Valahii din Moravia – monografie fotografică

Publicat de Camelia Teodosiu, 30 noiembrie 2023, 13:14

În această ediție a emisiunii, așezăm pe rafturile Bibliotecii noastre o monografie fotografică despre valahii din Moravia.

Oamenii de aici i-au impresionat pe cei trei reprezentanți ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea  –  Gheorghe Petrilă,  Constantin Demeter și Ovidiu Gabor care, în perioada 24 august – 6 septembrie 2023, s-au deplasat în Republica Cehă, pentru  realizarea primei etape, cea de documentare, a proiectului  ”Valahii din Moravia – Monografie fotografică”.  Acest proiect al Asociatiei Etno Foto Art, s-a desfășurat sub egida și cu finanțarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Odată realizate câteva sute de fotografii, cu privire la Valahii din Moravia, următoarea etapă o reprezintă, un proiect expozițional care va fi vernisat la București.

Invitat în emisiunea noastră, Ovidiu Gabor ne va povesti și împărtăși impresii din timpul acestei călătorii. Începem cu o scurtă descriere a proiectului:

Ovidiu Gabor: Prin acest proiect, membri ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea și-au propus să realizeze o monografie fotografică a ținutului Valassko din Moravia, regiune din estul Cehiei, învecinată cu Slovacia și Polonia, despre oamenii, tradițiile și obiceiurile din această regiune.

Prima etapă a proiectului, cea de documentare și realizare a fotografiilor s-a desfășurat în perioada 24 august – 6 septembri 2023.

Astfel, în perioada amintită, au fost parcurși peste 1000 de km, în ținutul/districtul Valasško,  iar cercetarea a fost efectuată în peste 20 de localități. Conform unui plan systematic, care a mai fost folosit și în proiectele anterioare, s-au efectuat fotografii documentare asupra reliefului zonelor cercetate, asupra localităților, bisericilor, caselor tradiționale, și nu în ultimul rând, au fost fotografiați oamenii. Și binențeles că partea cea mai interesantă a cercetării au constitui-o oamenii și mai ales poveștile lor.

Camelia Teodosiu: Propun să începem aceste povești cu elementele care v-au impresionat în mod deosebit și cele în care ați simțit că vă regăsiți – frumusețea locurilor, a oamenilor, obiceiuri și tradiții, elemente lingvistice comune…

Ovidiu Gabor: Ținutul Valasško este un teren muntos prietenos, cu înălțimi domoale de până la 1300 m,acoperite cu păduri de foioase și rășinoase sau cu fânețe montane, cu văi accesibile – locuri ideale pentru practicarea păstoritului și prelucrarea lemnului, activități ce i-au definit de-alungul secolelor pe locuitorii acestor meleaguri. Localitățile – specifice pentru zona deluros-muntoasă, așezate în general de-a lungul văilor sau în luncile de la confluența văilor.

Oamenii țínutului – mândri că sunt Valašsko, nu sunt și nu se consideră o minoritate națională; Valašsko are mai degrabă semnificația de oameni ai muntelui, la fel cum la noi oamenii din Munții Apuseni își spun ”moți”. Mie personal mi-au plăcut întâlnirile cu doamnaVladislava Hrubesová din Velke Karlovice, creatoare de costume populare, cu domnul Miroslav Janík din Valašska Klobouky, fondatorul unei Asociații care se dedică intens protejării naturii și a peisajului și dezvoltă o serie de activități și proiecte extraordinare privind conservarea pâșunilor, tânăra familie Radek Fryzelka și Zuzana Fryzelková, cultivatori de ierburi și plante aromatice tradiționale (mentă, gălbenele, mușețel și altele) pentru ceaiuri și industria farmaceutică. Filosofia de viață a acestor  reprezentanți ai comunității valahe, revenirea la valorile și modul tradițional de viață și activitățile de conservare a zonei pastorale montane m-au impresionat profund.

Ocupația – industrializarea și mecanizarea survenite în secolul XX-lea, și-au spus cuvîntul și asupra preocupărilor populației din ținutul Valasško. Foarte mulți oameni lucrează în orașele mai apropiate (Rožnov pod Radhoštěm, Vsetín, Valašské Meziříčí), iar tinerii își continuă studiile superioare în orașele mari, Ostrava, Zlin, Brno sau chiar Praga. Cu toate acestea, pământurile sunt lucrate și bine întreținute, ocupațiile tradiționale revenind în ultimii ani în atenția multora dintre locuitorii zonei. Un trend important îl constituie accesarea de fonduri pentru reactivarea unor activități tradiționale, cum ar fi păstoritul și prelucrarea laptelui și a lânei. Dintre meșteșugurile mai vechi, țin să menționez că în cele două săptămâni, am întâlnit mai mulți meșteri populari: fierari, un creator de instrumente muzicale de suflat, o creatoare de costume populare, tâmplari, un tăbăcar (opinci, curele, hamuri) etc.

Multe dintre aceste meșteșuguri și  obiceiuri pot fi văzute pe tot parcursul anului și la Muzeul în aer liber din Roznov pod Radhostem (Muzeu al satului Valah), unde meșteșugarii din ținut sunt invitați să își prezinte măiestria în cadrul programelor de promovare a tradițiilor. Pe parcursul unui an se organizează fel de fel de festivaluri și programe de obiceiuri și meșteșuguri printre care făcutul pâinii, prepararea mâncărurilor tradiționale, pregătirea ouălelor pentru sărbătorile pascale, cusutul hainelor tradiționale, prelucrarea lemnului, modelarea fierului (în principal potcoave pentru cai) și altele.

Camelia Teodosiu: Spuneți-mi dacă ați găsit case tradiționale în localitățile vizitate.

Ovidiu Gabor: Astăzi, dacă vrei să vezi case vechi din bârne în habitatul lor natural și nu în muzeu, trebuie să mergi cât mai înspre munte, pe văile mai putin accesibile, pentru că în centrele rurale mai mari oamenii si-au construit case noi. Noi am găsit astfel de case, multe din ele fiind renovate și adaptate necesităților actuale. Renovarea acestora este costisitoare, mult mai costisitoare decât construcția unei case noi. Cu toate acestea in ultimul deceniu interesul pentru renovarea caselor tradiționale a crescut, multe dintre acestea fiind introduce în circuitul turistic.

Aș vrea să revin însă la hrana locuitorilor de pe aceste meleaguri: o supă tipică, aici, este Valašska Kyselice, o supă acrișoară cu gust de usturoi, făcută din varză acră și căte-un pic de ciolan afumat, ori costițe afumate. Iar desert este binecunoscuta „frgaly”, un fel de pizza valahă, un blat ce se servește ca desert, în felii precum pizza, doar că blatul este mai dulce, umplut cu pastă de fructe sau brânză dulce. De Crăciun, se mănâncă în mod tradițional o supă de fructe, de regulă din prune uscate, provenite de la uscătoriile de fructe, care se găsesc la tot pasul în satele de aici.

Camelia Teodosiu: Ce ne puteți spune despre limba vorbită de locuitorii din Valahia Moravă?

