Spectacolul premieră al Ansamblului folcloric ”Maria Tănase” din Craiova susținut pe scena Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova în data de 4 aprilie 2019 a pus în evidență sărbătorile calendaristice ale primăverii corelate cu datini, obiceiuri și cântece specifice acestei perioade din an. Conceput ca un teatru popular, scenariul s-a axat pe prezența a doi moderatori care, în grai oltenesc, au realizat lianturile între momentele spectacolului și au asigurat buna dispoziție.
Dansatorii ansamblului au amintit publicului jocuri populare aproape uitate de pe Valea Dunării: Trei păzește, Hora de Paște, Poluxia, Brâulețul, Mereul.
Luna lui Marț este luna farmecelor și a descântecelor de dragoste, fragmente semnificative au fost interpretate de Niculina Stoican.
Un moment special în acest spectacol a fost dedicat etniei romilor. Jovialitatea lor, dansurile specifice și atmosfera de sărbătoare sunt redate de către membrii ansamblului folcloric, vocea Laviniei Bârsoghe interpretând Trec țiganii, trec aigurând succesul momentului.
În acest al doilea tablou al spectacolului au evoluat soliștii: Aneta Șișu, Lavinia Birsoghe, Constantin Enceanu, Liviu Dică, Manuela Motocu, Marius Măgureanu.
Repertoriul lor a ilustrat momentele primăverii transpuse în cântece, care au făcut bucuria ascultării.
Ansamblul folcloric ”Maria Tănase” a susținut pe scena Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova spectacolul premieră Trecu anu‘ cu olteanu’, un prim spectacol din proiectul în patru ediții despre anotimpurile reflectate în datinile și obiceiurile din zona Olteniei. Spectacolul scenarizat a avut ca moderatori doi dansatori ai ansamblului (Maria Chiurtu – Rița și Giani Chivu – Ion al lui Brodeală), care și-au asumat rolul ca adevărați actori și au realizat liantul între momentele muzicale, coregrafice și dialogale.
Prima parte a spectacolului, pe care v-o oferim în continuare, surprinde venirea primăverii, definirea sentimentului dragostei și ilustrarea prin cântec a celor mai simbolice flori ale anotimpului generator de bucurie și speranță.
Soliștii (în ordinea evoluției în scenă) Marius Măgureanu, Lavinia Bârsoghe, Liliana Popa, Aneta Șișu, Mariana Ionescu Căpitănescu, Cristi Bănățeanu, Liviu Dică, Ciri Mayer au încântat publicul numeros și iubitor de folclor autentic, sala teatrului dovedindu-se a fi neîncăpătoare pentru toți doritorii de eveniment folcloric autentic. Suita de dansuri din Câmpia Băileștiului completează imaginea de ansamblu a spectacolului scenic.
Prin Legea nr. 65/2017 adoptată de Parlamentul României ziua de 21 martie a fost instituită drept Ziua Olteniei. Și în acest an, Primăria Municipului Craiova împreună cu Filarmonica Oltenia și Consiliul Județean Dolj au organizat manifestări dedicate acestei sărbători. Spectacolul intitulat simplu și sugestiv Ziua Olteniei – 2019 a fost susținut pe scena Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova cu participarea artiștilor din cele cinci județe ale Olteniei.
A fost încă un moment de evidențiere a valorilor culturale oltenești circumscrise patrimoniului cultural românesc. Prima ediție (2018) a fost marcată de fiecare instituție cultural-artistică din județele Olteniei. În acest an s-a dorit reunirea acestor instituții într-un spectacol, care să evidențieze valorile culturii tradiționale și valorile culturale – simbol pentru fiecare județ din Oltenia. Spectacolul a fost structurat în trei tablouri, primele două ilustrând specificitatea folclorului oltenesc, cel de-al treilea dedicat artei culte. Au participat ansambluri folclorice, artiști de la teatrele din Tg.-Jiu, Slatina, Rm.Vâlcea, Drobeta Turnu-Severin și orchestra Filarmonicii Oltenia din Craiova.
Scenariul, regia și prezentarea spectacolului: Gabriela Rusu-Păsărin
Prima parte, pe care v-o oferim în această emisiune, a fost susținută de Ansamblul folcloric ”Maria Tănase” din Craiova. Au participat dansatorii ansamblului, orchestra și soliștii Niculina Stoican, Petrică Mîțu-Stoian, Constantin Enceanu și Mariana Ionescu Căpitănescu.
A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune.
Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit să ascultaţi o ediţie specială a emisiunii Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional.
