul de la Jula, o întâlnire a dialogului ştiinţifico-cultural cu specialişti din Ungaria şi România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 noiembrie 2017, 07:20 / actualizat: 19 noiembrie 2017, 8:33

Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a organizat, la Jula, în zilele de 11–12 noiembrie, cel de-al XXVII-lea Simpozion anual.

Apariţia publicaţiilor de anul acesta „Simpozion”, „Lumina” şi „Izvorul” s-a realizat cu surse financiare obţinute din Fondul de subvenţii al Ministerului Resurselor Umane şi de la Ministerul Resurselor Umane de la Budapesta, sprijin pentru care preşedinta institutului, doamna Maria Berényi a ţinut să mulţumească celor două instituţii chiar la începutul lucrărilor întâlnirii de anul acesta.

Programul simpozionului a fost deschis de doamna dr. Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria care a subliniat faptul că zilele Simpozionului reprezintă „nu numai o dată în care sărbătorim memoria şi tradiţia, ci mai ales un moment în care sărbătorim uitarea, uitarea trecutului, a greşelilor şi a datoriilor pe care le avem faţă de trecut, limba şi cultura noastră”. A mai spus că amintirile şi uitările colective reprezintă solul din care identitatea îşi extrage seva. Cea mai importantă producţie pentru o comunitate naţională mai mare sau mai mică fiind propriile mituri, capacitatea reprezentanţilor ei de a spune poveşti despre ea. O comunitate devine puternică şi stabilă, doar în momentele în care beneficiază de câteva ingrediente fundamentale: încrederea în sine şi în viitor, dacă dispune de o organizare socială cât mai bună, cu educaţie şi cultură, cu o administraţie bună, dar şi să aibă capacitatea de a crea mituri despre viitor, de a sugera oamenilor că există un viitor pentru ei şi pentru copiii lor. Avem noi oare astfel de mituri şi poveşti, avem noi ca şi comunitate viitor…?, a întrebat retoric doamna Berényi deschizând cu aceste gânduri lucrările simpozionului.

Prima comunicare prezentată i-a revenit doamnei Maria Berényi, despre cunoscutul julan David Voniga, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea acestuia. David Voniga (1867–1933) a fost un ilustru ziarist, preot, apărător al drepturilor românilor şi una dintre cele mai de seamă personalităţi istorice şi culturale ale românilor din Ungaria. În memoria colectivă a comunităţii româneşti din Ungaria numele său este asociat cu revista „Lumina”, revistă scoasă de dânsul aici la Jula, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Scopul Simpozionului este de a oferi realizarea unui dialog ştiinţific-cultural, întâlnirea oferă şi posibilitatea de contact direct între acei istorici, etnografi, lingvişti, literaţi, etnologi, etc. din Ungaria şi România, care au acelaşi domeniu de activitate. Reuşindu-se în cei 27 de ani de Simpozion a se consolida un colectiv de excepţie, printre cercetătorii şi specialiştii români din Ungaria, în fiecare an la întâlnirile acestea se numără şi oameni de specialitate din România, care au făcut ca această întâlnire tradiţională să fie de prestigiu.

Lucrările simpozionului din prima zi au continuat cu prelegerile oaspeţilor sosiţi din România de la Bucureşti, Oradea, Arad, Cluj, etc. Doamna Iulia Mărgărit, Maria Marin şi Daniela Răuţu, de la Institutul de Lingvistică al Academiei Limbii Române de la Bucureşti au prezentat comunicări interesante cu observaţii paremiologice la românii din Ungaria, probleme privind literalizarea într-un dicţionar dialectal, dar şi o lucrare despre tradiţie şi inovaţie etnolingvistică în ritualul de logodnă la românii din jurul graniţei cu România.

Prof. univ. Gabriel Moisa de la Universitatea din Oradea a ţinut o prelegere despre infracţionaliatea transfrontalieră în anii 1920 ai perioadei interbelice la graniţa româno-maghiară, despre viaţa de care se loveau oamenii din Bihor (de-o parte şi de alta a graniţei în România şi Ungaria), când trebuiau să supravieţuiască, condiţiile de viaţă obligându-i să facă negustorie şi speculaţii cu alimente şi vite.