Ovidiu Gabor: Limba folosită este limba cehă, existând binențeles și un dialect Valašsko. De remarcat este faptul că în acest dialect  se mai păstrează câteva cuvinte binecunoscute în zonele pastorale din România. De pildă, cuvântul bača, care în limba cehă nu are corespondent, constatându-se că are originea la vechii valahi, care îngrijeau oile pe munte; gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls, (kýbl este găleata cea de toate zilele), urda = urdă, bryndza = brânză, kosar = coșar, watra, salasz/salaš = locul unde stă ciobanul cu oile; magura = vârf de munte  întâlnit în Valašsko, polana = poiana, pietra = piatra, czadca = ceața, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică, strunga, kornuta, kotelnica,  mierlok = mielul, rumiga = rumega, cetina, sihla = sihlă (pădure deasă de copaci tineri), kameșnica = cămașa, dunga = curcubeu, putnia = putină, trombita = trâmbiță,  klapocz = clopot, grapa = groapă, în sensul pantă abruptă, rastoka = răstoaca, locul unde se deviază un râu pentru a prinde pește mai ușor, grun = grum/grumuri, cuvânt vechi românesc cu înțelesul de grămadă, stivă, teanc, ploština = ploștină, ceea ce înseamnă un teren umed sau o pășune lângă o apă, kosa = coasă pentru cosit, žinčica = jintiță, parte a zerului care se depune pe fundul vasului când se prepară urda, slanina = slănină, solanec = saramură, vlna = lână. Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale specific domeniului pastorației, celor care se ocupă de creșterea ovinelor. Acestor cuvinte, transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi, care au ajuns aici în numele transhumanței, se cuvenea să le acordăm atenție și să petrecem timp de două săptămâni în mijlocul lor. Referitor la Republica Cehă, termenii de mai sus, sunt regionalisme care pot fi intalnite doar districul Valašsko, Regiunea Moravia.

Localitățile vizitate/cercetate: Rožnov pod Radhoštěm,  Vsetín,  Valašské Meziříčí, Jasenná,  Liptal,  Halenkov,  Hovisky,  Hovezí,  Huslenky,  Valašska Bistříce, Valašska Klobouky,  Pustevny,  Zubří,  Seninka,  Valašske Polanka,  Lidečko,  Vlachovice,  Hutisko-Solanec,  Velké Karlovice,  Solanec pod Soláněm,  Valašske Prikazy,  Poteč.

Notă:

Muzeul Valah în Aer Liber (Valašské muzeum v přírodě) este un muzeu în aer liber în Rožnov pod Radhoštěm, Vlahia Moravă, Cehia. Muzeul este dedicat să conserve și să prezinte cultura și tradițiile vlahe. Este al doilea cel mai vechi, și cel mai mare muzeu în aer liber din Cehia.

Muzeul este format din trei părți independente: micul oraș de lemn, satul vlah și Valea Morii de Apă. A fost listat ca monument național în Cehia.

Muzeul a fost înființat de către frații Jaroněk, care proveneau dintr-o familie de meșteri și muncitori din clasa muncitoare. Bohumír Jaroněk, un pictor și artist grafic, a dezvoltat un interes deosebit pentru casele vlahe. In 1895 el a vizitat Expoziția Etnologică Ceho-Slavă din Praga, unde a văzut o expoziție în aer liber, cu case valahe. In 1909, frații Jaroněk s-au stabilit în Rožnov, și după scurt timp, Alois Jaroněk a călătorit la primul muzeu în aer liber din lume, aflat la Stockholm.

Între 1911 și 1925, frații au dezvoltat conceptul de muzeu în aer liber în Rožnov și a devenit realitate. În 1925, în timpul unui festival numit „Anul valah”, muzeul a fost deschis. În acel moment, acesta conținea două case mari – primăria și o casă din secolul al XVIII-lea – și câteva clădiri mai mici. Cu timpul, mai multe clădiri au fost adăugate în complex. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial un grup de tâmplari, sub conducerea lui Michal Fabián, au ridicat o biserică de lemn, folosind planurile bisericii de lemn din Větřkovice, lângă Příbor, care a ars în 1878. Partea inițială a muzeului a devenit ulterior numită micul oraș de lemn.

A doua parte a muzeului a fost construită prin anii 60’. Această parte reprezintă un sat tipic valah și constă în aproximativ 40 de clădiri. A treia parte – Valea Morii de Apă – a fost deschisă în anii 80’ și constă în multe mori și alte structuri care reprezintă lucrările și fabricarea realizate în sate, permițând vizitatorilor să se familiarizeze cu metodele tradiționale de producție și condițiile de lucru – Sursa: Wikipediaor.

Realizator: Camelia Teodosiu

Fotografii: Asociația ETNO FOTO ART din Oradea

Maia în rețete cu secrete… dezvăluite la Târgul Pâinii

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 septembrie 2023, 10:17

Bun găsit în spațiul dedicat ideilor și subiectelor care inspiră frumusețea vieții.

Pentru subiectul acestei ediții a emisiunii, m-am oprit la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Printre multe evenimente desfășurate aici, de Ziua Satului Românesc, toate pline de frumusețea tradițiilor și obiceiurilor noastre, s-a numărat și Târgul Pâinii.

Sub forme variate, de la cea rotundă asociată simbolurilor solare, la cea împletită care amintește de dualismul universal sau chiar antropomorfă (colindeții sau bolindeții), pâinea a însoțit marile evenimente din viața omului, marcând pragurile spre un nou început ce se dorește plin de prosperitate, speranță, bucurie.

La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Tărgul Pâinii a adus în atenția vizitatorilor complexitatea valențelor alimentului care ocupă un loc important în orice civilizație.

Pâinea este element central al ritualului religios – darul suprem făcut de Dumnezeu omului, prin care se săvârșește unirea cu Iisus Hristos în Taina Euharistiei: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu”. Ea este prezentă în viața noastră de zi cu zi și capătă valențe aparte la evenimentele bornă ale parcursului noastre pe acest Pământ – la nașterea copilului, la nuntă, dar și la înmormântare, văzută ca o trecere spre viața veșnică.

Printre brutarii artizani prezenți la eveniment am întâlnit-o pe doamna Carmen Pop, invitata acestei ediții, care ne împărtășește din experiența acumulată și chiar ne dezvăluie cum putem face o pâine sănătoasă, gustoasă, simplă sau plină de aromele unor ingrediente.

Pentru a cunoaște tainele și puterile nebănuite ale pâinii, bucurându-ne de nenumăratele arome și forme pe care le îmbracă, de la cea tradițională ce amintește de copilăria din curtea bunicilor, până la cele mai surprinzătoare creații, Carmen Pop  s-a specializat în brutărie artizanală.

Sfaturile din mărturisirea ei merită păstrate în rețetarul familiei pentru că în mod cert valențele unei pâini bune vor fi apreciate dincolo de timp.

Poaspăt scoasă din cuptor, pâinea cu maia spune povești (descifrate de Carmen Pop)

Întotdeauna m-a fascinat lucrul cu mâinile. Obișnuiam să stau lângă mama, când frământa cozonacii de Paște sau de Crăciun. Îi țineam ligheanul și, din când în când, mâncam din aluat. Am învățat când era cozonacul fermentat, când era dospit, tocmai bun de uns cu ou și băgat la cuptor. Îmi amintesc de mirosul de cozonac din casă și de cum îmi doream să mănânc din el cald și nu aveam voie “că îmi cade greu la stomac”.
Apoi, am avut norocul să îmi petrec vacanțele la bunici, la 30 de km de București.
Dar ce îmi amintesc cu drag, era pâinea pe care o făcea. Și vatra din gradină. Era un cuptor din chirpici, în grădină, chiar lângă bucătăria de vară.
Vineri era ziua când bunica facea pâinea.
Bunica avea niște mingiuțe de aluat uscat, alotele, puse într-o traistă, lângă ușa de la bucătărie. Cu o zi înainte scotea 2-3 pe care le înmuia în apa călduță. După vreo 3 ore le amesteca cu niște făină , le acoperea cu un ștergar și le lăsa la fermentat pe soba, într-un loc ferit. Vinerea dimineață, cu noaptea-n cap, se trezea și începea să frământe câte o albie de făină. Sprijinea copaia de lemn, la un capăt, de un prosop. Punea făina la un capăt al albiei și la celălalt apa călduță. Și, ușor, începea să amestece cu mâinile apa cu făină și acel aluat pe care îl făcuse cu o seară înainte. Puțin câte puțin, mai adăuga făină de la celălalt capăt al albiei până ajungea la hidratarea dorită. Desigur, nu era nimic cântărit.
Și frământa bunica, de mi se părea o eternitate, cu ochii de copil de atunci. Și dădea cu aluatul ăla, și îl întorcea pe toate părțile. De fiecare dată, îi ceream aluat și mă jucam cu el. În loc de plastilină.
După frământat, îi dădea aluatului o formă rotundă și îi făcea o cruce în aer cu degetele și îl acoperea cu un ștergar. Și îl punea, și de data asta, la loc cald și ferit. După vreo alte 2 ore, timp în care aluatul era rotund și umflat de la atâta fermentare, îl lua, îi dădea câteva palme ferme, îl tăia cu un cuțit în 4 bucăți mari și într-una mai mică. Din cele 4 mari făcea pâini rotunde pe care le punea la dospit, înapoi în albie, separate. Pe a cincea o frământa cu puțin mălai, făcea alte alotele și le punea la uscat într-o tavă. Pentru pâinile viitoare.
Apoi făcea focul în vatră și când era bine încinsă și aluatul tocmai bine dospit, îl punea în vatră și sigila gaura cu o tablă. Apoi, când pâinea era coaptă, o bătea bine pe fund „să sune a gol” dar și să o curețe de cenușă. O păstra acoperită în niște ștergare țărănești. Aveam pâine o săptămână.

În urmă cu 10 ani, m-am hotărât să fac școala de bucătari, în România. Mi s-a părut “ca o ceafă de porc cu cartofi prăjiți, într-o cârciumă care vinde porțiile la 100 de grame!” Dezamagită, am hotarât săp lec în Franța, la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Acolo, am învățat bucătaria franțuzească, boulangerie și viennoiserie. Pentru mine, a fost o experiență uimitoare dar și o dezvoltare personală. Îmi place să spun că a fost armată pentru mine.
După școală, lucrurile au început să devină serioase și am simțit nevoia să mă perfecționez în brutărit. În Spania, la Barcelona și Madrid, am învățat de la cei mai buni brutari din Europa și Asia. Apoi, pentru că exista o comunitate incredibilă de brutari entuziaști în toată lumea dar și în București, m-am întâlnit cu ei și am învățat de la fiecare. Procesul de învățare nu se termină niciodată. Cărțile citite, atelierele și lucrul cu alutatul te fac mai bun și mai încrezător, pe zi ce trece.
Cu toată această experiență, am început să predau la rândul meu. Și fac asta cu pasiune și bucurie că pot împărtăși din cunoștințele mele. Pentru că am credința ca pâinea făcută cinstit îți oferă o mare satisfacție.

Ingrediente simple.

Făină de bună calitate, apă, maia și sare.
Făină special făcută pentru produsele de panificație. O făină căreia i se cunosc caracteristicile încă dinainte de a o cumpăra și știu exact ce poate să îți ofere. O făină care are calitate constantă și e sigură din punct de vedere nutrițional. O făină fără enzime adaugate, măcinată pe piatră și pe cât posibil bio.
Aș vrea să susțin cu drag producătorul român și agricultura românească dacă ar putea să îmi ofere făina de care am nevoie.
Făinurile folosite sunt diverse și insist pe făina integrală, făina din grâne antice (kamut, speltă), secară, hrișcă și, bineînțeles, făina albă căreia eu îi adaug întotdeauna, în rețete, un procent mic de făină integrală, pentru un gust profund.

Pâinea artizanală cu maia

Maiaua. Fără alt agent de creștere. Fără drojdie. Fermentarea și dospirea lentă ajută la dezvoltarea aromelor și o digestie ușoară. E de mare ajutor în stoparea intoleranței la gluten – glutenul este parțial digerat în timpul fermentației lente (nu vorbim aici de boala celiacă). Apariția intoleranței la gluten este asociată consumului de pâine obținută prin fermentarea accelerată cu drojdie de bere. Pâinea cu maia are un indice glicemic mai mic deca tpâinea cu drojdie, astfel că ea poate să fie consumată moderat și de diabetici.

Maiaua este o cultură de bacterii ce se găsesc în bobul de grâu. În maia se găsesc 2 tipuri de drojdie sălbatică – Saccharomyces exiguus şi Candida milleri, care apar spontan pe boabele de cereale. Împreună cu bacteria de acid lactic Lactobacillus sanfranciscensis, Candida milleri trăiește în maia într-o simbioză perfectă (C. milleri nu poate metaboliza maltoza, în schimb Lactobacillus se hrăneşte cu maltoză). Procesul de fermentare tradițională, adică pe perioade lungi de timp, asigură o activitate metabolică ridicată și îi conferă pâinii acel gust unic și inconfundabil.
Fiecare își crește maiaua diferit. Există maiale cu hidratare de 100%, de 70%, de 50%. În funcție de ce rezultate vrei să obții, îți alegi hidratarea maialei. Maiaua mea are o hidratare de 60%.

Rețetele mi le fac singură sau mi le adaptez în funcție de făina folosită. Metoda este importantă și ea se schimbă în funcție de făină, de temperatură, de timp și de condițiile meteo.
Fiul meu de 8 ani este cel mai mare critic. A crescut lângă aluat. Știe despre dezvoltarea glutenului, despre hidratare, despre crestarea aluatului înainte să îl bag în cuptor. Dar ce e cel mai important e că pâinea coaptă îi spune povești. Proaspăt scoasă din cuptor, coaja crocantă îi spune fiului meu cele mai frumoase povești și e o ancoră pentru adultul ce va deveni.

www.flourpower.ro

https://www.facebook.com/flourpower.ro/

Instagram: flourpowerb

Realizator emisiune: Camelia Teodosiu

Foto: Carmen Pop / Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Obiceiuri şi superstiţii de Crăciun!

Publicat de Andra Radu, 25 decembrie 2021, 12:22

Legendele naşterii Domnului zugrăvesc peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi avea case mari, grajduri, coşare şi târle pentru vite. Pe neaşteptate, în acest sat liniştit soseşte o femeie necunoscută, care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, acesta o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta, fără să ştie că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte sau o trimite să nască în grajdul vitelor.

Crăciuneasa ajută străina să nască, faptă pedepsită de Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Moş Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul creștin şi sfântul cel mai bătrân.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Obiceiuri şi superstiţii de Crăciun

În dimineaţa de Crăciun, femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase şi bogate. Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.

Dacă este cer senin de Crăciun, va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion.

De Crăciun, pâinea se aşează sub masă, ca să atragă norocul, iar sub faţa de masă se pune pleava de grâu, pentru belşug.

„Ucenicii lui Moș Crăciun” la Muzeul Satului

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 decembrie 2021, 13:00 / actualizat: 14 ianuarie 2022, 12:05

Biblioteca noastră de Bucurii își extinde spațiul la Muzeul Satului, unde în această perioadă au loc o serie de activități menite să te introducă în atmosfera de vis a Crăciunului.

De data aceasta, vă întâmpin printre brazi împodobiți, colinde, ateliere de creație cu „Ucenicii lui Moș Crăciun”, expoziții, evenimente, obiceiuri și tradiții specifice sărbătorilor de iarnă…toate aici, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Articol integral și podcast pe romaniadenota10.ro

Festivalul de datini şi obiceiuri „Tradiţiile verii” începe la Craiova!

Publicat de Andra Radu, 19 iulie 2021, 10:30

Consiliul Judeţean Dolj şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, în parteneriat cu Opera Română Craiova şi cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Municipal Craiova, organizează marţi, 20 iulie 2021, de la ora 18:00, Festivalul de datini şi obiceiuri „Tradiţiile verii”, ediţia a IX-a, la Teatrul de vară din Parcul „Nicolae Romanescu”.

Ansambluri din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi vor prezenta obiceiuri de vară din lumea satului, ca: Sânzienele sau Drăgaica, Paparudele, Muma Ploii. Participă ansamblurile folclorice „Liliacul” din Baia de Aramă – Mehedinţi, „Roua” din Cloşani – Padeş – Gorj, „Doina Mischiului” din Mischii – Dolj, „Hora Desnăţuiului” al Casei de Cultură „Adrian Păunescu” din comuna Bârca – Dolj, „Trandafirul” al Casei de Cultură din oraşul Dăbuleni – Dolj, „Muguraşul” din Şimnicu de Sus – Dolj.

Accesul la eveniment este gratuit şi se va face, în limita locurilor disponibile, respectând distanţarea fizică şi în conformitate cu normele de protecţie a sănătăţii populaţiei, în contextul epidemiei cu noul coronavirus.

Sava Negrean Brudașcu – (în)cântarea populară a harului

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 iulie 2021, 18:56

În Biblioteca de Bucurii este prezentă îndrăgita interpretă de muzică populară ardelenească Sava Negrean Brudașcu într-un dialog pentru tihna sufletului despre valorile dobândite în familie și cum ne ajută aceste repere morale, tradiționale, educaționale…să devenim oameni frumoși și luminoși.

Încep prin vă mărturisi că bucuria prezenței doamnei Sava Negrean Brudașcu, în emisiune,  este dată nu numai de recunoașterea performanței artistice prin cântecul popular pe care îl interpretează cu atâta har, ci și de tot ceea ce face cu dăruire și ajunge la sufletul oamenilor – promovarea obiceiurilor și tradițiilor românești, pământul pe care îl lucrează, grădina pe care o îngrijește, bucatele pe care le gătește, vorbele bune spuse cu îndumnezeire…Pentru că are sufletul plin de drag și bucurie.

Vă invit să ascultați această ediție a emisiunii în care Sava Negrean Brudașcu  ne emoționează cu tot ce ne transmite – amintirile dragi ale copilăriei, experiențele inedite care i-au dat siguranță și curaj, reperele pe care suntem datori să le transmitem copiilor noștri ca să se simtă în echilibru, bucurie și plini de încredere.

Podcast pe romaniadenota10.ro

Tradiţii şi obiceiuri de Paște!

Publicat de Andra Radu, 2 mai 2021, 08:30

O credinţă răspândită în România este aceea că cei care pleacă din această lume în ziua de Paşte merg direct în rai, porţile acestuia fiind deschise în această zi, şi, având în vedere că cerurile se deschid, sufletele răposaţilor se întorc acasă, pentru a-i proteja pe cei dragi.

De asemenea, cei născuţi în ziua de Paşte se spune că vor avea o viaţă luminată şi plină de noroc.

Masa de Paşte este construită în jurul preparatelor din carne de miel, ciorbă, friptură sau drob, simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Se spune că de Înviere este bine ca oamenii să fie îmbrăcaţi cu o haină nouă, care ar simboliza purificarea.

De asemena, nu este bine ca de Înviere să se doarmă, fiindcă restul anului va aduce somnolenţă, ghinion sau recolte slabe.

Se spune că masa de Paşti trebuie să se începă cu consumul unui ou, existând credinţa că astfel trupul va fi sănătos întreg anul, apoi peşte – pentru a fi sprinten precum acesta – şi mai apoi pasăre – pentru a fi uşor ca aceasta.

O altă tradiţie arată că dacă în ziua de Paşti prima persoană care intră în gospodărie este bărbat, acolo va exista noroc peste an.

Acestea sunt tradiţii şi obiceiuri larg răspândite la nivelul ţării în comunitatea creştin-ortodoxă.

Obiceiuri și tradiții de Dragobete!

Publicat de Andra Radu, 24 februarie 2020, 11:19

Dragobete, numit și Cap de Primăvară, era sărbătorit pe 24 februarie. După legendă, el este fiul Babei Dochia.

Identificat cu Cupidon şi cu Eros, Dragobetele este asemuit cu un flăcău frumos care umblă prin pădure şi sărută fetele.

Un simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

În această zi, se auzea pretutindeni zicala: „Dragobetele sărută fetele”. Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi.

În ziua de Dragobete, considerată, local, prima zi de primăvară, fetele şi băieţii se adunau în grupuri şi ieşeau hăulind şi chiuind în câmp, de unde adunau viorele şi tămâioare. Din zăpada netopită până atunci fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.

La Muzeul Satului Bănățean din Timișoara va fi organizată o șezătoare la care vor participa grupul „Senioarele” din şi „Tinerele condeie”, Lia Lungu, cu „Cântece și descântece de dragoste” și Maria Garas cu poezie și cântec de dragoste.

De asemenea, o nouă întâlnire cu bucătăria tradițională a Olteniei, precum și a vlahilor din Bulgaria, va avea loc la Calafat, astăzi, în cadrul evenimentului „Dolju-n bucate”.

Evenimentul, inspirat de Dragobete, se va desfășura la ora 15:30, la Casa de Cultură a Municipiului Calafat.

Sfântul Apostol Ștefan!

Publicat de Andra Radu, 27 decembrie 2019, 10:00

În fiecare an, la 27 decembrie, în cea de-a treia zi a Marelui Praznic al Nașterii Domnului, este sărbătorit Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, primul martir creștin.

Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli, din motive pastoral-misionare, după cum relatează Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiți eliniști), de cultură și limbă greacă, aveau sinagoga lor aparte, la Ierusalim, și oficiau slujbele în limba greacă, nu în limba ebraică.

La un moment dat aceştia s-au plâns că la distribuirea zilnică a bunurilor, în special a hranei, văduvele eliniste nu mai ajungeau să primească aceste ajutoare. Întrucât doar Sfinţii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugăciunile, de a frânge pâinea – împărtăşania, şi de a catehiza în cadrul întrunirilor liturgice, au propus mulţimilor să fie aleşi „şapte bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înțelepciune”, pe care să-i rânduiască pentru această slujire.

Au fost, astfel, aleşi: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. Ştefan, cel care se bucura de întâietate în rândul diaconilor, fiind arhidiacon, a atras mânia evreilor prin minunile pe care le săvârşea, aceştia promovând martori mincinoşi care l-au acuzat pe Ştefan că necinsteste credinţa ebraică.

Ştefan a fost dus la Sinedriu, unde a ţinut o predică în care a afirmat că poporul evreu a ignorat şi a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut sa îl facă, a reamintit de conflictul dintre Israel şi Dumnezeu, în toată perioada de după Moise, şi a arătat diferenţa dintre Lege (Decalog) şi Evanghelie – căci potrivit unei tradiţii ebraice, Moise a primit Legea în Sinai, de la îngeri, deci cu un rol secundar în comparaţie cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Mânia evreilor a atins cote maxime, astfel că Ştefan a fost scos din Cetate şi a fost omorât cu pietre, el devenind primul martir creştin.

Inima mucenicului Ştefan a fost o oază de credinţă, o văpaie de dragoste mai mare decât moartea, de unde a apărut iertarea duşmanilor, în clipa în care îşi dădea duhul, sub o ploaie de pietre. Ştefan spunea atunci „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, fiindcă pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr pe nume Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care a devenit din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor.

Astfel, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce îi prigoneşte pe creştini şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în ”vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel, stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos.

Sfânta Tradiţie arată că în timp ce mulţimea îl ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, pe o ridicatură de pământ, stăteau şi priveau, dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan, ucenicul Domnului.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat (identificată cu Valea Cedrilor – Chedron – din Cetatea Ierusalimului), vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii, iar în apropierea bisericii se afla una din cele şapte porţi ale cetăţii, care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

În limba greacă, Ştefan înseamnă „coroană” şi se referă atât la râvna de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos, cât şi la faptul că el este primul dintr-un nesfârşit şir de martiri din lumea creştină.

De sărbătoarea Sfântului Ştefan se legă mai multe tradiţii şi obiceiuri.

Astfel, o veche tradiţie, arată că cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană a Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi. Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

Se spune că în ziua praznicului, este de preferat să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie. De Sfântul Ştefan se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachete cu mâncare se împart şi unor persoane tinere, care poartă numele mucenicului Ştefan. De asemenea, tot în această zi se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

În unele zone din ţara noastră există tradiţia preparării „Pâinicillor Sfântului Ştefan”, dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, de formă rotundă – amintind de pietrele cu care a fost ucis, produse care se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart săracilor.

Sărbătoarea Crăciunului la români!

Publicat de Andra Radu, 25 decembrie 2019, 10:00

În cultura românească, Crăciunul este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor și eroilor din basme, dar şi calităţi și defecte specifice oamenilor.

Legendele naşterii Domnului zugrăvesc peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi avea case mari, grajduri, coşare şi târle pentru vite. Pe neaşteptate, în acest sat liniştit soseşte o femeie necunoscută, care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, acesta o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta, fără să ştie că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte sau o trimite să nască în grajdul vitelor.

Crăciuneasa ajută străina să nască, faptă pedepsită de Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Moş Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul creștin şi sfântul cel mai bătrân.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Obiceiuri şi superstiţii de Crăciun

În dimineaţa de Crăciun, femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase şi bogate. Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.

Dacă este cer senin de Crăciun, va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion.

De Crăciun, pâinea se aşează sub masă, ca să atragă norocul, iar sub faţa de masă se pune pleava de grâu, pentru belşug.

O superstiţie spune că pentru a fi protejat de deochi şi de farmece, se pun în cele patru colţuri ale mesei usturoi şi seminţe de mac.

Copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

Ajunul Crăciunului – tradiții și obiceiuri!

Publicat de Andra Radu, 24 decembrie 2019, 10:00

În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiţia populară, trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mâinile).

Colacii sunt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt daţi colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroşi, iar colacii vor fi pentru flăcăi.

De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc şi „scutecele Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la naşterea Mântuitorului.

În seara de Ajun, stăpâna casei merge în „casa mare”, aşează pe masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colţuri ale mesei câte un colac.

Sfinţirea mesei de Ajun şi vestirea Naşterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoţi şi însoţitorii acestuia.

În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze până se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va fi mai demn pentru Sfânta Împărtăşanie.

Există credința că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid şi de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele îngereşti pot fi auzite doar de cei curaţi la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creştin să îşi pună o dorinţă, care cu certitudine se va îndeplini.

În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiţă şi să mănânce câte ceva, ca astfel peţitorii lor să nu întârzie.

Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă şi cu mâinile pline de aluat spune: „măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”.

Alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, nu uită imediat să spună: „cum e cuptorul, lopata plină de pâine, aşa să fie copacii, pomii plini de poame”.

În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicaţi şi copiii de toate vârstele, care, cu mult timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul.

Infidelitatea: ce faci ca să nu se mai repete?

Publicat de Andra Radu, 25 noiembrie 2019, 12:51

Doare foarte tare atunci când ești înșelat. Chiar dacă se întâmplă o singură dată sau în mod repetat, sentimentul de trădare și pierderea încrederii în celălalt te pot face să suferi extraordinar de mult.

Și nu este vorba numai despre faptul că durerea și lipsa încrederii în partener pot persista foarte mult timp, dar îți pot influența și relațiile viitoare. Și pe măsură ce reușești să treci peste durerea și suferința resimțită, pe măsură ce poți înțelege mai multe despre tine și despre lucrurile care sunt cu adevărat importante în viața ta, poți să înveți din această întâmplare lucruri care te pot ajuta să devii mai puternic, care te pot ajuta să evoluezi foarte mult.

„În primul rând, trebuie să înțelegi un lucru: Nu tu ai cauzat asta. Nimic din ce ai făcut (sau nu ai făcut) nu justifică gestul partenerului de a depăși granițele relației și a te înșela. Dacă acesta este nefericit în relația voastră, dintr-un motiv anume, real sau imaginar, există și alte căi de ieșire, de a depăși această situație. Cea mai simplă este o discuție, asistată eventual de un consilier de cuplu, pe tema sentimentelor și a modalităților de a îmbunătăți relația dintre voi. Faptul că partenerul tău a ales să te înșele nu este vina ta”, explică cunoscutul sexolog Gabriela Marin.

Totuși, ce vei învăța acum, din această relație, te poate ajuta ca această situație să nu se mai repete în viața ta. Sunt câteva greșeli la care poți reflecta dacă le faci sau nu în relațiile tale și pe care atunci când le vei rezolva, sigur vei fi mai puternic.

Repeți aceleași obiceiuri nepotrivite?

„Cele mai întâlnite probleme din copilărie care te pot determina la maturitate să îți alegi greșit partenerii sunt infidelitatea unuia din părinți sau abandonul fizic sau emoțional, care se întâlnește și în alcoolism sau în alte adicții. Aceste impregnări emoționale te pot determina, inconștient, să cauți apropierea față de persoane care fie nu pot, fie nu vor să se atașeze emoțional. Și ca adult, alegi parteneri care sunt predispuși se te înșele sau să te abandoneze într-un mod sau altul. Dacă aceste lucruri îți sună cunoscut, rezolvarea traumelor din trecut te poate ajuta și te poate face să înțelegi ce necesități emoționale ai și ce îți dorești cu adevărat ca adult. Iar acest lucru deschide calea unor relații emoționale armonioase”, explică specialistul în relații de cuplu Gabriela Marin.

Confunzi sexualitatea cu intimitatea romantică?

„Poate că ai un partener care îți face toți prietenii geloși, dar trebuie să te întrebi: „Îi pasă cine sunt eu? Împărtășim aceleași valori, convingeri și experiențe amuzante? Sau mă simt cu adevărat atras/atrasă doar când facem sex?” Dacă ai ezitări să-i vorbești despre visurile tale sau momentele mai puțin plăcute prin care treci, este clar că lipsește acel liant din relație și, eventual, lucrurile nu vor merge bine, fie prin infidelitate, fie prin distanțarea și blocajul emoțional care poate apărea”, declară sexologul Gabriela Marin.

Este necesar să lucrezi la stima de sine?

„Dacă acest lucru îți pare cunoscut, este un moment bun pentru a lua o pauză în relație și pentru a te concentra pe prietenii de calitate și experiențe care te vor face mai puternic/puternică, poate chiar și prin înscrierea într-un grup de suport sau prin participarea la cursuri de dezvoltare personală. Atunci când vei înțelege că ești o persoană bună și meriți tot ce-i mai bun, vei înțelege de asemenea și că există undeva un partener grozav care te poate iubi exact așa cum ești tu”, afirmă psihologul Gabriela Marin.

Ai tendința de a uita de tine în relații?

„Acest fapt este firesc, cu toții procedăm așa la un anumit nivel, dar nu este cazul să ajungem la extrem. Relațiile afective trebuie să îți completeze viața personală, nu să o înlocuiască. Într-o relație trebuie să continui să fii tu însuți, cu propriile interese, dorințe, valori și activități. Deci, atunci când te implici într-o relație, nu trebuie să asculți doar muzica pe care partenerul o ascultă, să vezi doar filmele care îi plac ei/lui, să postezi doar fotografii cu el/ea pe rețelele de socializare, etc.. Dacă totul este despre partener în această relație, vei începe să te simți sufocat/ă și, în această situație, lucrurile se înrăutățesc”, este de părere sexologul Gabriela Marin.

Îți este teamă de singurătate?

Dacă ai tendința de a intra într-o nouă relație înainte de a trece peste cea dinainte, poate este cazul să petreci ceva timp de calitate cu tine însuți, să te redescoperi, să înveți să te bazezi și pe prieteni pentru sprijin emoțional și să conștientizezi încotro vrei să se îndrepte relațiile tale amoroase.

„Acest lucru poate să pară riscant și dificil, mai ales dacă trăiești cu teama de a rămâne singur pentru totdeauna. Îți garantez, însă, că tocmai încrederea și cunoașterea de sine pe care le capeți ca om singur și independent te vor face foarte atractiv pentru potențiali parteneri care doresc să te iubească așa cum ești. Singur acum, nu înseamnă singur pentru totdeauna”, explică sexologul Gabriela Marin.

Depășirea situației

„Din nou, cel mai important lucru de știut după ce ai fost înșelat sau înșelată este că nu a fost vina ta. Nimic din ce ai făcut sau nu ai făcut nu a cauzat asta. Și este în regulă să simți furie și alte sentimente dureroase. De fapt, este firesc să experimentezi tot soiul de emoții, deci nu te îngrijora, asta face parte din procesul de vindecare emoțională. În loc să te îngrijorezi, vorbește cu prietenii și/sau psihoterapeutul tău despre ceea ce simți, pentru a depăși această traumă emoțională pe care tocmai ai trăit-o”, conchide sexologul Gabriela Marin.

Obiceiuri și tradiții de Paște

Publicat de Andra Radu, 22 aprilie 2019, 15:13

Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri printre care şi cea a salutului cunoscut chiar şi de cei mici – „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.

Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii.

În ortodoxie, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul pe cât de unic, pe atât de predominant în zilele de Paşte.

Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic „pesah”, care înseamnă „trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles „paseh”.

Credincioşii aduc la biserică, în noaptea Învierii, ouă vopsite, cozonac, pască, friptură şi alte preparate de Paşte, pe care preoţii le sfinţesc.

În Transilvania, băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, dacă îi plac, trebuie să le oferă un ou roşu.

În Maramureș, în prima zi de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor “Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Moldova, dimineaţa după noaptea Învierii, se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fata cu apă şi să-și atingă obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.

Superstiții și tradiții de Anul Nou

Publicat de adinaiftime, 30 decembrie 2017, 20:27

Noaptea dintre ani este așteptată cu mare bucurie. La 12 noaptea alungăm anul vechi și îl întâmpinăm, cu speranță pe cel nou.

Trecerea nu este lipsită însă de superstiții.

La români, conform tradiției, în noaptea de Anul Nou aceștia trebuie să facă cât mai mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.

O altă superstiție de Revelion este aceea că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a celui nou este bine să nu facem cheltuieli și să nu aruncăm nimic din casă (inclusiv gunoiul) deoarece, o data cu el, aruncăm afară din casă și norocul.

Și că tot vine vorba de bani, există și superstiția conform căreia oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, aceștia vor rămâne datori întreg anul.

De asemenea, o bine cunoscută superstiție spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi din an ne va influența tot anul.

Conform tradiției populare, fetele nemăritate pun în Ajunul Anului Nou un fir de busuioc într-un vas cu apă, o ramură de măr și un ban. Dimineața, fetele își vor visa alesul cu care urmează să se căsătorească.

De asemenea, la miezul nopții, ușa casei trebuie să fie deschisă, permițând astfel anului vechi să iasă, în timp ce cel nou să intre.

Preluat mai nou și de români, obiceiul cu sărutatul sub vâsc este practicat în noaptea dintre ani de către îndrăgostiți. Aceștia cred că astfel vor fi însoțiți de dragoste întreg anul.

Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine că fiecare persoană să poarte o haină nouă dar și ceva roșu, ori o altă culoare veselă pentru a atrage toate energiile pozitive.

În noaptea de Anul Nou nu se doarme, iar cine nu rezistă va fi somnoros tot anul. O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să ai mereu în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul. De asemenea, trebuie să ai și bani în buzunar pentru că noul an să nu te prindă sărac.

În noaptea dintre ani dar și pe 1 ianuarie nu se plânge. Conform tradiției, persoanele care plâng în prima zi a anului vor avea un an trist.

Intrarea într-un nou an este marcată de fiecare data prin obiceiuri care îi încânta nu numai pe cei mici, dar și pe cei mari. Acestea diferă de la o zonă la alta în funcție de specificul local și nu trebuie ratate dacă ai hotărât să petreci cumpăna dintre ani în altă parte decât acasă.

În România mai există regiuni în care sărbătorile, fie de Crăciun, fie de An Nou, încă mai reprezintă ocazii de a transmite din generație în generație vechile tradiții.

Plugușorul este legat de dorința ca anul ce urmează să fie unul cu recolte bogate. În ziua de 31 decembrie, copiii încep să colinde pocnind din bici, sunând din clopoței, suflând în buhai și urând noroc și bogăție. Ei mearg și din casă în casă, prilej cu care primesc mici daruri, fructe, colăci sau bani.

Capra este unul din simbolurile cele mai răspândite la noi în țară, alături de Plugușor. Ea întruchipează un personaj.

Tradiția ursului are origini dacice și se pare că în Bucovina este unul dintre cele mai frumoase spectacole cu măști. Jocul simbolizează trecerea anotimpurilor și amintește de faptul că, odată, acest animal era considerat personajul care reușea să învingă iarna și să aducă primăvara.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou este Sorcova. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și noroc.

În seara de Anul Nou îmbracă-l pe copilașul tău în haine noi. Pe lângă atmosfera festivă pe care o conferă acestor momente, hainele noi simbolizează începutul unui nou an, plin de noroc.

Dacă ai un copilaș mai măricel, poate întârzia un pic la somn pentru a prinde spectacolul artificiilor de la miezul nopții. Spune-i că noul an este întâmpinat cu lumină și zgomot pentru că tradiția spune că în acest fel se îndepărtează toate relele.

Datinile reprezintă legătura strânsă dintre generații prin intermediul cărora trăsăturile unui popor nu se pierd. Profită de orice ocazie apărută pentru a-i povesti micuțului tău despre semnificația acestora.

Ce se intampla atunci cand va mutati impreuna?

Publicat de Mihaela Costache, 23 octombrie 2015, 07:30

V-ati cunoscut, v-ati placut si va bucurati de o relatie frumoasa, iar acum a venit momentul sa faceti urmatorul pas: mutatul impreuna. Desi suna foarte nostim si va intelegeti minunat, nu trebuie sa subestimezi provocarile si micile momente usor… iritante care vor aparea. Perioada de acomodare poate fi putin mai dificila si este nevoie ca amandoi sa faceti mici compromisuri si aveti rabdare unul cu celalalt.

Cu siguranta ca nu va veti intelege perfect in toate privintele, iar faptul ca impartiti un spatiu pe care pana acum il aveai la dispozitie numai pentru tine poate crea tensiuni. Nu trebuie sa te lasi descurajata insa.

Chiar daca nu va fi totul roz, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa te bucuri de momentele frumoase si sa incerci sa razi cat mai mult in momentele mai putin usoare pentru ca daca stai sa te gandesti, aceste neintelegeri sunt de cele mai multe ori nimicuri.

Iata cateva lucruri care se intampla atunci cand el se muta cu tine:

1. Esti mult mai atenta la lucruri care inainte nu te deranjau atat de mult

Intotdeuna a mestecat atat de zgomotos? Chiar ar fi un efort atat de mare sa inchida usa de la sifonier dupa ce umbla acolo? Da, il iubesti si este minunat ca locuiti impreuna, dar cat de minunat ar fi sa gasesti macar o data patul facut atunci cand vii acasa?

2. Esti nevoita sa impui o ora de culcare

Nu ti-ai imaginat niciodata ca la doar douazeci si ceva de ani vei fi nevoita sa iti trimiti prietenul la culcare pentru ca acum iti dai seama ca mesajele de noapte buna pe care ti le dadea la ora 23:00 erau tare departe de adevar. Adevaratul lui orar de somn nu incepe mai devreme de 1:00 dimineata pentru ca pana atunci trebuie sa citeasca sirile sportive ale zilei, sa se uite pe Facebook, sa faca un dus etc.

3. Acum poti spune „draga, am ajuns acasa” fara pic de sarcasm

Da, asa este. Esti un adult in toata regula si locuiesti cu un barbat. Ai ajuns la varsta la care partea preferata a zilei tale este momentul in care ajungi acasa la el.

4. Este excelent sa impartiti cheltuielile, dar cam atat

De ce este frigiderul gol? Fetelor, aceasta este probabil cea mai mare realizare dintre toate: a locui cu un barbat este cel mai asemanator lucru cu a creste un copil care nu face altceva decat sa manance, sa bea si, in general, sa treaca prin toate consumabilele cu o viteza uimitoare.

5. Trebuie sa iti alegi bataliile

Daca vrea sa isi petreaca intreaga zi pe canapea uitandu-se la fotbal nu este nicio problema. Daca nu spala mormanul de vase care s-au adunat in ziua respectiva dupa ce a mancat in fata televizorului atunci avem o problema.

6. Treburile casnice devin distractive in doi

Tu speli vasele, iar el le sterge si culmea este ca va distrati facand acest lucru. Vorbiti, glumiti si este neasteptat de bine sa ai companie atunci cand faci curatenie sau atunci cand incerci sa gasesti sursa mirosului groaznic ce vine din frigider. Cel care o gaseste primul nu trebuie sa mearga sa o arunce la tomberon!

7. Nu mai poti tine un raft intreg in frigider pentru ciocolata

Acum ca locuiesti cu cineva esti nevoita sa faci mai mult loc si pentru el ceea ce inseamna ca nu mai poti justifica ocuparea unui raft intreg din frigider cu ciocolata. Asta nu inseamna ca trebuie sa mananci mai putina ciocolata, bineinteles! Ce e al tau e pus deoparte, dar poate o poti pune in alta parte si probabil ca va trebui sa imparti si cu el din rezervele tale. Off, ce nu faci pentru omul pe care il iubesti?

8. Sunteti mai entuziasmati de noua colectie de prosoape de baie decat de planurile de a iesi in oras diseara

Va petreceti o dupa-amiaza intreaga in magazin cautand oferte pentru lucruri practice de care aveti nevoie prin casa si gandindu-va cum puteti utiliza spatiul cat mai eficient.

