Marius Gheorghescu: Cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum. Putem estima faptul că producția de rachete ar putea să sufere de pe lipsa microcomponentelor electronice, care sunt vitale, ca urmare a sancțiunilor impuse
Publicat de Gabriel Stan, 13 februarie 2023, 19:06
La Subiectul Săptămânii vă invităm să ascultați o analiză actualizată a situației de pe frontul ruso-ucrainean în interviul pe care Cristian Dumitrașcu l-a realizat joi la Babadag, o analiză pe care a făcut-o comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bine ați venit la Radio, din nou.
Marius Gheorghescu: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor. Ne bucurăm să vă avem din nou la Babadag, în zona de coastă, în zona lagunară, în zona Deltei, o zonă destul de sensibilă a României în ceea ce privește noile realități din zona Mării Negre.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteți, probabil, unul dintre primii din Armată ca militari activi, și dumneavoastră și subordonații, care, ipotetic, veți da piept cu inamicul. Sunteți și un pasionat al domeniului, dincolo de lucrurile obligatorii pe care le aveți de îndeplinit din funcția de comandant.
S-au mai schimbat niște lucruri. Am vorbit de vreo câteva ori în acest an, pe care îl vom, iată, împlini, în mod nefericit, în 24 februarie de război la granița noastră, multe schimbări ale războiului. Ne confruntăm, iată, cu o iminentă a doua ofensivă majoră a rușilor în Ucraina.
Și, spre deosebire de momentul 24 februarie, specialiștii, analiștii militari vorbesc despre o noutate, despre un atac nu doar pe 3 direcții, ci chiar pe 5.
Marius Gheorghescu: Sunt presupunerile specialiștilor. Era de aşteptat că după primul val, prima ofensivă, armata rusă să-și însușească oarecum lecțiile învățate și să aibă o abordare ceva mai realistă decât în prima fază a ofensivei, începută la 24 februarie 2022.
Războiul intrase într-un soi de stagnare, de război pe poziții, pe tranșee, de ‘stalemate’, cum îi spun specialiștii, armata rusă, intensificând o abordare cu rachete și cu drone, începuseră să lovească elemente de infrastructură critică, elementele de producere a energiei, de transport a energiei, exercitând o presiune asupra populației, care, la rândul ei, cel mai probabil ar fi încercat să determine presiune asupra conducerii politice a Ucrainei.
Se pare că rușii, după efectuarea mobilizării, și-au refăcut efectivele, forțele. Cel mai probabil și industria de război a Federației Ruse a trecut la o producție intensă a sistemelor de armament și de luptă, a tehnicii militare. Se pare că au efectuat unele primeniri, au schimbat leadership-ul, la comanda forțelor armate ruse fiind numit generalul Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse.
Este foarte probabil să fi operat mai multe modificări în structura de comandă și control și toate acestea vizând de fapt o abordare ceva mai diferită, după cum toți specialiștii cad de acord. Noua ofensivă va fi pe trei, pe cinci direcții.
Asta rămâne de văzut, vom vedea. Este clar că, de-a lungul istoriei, rușii au folosit inducerea în eroare ca principala lor armă și este de așteptat și de această dată să fie la fel. Centrul de greutate, după părerea mea, rămâne în continuare regiunea Donbas, Doneţk-Luhansk, unde luptele sunt intense încă la nivelul solului, între forțele terestre.
Având în vedere că din regiunea Donbas doar jumătate din ea se află sub controlul forțelor ruse, probabil următorul obiectiv va fi să ajungă sau cel puțin la limita celor două oblasuri, celor două regiuni, județe, cum se numesc în organizarea administrativă a Ucrainei.
Se simte un suflu nou, se simte o abordare nouă, dar și armata ucraineană se pare că dă replici destul de consistente, chiar dacă nu mai au același ritm al ofensivei din toamnă. Succesul este încă disputat, controlul sau inițiativa pare ușor de partea forțelor ruse.
Este clar că și partea ucraineană va veni cu noutăți și mă refer aicea la dotarea acesteia cu blindate, cu vehicule tactice de luptă pe roți sau pe șenile și cu alte mijloace de armament care să dea o replică dură forțelor armate ruse.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Până la întrebarea pe care o am pregătită și care se referă la marele general ‘iarnă’, sunt convins că veți avea un răspuns interesant, aș vrea să vă întreb cât de important este pentru un militar activ – îmi spuneați mai devreme că e diferită viziunea unui militar terestru, mai ales față de cum se vede la televizor pentru alții, analiști și așa mai departe – ați avut o sintagmă interesantă: „noi îi privim în ochi pe inamici”.
Spuneați mai devreme despre Gerasimov și despre schimbarea de lidership, inclusiv șeful Statului Major ucrainean îi poartă un respect profesional lui Gherasimov, spunea că i-a citit toate cărțile și aici voiam să ajung. Este important să nu subestimezi inamicul și este important să gândești ca el și să încerci să contracarezi, nu trebuie subestimat, ci trebuie chiar respectat.
Marius Gheorghescu: Cea mai mare greșeală a unui comandant și a unui planificator militar este să subestimeze inamicul. Observăm că și în media a existat inițial un curent prin care abilitățile deprinderile de luptă ale forțelor ruse au fost ușor criticate, pe dotare, pe tactici, pe modul de acțiune, pe…
N-aș fi atât de optimist, pentru că, în realitate, succesul militar este greu. Armata rusă este superioară din punct de vedere al resurselor armatei ucrainene. Cantitatea însăși este o calitate. Să nu uităm că de-a lungul istoriei forțele ruse au învins în primul rând prin cantitate, ceea ce nu trebuie neglijat.
Da, „generalul iarnă” este un factor extrem de important în economia războiului. Dar, să nu uităm, ambii actori sunt bine antrenați să lupte în iarnă. Să nu uităm că și în războaiele anterioare duse de Germania împotriva Uniunii Sovietice sau de Napoleon împotriva Rusiei principalele bătălii tot în spațiul ăsta ucrainean s-au dus. Sunt convins că de astă dată ucrainenii au avantajul cunoașterii terenului.
De asemenea, pentru forțele terestre, efectele condițiilor meteorologice sunt mult mai greu resimțite la nivelul forței vii de luptă. Dacă armele bazate pe platformă tehnologică, și mă refer la forțe navale, la forțe aeriene, de forțe aerospațiale nu mai zicem, sunt operatorii, luptătorii, indiferent cum i-am denumi, sunt în spatele unui adăpost, să zicem, fizic, sunt la distanță; infanteriștii, tanchiștii, hai să zicem și artileriștii, deși ei folosesc bătaia materialului, sunt pe teren.
Vorbesc de infanteriști pentru că ei trebuie să-și privească oarecum inamicul în ochi. Cel care este cel mai rezistent, care mai este cel mai rezilient, care este cel mai bine echipat pentru condiții severe de teren și de climă are un avantaj.
Cel care este motivat moral are un avantaj și mai mare. Iar ca să vorbim de deprinderile de instrucție, de utilizarea armamentului, nu mai încape îndoială.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la condițiile meteorologice pe aceeași idee în care aţi spus că ambele armate sunt la fel de… probabil în cunoștință de cauză ca instruire pe timp de iarnă, totuși, nu este un avantaj pentru armata rusă dacă vremea se menține rece, pentru că ei pot să valorifice toată tehnica militară? Adică intrăm în primăvară în curând. Acolo se cam joacă.
Marius Gheorghescu: Cum spuneam într-un interviu anterior, în prima fază a ofensivei începute anul trecut, în februarie, majoritatea acțiunilor militare manevriere ale forțelor armate ruse s-au desfășurat într-un teren care se desţelenea, care venea, se dezgheța după iarnă, devenind nămolos, devenind mâlos, foarte moale, ce a creat probleme majore de mobilitate a armatei ruse, chiar și bllindatelor șenilate.
Admitem că vehiculele blindate șenilate sunt mai mobile, sunt mai adecvate zonelor cu teren dificil, umed, dar pentru cele pe roți a fost o adevărată pacoste.
Un vehicul de luptă, indiferent cât de blindat e, încetinit sau împotmolit devine o victimă sigură pentru operatorii antitanc, al sistemului de rachete antitanc, pentru aviație, pentru artilerie. Un mijloc, un inamic fixat este o țintă sigură.
Nu putem să nu lăudăm de-a lungul războiului abilitatea forțelor ucrainene de a exploata terenul, atât calitatea terenurilor, dar cât a exploatării lipsei de mobilitate a forțelor ruse și am văzut cât au pierdut, aproape 2000-3000 de tancuri până în prezent.
Sunt convins că s-a datorat în mare parte caracteristicilor sistemelor antitanc primite din occident, mă refer la sistemele Javelin și NLAW, dar și abilității armatei ucrainene de a exploata și de a folosi, spre exemplu, infanteria, indiferent… numim forțele ucrainene de infanterie, că e ușoară, că-i marină, că e aeropurtată, au exploatat acest tip de formații de luptă, de tactici dispersate, cu formații mici, dispersate, foarte mobile, care au reușit să țină piept – și ne amintim de prima fază atacului Kievului, armata rusă s-a desfășurat în sectorul nordic, zone mlăștinoase, deci zone cu teren moale, alternând cu culoare de mobilitate relativ reduse, foarte fragmentate, dar și cu zone împădurite, ceea ce terenul a devenit primul inamic al forțelor ruse.
Apoi urmau zonele urbane sau zona de proximitate urbană a zonei capitalei, a Kievului, iar în zona urbană, mobilitatea este o problemă și mai mare pentru vehicule. Dincolo de greșeala rușilor, dacă ne amintim, de a trimite blindate în luptă neînsoțită de infanterie, o greșeală fatală.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Între timp, spuneam, lucrurile s-au mai schimbat. Se pare că armata regulată a preluat inițiativa. Nu mai e vorba despre mercenari.
Marius Gheorghescu: Da, nu știm încă ponderea lor. Este foarte des mediatizată acțiunea grupului Wagner, acțiunea grupului paramilitar sau companiile de securitate Wagner, care a luptat eroic, pot să spun, dar cu foarte multe pierderi în zona orașului Bahmut și în împrejurimi.
Lupta acolo a fost mai mult în spațiul acesta construit, urbanizat, foarte adecvat luptei de infanterie, dar efectele operaționale ale acțiunilor forțelor neregulate paramilitare încă sunt prezente și aceștia beneficiază și de o anumită acoperire, își pot permite să încalce regulile de angajare, nu poartă semne, nu fac obiectul dreptului internațional, sunt mai liberi în ceea ce privește regulile de război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): La finalul interviului vă propun nu neapărat o predicție, ci o analiză de om care judecă la rece și care poate fi pus în fața unei situații ipotetice.
Să zicem că în două săptămâni, deşi, sigur, termenul nu e important, în două săptămâni, armata ucraineană are tot ce își poate dori de la Alianță, tot ce i-a fost promis, ceea ce, sigur, repet, nu-i vorba despre două săptămâni, va fi de ajuns doar cu acest ajutor tehnologic și de armament ca armata ucrainiană să-și atingă obiectivul și să elibereze Ucraina?
Marius Gheorghescu: Dacă judecăm raportul cantitativ de forțe, nu, nu va fi suficient, având în vedere că vor primi un număr de blindate pe șenile, şi pe roți – şi mă refer aici și la tancuri şi la transportoare amfibii blindate şi la mașini de luptă ale infanteriei de producție vestică.
Chiar dacă sunt calitativ net superioare mijloacelor ruse, sunt, totuși, în cantitate mult prea mică pentru a acoperi un front de 1.300-1.500 de kilometri. Pe când, armata rusă are mult mai multă forță angajată și poate acoperi.
Ucrainenii vor trebui să lupte în continuare smart, să lupte deștept, să angajeze sistemele de artilerie pe care le au – şi mă refer la sistemele Himars, care s-au dovedit foarte redutabile, lovind ținte de mare importanță de pe teritoriul controlat de armata rusă.
La fel, mă aștept ca sistemele Himars, în eventualitate recepționării, primirii loviturilor cu bătaie mărită, situația armatei ruse să se complice destul de mult. Acum vedeți că cu cât ridică miza armata ucraineană, nici armata rusă nu va sta. Cel mai probabil, armata rusă, dacă va iniția o nouă ofensivă, o va iniția cel mai devreme până la operaţionalizarea blindatelor pe care le primesc din Vest. Este singura șansă să poată să facă ceva.
De asemenea, eu cred că armata rusă va încerca să lovească pe liniile de aprovizionare, în zona de spate a armatei ucrainiene sau să folosească rachetele de precizie. Nu știu cât… au tot apărut estimări că stocul de rachete al Federației Ruse e pe sfârșite, că e terminat. Eu cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum, s-a mărit producția. Nu știm, putem estima câte rachete au.
Putem estima faptul că rachetele de croazieră, rachetele balistice ale Federației Ruse, producția de rachete să sufere de pe lipsa cipurilor sau a microcomponentelor electronice, care sunt vitale pentru o rachetă de precizie, ca urmare a sancțiunilor, a embargoului impus Rusiei.
Dar eu cred că vor găsi metode, prin diverse canale să realizeze, sau cel puțin să obțină aceste componente, să spunem, pe alte canale, din alte surse, substituind. Dar loviturile cu rachete se vor îndrepta în principal asupra liniilor logistice de aprovizionare ale armatei ucrainiene. Armata ucraineană are un număr mare, dar și foarte variat de mijloace tehnice.
Logistica armatei ucrainiene, mă refer la mentenanță în primul rând și la aprovizare, la reaprovizionare, va trebui să fie extrem de flexibilă, având în vedere varietatea acestor mijloace, că avem tancuri de producție germană, avem tancuri de producție americană, avem încă tancurile lor de concept rus-sovietic, avem transportare amfibii blindate de producție americană, mă refer la Stryker, avem mașini de luptă ale infanteriei Bradley M2, avem vehicule blindate, cele de teren Ahambi, toate cele pe care le-au primit, va fi o piatră grea de încercare pentru logistica Armatei Ucrainei, dar eu sunt convins că ei sunt și consiliați și sunt sprijiniți și cu stocuri de materiale, de piese de schimb, cu diverse sisteme de sprijin logistic care vor face față. Rămâne să vedem.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost comandantul Regimentului 307 infanterie marină Heracleea, de aici, din Babadag, cornelul Marius Gheorghescu. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc și ori de câte ori vă pot împărtăși opiniile mele, sunt bucuros să o fac. Îi salut pe radioascultătorii dumneavoastră și sperăm să fie pace cât mai repede.