Spectacolul dedicat Zilei Olteniei (21 martie 2018) a avut ca generic „N-auzirăţi de-un oltean” şi a fost susţinut pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
Un prim tablou, din care vă oferin prima parte, a pus în evidenţă specificitatea etnofolcorică a judeţelor Olteniei. Interpreţii, dansatorii şi chiar membrii orchestrei s-au dovedit a fi adevăraţi arişti, au intrat în atmosfera de clacă de altădată.
Alimentele specifice preparate special pentru clacă (gogoşi şi boabe de porumb fiert cu miere) au făcut bucuria celor mici şi celor mari. Radioul oltenesc are antena specifică, prazul, iar meşteşugurile tradiţionale au fost ilustrate de cele ce nu au uitat. Cântecele care au fost îndrăgite de generaţii au fost interpretate cu patos de soliştii Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”.
Scenariul şi regia spectacolului: Gabriela Rusu-Păsărin
Scenografia: Niculina Stoican.
O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune
Centenarul Marii Uniri – celebrarea eroilor olteni în spectacoul N- auzirăţi de-un oltean?
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
5 aprilie 2018, 06:17 / actualizat: 5 aprilie 2018, 16:02
Viaţa e un rotund al împlinirii. O viaţă începe În Lumea cea Mare şi devine fără de vârstă în Lumea cea fără de Dor. Şi totuşi, cei ce împlinesc rotundul destinului nostru sunt de-a pururi Dincolo de uitare. Iar implinirea este chiar unirea. Şi poate de aceea unirea are imaginea emoţionantă a unei hore, cât rotundul format din dorinţele noastre a fi fi împreună. Ctitorii acestui rotund al unirii s-au aşezat de-a pururi în panteonul valorilor umanităţii. Iar noi, la răstimpuri, poate neîngăduit de rar, îi amintim spre bucuria de-o clipă a unei sărbători. Unirea, un rotund al horei cât o licărire de-un veac.
Cu ocazia Zilei Olteniei (21 martie 2018), Ansamblul folcloric Maria Tănase din Craiova a susţinut pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova spectacolul „N-auzirăţi de-un oltean?” (scenariul şi regia – Gabriela Rusu-Păsărin, scenografia – Niculina Stoican). Au fost evocate patru personalităţi istorice originare din Oltenia: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu Constantin Brâncoveanu, Iancu Jianu.
(emisiunea radiofonică Galeria interpreților de muzică populară – Ziua Olteniei, tablou istorico-folcloric)
Mihai Viteazul! Ales Ispravnic în locul banului de Craiova, nefiind ban – cum scrie cronicarul Radu Popescu – va fi „domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi a toată ţara Modovei „. Iar Craiova rămâne locul cinstit de numele marelui voievod. Scria George Coşbuc despre Craiova: „Dacă nu ne-ar fi dat nimic alta decât pe Mihai Viteazul, ea tot ne-ar rămâne cuib sfânt dintru care ne-a ieşit viteazul cel cu şapte suflete”…
Cântecul lui Mihai Viteazul – Liviu Dică
Unirea prin cultură, unirea prin credinţă până la jertfa supremă. Astfel se poate contura portretul unui martiriu, care peste veacuri poartă nume sfânt: Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu dinspre tată trăgându-se din “vechia dungă a Craioveştilor”, născut la Brâncoveni, Olt, este cel ce a izbutit, cum scria marele istoric Nicolae Iorga “să păstreze nu numai Ţara Românească, ci întreaga naţiune, ca trup politic, ca suflet românesc, timp de mai bine de un sfert de veac”. Într-o zi sfântă, 15 august, de Sfânta Maria Mare, când doamna Marica trebuia să-şi aniverseze ziua numelui sfânt, iar domnitorul Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, s-a săvârşit cumplita tragedie: marele domnitor a fost mazilit împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu. A avut de ales între a renunţa la credinţa strămoşească sau a-şi vedea ucuşi cei patru fii. A ales să moară creştin, Brâncoveanu Constantin. O scenă de un darmatism cum rar istoria lumii a consemnat. Dar oare, câşi ştiu că la această cumolită scenă de execuţie a copiilor a asista chiar mamlor, doamna marica. Pee a nu a întebat-o nimeni ce să aleagă: A privit, cu sufletul cernit de durere cum pe rând fiii săi sunt ucişi în numele păstrării credinţei strămoşeşti.
Lavinia Bârsoghe – Balada lui Constantin Brâncoveanu
Lavinia Bârsoghe acompaniată de un grup de elevi de la Seminarul Teologic din Craiova,dirijor prof. Victor Șapcă, a interpretat cu emoție vădită Balada lui Brâncoveanu, amintind actul mazilirii domnitorului C Brâncoveanu și a fiilor săi, iar Petrică Mîțu Stoian împreună cu dansatorii Ansamblului folcloric Maria Tănase au redat o secvență din Hora de pomană, cântec grefat pe un act titual postfunerar specific zonei de N a Mehedinților, practicat înă și la românii din Bulgaria, de Paște, la Albotina.
