Liderul tătarilor crimeeni de pretutindeni la Radio Constanța

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 februarie 2020, 03:24 / actualizat: 2 februarie 2020, 4:38

 Interviu la Radio Constanța cu Liderul tătarilor crimeeni de pretutindeni şi fost deputat în Parlamentul Ucrainei, Mustafa Abdülcemil Kırımoğlu

Discuțiile s-au bazat pe situația actuală a tătarilor crimeeni după anexarea ilegală de către Federația Rusă din aprilie 2014, și despre situația actuală a etnicilor tătari din România.

Mustafa Abdülcemil Kırımoğlu la numai 6 luni a fost deportat împreună cu mama sa și trimis în exil la ordinul lui Stalin, la 18 mai 1944. Mustafa este un personaj de legendă al luptei pentru drepturile civile confiscate de un regim nedrept. Tătarii Crimeeni chiar dacă au trăit mulţi ani sub teroare, chiar dacă au avut multe probleme, împreună cu Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu şi Congresul Naţional Crimeean îşi continuă lupta după aceleaşi principii, paşnice.  Prezent la manifestările prilejuite de Ziua etniei tătare din România, 13 decembrie, ocazie cu care i-a fost conferit și premiul ”Mehmet Niyazi”, pentru întreaga sa activitate de activist pentru libertatea conaţionalilor săi din Crimeea, de către Asociația Culturală Mehmet Niyazi din Medgidia. Premiul care poartă numele poetului național tătar Mehmet Niyazi a fost instituit oficial prin Legea nr. 366/2007, la inițiativa deputatului de atunci al UDTTMR, Aledin Amet. Potrivit legii, premiul se decernează la data de 30 noiembrie, dată la care se presupune că ar fi murit Mehmet Niyazi, și se acordă „pentru cultivarea și promovarea valorilor literaturii, artei și culturii tătare din România”.

Despre situația actuală a tătarilor crimeeni după anexarea ilegală de către Federația Rusă din aprilie 2014, Mustafa Abdülcemil a punctat, ”…așa cum s-a afirmat în declarația formulată în numele UE de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate la 17 martie 2019, la cinci ani de la anexarea ilegală a Crimeei și a Sevastopolului de către Rusia, UE rămâne neclintită în angajamentul său privind suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. UE nu recunoaște legitimitatea acestui act de încălcare a dreptului internațional și continuă să îl condamne”. Considerațiile privind aceste sancțiuni, după părerea lui Mustafa Abdulcemil ar trebui înăsprite. În ceea ce privește implicarea României alături de Ucraina, sunt mulțumitoare, afirmă liderul tătarilor crimeeni.

Situația din peninsulă, soarta tătarilor e îngreunată, astfel, nouă deputați din Meclisul crimeean împreună cu Mustafa Abdülcemil și Liderul Adunării Naționale a Tatarilor din Crimeea președintele și Congresului Mondial, Refat Çubarov au primit interdicția de a intra în Crimeea din 2014 și până în anul 2019.

La 22 aprilie 2014, la granița administrativă dintre Crimeea și Ucraina, Mustafa Abdülcemil a fost notificat cu interdicția de intrare în Rusia impusă până în 2019. Mai târziu, așa-numita judecătorie rusă de ocupație a teritoriului crimeen a emis un mandat de arestare în lipsă pentru Mustafa Abdülcemil. Liderul național al poporului tătar din Crimeea a fost judecat în baza a trei articole din Codul Penal rus. Ulterior, avocatul Mark Feygin a anunțat că Serviciul Federal de Securitate rusă a interzis intrarea Mustafa A.K., în Crimeea. În mai 2016, Curtea din Moscova a interzis intrarea lui Mustafa Abdülcemil Kırımoğlu în Crimeea. Mark Feygin, avocatul lui Kırımoğlu, a declarat: „Cererea noastră nu a fost acceptată. Nu pot explica nimic altceva, deoarece cazul este confidențial și fără conținut ”, de asemenea, apelul a fost respins. În urma acestor restricții avocatul lui Mustafa a făcut demersuri la CEDO.

