Blagoveşteniile. Ziua cucului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 25 martie 2018, 05:00

Bătrânii noştri cred că de existenţa cucului este legată însăşi viaţa şi chiar sporul de muncă al oamenilor.  Cucul, prin cântatul său la date fixe, marchează succesiunea a două fenomene astronomice, echinoxul de primăvară şi solstiţiul de vară. Iar bunavestire, este o poveste.

(varianta audio a rubricii)

Fiind de genul masculin, el, cucul, a aflat ceea ce ştia tot satul: că soaţa îl înşală. Aşa că o părăseşte (scena  nu e cinematografică iată, ci ancestrală) şi îi spune să-l caute, să-l strige, între Blagoveştenie şi Sânziene. Începe ea, Sava să strige la echinoxul de primăvară şi îi tace guriţa la solstiţiul de vară. Cucul este pretext de melancolie în cântecele de dor şi jale simbolizând nefericirea, despărţirea, singurătatea.

Să fii iubit şi să mai ai şi bani, asta da noroc! Norocul este invocat de Blagoveştenie astfel:

• La auzul primului cântat al cocoşului bine  e s-avem un ban în buzunar,  se va-nmulţi!
• Femeile pe vremuri căutau potcoave de cai morţi (nu-i o figură de stil, e un adevăr), sau un bănuţ de argint, pe care le puneau în pragul uşii, în credinţa că astfel vor avea o viaţă lungă şi belşug în casă.
• Grijă şi pentru suflet, tot contra singurătăţii, pe vremuri pe pragul uşii se puneau pâine şi sare, hrană pentru îngeri.

Este ziua când se dezleagă limba păsărilor şi bine e când auzi primul cântat al cucului să-ţi pui o întrebare, în gând, în funcţie de vârstă:

Tinerii zic:

Cucule, Voinicule,

Câţi ani îmi vei da

Până mă voi însura?

Bătrânii, ca bătrânii, mai prevăzători cu anii, zic:

Cucule, Puicucule,

Câţi ani îmi vei dărui

Până ce eu voi muri?

Numărând glasurile, se află câţi ani sunt… de bine! Să nu se uite nici avertismentul bătrânilor, pentru a alunga singurătatea: cine se însoţeşte la tinereţe cu pupăza, ajunge la bătrâneţe cuc! Cucul prevesteşte şi norocul. Noroc ai dacă eşti sănătos, fericit şi cu bani în buzunar. Veselie, acesta-i cuvântul definitoriu pentru Bunavestire.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sacrificarea porcului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 decembrie 2017, 19:00 / actualizat: 17 decembrie 2017, 20:03

Din această zi şi până la Crăciun porcii sunt foarte trişti. Parcă ar şti că le-a venit vremea. Ca şi la oameni presimţirea că se apropie sfârşitul e o stare de preştiut, parcă ar şti şi trebuie să se pregătească. Din ziua de Ignat se adevereşte şi vorba: „Paşte fundul, Crăciun sătul”. După tăiatul porcilor se umple cămara gospodarului cu „bucături”, bucăţi de carne prăjite în untura de porc şi păstrate în garniţă.

(varianta audio a rubricii)

„Ignat, Ignat, porc umflat”  e o altă vorbă care aminteşte tot de prea plinul acestei zile, pentru cine are porc.

Se spune că la naştere o ursitoare, una din cele trei toarce firul vieţii. Peste ani firul trebuie îngrijit pentru a nu se rupe nefiresc. Cum anul e pe sfârşite, îmbătrâneşte, şi fuiorul îşi toarce firul, bine e să ne-amintim de Inătoare, nevasta lui Ignat.

În Oltenia prinderea şi înjunghierea porcului reprezintă un adevărat ritual. Femeile nu asistă, că sunt miloase şi dacă ţi-e milă de animal, se-ntăreşte carnea pe el. De unde şi vorba: Are şoricul gros, vorbă spusă unuia de care ţi-a fost milă şi te-a cam înşelat.