Hora de pomană – Petrică Mîțu Stoian
Tudor Vladimirescu este cel ce a definit a fi patriot : a fi la un glas şi întru unire cu norodul, pornit numai pentru dreptate. Cererile norodului românesc sunt cuprinzătoare a noii ordini sociale. La 21 martie 1821 oastea revoluţionară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfător în Bucureşti pe Podul Calicilor. Iar mulţimea l-a întâmpinat cu opâine mare – semn al păcii şi belşugului şi l-a numit cu drag Domnul Tudor.
Cântecul lui Tudor Vladimirescu – Niculina Stoican
Iancu Jianu. Născut la Caracal, deci oltean get-beget, Iancu Jianu este craiovean prin mama sa, originară de aici, iar el a copilărit şi s-a format în Craiova. De aceea cântecul dedicat lui aminteşte că e “pui de craiovean”.
Marius Magureanu – Balada lui Iancu Jianu
Istoria cântecului “M-a făcut mama oltean”este mai puţin cunoscută. Cântecul este mândria oltenilor şi a fost creat în cinstea haiducului Iancu Jianu, în 1809 de către vestitul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, din Işalnita ca un gest de apreciere pentru vestitul haiduc după ce a învins oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova, incendiind mai multe case şi moşii de pe teritoriul Craiovei. În urma acestei bătălii de la Vidin, se pare că însuşi Iancu Jianu a fost cel care l-a rănit pe Pazvante, lăsându-l fără un ochi. Cine nu ştie de numele Pazvante Chioru’?
La întoarcerea de la Vidin, în Craiova Iancu Jianu a fost primit ca un erou. Iar cântecul a rămas în memoria colectivă drept imnul oltenilor. Tabloul folclorico-istoric a reamintit că eroii neamului au rămas în memoria colectivă, iar în cultura tradiţională sunt multe creaţii care, prin valoarea textelor şi melosul specific, au păstrat amintirea acelor vremuri şi a acelor eroi ,cărora le datorăm unitatea neamului românesc.
O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator , Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
24 martie 2018, 09:45 / actualizat: 24 martie 2018, 17:56
Președintele României Klaus Iohannis a promulgat la 13 aprilie 2017 Legea privind instituirea zilei de 21 martie – Ziua Olteniei. Proiectul a fost inițiat de 27 de deputați și senatori de la PSD, PNL, minorități, UDMR și parlamentari neafiliați.
La Craiova, întreaga săptămână a fost animată de evenimente culturale organizate de instituțiile culturale care au dorit să evidențieze valorile oltenești intrate în patrimoniul cultural național și universal.
Ziua de 21 martie 1821 este semnificativă pentru istoria românilor: este ziua când Tudor Vladimirescu, după elaborarea celui mai important document programatic al Revoluției de la 1821, Cererile norodului românesc, intră în București. În zilele de 16 și 20 martie ale aceluiași an se adresează prin două proclamații locuitorilor Capitalei. Pe 21 martie, Tudor Vladimirescu intră în București și coboară pe Podul Calicilor. Acesta este momentul care va consfinți rolul lui Tudor Vladimirescu și al pandurilor săi în formarea statului român modern.
Pentru a marca acest moment, Ansamblul folcloric ”Maria Tănase” a susținut pe scena Teatrului Național ”Marin Sorescu” din Craiova spectacolul N-auzirăți de-un oltean? (scenariul și regia: Gabriela Rusu-Păsărin, scenografia: Niculina Stoican). A fost un spectacol complex menit să evidențieze două componente esențiale: spiritul oltenesc și repere din istoria unității românilor. Membrii ansamblului s-au dovedit a fi adevărați artiști. Nu doar au interpretat sau dansat jocurile de altădată știute de bătrânii satului, dar au intrat în rolul scenei tematice și au produs emoția artistică atât de așteptată de publicul iubitor de folclor autentic.
Primul tablou a fost conceput ca o clacă, la care participă toate neamurile, argument pentru a ilustra specificitatea folclorului din toate cel 5 județe ale Olteniei: Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea. Ca la clacă, au fost nelipsiți copiii, bătrânele care le învață pe cele tinere rostul vieții (și mai ațipesc după miezul nopții), bătrânii care nu se lasă și intră în joc. Gazda clăcii a fost Niculina Stoican, reputată interpretă, om de televiziune (cu simțul intrării în rol) și managerul Ansamblului folcloric ”Maria Tănase”.
Al doilea tablou a marcat patru momente importante din istoria Olteniei, personaje istorice originare din această regiune sau din familii oltenești.
Mihai Viteazul este cel ce a înfăptuit prima unire a românilor. Scria George Coșbuc despre Craiova: ”Dacă nu ne-ar fi dat nimic alta decât pe Mihai Viteazul, ea tot ne-ar rămâne cuib sfânt dintru care ne-a ieșit viteazul cel cu șapte suflete”. Secvența cinematografică din filmul ”Mihai Viteazul” a adus un argument în plus: personajul istoric a fost interpretat de Amza Pellea, un alt oltean, iar regizorul filmului a fost Sergiu Nicolaescu, tot oltean. Doina lui Mihai Viteazul a fost interpretată de Liviu Dică.
Un al doilea moment al acestui tablou a creat emoția retrăirii unei istorii tragice: mazilirea lui Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi și cu sfetnicul Ianăchiță Văcărescu. Puțini sunt cei ce știu că la cumplita scenă a asistat chiar Doamna Marica, privind cu sufletul cernit cum pe rând sunt uciși sub ochii săi cei patru fii. Pe ea nu a întrebat-o nimeni dacă renunță la viața copiilor săi sau acceptă să-și schimbe credința. Domnitorul Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie drept exemplul de unire prin cultură și credință până la jertfa supremă. Balada lui Brâncoveanu a fost interpretată de Lavinia Bârsoghe, iar ”Hora de pomană” (specifică acestei regiuni) a fost cântată de Petrică Mîțu Stoian.
Tudor Vladimirescu a fost personajul principal al tabloului. Pentru ilustrarea personalității sale au participat membrii fanfarei Militare a Garnizoanei Craiova, elevii Colegiului Național Militar ”Tudor Vladimirescu”, membrii Ansamblului folcloric ”Maria Tănase” în haine de epocă și Petrică Mâțu-Stoian în rolul lui Tudor Vladimirescu. Un rol dificil dus cu demnitate și profesionalism până la final. Doina lui Tudor a fost interpretată cu emoție de Niculina Stoican și pentru că piesa face parte din repertoriul mamei ei, Angelica Stoican.
Născut la Caracal, deci oltean get-beget, Iancu Jianu este craiovean prin mama sa, originară de aici, iar el a copilărit şi s-a format în Craiova. De aceea cântecul dedicat lui aminteşte că e “pui de craiovean”.
Cântecul lui Iancu Jianu a fost interpretat de Marius Măgureanu.
Puțini știu că ”M-a făcut mama oltean” este cântecul creat în cinstea haiducului Iancu Jianu, în 1809 de către vestitul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, din Işalnița ca un gest de apreciere pentru vestitul haiduc, după ce a învins oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin.
Viaţa e un rotund al împlinirii. O viaţă începe În Lumea cea Mare şi devine fără de vârstă în Lumea cea fără de Dor. Și totuși, cei ce împlinesc rotundul destinului nostru sunt de-a pururi Dincolo de uitare. Iar împlinirea este chiar unirea. Și poate de aceea unirea are imaginea emoționantă a unei hore, cât rotundul format din dorințele noastre a fi împreună. Ctitorii acestui rotund al unirii s-au aşezat de-a pururi în panteonul valorilor umanității. Iar noi, la răstimpuri, poate neîngăduit de rar, îi amintim spre bucuria de-o clipă a unei sărbători. Unirea, un rotund al horei cât o licărire de-un veac.
Cel de-al treilea tablou al spectacolului a creat buna dispoziție prin spiritul hâtru al olteanului și prin cântecele de neuitat. Unde îl cunoști mai bine pe oltean? La MAT. Cârciumar (actor în adevăratul sens al termenului) a fost Constantin Enceanu. Iar simbolurile oltenești nu au lipsit; cobilița, prazul, zaibărul, pâinea în țăst și bucatele tradiționale. Iar glumele s-au ținut lanț, intrând în rol nu numai interpreții și dansatorii, ci și membrii orchestrei.
Finalul spectacolului a fost marcat de aplauze la scenă deschisă. Binemeritate momente după un spectacol, în care membrii Ansamblului folcloric ”Maria Tănase” au trăit intens fiecare clipă, oferind publicului un spectacol complex.
Spectacolul a fost transmis în direct la TVR Craiova, va fi difuzat la TVR3 în Săptămâna Luminată. Iar noi vom transmite spectacolul la MTVA, Radiodifuziunea ungară, emisiunile în limba română, sperăm, spre bucuria românilor din jurul României.
