MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE

Publicat de Bogdan Dragomir, 29 martie 2016, 11:56 / actualizat: 22 iunie 2023, 10:32

MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE Nr.17

Aniversări şi comemorări ale unor mari artişti – muzicieni, care au demonstrat prin măiestria lor interpretativă că au fost, sunt şi vor rămâne adevărate simboluri ale multor generaţii, prezentate în cadrul seriei de „portrete muzicale” de la noi şi de pretutindeni, din genuri muzicale diferite, cu selecţii de informaţii biografice şi muzică de bună calitate.

Vă invităm să ne urmăriţi pe pagina noastră de internet, Radio România Regional (www.www.radioromaniaregional.ro), acolo unde veţi putea să ascultaţi în fiecare săptămână cele mai frumoase melodii… „de ieri, de azi, de mâine!”.

Pentru perioada 28.03. – 03.04.2016, vă invit să aflăm amănunte biografice şi să ascultăm piese muzicale reprezentative ale muzicienilor aleşi dintre personalităţile artistice aniversate sau comemorate – La mulţi ani, solistului trupei Holograf – DAN BITTMAN (n. 29 martie 1962) şi îl aniversăm „in memoriam” pe cîntăreţul şi compozitorul GICĂ PETRESCU (n. 2 aprilie 1915, d. 18 iunie 2006).

*****

Dan-Bittman-la-Radio-Romania-300×224 (andreipartos.ro)

 Dan Bittman (n. 29 martie 1962,  București) este un cântăreț, compozitor, actor și prezentator român de televiziune, din 1985 – solist şi conducător al trupei  Holograf.

Personalitate artistică complexă – cântăreţ, compozitor, solist şi conducător al trupei Holograf din 1985, actor, prezentator TV, moderator, realizator de emisiuni TV şi consilier la Ministerul de Finanţe (ian.2010) – s-a născut pe 29 martie 1962 în Bucureşti. După terminarea Facultăţii de Hidrotehnică din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti în 1989, Dan Bittman a ales o cu totul altă carieră iar destinul său s-a schimbat radical. Cântăreţ şi compozitor îndrăgit, după ce a cântat în trupa „Iris”, în 1985 devine solistul trupei „ Holograf”, o trupă ce a lansat multe şlagăre şi în 1994 a reprezentat România la Eurovision, unde, cu piesa „Dincolo de nori” a acumulat 14 puncte, ocupând în clasamentul final locul 21.

„Holograf – Dincolo de nori” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Dan Bittman & Holograf.

Între 2001 și 2003, a moderat emisiunea-concurs Bravo Bravissimo, difuzată de TVR 1, iar din noiembrie 2004 a devenit prezentatorul emisiunii Dănutz SRL, difuzată tot de TVR 1. 

„Holograf – Ţi-am dat un inel” de pe albumul „HOLOGRAF-Best Of Radio Compilation” (Înreg. 1999-2003, Magic Sound, C-Holograf Prod., P-Media Pro Music) interpretat de Holograf.

După rolurile actoriceşti din „ Proprietarii de stele” / 2001 şi „Lori, Dan şi Tanti Mili„ / 2002, rolul în „Orient Expres” l-a căpătat datorită asemănării fizice cu Sergiu Nicolaescu (în tinereţe) şi personajul interpretat a stârnit admiraţia publicului şi i-a oferit acestuia posibilitatea să joace alături de nume celebre ale filmului românesc: Gheorghe Dinică, Florin Zamfirescu, Maia Morgenstern, Daniela Nane, Ioana Moldovan etc. La imboldul a doi apreciaţi realizatori de radio şi de televiziune: Dumitru Moroşanu şi Titus Andrei, care-l cunoşteau de mic a intrat dintr-o joacă în televiziune şi datorită carismei, spontaneitaţii şi talentului, prezintă o emisiune la TVR 1: „Dănuţ SRL” cu mare succes la publicul telespectator.

„Vreau o minune” de pe albumul „HOLOGRAF-SUPERSONIC” (C&P – MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Holograf la Premiile Radio Romania 2016 (foto Razvan „Ciumpy” Dolea)

Cu 38 de ani de carieră și 17 albume în portofoliu, Holograf rămâne trupa care a marcat rock-ul românesc. La gala Media Music Awards 2013, ce s-a desfășurat în 2013 la Sibiu, cei cinci ”holografi” — Dan Bittman, Iulian Vrabete, Edi Petroșel, Tino Furtună și Romeo Dediu — au primit ”Premiul de excelență”. 

„Holograf – Ochii tai 2002” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” interpretat de Holograf.

“Cel mai frumos lucru pe care mi l-a oferit viaţa şi muzica este că mi-a permis să dăruiesc şi altora ce am de oferit”. (Dan Bittman)

“Muzica a fost o carieră pentru mine, un mod de a-mi exprima gândurile, dragostea, nemulţumirile, a fost aşa un fel de medium, când voiam să comunic ceva nu ştiam să o fac altfel decât prin muzică, prin cuvinte, dar întotdeauna versurile puse pe muzică. A fost un ajutor, un prieten apropiat, în permanenţă. Dragostea e totul şi asta nu doar pentru Dan Bittman, cred că dragostea ne caracterizează pe noi, oamenii, trebuie s-o învăţăm, s-o înţelegem pentru că e pe vârste, pe categorii.” (D. Bittman).

„Holograf – Să nu-mi iei niciodată dragostea” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Dan Bittman la Premiile Radio Romania 2016 (foto Razvan „Ciumpy” Dolea)

“Niciodată nu am visat la vreun premiu. Am primit zilele trecute două premii de la Radio România şi chiar am spus în speech-ul ţinut în faţa publicului că sunt două premii nemeritate, am simţit că erau alte formaţii care meritau cu prisosinţă acele premii. Sigur că am mulţumit celor de la Radio România pentru că se mai gândesc la noi, pentru că ne difuzează pentru că şi asta e o problemă în România, difuzarea. Deja sunt bisericuţe, găşculiţe, unii te plac, alţii nu şi atunci e posibil ca munca ta să rămână în umbră”.

„Holograf – N-am iubit pe nimeni aşa cum te-am iubit pe tine” de pe albumul „Best Of Radio Compilation” (C&P 2003 MEDIAPRO MUSIC) interpretat de Holograf.

Prima zi a primăverii 2016, duminică, 20 martie, a găzduit seara muzicii româneşti la Sala Radio – a XIV-a ediţie a Galei Premiilor Muzicale Radio România. Premiul pentru Cea mai bună piesă pop-rock: De câte ori să te iubesc – Holograf / Muzică şi text: Dan Bittman / MediaPro Music Entertainment; 

*****

gica-petrescu-2 (www.romaniacultural.ro)

Gică Petrescu (Gheorghe Petrescu, n. 2 aprilie 1915, Bucureşti  – d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ şi compozitor  român de muzică uşoară şi de petrecere. De-a lungul a şapte decenii de activitate şi-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăţie şi diversitate.

Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti. Tatăl lui, de meserie funcţionar poştal, urmase studii superioare la Geneva (Elveţia); mama îşi petrecuse tinereţea la Paris  (Franţa) şi era, după mărturisirea de mai târziu a cântăreţului, o bună cunoscătoare a pianului. Locuinţa familiei Petrescu se afla pe Calea Victoriei, la numărul 190, într-o clădire cu trei etaje. Mama l-a învăţat de mic limba franceză şi l-a iniţiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „piese scurte, melodioase (…), ritmuri mozartiene” şi apoi, în primii ani de şcoală, dându-i lecţii de pian. În casă exista un gramofon la care tatăl asculta uneori muzică uşoară.

 „Căsuţa noastrã” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”, Licenţă UCMR-ADA, P-2006 – Star Media Music) interpretat de Gicã Petrescu .

Debutul: În 1931, elev la Liceul „Gheorghe Şincai” cântă într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal. La 15 ani urcă pentru prima dată pe scenă. La o serbare este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio, unde a cântat cu reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În urma unei suferinţe discrete, mama sa moare, lăsându-l fără cel mai bun prieten. Gică Petrescu face doi ani la Drept, dar părăseşte studiile juridice în favoarea muzicii. Decât să ajungi un avocăţel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent, n-o să-l înveţi la seminar, în nici o facultate. Cultivă-l şi foloseşte-te de el! – îl sfătuieşte tatăl său.

gica-petrescu-3 (www.romaniacultural.ro)

Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant  Princiar de pe şoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul  Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri şi romanţe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental  Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl. Schwartz, îi confecţionează două costume elegante pentru zi (alb) şi seară (bleumarin). Avea 18 ani şi cu mult curaj atacă eşalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfăţaţii de public şi de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.

În 1936, tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat şi Gică rămâne unica sursă financiară. Are 21 de ani, apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar în regim decazarmat. Figurează deja în programele difuzate de Radiodifuziunea Română.

gica-petrescu cu Sile Dinicu la Radio (www.romaniacultural.ro)

În 1937, numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afişele elegantului Cazinou de la Sinaia îl anunţă cu litere uriaşe, ca solist în celebra Orchestră de jazz a lui Dinu Şerbănescu. Supus unui examen artistic sever, este admis sub pseudonimul George Petrini. Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători muzicali celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Şerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanţa este limba sa maternă. După câţiva ani revine la numele Gică Petrescu.

„Sanie cu zurgălăi – Ionel, Ionelule – Cu lăutarii după mine – Uite-aşa aş vrea să mor” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

În 1934 în România ia fiinţă Casa de discuri şi fabrica  Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi cântece de petrecere.