Elena Rodica Colta, etnolog din Arad, a venit de data aceasta la Jula cu o comunicare în care abordează femeia româncă din altă perspectivă, vorbind despre implicarea şi contribuţia femeilor române din Imperiu în ajutorarea soldaţilor în Primul Război Mondial.

Maria Alexandra Pantea, prof. univ. la Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad, a prezentat o lucrare despre învăţătorii români ai secolului al XIX-lea, intelectuali în lumea românească din Ungaria, în satele Bătania, Aletea, Chitighaz, etc.

Antropolog şi etnolog, Răzvan Roşu, din Cluj, prezent pentru prima dată la Jula la Simpozionul ştiinţific, a adus în faţa publicului o lucrare despre o reconsiderare a termenului de maghiarizare a românilor din Nyírség şi Sătmar, studiu întreprins în numeroasele sale cercetări de teren în diverse spaţii ale Europei (România, Ungaria, Ucraina, Serbia, Grecia) mai ales în Transilvania, pe care le-a valorificat în câteva studii antropologice. Răzvan Roşu a venit la Jula şi cu noua sa publicaţie intitulată „Multiculturalizare şi enclavizare culturală în Transilvania”.

Ultima lucrare prezentată în prima zi a întâlnirii a fost a doamnei Ana Borbély, lingvist din Budapesta, despre istoria prenumelor din Micherechi pe baza unui registru de inscripţii funerare. În încheierea serii au fost prezentate noile publicaţii ale institutului şi a fost felicitat domnul Ştefan Oroian, la rotunda vârstă de 70 de ani.

Lucrările Simpozionului s-au încheiat duminică cu câteva prelegeri interesante referitoare la românii din Ungaria. Grigore Poiendan, profesor de muzică la Micherechi a prezentat materialul său în urma cercetărilor muzicologice la Bătania şi Cenadul Unguresc. Etnografele şi cercetătoarele Stella Nicula, Elena Csobai, Emilia Martin şi Maria Berényi au prezentat lucrări despre personalităţi, tradiţii şi comunităţi din Ungaria. În lucrarea doamnei Berényi, aceasta a vorbit despre scriitori şi polititicieni români în temniţa din Vác în perioada dualismului austro-ungar. Lucrările Simpozionului vor fi publicate şi vor putea fi citite în întregime în publicaţia „Simpozion” de anul viitor.

Text şi foto: Anca Becan, redactor, Foaia românească

Interlocutor: dr. Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria

Reporter: Ştefan Crâsta, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

Conferinţă despre influența Reformației maghiare asupra culturii române

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 noiembrie 2017, 19:35 / actualizat: 4 noiembrie 2017, 20:37

Cu ocazia aniversării a 500 de ani de Reformă Protestantă, Autoguvernarea Românilor din Seghedin împreună cu Catedra de Limba și Literatura Română a Universității din Seghedin a organizat în ziua de 28 octombrie o conferiță bilingvă intitulată „Influența Reformației maghiare asupra culturii române”. Evenimentul s-a desfăşurat în Biserica Baptistă din Seghedin, un loc cunoscut pentru tinerii baptişti care şi-au făcut studiile în oraşul de pe Tisa, dar şi pentru românii stabiliţi la Seghedin. Conferinţa finanțată de Comisia Memorială Reformația 500 a fost deschisă pe acordurile fanfarei Bisericii Baptiste Române din Micherechi, însoţită şi de câţiva tineri membri ai corului adunării.

Despre efectele spirituale şi culturale ale Reformei asupra culturii româneşti au fost prezentate următoarele prelegeri: dr. Nagy Levente, Univeristatea „Eötvös Loránd”, Budapesta: Înființarea și rolul episcopieireformate române;Drd. Petrică Crețu, Biserica Baptistă Română din Micherechi: Relația dintre Biserică și statîn gândirea reformatorilor;dr. Gheorghe Petrușan, Seghedin: Reforma și formarea identității naționale a românilor;dr. Mircea Măran, Școala de Studii Înalte pentru Educatori „Mihailo Palov” din Vârșeț, Serbia:Mișcarea baptistă la românii din Serbia;dr. Aleksandra Djurić Milovanović: Institutul de Balcanologie al Academiei din Belgrad,Serbia: Nazarenii, primii neoprotestanți români și impactul lor asupra identității spirituale aromânilor din Banatul Sârbesc;dr. Petru Weber, Universitatea din Seghedin: Relația dintre neoprotestantism și mișcareanațională Ia românii din Ungaria dualistă;dr. Mihaela Bucin, Universitatea din Seghedin: Etnologia comunității baptiste românești dinUngaria.