9. Nu ti-ai imaginat ca vei avea vreodata un coleg de camera de care sa iti placa asa mult, mai ales unul atat de zapacit si puturos ca el

Cele 8 obiceiuri care iti aduc succesul

Publicat de Mihaela Costache, 5 octombrie 2015, 17:00

Toata lumea vorbeste despre tumultul adolescentei sau despre criza varstei mijlocii, dar mai exista o perioada definitorie a vietii noastre, care incepe de la varsta de 20 de ani.
Acesta este momentul in care ne dezvoltam ca persoane, in care incercam sa descoperim cine suntem, ce vrem si cum putem obtine ceea ce vrem.
In acesti ani cruciali terminam studiile, incepem sa cautam un drum profesional care sa ne aduca satisfactie si stabilitate financiare si dezvoltam relatii personale sanatoase.
Tot ceea ce facem si ceea ce invatam in aceasta perioada ne va defini viata profesionala si personala pe viitor si de aceea este deosebit de important sa dezvoltam obiceiuri pozitive, care ne vor aduce beneficii pe termen lung.
Iata ce ne recomanda numerosi oameni de afaceri, academicieni si persoane influente din mass-media pentru a ne garanta succesul:

1. Invata din fiecare esec
Indiferent de capacitatile tale intelectuale, profesionale sau financiare, vor fi momente in care vei gresi si va trebui sa te confrunti cu o multitudine de provocari si de probleme. Acest lucru nu trebuie sa te doboare, ci sa te ajute sa cresti si sa capeti experienta. Stiu ca este greu de acceptat, dar realitatea este ca nu poti controla tot ceea ce se intampla in jurul tau si viata te va pune in fata unor situatii cu totul neasteptate. Ceea ce poti controla, in schimb, este felul in care privesti aceste provocari si ce alegi sa iei din experientele negative. Nu le poti evita, asa ca priveste-le ca pe niste oportunitati de a invata.

2. Asuma-ti doar riscuri calculate
Acum este momentul, singurul moment, de altfel, din viata ta, in care vei putea sa iti asumi cateva riscuri, pe care nu le vei putea lua mai tarziu in viata. Esti tanar, nu ai inca o familie care sa depinda de tine, esti plin de energie si de idei si ai timp sa gresesti si sa o iei de la capat daca este nevoie. Reiterez, este vorba aici de riscuri calculate. Nu este cazul sa te pripesti la nimic sau sa fii nechibzuit, dar poti incerca sa iti urmezi pasiunile si sa muncesti pentru ceea ce iti doresti.

3. Continua sa inveti
Acum ca ai terminat, sau esti pe cale sa termini cu scoala, nu inseamna ca nu mai trebuie sa inveti. Dimpotriva, acum este momentul in care poti fi platit pentru asta. Cunoasterea iti da un avantaj extraordinar si pentru a avea succes in ceea ce faci trebuie sa dedici timp si energie pentru a obtine acea cunoastere.
Invata daca iti cauti un loc de munca intr-un anumit domeniu si invata chiar daca ai deja un loc de munca de care esti multumit. Cunoasterea nu poate sa iti aduca decat lucruri bune, asa ca foloseste-o la maxim.

4. Asociaza-te cu oameni care te fac mai bun
Spune-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti. Cu totii am auzit aceasta expresie si, ca multe vorbe din popor, are mult adevar. Ideea este simpla: inconjoara-te de oameni deosebiti, care te fac sa fii si tu un om mai bun. Persoanele din jurul tau au o mare infuelnta asupra vietii tale, chiar daca uneori nu iti dai seama de acest lucru. Asociaza-te cu persoane care te provoaca sa cresti, care aduc la suprafata tot ceea ce e mai frumos din tine, care sunt puternici acolo unde tu esti slab. Si daca ai deja norocul sa ai asemenea oameni in viata ta, tine-i aproape si pretuieste-i pentru ca te pot ajuta sa iti atingi adevaratul potential.

5. Construieste relatii profesionale semnificative
A nu se intelege ca trebuie sa arunci cu carti de vizita catre toti cei care iti ies in cale la evenimentele de socializare profesionale sau la intalnirile de afaceri. Mai degraba poti dezvolta si aprofunda cateva relatii cu persoanele care iti plac cu adevarat. Stiu ca poate suna contraproductiv, dar faptul ca pui personalitatea celuilalt inainte intereselor tale profesionale ar putea sa te ajute mult mai mult pe termen lung.
Profita intotdeauna de ocazia de a cunoaste un om interesant si de succes si adu-ti propria contributie in relatia cu acea persoana. Calitatea este mai importanta decat cantitatea.

6. Economiseste si investeste pentru viitor
Stiu, suna foarte plictisitor si este mult prea devreme ca sa te apuci sa economisesti. Mai ales ca, nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand incerci sa pui niste bani deoparte, apare o cheltuiala in plus sau gasesti o utilizare mai buna pentru finantele tale (cum ar fi reducerile la ghetele pe care pusesei ochii luna trecuta sau un nou telefon pe care trebuie sa il ai). Ei bine, profestionistii ne spun ca a economisi si a investi din timp este cel mai bun lucru pe care il putem face. Sfatul lor este sa iti creezi un cont de economii de care sa nu te atungi decat in situatii de urgente extreme si sa pui deoparte o parte din salariu in fiecare luna. Astfel iti vei dezvolta un obicei financiar sanatos de pe urma caruia vei beneficia mai tarziu.

7. Ai grija de sanatatea ta
Sfat general valabil pentru toata viata ta, dar cu atat mai important in aceasta perioada deoarece iti va fi din ce in ce mai greu sa faci miscare si sa ai o dieta sanatoase odata cu varsta. Nu numai ca nu vei mai avea aceeasi conditie fizica, dar nu vei mai putea dedica aceeasi cantitate de energie si timp pentru a mentine un stil de viata sanatos. In plus, vei observa ca pe la 28 de ani, nu ti se va mai parea o idee asa buna sa bei cu prietenii in oras pana dimineata. Organismul nu mai este la fel de rezistent si mahmurelile de a doua zi vor fi din ce in ce mai grele. Poate ca nu ar fi o idee rea sa inlocuiesti happy hour cu o ora la sala din cand in cand.

8. Iubeste ceea ce faci
Chiar daca nu iti urmezi pasiunea ta cea mai mare, este important sa iti placa ceea ce faci zi de zi, 8 ore pe zi. Incearca sa gasesti un domeniu de activitate care sa iti aduca multumire si satisfactie, astfel incat sa nu te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te cu groaza ca trebuie sa mergi la serviciu. Nu numai ca vei fi nefericit, dar nici nu vei avea succes in ceea ce faci. Atunci cand faci ceva cu placere nu poti gresi.

Între tradiţie şi kitsch!

Publicat de Mihaela Costache, 28 septembrie 2015, 08:40

Mai păstrează românii tradiţiile? O întrebare la care există şi nu prea răspuns. Dacă la sate se mai respectă încă obiceiurile şi cultura culinară, lumea merge duminica la biserică în straie populare, la oraş nici vorbă. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte dansul.

Când vine vorba de mâncare, preparate precum sarmalele au fost înlocuite cu fel şi fel de „dish-uri”. Nu mai vorbim de acele târguri, unde în loc să fie expuse produse tradiţionale, obiecte de artizanat, lucrate manual, pe tarabe găseşti sute de obiective, toate bineînţeles MADE în China. Cel mai bun exemplu este mărţişorul care s-a transformat din simbolul primăverii, acel şnur roşu cu alb în orice. Se confecţionează din plastic, sticlă, metal, etc