Cariera artistică: În 1939 este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta şi se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot şi charleston. Şlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master’s Voice, Electrecord, erau pe buzele tuturor pentru textele publicate în broşuri şi care se vindeau o dată cu discul. Gică Petrescu a fost succesorul Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piaţa Buzeşti, unde cânta cu orchestra violonistului şi dirijorului Victor Predescu. În perioada 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda şi Savoy. O dată cu începerea războiului, este mutat la regimentul IV Moto din Străuleşti. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru “Ora răniţilor”, concertele cu Dinu Şerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă şi spectacolele cu răniţi. Este anunţat uneori cu grad militar „fruntaşul Gică Petrescu” alături de Antonescu Trestian, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez şi marele Constantin Tănase. Îşi afirmă calităţile de actor pe scena Teatrului Comic (în clădirea fostului Teatru de Estradă – Sala Savoy) alături de H. Nicolaide şi o pleiadă întreagă de compozitori, textieri şi cântăreţi. Un turneu de 70 de zile prin ţară cu spectacolele „Frate cu dracul”, „Luna ştie, dar nu spune” (cu aluzii politice) îi sporesc popularitatea în ţară. Cântă în zeci de concerte ale formaţiei Jean Ionescu, prezentate de marele comic Nae Roman şi alături de pianistul  Gaston Ursu. Este angajat de Ion Vasilescu la „Alhambra” şi apoi la „Gioconda”, unde lansează zeci de cântece, care s-au bucurat de mare popularitate până în ziua de azi. În 1946, la barul-gradină „Arizona”, s-a introdus ultima noutate tehnică, microfonul.

„Trece-un car cu boi – Zaraza – Două viori – Hop şi-aşa – Că doar n-o să trăiesc cât lumea” de pe albumul „Greatest Hits” (C-1994 Intercont Music, P-1994 Intercont Trading Ltd.) interpretat de Gică Petrescu.

Într-o seară vine ca oaspete marele violonist Yehudi Menuhin. Gică Petrescu i-a cântat şansonete, şlagăre americane, dar… l-a entuziasmat şi emoţionat cu cântecele La margine de Bucureşti, Suflet candriu de papugiu şi Costică, Costică. Menuhin l-a bisat îndelung, aşa că acesta i-a cântat de trei ori pe Costică… În acelaşi an intră în atenţia autorităţilor, deoarece poliţia îl reclamă la Ministerul Culturii pentru că repertoriul său conţine cântece occidentale.  În 1953 cu ocazia „Festivalului Internaţional al Tineretului” de la Bucureşti, la Teatrul Savoy, are loc „Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes piese în cateva limbi străine, multe din repertoriul lui Yves Montand. În 1956-1959, spectacolul de revistă „Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc. Rămâne credincios Teatrului de revistă „Constantin Tănase” la sălile Savoy şi Victoriei 174, alături de Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, marele comic  Mircea Crişan, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu.

În perioada 1965-1967, acesta are cel mai important turneu – doua luni în Franţa la Paris (1965), pe scena celebrului music-hall „Olympia”, alături de Stela Popescu şi Mircea Crişan. Urmează turnee în Israel, alături de Florin Piersic, Doina Badea, spectacole luate în asalt de numerosul public provenit din România. Lansează noi şlagăre pe scena „Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia”, timp de mai multe ediţii. În perioada anilor 1966-1971 înregistrează la Electrecord şlagărele care l-au făcut celebru (ex: Căsuţa noastră, Of, of, of măi şpriţule,  Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă, Uite-aşa aş vrea să mor sau Du-mă acasă măi tramvai.

„Du-mã-acasã mãi tramvai” de pe albumul „Cântece din Bucureştii de-altãdatã-vol.6”, Licenţă UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music) interpretat de Gicã Petrescu .

Ultimele apariţii: În 1993-1995 apare cartea biografică Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu, scrisă de compozitorul şi muzicologul George Sbârcea, având ca bază de documentare caietele şi albumele, afişele şi fotografiile strânse cu devoţiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare pentru 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa.Orchestraţii noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Şi-a uimit colaboratorii cu seriozitatea şi vitalitatea lui, devenite proverbiale. Neavând nevoie de repetiţii, a strâns multe piese dintr-o bucată, preocupat ca vocea să fie bine. CD-urile s-au vandut ca pâinea caldă, în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În 2003, pe 5 mai primeşte la Palatul Cotroceni „Steaua României în grad de cavaler”, distincţie înmânată de Ion Iliescu, la acea vreme Preşedintele României. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiaţi. Îi lipsesc scena şi respiraţia vie a publicului. Presa de scandal îi pândeşte uşa şi ferestrele apartamentului.

În 2006, Marius Tucă îi dedică în Jurnalul Naţional (februarie) o Ediţie de colecţie, realizată de Dana Andronie. Un admirabil demers jurnalistic de substanţă, care conturează, în premieră, viaţa şi cariera celui mai mare cântăreţ român din toate timpurile, cu mărturii la cald ale prietenilor şi colaboratorilor, fotografii, afişe. Semnează: compozitorii, textierii, cântăreţii, realizatorii TV şi radio, artiştii de revistă, oameni politici, admiratori, vecini de bloc, oameni simpli din pieţe şi magazine, melomani de toate vârstele. Alte patru ediţii speciale îi vor fi dedicate în anii următori alături de două CD-uri Best of.

Succese în carieră: În 1982-1987 participă la „Festivalul Crizantema de aur”, de la Târgovişte. Realizatoarea TV Florentina Satmari îi propune un recital. Alături de trupa lui George Carabulea, la 74 de ani, „Nenea Gică” dă măsura talentului, dovedind o excepţională ştiinţă a artei interpretative muzicale şi actoriceşti. Recitalul rămâne una dintre cele mai valoroase secvenţe din Arhiva TVR. La Teatrul Constantin Tănase, are loc premiera Nimic despre elefanţi. Acest spectacol a fost scris special pentru doi protagonişti: Gică Petrescu (în prag de 70 de ani) şi Nicu Constantin. Spectacolul s-a jucat doi ani consecutiv cu casa închisă. Gică alături de Nicu Constantin a interpretat cuplete pline de haz şi melodii cunoscute româneşti. Aceasta va rămâne o demonstraţie unicat de vitalitate, har, profesionalism şi respect pentru public.

Viaţa personală: A fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soţiei sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susţină spectacole.

„Trece timpul” (V. Veselovski/M. Maximilian) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P – 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Decesul: Duminică 18 iunie 2006, ora 18:00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualităţi” a fost programat şi un premiu special („Cântecul e viaţa mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântăreţul murise în dimineaţa zilei de 18 iunie 2006. Corpul său neînsufleţit a fost depus în ziua următoare pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.

Premii şi distincţii: Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”; Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a – 1968; Premiul discului – Electrecord – 1968; Ordinul naţional Steaua României în grad de cavaler – pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică – Cotroceni – 2003; Diploma de excelenţă „Muzica e viaţa mea” – TVR – 1999; Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul  „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III”; Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004; Premiul special „Cântecul e viaţa mea” – Radiodifuziunea Română -2005 şi zeci de alte premii la diferite Festivaluri şi evenimente culturale româneşti.

GicaPetrescu (www.romaniacultural.ro)

În data de 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la Palatul Cotroceni, Preşedintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generaţii.

„Nu mă supăr, bătrâneţe!” (P. Oprea/M. Block) de pe albumul „Cu păhărelul după mine” (C&P 1996 Intercont Music) interpretat de Gică Petrescu.

Aprecieri: „Ce rămâne în sufletul omului din pulberea risipită a anilor? Rămân cântecele ajunse la expresie artistică! Se topesc în ele nuanţele simţirii, preocupările timpului respectiv, sensibilitatea noastră etnică. Gică Petrescu le-a descoperit, le-a adoptat şi le-a dat glas de aur în cariera sa de peste 7 decenii, legându-şi numele, pentru totdeauna, de sufletul a generaţii şi generaţii de oameni şi de muzica uşoară românească. În învălmăşeala de idei, în asurzitorul zornăit de arme a doua războaie mondiale, singur cântecul, cântecul românesc, şi-a păstrat vraja seducătoare, aşa cum l-a tălmacit, de-alungul unei vieţi de muncă şi dăruire, Gică Petrescu” — George Sbârcea – compozitor şi muzicolog.

„Lui Gică Petrescu, ca recunostinţă pentru frumoasele sale cântece care m-au încântat atât de mult!” — Yehudi Menuhin – violonist (1946).

„De când mă ştiu pe lume, Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreţ, a fost şi un excelent artist de revistă… Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole şi turnee. Din scena nu ieşea cu paşi normali, călca sacadat; publicul prindea mişcarea şi aplauda în ritmul paşilor săi. Cânta multe cântece de pahar, dar în viaţă era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viaţa dezordonată a boemei interbelice. Soţul meu,  Puisor Maximilian, i-a scris multe texte. Din clipa în care i se încredinţa o piesă, Gică nu mai avea linişte! Ne suna în fiecare dimineaţă, pentru ca totul să iasă perfect” — Stela Popescu – actriţă.

„Unic pentru că a ştiut să preschimbe umbra de pe feţele oamenilor, aducând un zâmbet pe buzele tuturor. Unic pentru că a ştiut să rostească cu atâta dibăcie cuvinte potrivite pentru românii de pretutindeni. Unic pentru că a însoţit cu cântecele sale mai multe generaţii de iubitori ai romanţei, ai muzicii uşoare şi ai celei de petrecere. Pentru că întreaga sa carieră a fost străbătută de o probitate morala exemplară, un model pentru tinerele generaţii” — Ion Iliescu – fost preşedinte al României.

„Aşa am început eu să cânt, ascultându-l pe Nea Gică. În ’64 am avut prima dată onoarea să fiu alături de el pe scenă. A fost cel mai cunoscut artist român, cântăreţ şi un strălucit actor de revistă. Marca Gică Petrescu înseamnă succesul asigurat. Singurul care a ajuns «Artist Emerit». Emeriţi au fost mai mulţi: mari cântăreţi şi actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul… emerit!” — Alexandru Arşinel – actor.

„L-am descoperit pe Gică Petrescu în 1956, venisem la Bucureşti ca student. Gică Petrescu era în plină glorie şi cânta nu numai piese româneşti ci şi franţuzeşti, într-o perioadă dominată de muzica rusească. Aristul şi-a datorat popularitatea, în primul rând, valorii sale ca interpret profesionist de muzică uşoară” — Emil Constantinescu – fost preşedinte al Romaniei.

„…Trubadurul primăverii noastre, trubadurul maturităţii şi al toamnelor noastre primăvăratice, este o piesă importantă din tezaurul nostru naţional” — Vasile Veselovski – compozitor.

„Cea mai mare calitate a lui era aceea că «nu semăna cu nimeni». Era Gică şi atât! Cel mai «cântăreţ» din câţi a avut România vreodată. Din tinereţe a intuit, ca nimeni altul, că un cântec nu se cânta numai cu vocea ci şi cu mintea şi cu inima. Ştia că, de când e lumea, este preferabil să aduci oamenilor râsul, veselia… Ne-a lăsat un tezaur muzical, al nostru, în vecii vecilor” — Horia Şerbănescu – actor.

„A fost un mare om şi un mare Român. Dumnezeu i-a pus pe chip un zâmbet atrăgător şi har în glas…Nu putea să cânte fără o melodie, fără ceva care să pătrundă în suflet. M-a făcut fericit cântând cântecele mele… A reuşit să le dea o savoare aparte, trăinicie şi viaţă lungă. Mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii…” — Temistocle Popa – compozitor.

„Era cumpătat pentru că ştia cum să-şi respecte publicul. Era jovial, bun, fin, elegant, combina toate superlativele. Un model de conduită, un mit, o emblemă pentru români, o legendă” — Benone Sinulescu – cântăreţ.

„În 1984, maestrul m-a invitat la un show la TVR să cântăm împreună. M-a surprins, ştiam că nu agreează duetele cu cântăreţe. Dar, domnul Petrescu a venit la noi acasă în Dristor, să stabilim piesele, tonalităţile etc. În braţe avea un buchet uriaş cu flori superbe şi celebra lui chitară veche. M-a impresionat foarte tare. În studioul muzical, înregistrările au ieşit excelent, din prima. Eram fericiţi de felul în care ni se armonizau vocile. Uimitor pentru că veneam din zone muzicale diferite! Nea Gică a fost un bărbat galant, elegant, manierat, un artist desăvârşit, lângă care erai protejat de orice risc al scenei. Muzica l-a hrănit şi l-a menţinut tânăr. Un mare şi autentic Român…” — Aura Urziceanu – cântăreaţă.

„Gică Petrescu este cântăreţul care a îndulcit sufletul şi mintea şi viaţa a zeci de milioane de români. Socotesc c-a fost un privilegiu că am apărut împreună pe acelaşi afiş, pe aceeaşi scenă. Nimeni nu dormea atunci când Gică şi Florin Piersic, aflaţi în turneu, aveau spectacol în vreun oraş al Israelului. Am avut o mare dragoste un cult pentru «Nea Gică», acest  Chevalier şi acest Sinatra al nostru al românilor.” — Florin Piersic – actor.

Sursa info: www.wikipedia.org

*****

La finalul portretului muzical-artistic, vom menţiona şi alte date de referinţă (aniversări sau comemorări) ale agendei muzicale a săptămânii 28 martie– 03 aprilie:

28-03-1948         Se naşte John Evans , membru fondator al grupului Jethro Tull, tobe în 1963 până în 1967.

28-03-1949        S-a născut Sarah Cecilia Carr, percuţionistă şi vocalistă în grupul Middle Of The Road. (1971 UK No.1 single‘Chirpy Chirpy Cheep Cheep’).

28-03-1954       S-a născut interpretul country Reba McEntire, care a vândut peste 30 de milioane de copii în cariera sa.

28-03-1955         S-a născut în Oklahoma Reba Nell McEntire, actriţă şi interpretă de country, laureată cu Grammy.

28-03-1969           S-a născut Cheryl James (Salt) din grupul Salt’N’Pepa.

28-03-1969           Se naşte la Birmingham, James Atkin din grupul EMF.

28-03-1976         S-a născut Dave Keuning, chitară, The Killers, (2005 UK No.1 debut album ‘Hot Fuss’).

29-03-1943       S-a născut compozitorul Vangelis. Numele lui adevărat este Evangelos Odyssey Papathanassiou şi s-a născut la Valos în Grecia. El se încadrează în genul muzical numit new age, compunând în stilurile house, neo-clasic, electric progresiv şi ambient.

29-03-1943           S-a născut Chad Allan, component al grupului Guess Who.

29-03-1946          S-a născut cântăreţul şi compozitorul Terry Jacks. (1974 UK & US No.1 single ‘Seasons In The Sun’, also a UK No.1 hit for Westlife în 1999).

29-03-1947          S-a născut Bobby Kimball (Toteaux), solistul grupului Toto.

29-03-1962         Se naşte Dan Bitman, solistul grupului Holograf. S-a născut în Bucureşti, tatăl fiind inginer electronist iar mama medic. Copil fiind cântă la vioară. A studiat la Şcoala germană, la Liceul german, apoi a terminat Facultatea de Construcţii.

29-03-1980         Încetează din viaţă, în vârstă de 74 de ani dirijorul Mantovani, pe numele întreg Annuzio Paulo Mantovani.

29-03-1981      S-a născut la Timişoara, Robi din grupul Sistem (Robert Magheti).

29-03-1999     Încetează din viaţă la Las Vegas, în vârstă de 80 de ani, interpretul de blues Joe Williams, pe numele real Joseph Goreed, născut la 12 decembrie 1918 în Cordele.

30-03-1940         S-a născut la Salvador/Brazilia, Astrud Gilberto, cântăreaţă de bosanova, care a interpretat piesa „Desafinando” în duet cu George Michael.

30-03-1945         Se naşte la Ripley, Surrey, Anglia, Eric Clapton. Este un englez pur-sânge, pe numele său întreg Eric Patrick Clapton. Crescut de părinţi adoptivi, la 15 ani începe să fie cucerit de înregistrările de blues ale lui Muddy Waters, Chuck Berry şi Big Bill Broonzy. La 17 ani obţine prima sa chitară pe care începe să cânte de unul singur, în timp ce urma cursurile de la Kingston Art College. În scurt timp reuşeşte să ajungă la un nivel tehnic aparte şi îşi începe viitoarea carieră atrăgând pe lângă el încă patru tineri şi intitulându-se „Roosters”. Cu o existenţă scurtă (martie ’63 – octombrie ’63), formaţia este importantă pentru începutul carierei tuturor: Paul Jones, Tom McGuiness (viitori în Manfred Mann), Brian Jones (viit. în Rolling Stones). Eric îi ia locul lui Anthony „Top” Topham ca şi chitarist leader în recentul format „Yardbirds”, o formaţie cu reputaţie de „şcoală primară” a unor viitori mari muzicieni, grup care i-a scos la lumină pe Jimmy Page (Zeppelin), pe Jeff Beck sau pe Keith Relf şi Jim McCarthy (Renaissence). În martie 1965, atunci când stilul grupului, tot mai comercial, nu-i mai convine, preferă „John Mayall’s Bluesbreakers”. Aceasta până în iulie 1966 când împreună cu Ginger Baker pun bazele unei viitoare mari trupe din istoria rock-ului,”CREAM”. În februarie ’69, împreună cu Ginger Baker reuşeşte să-i atragă pe Rick Grech şi pe Steve Windwood în proiectul „Blind Faith”, un super-grup, experienţă ce ţine numai până în ianuarie 1970. Clapton trece la „Derek And The Dominoes”. Succesele muzicale nu sunt însoţite şi de succese financiare, viciul drogurilor ţinându-l pe Eric departe de lumea muzicii până în 1973, când cu ajutorul lui Pete Townshend şi cu o cură intensivă de electro – acupunctura îşi recapătă sănătatea. În martie 1970, ERIC CLAPTON, realizează primul album solistic din cele 45 editate în întreaga carieră artistică, folosind pentru imprimări formaţia de turneu a lui Leon Russell, album ce va ajunge în 29 august US=13 iar în septembrie UK=17.            

1987 – iunie, primeşte un premiu special la decernarea premiilor anuale britanice.  

1989 – 31 mai, primeşte primul premiu anual rock.

1990 – 6 iunie, primeşte cel de-al doilea premiu anual pentru rock şi este numit „Living Legend Of The Year”

         – decembrie, câştigă premiul anual Billboard, la Albume Top Tracks Artists.

1991 – 20 februarie, la cea de a 33-a ediţie a Premiilor Anuale Grammy, câştigă pentru cea mai bună performanţă vocală rock.

         – 20 martie, este devastat psihic de moartea băiatului său cel mare, Conor, în vârstă de 4 ani, copil avut cu Lori Del Santo. În cei peste 40 ani de carieră artistică, Eric Clapton a primit numeroase premii. A fost de 3 ori în The Rock & Roll Hall Of Fame (ca membru al trupelor The Yardbirds şi Cream şi ca artist solo). De asemenea, a câştigat sau a fost nominalizat în 18 Grammy Awards. Eric a contribuit de asemenea, la realizarea albumelor numeroşilor artişti cu care a colaborat în timp, începând din septembrie 1968, când a adăugat chitara sa la compoziţia lui George Harrison, “While My Guitar Gently Weeps” de pe albumul The Beatles (“The White Album”). Poate fi auzit, de asemenea pe albumele muzicienilor Aretha Franklin, Steven Stills, Bob Dylan, Elton John, Plastic Ono Band (John Lennon & Yoko Ono), Ringo Starr, Sting şi Roger Waters. Eric Clapton a realizat numeroase turnee cu mii de concerte în jurul lumii, interpretând cu mare success creaţiile sale.

30-03-1953           S-a născut Olimpia Panciu.

30-03-1962      Se naşte în Oakland, California, rapper-ul MC Hammer, pe numele real Stanley Kirk Burrell.

30-03-1964           S-a născut în Cleveland, Ohio, interpreta Tracy Chapman.

30-03-1968          S-a născut la Charlemagne, ţinutul Quebec din Canada, Celine Dion. Fiind cea mai mică dintre cei 14 fraţi ai săi, este auzită de producătorul şi impresarul Rene Angelil (fostul său soţ decedat anul acesta, cu 26 de ani mai în vârstă), care se hotărăşte să susţină financiar debutul fetiţei Celine, de numai 13 ani. Primul ei single a fost „La Voix Du Bon Dieu”.

30-03-1974          John Denver ajungea pe primul loc în clasamentul american cu piesa „Sunshine On My Shoulder”. John Denver a decedat în urma unui accident aviatic petrecut pe data de 12 octombrie 1997.

30-03-1979       S-a născut la New York, cântăreaţa americană Norah Jones, multi premiată la Grammy în 2002 şi nu numai.

30-03-1979         S-a născut în Manchester, Simon Webb, afirmat cu grupul Blue dar îndreptat către o carieră solo.

31-03-1948         Se naşte la Bucureşti, compozitorul Adrian Enescu.

31-03-1955         S-a nscut în Glasgow, Scoţia, Angus Young din grupul AC / DC, chitarist şi compozitor (Angus McKinnon Young).

31-03-1961       S-a născut Adrian Pleşa, ‘Artanu’. A fost membru al formaţiei Timpuri Noi, în prezent este solist vocal al formaţiei Partizan şi artist liric în Corul Radio România.

01-04-1954          S-a născut Jeff Porcaro, bateristul grupului Toto.

01-04-1961          S-a născut Mark White din grupul ABC.

01-04-1984        Marvin Gaye a fost găsit împuşcat mortal la casa părinţilor săi din Los Angeles.

02-04-1928          S-a născut Serge Gainsbourg. Sâmbătă 2 martie 1991, la puţin timp după miezul nopţii adică la ora 1.30 se descoperea că Serge Gainsbourg părăsise această lume. Trupul său a fost găsit de-a curmezişul patului, răpus de un atac de cord pe care cântăreţul a refuzat să-l ia în serios. Ora morţii 18.00. Pe numele său adevărat, Lucien Ginzburg, s-a născut într-o familie de evrei de origine rusă la 2 aprilie 1928. Tatăl – Joseph Ginzburg – fiind pianist în cluburi şi baruri. Un pianist complet, putând interpreta Scarlatti, Bach, Chopin sau Cole Porter, Manuel de Falla sau piese sud-americane. Războiul şi ocupaţia nazistă îsi vor pune amprenta pe copilărie. La 16 ani fumează şi va ajunge la incredibila cifră de 140 de ţigări pe zi, 51.000 pe an. La 20 de ani satisface stagiul militar. Urmează artele frumoase pentru că a visat mai întâi să devină pictor. Pe rând “cubist, abstractionist, suprarealist”, pictează şi cântă la pian. Se angajează pianist-chitarist la „Milord l’Arsouille” şi îşi trădează prima dragoste-pictura. În mai 1958, atunci când Algerul se răscoală împotriva Republicii Franceze, pregăteşte şi scoate în 1959 primul său disc, DU CHANT A LA UNE care va câştiga marele premiu al Academiei Charles – Cros. Pe spatele coperţii, Marcel Ayme scrisese: „Serge Gainsbourg este un pianist de 25 de ani care a devenit compozitor, textier şi interpret. El cânta alcoolul, fetele, adulterul, maşinile care merg repede, sărăcia, meseriile triste”. Îşi schimbă numele şi devine Serge Gainsbourg. “Le poinconneur des Lilas”, „La chanson de Prevert „, „Couleur cafe”, iată numai câteva şlagăre semnate de el. Viaţa sa a fost presărată de compoziţii valoroase dar şi de legături afective şi chiar scandaluri. A compus pentru alţii: Juliette Greco, Brigitte Bardot, Petula Clark, Ana Karina, Pia Colombo, Regine, Francoise Hardy, France Gall, Jane Birkin, Dalida, Barbara, Gloria Lasso, Catherine Deneuve, Vanessa Paradis şi alte nume sonore. În 1958 a cunoscut-o pe Brigitte Bardot şi scrie pentru ea o piesă în mare voga, în special în rândul tineretului – „Je t’aime… moi non plus”. Printre alte gesturi şocante, întrunirea cu legionarii francezi şi”Marseillaise” în ritm reggae, oferta de 500 de franci şi servicii sexuale pentru Whitney Houston, în direct la televiziune, în faţa milioanelor de telespectatori. A vrut să şocheze. Ca şi boala sa neluată în serios. Prima alarmă în 1973: criza cardiacă. A doua alertă în 1979. În 1986 – internat. La 2 martie 1991 Serge Gainsbourg a murit aşa cum şi-a dorit: „trăind”. Ultimul său mesaj a fost pentru băiatul său Lucien: „Atunci când voi fi dispărut / Plantează pentru mine câteva urzici / Pe mormântul meu / Micule Lulu…”. La înmormântarea lui Serge au fost prezenţi cei mai mulţi dintre cei care l-au iubit: Johnny Hallyday, Isabelle Adjani, Catherine Deneuve care-şi lua rămas bun recitându-i versurile scrise pentru Jane Birkin, „A fugi de fericire”.

02-04-1939        S-a născut la Washington, Marvin Gaye (Marvin Pentz Gay Jr.). Post mortem, în 1987 a fost primit în Rock and Roll Hall of Fame.

02-04-1941        S-a născut în Lawton, Oklahoma, Leon Russell. Printre succesele sale se numără Tight Rope – No. 11 Billboard’s Hot 100 in 1972 şi The Letter cu Joe Cocker în 1970, în Top 10.

02-04-1947    S-a născut interpreta de country Emmylou Harris, de 6 ori premiată cu Grammy.

02-04-1961       S-a născut Keren Woodward, Bananarama, (1984 UK No.3 single ‘Robert De Niro’s Waiting’, plus over 20 other UK Top 40 singles, 1986 US No.1 single ‘Venus‘).

02-04-1998    Rob Pilatus (Milli Vanilli) este găsit mort într-un hotelul din Frankfurt.

02-04-2003        Încetează din viaţă, în urma unui infarct, la Nottingham, Anglia, starul soul Edwin Starr, în vârstă de 61 de ani.

03-04-1924      S-a născut în Cincinnati, Ohio, interpreta Doris Day, pe numele real Doris Mary Anne von Kapelhoff. Dintre piesele sale de succes „Whatever Will Be, Will Be”, „Everybody Loves A Lover” şi „Sentimental Journey„.

03-04-1927       S-a născut la Pănceşti , Bacău, interpretul Luigi Ionescu, decedat în 1989.

03-04-1928     S-a născut compozitorul şi interpretul de country Don Gibson. (1958 US No.7 single‘Oh Lonesome Me’, 1961 UK No.14 single ‘Sea Of Heartbreak.)’ Neil Young a înregistrat un cover al piesei ‘Oh Lonesome Me’ pe albumul ‘After The Gold Rush’. Don Gibson a murit la 17 noiembrie 2003.

03-04-1938        S-a născut compozitorul Jeff Barry (‘Tell Laura I Love Her’, ‘Da Doo Ron Ron’, ‘Be My Baby’, ‘Baby I Love You’, ‘Do Wah Diddy Diddy.’)

03-04-1944     S-a născut în Manhattan/New York/SUA, Tony Orlando, pe numele său adevărat Michael Anthony Orlando Cassivitis. Între anii 1970 şi 1977 a fost solistul vocal al trupei Dawn. Cel mai mare succes muzical al grupului a fost piesa „Tie A Yellow Ribbon Round The Ole Oak Tree”, care în anul 1973 a staţionat pe prima poziţie a clasamentului american timp de patru săptămâni.

03-04-1946         S-a născut Dee Murray, chitarist în grupul deacompaniament al lui Elton John.

03-04-1983         A murit cântăreţul de blues Muddy Waters.

03-04-1990      A încetat din viaţă, la vârsta de 66 de ani, bolnavă de cancer, solista jazz Sarah Vaughan. În anul 1982 a obţinut un premiu Grammy pentru Cea Mai Bună Interpretare Jazz Vocală Feminină pentru albumul „Gershwin Live!”.

*****

Ne reîntâlnim şi săptămâna viitoare cu alţi interpreţi de valoare aniversaţi sau comemoraţi, însă până atunci vă doresc tuturor multă sănătate şi audiţie plăcută pe frecvenţele Radio România Regional!

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

(Rubrica este realizată cu sprijinul Agenţiei de Presă RADOR, Wikipedia.org, şi cu materiale jurnalistice din arhiva personală. Piesele muzicale în format audio sunt selectate de pe albumele “GICĂ PETRESCU – Greatest Hits”, (C – 1994 Intercont Music & P – 1994 Intercont Trading Ltd.), “Gică Petrescu – Cu păhărelul după mine” (C&P – 1996 Intercont Music), “Cântece din Bucureştii de altădată – Vol.6” (C-UCMR-ADA, P-2006 Star Media Music), “HOLOGRAF – SUPERSONIC” – C&P 2000 MEDIAPRO MUSIC, „HOLOGRAF – BEST OF RADIO COMPILATION” (C – Holograf Production & P – 2003 MEDIAPRO MUSIC).