În Oltenia după sacrificare porcul e-ncălecat de un copil,  ca să-ţi stea norocul în casă şi să nu se strice carnea până la Crăciun. Şi cum, după înjunghiere se face animalului semnul crucii după ceafă, că aşa se-nchină răposatul, să te-mpaci cu despărţirea, tot aşa se face semnul crucii cu sângele porcului pe fruntea copiilor, ca să-ţi rămână semnul bun în casă, pe chipul cel mai curat, al copilului. Şi se spune: La anul şi la mulţi ani cu sănătate!

Pe vremuri se făceau opinci din şoriciul porcului, azi doar bidinele din păr de porc.

Bătrânele ştiu că trebuie să ferească grăsimea, să nu fure vreo fermecătoare şi din ea să facă mai apoi „din cele necuvenite”.

Şi nici băşica porcului nu e de lepădat. Copiii pun bănuţi în ea şi-i zornăie sub ninsoarea de gânduri bune a serilor la colindeţi.

Nevasta lui Ignat este Inătoarea. În credinţa populară este o femeie urâtă şi urâcioasă, opăreşte mâinile femeilor care torc în zilele până la Sfântul Ioan Botezătorul. Se zice că, dacă torc, „ridică furca împotriva crucii”  şi în consecinţă „li se torc zilele” (se scurtează). Doar de tors sunt păsuite, de făcut bucate şi curat şi de-ngrijit animalele de-au mai rămas prin bătătură, nu le scuteşte nici Sfintele sărbători.

Ignatul vesteşte sărbătorile cele mari!

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Blagoveşteniile. Ziua cucului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 martie 2017, 05:00

Tradiții: o rubrică realizată de Gabriela Rusu-Păsărin, Radio România Regional

Bătrânii noştri cred că de existenţa cucului este legată însăşi viaţa şi chiar sporul de muncă al oamenilor.  Cucul, prin cântatul său la date fixe, marchează succesiunea a două fenomene astronomice, echinoxul de primăvară şi solstiţiul de vară. Iar bunavestire, este o poveste.  Fiind de genul masculin, el, cucul, a aflat ceea ce ştia tot satul: că soaţa îl înşală. Aşa că o părăseşte (scena  nu e cinematografică iată, ci ancestrală) şi îi spune să-l caute, să-l strige, între Blagoveştenie şi Sânziene. Începe ea, Sava să strige la echinoxul

de primăvară şi îi tace guriţa la solstiţiul de vară.

(varianta audio a rubricii)

Cucul este pretext de melancolie în cântecele de dor şi jale simbolizând nefericirea, despărţirea, singurătatea.

Să fii iubit şi să mai ai şi bani, asta da noroc! Norocul este invocat de Blagoveştenie astfel:

• la auzul primului cântat al cocoşului bine  e s-avem un ban în buzunar,  se va-nmulţi!
• femeile pe vremuri căutau potcoave de cai morţi (nu-i o figură de stil, e un adevăr), sau un bănuţ de argint, pe care le puneau în pragul uşii, în credinţa că astfel vor avea o viaţă lungă şi belşug în casă.
• grijă şi pentru suflet, tot contra singurătăţii, pe vremuri pe pragul uşii se puneau pâine şi sare, hrană pentru îngeri.

Este ziua când se dezleagă limba păsărilor şi bine e, când auzi primul cântat al cucului, să-ţi pui o întrebare, în gând, în funcţie de vârstă:

Tinerii zic:

Cucule, Voinicule,

Câţi ani îmi vei da

Până mă voi însura?

Bătrânii, ca bătrânii, mai prevăzători cu anii, zic:

Cucule, Puicucule,

Câţi ani îmi vei dărui

Până ce eu voi muri?

Numărând glasurile, se află câţi ani sunt… de bine! Să nu se uite nici avertismentul bătrânilor, pentru a alunga singurătatea: cine se însoţeşte la tinereţe cu pupăza, ajunge la

bătrâneţe cuc! Cucul prevesteşte şi norocul. Noroc ai dacă eşti sănătos, fericit şi cu bani în buzunar. Veselie, acesta-i cuvântul definitoriu pentru Bunavestire.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin