23 iulie 2024-Ziua presei militare și 165 de ani de la apariția Observatorului Militar

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:45

Florin Șperlea (redactor-șef al Observatorului Militar): Domnule general, cum spune poetul, „la trecutu-ţi mare, mare viitor”. Cum arată viitorul presei militare, în opinia unuia care chiar a muncit în domeniul ăsta – cât? – 40 de ani aproape.
Răduț Bâlbâie: Păi vreau să vă spun că de presă sigur o să fie nevoie permanent.
Florin Șperlea:  De presă în general?
Răduț Bâlbâie: De presă o să fie nevoie permanent. Oamenii o să aibă nevoie de informație, fiindcă viața lor în general depinde enorm de mult de informație și de calitatea informației. Asta e altă poveste. Nu neapărat de cantitate, cantitatea e peste măsură. Calitatea e o mare problemă.
Florin Șperlea:  Bătălia va fi totuși în zona calităţii.
Răduț Bâlbâie: În zona calității. Sigur, presa militară va rămâne în continuare un element distinctiv al activității de comunicare. De ce? Fiindcă trăim într-o perioadă în care s-au întâmplat două lucruri. Unu, niciodată n-a fost lumea mai ideologizată ca în momentul de față și niciodată n-a fost lumea mai ideologizată, nu pe două blocuri ideologice mari…
Florin Șperlea:  Precum secolul al XX-lea…
Răduț Bâlbâie: Precum în secolul al XX-lea, ci pe fel de fel de mărunțișuri, pe fel de fel de frame-uri, pe fel de fel de bucățele de…, adică precursori. Închipuiți-vă o chestie care se sparge și rezultă cioburi multe, multe, multe, un puzzle, tot felul de bucățele și fiecare bucățică de-aia are ideologia ei. Şi e o nenorocire.
Florin Șperlea:  Lumea nu mai înțelege nimic.
Răduț Bâlbâie: Plus că mai e o chestie importantă – lumea a început să trăiască tot mai mult în bule, iar social media ne-a dus la chestia asta și lumea a început să trăiască mai mult în bule, agregând în mod natural, adică nu, nu, să nu credeți că în epoca Imperiului Roman era altfel. Mijloacele de comunicare erau diferite, dar tendința era aceeași. Tendința dacă noi avem aceleași valori, sigur avem atitudini comune. Dacă avem atitudini comune, ne simțim bine împreună și agregăm, adică mergem mai departe.
Florin Șperlea:  Da, adică în afară de statutul de cetățean roman, totul era diferit.
Răduț Bâlbâie: Exact. Aia e o cu totul și cu totul altă poveste, exact. Deci aia e o chestie care ne distinge și care ne apropie. Numai că acuma închipuiți-vă chestia asta nu numai la nivel de bloc, cetățeanul roman, acuma este la nivel de pasiuni de astea mărunte. Am pisică, n-am pisică. Deci, dacă am pisică, sunt în grupul celor care iubesc pisicile și se întâmplă o mulțime de nenorociri. Gândiți-vă că noi nu mai suntem Aristotelii de niciun fel. Adică chestia aia cu principiul ăla al căii de mijloc a fost pur și simplu șters cu buretele la modul radical. Adică în momentul de față ori cu mine, ori împotriva mea. Adică cine nu-i cu noi e împotriva noastră.
Florin Șperlea:  Am mai trăit asta, dar la o scară…
Răduț Bâlbâie: Am trăit la o scară foarte mare și a început, domnule, să-mi fie frică. Sunt unii care contestă atât de vehement, și de-o parte și de alta, în social media, de pildă, încât efectiv a început să-ți fie frică. Mă simt exact ca aia în ’38, când lătrau legionarii, că dacă nu nu știu ce, la zid, la omor, la nu știu ce, la nu știu cum, la la, la… Mă simt ca în ’50, când lătrau comuniștii sau ăia care fuseseră lătrați de legionari – „uite așa, uite așa, uite așa, nu ești cu noi, ești împotriva noastră”…
Florin Șperlea: Și dacă spuneai bancuri cu Stalin, direct la închisoare…
Răduț Bâlbâie: Bine, dacă n-aveai altceva mai bun de făcut și pierdeai timpul cu chestii de astea, da, ți se întâmplau și treburi de astea. Deci, despre asta e vorba, de calitate, de calitatea informației. Să vă spun ce se întâmplă în viitor. Deci, pe de o parte, polarizarea asta ideologică; în al doilea rând, fragmentarea asta a atitudinilor indivizilor și multitudinea de informații de care ești înconjurat, pe care nu poți să le contabilizezi, nici nu poți să le cuprinzi ca lumea, nici nu poți să le digeri ca lumea și nici nu poți să le înțelegi. Fiindcă vreau să vă spun, uite, vorbeam de Aristotel și de calea de mijloc. Domnule, eu sunt de acord că e o nenorocire să omori toate animalele, dar putem să mâncăm numai grâu și numai legume?
Florin Șperlea:  Nu prea, cred eu.