„500 de ani de la Reforma Protestantă a început ca o sărbătoare distantă faţă de români, de România, de viaţa românească. Faţeta protestantă a României este redusă şi destul de discretă. Însă în comunitatea românească din Ungaria, de mai bine de o sută de ani, există şi o comunitate protestantă, iar din aceasta eu cred că au ieşit personalităţi de marcă pentru comunitatea tuturor românilor din Ungaria”, ne-a declarat organizatoarea Mihaela Bucin.„Deasemeni, aceste biserici protestante, evanghelice, sunt printre acele instituţii care prezervă şi duc mai departe limba română. Protestantismul românilor din Ungaria a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, prin înfiinţarea Adunării Baptiste din Chitighaz, a continuat cu înfiinţarea altora, la Micherechi şi în satele din Bihor. Din anii 1970 s-au înfiinţat şi adunări penticostale, precum sunt evanghelici de origine română şi la alte culte. Ne-am gândit că dacă acum s-a ivit ocazia sărbătoririi unei jumătăţi de mileniu de la începutul unei noi istorii, al unui nou tip de mentalitate, în lumea umană în care trăim, dacă învăţătura lui Isus a încercat să iasă iar la suprafaţă ca în faza primară, când Mântuitorul nostru a trăit pe pământ, am crezut că e voia Lui şi am organizat această conferinţă.”

„Sigur că fiind vorba despre o problemă extrem de delicată, foarte mulţi sunt tentaţi să vadă în aceste reforme, Reforma religioasă, o tendinţă de deznaţionalizare a românilor, ceea ce nu este o formulă potrivită, pentru că în secolul al XVI-lea, nu exista conştiinţă naţională”, este de părere prof. Gheorghe Petruşan.

„Impactul Reformei asupra culturii româneşti a existat, chiar dacă el a fost vizibil mai ales în Transilvania. Faptul că în Biserica Ortodoxă Română, treptat, începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, se renunţă la limba de cult slavă, slavonă, şi capătă tot mai mult loc limba română, ca limbă naţională, acesta este un efect al Reformei. Sau dacă ne gândim la convertirea la Biserica greco-catolică, din care apare mai târziu mişcarea Şcoala Ardeleană, este tot un efect al Reformei, iniţiată de Martin Luther”, a mai spus prof. Mihaela Bucin.

Pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi, Petrică Creţu a vorbit la conferinţă despre evoluţia relaţiei dintre Biserică şi stat, dar şi despre dorinţa reformatorilor de o reîntoarcere la origini, o reîntoarcere la Biblie şi o schimbare a lumii: „Martin Luther şi-a prezentat intenţia de a reforma învăţătura creştină în sensul de a o aduce din nou la Cuvântul lui Dumnezeu. Se cunosc cele trei sola ale lui Luther, Sola scriptura, întoarcerea la Scriptură, adică să lăsăm partea care ţine de tradiţie, Biblia să fie deasupra acestora. Tot el a spus Sola fide, adică omul este mântuit numai prin credinţă, nu ne mai cumpărăm mântuirea prin indulgenţe, prin bule şi alte lucruri. În al treilea rând, Martin Luther a venit înaintea oamenilor cu o învăţătură specială despre gloria lui Dumnezeu, şi aceasta a ajuns să fie completată de Jean Calvin, care vine să spună Soli Deo Gloria, adică totul trebuie să facem pentru slava lui Dumnezeu. Reformatorii, prin aceste propovăduiri, au motivat lumea să îşi schimbe interiorul. De fapt, ei au dorit schimbarea lumii, dar prima dată s-au schimbat ei. Cred că astăzi, la 500 de ani de la Reformă, putem vorbi despre o nouă nevoie de Reformă. Este nevoie să ne schimbăm noi, şi apoi se va schimba şi lumea din jurul nostru”, a concluzionat pastorul Creţu.

A consemnat: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română

(Articol publicat în Foaia românească, nr. 44./2017)

Foto: Iulia Kaupert