Despre etnia tătară din România liderul Mustafa a afirmat că,”(…) ei reprezintă o punte de legătură cu tătarii din Crimeea. După anexarea Hanatului Crimeii de către Imperiul rus în anul 1783, mai multe grupuri de tătari s-au stabilit în Dobrogea, urmate de altele refugiate după un alt conflict Ruso-Turc din 1806-1812. Prin voia sorții s-au așezat pe aceste pământuri cu secole în urmă. Aici, trecând peste toate vicisitudinile vremii, conaționalii noștri și-au păstrat limba, credința, tradițiile și obiceiurile, iar lucrul cel mai evident este că tătarii sunt loiali statului român și conviețuiesc pașnic și în respect cu populația majoritară. Sărbătorile şi tradiţiile laice şi religioase ale etnicilor tătari exprimă, în mod specific, trăirea în ospitalitate, frăţietate şi respect reciproc, solidaritate umană. Amintindu-ne de valorosul citat al marelui umanist tătar crimeean Ismail Gaspirali, <Unitate în limbă, cuget şi acţiune>”,fac un apel de unitate către toate organizațiile comunității tătare din România, este foarte important pentru comunitate să fie unită și să își recâștige locul ce i se cuvine în Parlamentul României”.

Câteva referințe despre Mustafa Abdülcemil

Mustafa Abdülcemil s-a născut la Ayserez în Crimeea pe 13 noiembrie 1943. Avea doar șase luni când trupele sovietice au pornit deportarea tătară din Crimeea, așa cum a ordonat atunci Joseph Stalin, liderul totalitar al URSS. Micuțul băiat tătar din Crimeea a crescut în exil, în Uzbekistan, departe de țara sa.  În timpul deportării, Mustafa era doar cu mama lui. Tatăl său a fost trimis în închisoare cu alți bărbați tătari din Crimeea de către trupele sovietice, pentru a evita o rebeliune tătară împotriva deportării. Familia lui a fost deportată la Andican, Uzbekistan. Sora lui Mustafa, Dilara, s-a născut în exil. În 1955, familia s-a mutat într-un mic oraș din vecinătatea orașului Tashkent. A început cu un an mai devreme şcoala, pe 5 martie 1953, când au început şcoala, au întîlnit o situație extraordinară, Stalin murise. După terminarea liceului din Rusia, a dorit să susţină admiterea la Departamentul de limba arabă al Universității din Tașkent. El a fost respins pe motivul că: „Nu acceptăm aici trădători, în această facultate”. După o astfel de respingere, Mustafa Abdulcemil a început să lucreze într-o fabrică din Tașkent. A participat la formarea „Organizației de Tineret Tătar Crimean” în 1961, împreună cu prietenii săi. Câteva săptămâni mai târziu, liderii organizației au fost arestați, în timp ce tânărul Mustafa Abdulcemil a fost concediat din muncă. Din generaţia tănâră cel care a adus un suflu nou Mişcării Naţionale Crimeene este Mustafa Cemil. În viitor va deveni unul dintre cei mai cunoscuţi activişti ai Drepturilor Omului din spaţiul Uniunii Sovietice.Tinereţea, curajul şi perseverenţa lui se contura în anul 1960. Condamnările la închisoare, munca silnică, urmăririle KGB-ului, presiunile sunt părţi  din viaţa lui. După ce a fost eliberat din închisoare la data de 12 noiembrie 1967, Mustafa Abdulcemil a plecat la Moscova. În tot acest timp ispăţise 18 luni de temniţă fără a fi judecat. Se gândea că acest drum va fi fără întoarcere pentru el. Că acest drum îi va deschide noi orizonturi, astfel a cunoscut noi activişti care militrau pentru apărarea drepturilor omului. O realizare foarte importantă a Tătarilor Crimeeni şi al lui Mustafa Abdulcemil era că, au  reuşit să aibă legături strânse cu oganizaţiile de Apărare al Drepturilor Omului din Londra. Faima sa de apărător al drepturilor civile și activist pentru autonomia din Crimeea, a crescut cu fiecare condamnare la închisoare. Vladimir Bukovski, unul dintre prietenii săi din închisoare, afirma că: „Mustafa a fost o adevărată legendă.” Într-adevăr, mulți activiști în domeniul drepturilor omului din URSS și din Vest au contribuit la legenda lui Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu. Andrei Saharov, faimosul fizician nuclear rus care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1975, a făcut un anunț în favoarea lui Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu, în timp ce purta o grevă a foamei în închisoarea sovietică. În anunțul său, Saharov sa adresat secretarului general al ONU, Kurt Waldheim și liderilor țărilor musulmane, după cum urmează: „Nu avem nici o șansă să-l apăram pe Mustafa oficial, deoarece sovieticii încercă să-l omoare prin prelungirea perioadei de închisoare.” Pentru a protesta împotriva judecăţii nedrepte a început greva foamei. A fost ce mai lungă grevă a foamei, pe parcursul a 303 zile calendaristice, deși starea sa de sănătate era precară. În aceeaşi perioadă personalităţile, liderii şi organizaţile tătare crimeene şi organizaţiile care luptau pentru apărarea drepturilor omului organizau campanii de libertate pentru Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu, în Turcia, în SUA şi în multe ţări din Europa. În 1987, împreună cu prietenii săi, Mustafa a organizat demonstrațiile tătarilor din Crimeea, care au avut mari repercusiuni în Piața Roșie din Moscova.