A consemnat: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune
Sunt melodii care par a avea vârsta veacului de om, par a fi dintotdeauna într-un loc şi identifică un loc. Jocul Ungurica este specific zonei de munte a Mehedinţilor şi este nelipsit la horele care încununează în rotundul bucuriei sărbătorile calendaristice şi pe cele familiale. Melodiei i s-au adăugat versuri, care exprimă starea de bucurie a celui ce nu lasă clipa să se petreacă şi o dată cu ea şi viaţa omului.
Niculina Stoican a preluat melodia de la bătrânii satului. A amprentat-o cu jovialitatea interpretării sale, cu acea bucurie de a trăi cântecul, pentru că Niculina trăieşte prin cântec şi are puterea de a transmite această trăire interioară, cum numai marii artişti sau performerii populari reuşesc. Urmărind filmul dedicat acestui cântec şi acestui joc deopotrivă veţi descoperi, în apusul de soare, copiii de la munte jucând cu dezinvoltura specifică vârstei. Şi, ca un corolar al timpului, o veţi vedea şi pe Domnica Trop, cea care îndreptăţit a primit titlul onorific de „tezaur uman viu” şi care a compus variante ale cântecului Ungurica.
Niculina Stoican şi-a dorit să promoveze zona etnofolclorică şi a reuşit în calitate de director al Festivalului Naţional de folclor „Ponoare, Ponoare”. A reunit sătenii din satele din jurul comunei Ponoarele într-o sărbătoare proteguită de Podul lui Dumnezeu şi de lapiezurile crestelor care adună în cântec şi joc ultimele raze ale apusului de soare în speranţa unui răsărit prin copiii locului de legendă.
Niculina Stoican este interpreta de muzică populară, care a reușit performanța să se detașeze de model și să impună un model. Mama sa, Angelica Stoican, a fost cea care i-a insuflat dragostea pentru cântec și i-a transmis un repertoriu autentic de la Prejna Mehedinților. Niculina a fost copilul cuminte, care și-a însușit ceea ce s-a potrivit profilului său spiritual și apoi a făcut marele pas: desprinderea de model. Și-a dorit să se individualizeze într-o lume a competiției pentru proiectarea imaginii în spațiul public prin cântec, și-a dorit să cunoască fenomenul folcloric atât din interior (ca purtător de folclor legat de spațiul cultural pe care îl reprezintă), cât și prin perfecționare în spațiu instituțional universitar. A absolvit Facultatea de etnologie și folclor a Universității din București și a înțeles că adevărata valoare trebuie respectată prin valoare. Este o voce îndrăgită grație timbrului, particularităților vocale, jovialității cu care interpretează orice melodie în graiul de la munte sau în stil oltenesc. Este o prezență agreabilă, care inspiră încredere, iar ascultându-i cântecele te desprinzi de cotidianul cenușiu și, pentru câteva clipe, trăiești bucuria omului de la munte, care are privirea spre Înalt și rădăcinile bine definite.
A fost personajul principal al emisiunii de televiziune ”Zestre românilor” (TVR) și și-a susținut licența în științe filologice cu o temă despre ”Hora de pomană” (particularități din zona Mehedinților).
Ascensiunea profesională a Niculinei Stoican este remarcabilă. Solistă mulți ani a Ansamblului profesionist ”Doina Gorjului”, interpretă de prim rang a Ansamblului artistic ”Maria Tănase”, azi este managerului acestui ansamblu și imaginea care identifică un loc: Oltenia. Declarațiile sale publice sunt urmărite cu interes, pentru că viața este o poveste, iar povestea este a tuturor, asemeni creațiilor folclorice. Este susținătoarea unui prestigios festival-concurs folcloric, Ponoare, Ponoare și aduce ca element de noutate în fiecare an editarea unui CD cu melodiile sale, la care adaugă interpretarea câștigătorului ediției festivalului din anul precedent – un mod de a disemina informații despre tinerii interpreți laureați ai festivalului de la munte.
Interviul pe care vi-l oferim în continuare ascunde multe emoții ale interpretei Niculina Stoica, cea care își conștientizează prezența în Galeria interpreților de muzică populară la Radio România Regional:
Interviu cu Niculina Stoican ilustrat cu :
Danțul prejnenilor – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Mai dă-mi, Doamne, zile multe – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Cine joacă la răscruce – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Drag mi-e muntele înalt – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune
Niculina Stoican, un nume care amintește de respectul pentru tradiții și pentru un loc dăruit de Dumnezeu cu minuni ale naturii innobilate de harul celor ce poartă cântecul popular de la munte în lumea cea mare: Mehedinți.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
