Poveste de Hollywood. Paul Mitu, eroul din Oceanul Atlantic

Publicat de Gabriel Stan, 24 septembrie 2022, 15:50 / actualizat: 16 ianuarie 2023, 16:42

Nu ne-am mai auzit de mult timp cu un subiect la secțiunea Inedit și vă pot spune că a meritat așteptarea. V-am pregătit un interviu cu adevărat inedit, pe care vă invit să îl savurați pe îndelete pentru că veți afla informații și detalii extrem de interesante și unice.

Personajul principal al acestei rubrici este Paul Mitu (83 de ani), un fost aviator al companiei Tarom, cu peste 16.000 de ore de zbor, despre care lumea nu știe foarte multe lucruri. Asta pentru că regimul comunist a avut grijă să ascundă cazul său de public și mai ales de presa de la acea vreme.

Paul Mitu a avut un destin ca în filme, cu o poveste demnă de Hollywood, pe care a avut plăcerea să ne-o împărtășească la redeședința sa, la care am fost.

În prima parte a interviului ne introduce ușor în firul amintirilor, iar primii pași alături de el îi facem la vârsta de 13 ani și 9 luni când pornește în călătoria vieții sale ca ucenic la o fabrică, unde se angajează la vârsta la care alți copii se joacă pe afară cu mingea sau în epoca modernă pe console in interiorul cald al casei.

Tot aici ne-a povestit despre ce l-a motivat să devină pilot de avion, dar și despre începuturile carierei sale.

încercuit – Paul Mitu la vârsta de 13 ani și 9 luni

Paul Mitu: În anul 1964 datorită lipsei de piloți în cadrul companiei Tarom, a propus compania Tarom către Ministerul Trasporturilor să facă o școală de piloți, care urma să aibă loc la București.

În partea secundă a interviului, fostul aviator își continuă povestea din școala de pilot și ne aduce aminte de incidentul din data de 7 august 1980, din apropierea Mauritaniei, atunci când a salvat 173 de oameni.

Ce a urmat după ce a amerizat un avion Tarom în Oceanul Atlantic, ne va povesti chiar dumnealui.

Paul Mitu: Acel motor care nu s-a oprit a produs vibrații și au speriat rechinii care se aflau acolo…A doua zi când am fost acolo mâncau și din bagaje…

În partea a 3-a a discuției noastre, Paul Mitu își reamintește în detaliu motivul pentru care a fost acuzat de securitate și constrâns să se declare unicul vinovat al accidentului aviatic petrecut în Oceanul Atlantic, dar și urmările de după procesul intentat de statul român și de alte 4 state.

Acesta însă nu s-a lăsat intimidat de fostul regim comunist și a luptat pentru a reveni în activitate, dar despre toate aceste momente ne povestește chiar dânsul.

Paul Mitu: A avut grijă la procese să-mi dea lângă mine un securist, care cu jenă în vorbă, vă spun și în ceea ce vă povestesc, mă înglodea cu pistolul pe la coaste când vorbeam.

În penultima parte a povestirii, Paul Mitu își amintește un moment important din istoria sa în care a zburat alături de președintele statului, la acea vreme, Nicolae Ceaușescu în condiții neprielnice, de vreme rea, până la Moscova și înapoi în țară, într-un zbor pe care nu l-a putut uita.

Despre acest moment, dar și despre regretul că viața sa, prin povestirile avute nu a luat calea cinematografiei aflăm în acest fragment al interviului…

Paul Mitu: Niciodată nu a intrat la nici un alt echipaj, dar la mine a venit în cabină și m-a felicitat. A fost prima și ultima oară când a făcut acest gest.

Nu puteau lipsi nici poveștile de familie, în care îi include cu mare dragoste pe copiii săi, despre care are numai cuvinte de laudă, ca un părinte ce a avut un singur țel în viață, să-și vadă familia liniștită și împlinită.

În final amintește de un moment ce l-a emoționat extrem de tare, atunci când se afla în drum spre o destinație turistică, într-o vacanță de a dumnealui.

Paul Mitu: Am o pensie din care îmi permit să mă mai duc la doctor, să mai fac câte o excursie pentru că pe timpul meu ca aviator am colindat toată lumea dar nu am văzut nimic!