În 1989, a fost ales în funcția de preşedinte al Mișcării Naționale Crimeene din Tashkent. Ca rezultat al muncii și rezistenței lui Kırımoğlu, Adunarea Națională a declarat independența tătarilor din Crimeea în 1991. Kırımoğlu a fost ales drept cea mai înaltă autoritate a tătarilor din Crimeea de către a 33-a Adunare Națională Crimeană Tătară. Mustafa Abdülcemil Kırımoğlu a fost numit în funcția de președinte al Adunării. Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu timp de 23 de ani a condus Congresul Tătarilor din Crimeea (Ucraina) şi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. În octombrie 1998, a primit Medalia Nansen de către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, deoarece a reușit să aducă co-etnicii tătari înapoi în patrie într-un mod pașnic și printr-un control extraordinar. A primit distincţia de  Doctor Honoris Causa  de la Universitatea Anadolu din Turcia şi de la Universitatea din Vilnius- Lituania.

Mustafa a devenit un simbol al tătarilor Crimeeni care îşi căutau dreptatea. În anul 2003 a primit disticţia de merit din partea Preşedinţiei Ucrainene. Este o personalitate foarte cunoscută şi apreciată printre tătarii Crimeeni, drept recunoştinţă a fost numit „Kırımoğlu”(fiul Crimeei).

Despre viața lui Mustafa Abdülcemil Kırımoğlu și lupta sa pentru apărarea drepturilor tătarilor din Crimeea, jurnalistul, regizorul și scriitorul de origine tătară Zafer Karatay a realizat documentarul ” Kırımoğlu-lupta unui popor”, cu sprijinul TRT-Televiziunii Naționale din Turcia, iar la finele anului 2019, acest proiect s-a materializat și prin editarea unui volum cu același titlu.

Ghiulșen Iusuf Ismail

Redactor Radio Constanța

Interviul a fost difuzat joi,30.01.2020, la Emisiunea etnicilor tătari, iar reluarea va fi difuzată săptămâna viitoare pe 06.02.2020, joi, între orele 21.00-22.00, www.radioconstanta.ro, Asculta live pe AM!

Manifestări dedicate Sărbătorii Etniei Tătare din România

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 10 decembrie 2019, 10:39 / actualizat: 10 decembrie 2019, 12:06

Asociația Culturală Mehmet Niyazi din Medgidia organizează o serie de evenimente culturale cu prilejul Zilei Etniei Tătare din România și a decernării premiului dedicat poetului, profesorului și gazetarului ”Mehmet Niyazi”. Astfel, vineri, 13 decembrie, începând cu ora 10.00, programul manifestărilor va debuta cu o slujbă religioasă la mormântul lui Mehmet Niyazi, aflat la cimitirul central din Medgidia, urmat de o depunere de coroane la bustul poetului din parcul aflat în zona Poșta. Manifestările vor continua începând cu ora 16.00, la sala de spectacole a Casei de Cultură ”Lucian Grigorescu” din Medgidia. Programul va debuta cu vizionarea unui film documentar ”Kirimoglu:Lupta unui popor”, realizat de regizorul de origine tătară Zafer Karatay și Neșe Sarisoy Karatay. În film este prezentată viața lui Mustafa Abdulcemil Kirimoglu, liderul poporului tătar crimeean. Filmul documentar „Kirimoglu: Lupta unui popor” urmăreşte lupta tânărului tătar transformat într-un personaj de legendă al luptei pentru drepturile civile confiscate de un regim nedrept, ce dă semne din ce în ce mai clare că ar putea să revină la viaţă. Proiecţia peliculei se va desfăşura în prezenţa regizorului tătar Zafer Karatay. Părinții lui Zafer Karatay au venit din Crimeea şi s-au stabilit la Karatay (Nisipari), este în prezent o importantă personalitate a tătarilor din Turcia, fiind regizor şi producător la televiziunile din Turcia.

Un alt moment important al manifestării este decernarea premiului ”Mehmet Niyazi” pentru anul 2019.

Anul acesta premiul va fi oferit domnului Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu (cunoscut și sub numele de Mustafa Abduldzhemil Dzhemilev), liderul tătarilor din Crimeea şi fost deputat în Parlamentul Ucrainei care anul acesta în luna noiembrie a împlinit frumoasa vârstă de 76 de ani.  Şi-a petrecut viața ca activist pentru libertatea conaţionalilor săi din Crimeea. A fost, președintele Adunării Naționale a Tătarilor Crimeeni ( Mejlisului) și a fost recunoscut drept liderul moral și politic al mișcării naționale tătare din Crimeea, a militat pe tot parcursul vieții pentru binele poporului şi a naţiunii tătare. El s-a confruntat cu diverse necazuri în timpul luptei sale de-a lungul vieții; exil, închisoare și multe altele. Premiul care poartă numele poetului național tătar Mehmet Niyazi a fost instituit oficial prin Legea nr. 366/2007, la inițiativa deputatului de atunci al UDTTMR, Aledin Amet. Potrivit legii, premiul se decernează la data de 30 noiembrie, dată la care se presupune că ar fi murit Mehmet Niyazi, și se acordă „pentru cultivarea și promovarea valorilor literaturii, artei și culturii tătare din România”.

În vederea păstrării obiceiurilor specifice acestei sărbători programul artistic va continua cu participarea artiştilor consacraţi din Crimeea (patria mamă a tătarilor). Soliștii Dilaver Osman și Elzara Batalova vor interpreta melodii din bogatul folclor tătar crimeean, iar rapsodul local Lutfi Ablachim va delecta publicul cu vechi cântece tătărești dobrogene, alături de ansamblurile folclorice din Turcia și Crimeea.

La aceste evenimentele culturale din Medgidia vor participa în calitate de invitați liderul mondial al tătarilor crimeeni, Mustafa Abdulcemil Kırımoğlu, alături de delegați din Crimeea și liderii Organizațiilor culturale tătărești din Turcia.

Mehmet Niyazi s-a născut în anul 1878 în satul Aşcilar (Vânători) de lângă Mangalia, într-o familie de tătari crimeeni. Tatăl Ismail şi mama Azize au venit din Crimeea. Părinții, deşi ţărani săraci, erau ştiutori de carte. În 1889 Ismail îşi vinde bruma de avere şi, cu întreaga familie, emigrează în Turcia, stabilindu-se în Istanbul. În afară de limba turcă, îşi însuşeşte limbile araba, persană şi franceză, devine profesor și ocupă funcția de director la Seminarul Musulman din Medgidia. În 1904 tatăl sau trece în nefiinţă, iar în acelaşi an Niyazi se hotărăște să se reîntoarcă în România, în Dobrogea natală cu gândul de a contribui la culturalizarea şi educarea poporului său. Se stabileşte în Constanta şi depune eforturi în a explica importanţa culturii în viaţa unui popor. Între 1 aprilie 1915 şi 1 februarie 1916 editează revista „Mektep ve Ayle” (Şcoala şi familia). În aceasta revista publica editoriale şi articole din domeniul pedagogiei, articole cu tematica sociala, versuri. În toată această perioadă scrie versuri. Astfel prin intermediul versurilor lui, tătarii din România, Turcia şi din întreaga lume nu au uitat nici când Crimeea – Patria mamă. Debutul editorial a avut loc în 1911 prin apariţia volumului „Ithafat” (Dedicaţii). Cartea conține versuri şi conferinţe. Acest volum cuprinde şi o poezie dedicată Reginei Elisabeta a României, fotografia reginei şi al poetului se află în acest volum. În anul 1913 publică volumul de poezii „Sagîş” (Dor). După moartea lui în anul 1935 volumul „Sagiş” (Dor) a apărut la editura ” Emel”, în 1935, care cuprinde versuri (15 poeme) scrise într-o tătara elevata. A mai publicat versuri în ziarele din Turcia „Tinere Condeie”, în anul 1911 şi în revista „Col” în 1919 publică versuri. La nici 53 de ani poetul încetează din viață în ziua de 29 noiembrie 1931, la Medgidia, cutremurându-i de durere pe prietenii lui şi pe cei care l-au admirat. Este înmormântat la cimitirul din Medgidia. La înmormântarea lui au luat parte mii de oameni veniţi din toate colțurile Dobrogei.

Ziua etniei tătare din România este sărbătorită la 13 decembrie, fiind instituită prin Legea nr. 453/2006. Proiectul de lege privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România, iniţiat de către deputatul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco – Musulmani din România (UDTTMR), Amet Aledin, şi de deputatul PNL, Emilian Valentin Frâncu, a fost adoptat de Senat la 13 septembrie 2006 şi de Camera Deputaţilor, la 14 noiembrie 2006, legea fiind promulgată la 4 decembrie 2006. Semnificaţia acestei zile este strâns legată de istoria Tătarilor Crimeeni. În data de 13 decembrie 1917 şi-a început lucrările Congresul Naţional al Tătarilor Crimeeni. În timpul acestuia s-a aprobat Constituţia şi s-a proclamat Republica Populară Crimeea.

Ghiulşen Ismail-Iusuf, Radio România Constanţa