Dacă v-a plăcut acest interviu, vă invit să reveniți cu mare drag și pentru alte materiale realizate de către redacția Jurnal Militar și vă rugăm să le și distribuiți pe rețele sociale pentru a împărtăși poveștile noastre și altor persoane.

Interviul a fost realizat de Gabriel Stan de la redacția Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Sursa foto: arhivă personală Paul Mitu

16 decembrie 1989: Începutul Revoluției Române!

Publicat de Andra Radu, 16 decembrie 2019, 17:02

Se împlinesc 30 de ani de când a început revoluția în România. Revoluția din 1989 a însemnat proteste, urmate de lupte de stradă, soldate cu pierderi de vieți omenești.

Evenimentele s-au derulat între 16 și 25 decembrie. Toate au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist și execuția soților Ceaușescu.

La fel ca acum 30 de ani, primele evenimente au loc la Timişoara, oraşul din care a pornit revoluţia ce a răsturnat regimul comunist din România. Ieri au avut loc mai multe manifestări dedicate momentului în care, acum 3 decenii, în faţa casei pastorului reformat László Tőkés, s-a aprins scânteia Revoluţiei.

La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Protestatarii au intrat în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste.

Între timp, la București, pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a obținut din partea CPEx aprobarea folosirii forței pentru înăbușirea revoluției de la Timișoara.

În dimineața zilei de 18 decembrie, centrul Timișoarei era păzit de soldați și agenți de Securitate în haine civile. Primarul orașului Timișoara, Petre Moț, a decretat legea marțială, interzicând populației să circule în grupuri mai mari de două persoane.

Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.

Sursa foto: Radio România Timișoara

În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse.

Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenușa” din București, cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată într-o gură de canal aflată pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov.

La 21 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbușirea protestului, dar până la urmă aceștia s-au alăturat timișorenilor.

Treptat situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei, Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți.

Exemplul Timișoarei va fi urmat de alte localități din țară.

România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

Ziua Drapelului Național

Publicat de Andra Radu, 26 iunie 2019, 09:52

Simbol național, drapelul  este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluției de la 1848, tricolorul roșu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al națiunii române.

În anul 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă așezarea orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative, model care se va păstra până în anul 1856.

În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.

Sursa foto: Radu Șofran

În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are și astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate pe verticală, în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării.

În 9 ianuarie 1948, comuniștii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica.

În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”

Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, lățimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâșiilor culorilor sunt egale.

Ziua Drapelului Naţional va fi marcată astăzi în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, printr-o serie de ceremonii organizate de autorităţi.

Sursa foto: Radu Șofran

Ceremonii militare sunt programate în această dimineață în principalele garnizoane din țară.

În Capitală, de la ora 9:30 drapelul va fi înălțat pe catargul din fața Cercului Militar Național de militarii din Brigada 30 Gardă și Protocol ‘Mihai Viteazu’. Ceremonia se va desfășura în acordurile imnului național al României, interpretat de Muzica reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale.

Cercetări în dosarul „Crimele comunismului”

Publicat de adinaiftime, 15 noiembrie 2017, 09:00

La 30 de ani de la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anunţă că face cercetări în dosarul cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Crimele comunismului”. Sunt vizate infracţiuni contra umanităţii, comise de cei care au acţionat represiv şi sistematic împotriva manifestanţilor din 15 noiembrie.

Pe de o parte, au fost audiate persoanele vătămate, cercetate şi condamnate în anul 1987, pentru participarea la revolta anticomunistă.

Pe de altă parte, s-au făcut investigaţii în vederea identificării lucrătorilor din Miliţie şi Securitate, care au întocmit actele de urmărire penală pentru protestatari. Au fost folosite şi materiale din Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Revolta muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roşu” din Braşov a început în seara zilei de 14 noiembrie 1987, când au scandat lozinci împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Represiunea regimului a fost cruntă: 540 de muncitori au fost arestaţi, iar 61 dintre ei – condamnaţi. Au fost bătuţi, umiliţi, deportaţi şi nimeni nu a fost pedepsit până acum.