Răduț Bâlbâie: Nu prea. Deci calea de mijloc, deci calea de mijloc. În momentul de față nu există decât gruparea ălora care spun „vegani, vegani, vegani” sau ăia care mănâncă poc, porc, porc. Deci nu mai există o cale de mijloc. Încă o chestie pe care a mai putea-o adăuga, pentru care trebuie neapărat presă – domnule, noi nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă, efectiv nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă.
Florin Șperlea:  Nici măcar informat fiind?
Răduț Bâlbâie: Eu nu înțeleg. Eu, om în toată firea, nu înțeleg nimic din ce mi se întâmplă. Și vă dau două exemple: încălzirea globală, dar noi știm că a fost glaciațiune și înaintea glaciaținii a fost o încălzire globală și după aia glaciațiune, asta e ciclică în istoria pământului și nu era industrie pe vremea aia, nu era de niciun fel; e activitate solară, sunt chestiile alea fizice, de fizică generală. Domnule, să pui botniță vacii, să scoți centrala de apartament. Ce să pui în loc? Că noi nu suntem Marea Britanie, să avem bani ghiotură. Eu nu sunt o civilizație tehnologică ca Statelor Unite care pot să inventeze apa caldă în 20 de ani. Ce să pui în loc, ce aduci în loc la chestia asta?
Florin Șperlea: Și presa asta își asumă dezbaterea și încearcă să…
Răduț Bâlbâie: Aia e, că nu își asumă dezbaterea. Aia e problema, că nu-și asumă dezbaterea. Deci, presa asta civilă despre care vorbim, mie asta trebuie să-mi spună, să-mi spună care sunt consecințele, să-mi spună…. Bine, sunt multe acum, toată lumea e vinovată în treaba asta. Că ne trezim în sondaje cu un scor uluitor de mare de inși care n-au încredere, din Ucraina, care n-au încredere în România și nu consideră România o țară ok…
Florin Șperlea:  Nici din România în Ucraina.
Răduț Bâlbâie: Și nici din România, în condițiile în care noi avem un efort constant pentru Ucraina. Mi se pare normal așa, că să ajuți un tovarăș în suferință mi se pare nu numai o chestie creștinească, mi se pare o chestie de bun-simț din privința valorilor pe care le avem.
Florin Șperlea:  Mă așteptam să-mi oferiți o rezervă de optimism.
Răduț Bâlbâie: Și ajung ușor-ușor, deci am ajuns și la chestia asta – faptul că nu mai știm să interpretăm realitatea, domnule. Deci presa pe vremuri avea funcția asta de interpretare, adică venea și spunea: Domnule, uite așa trebuie să se întâmple, fiindcă aşa… Veneau experții ăia. Nu mai sunt experţi. Eu n-am mai văzut la televizor un profesor universitar de la Politehnică, n-am mai văzut un geolog, n-am mai văzut un fizician, n-am mai văzut pe nimeni la televizor.
Florin Șperlea:  Un istoric autentic…
Răduț Bâlbâie: Sunt fel de fel de strâmbi care își dau cu părerea, fel de fel de fonfi care îşi dau cu părerea. N-am mai văzut o chestie de genul ăsta, nu mai zic de calitatea jurnaliștilor, care acum se pricep de la chiloţi până la știu ce Dumnezeu, sateliţi…
Florin Șperlea: Patriot.
Răduț Bâlbâie: …artificiali. Şi-atunci, din punctul ăsta de vedere, toate chestiile astea îl fac pe individ mult mai fragil, îl fac fragil la dezinformare, îl fac fragil la zvonuri, îl fac fragil la toate prostiile astea. De-aia presa militară e importantă, de-aia presa militară trebuie să vină și să-i spună subofițerului, să-i spună soldatului, să-i spună domnului locotenent, colonelului, de ce nu, colonelului în rezervă, trebuie să vină și să le spună: măi, oameni buni, uite ce se întâmplă, uite care sunt marile tendințe europene, uite care e politica noastră, uite care e nu știu ce. E lucru complicat, e lucru complicat, fiindcă niciodată n-a fost uşor să faci presa militară, darmite acuma în condițiile actualei presiuni. Dar sigur este îngrozitor de necesară, fiindcă războiul informațional va continua. Noi vom intra într-o perspectivă de război rece. Probabil conflictul cu Ucraina se va termina, se va îngheța sau se va termina, dar, indiferent cum va fi, războiul rece va continua și războiul ăsta rece va însemna influențare, acțiune psihologică, manipulare, dezinformare. Şi ai nevoie de presă militară măcar pentru bucățica asta, segmentul ăsta de militari, de care tu ești responsabil. Responsabilitatea unui manager…; în cele nu știu câte responsabilități ale managerului intră și informarea, comunicarea. E una din responsabilitățile managerului. Deci, ca atare, ministrul, șeful Statului Major al Apărării au și această obligație de a asigura informarea armatei, de a asigura informație de calitate armatei, iar presa militară este instrumentul prin care se poate întâmpla acest lucru.
Florin Șperlea: Domnule general, vă mulțumesc foarte mult pentru discuția aceasta. Am mai fi putut sta de vorbă în mod cert încă pe atât. Să urăm presei militare la mulți ani și sper să ne revedem cu bine la următorul interviu.
Răduț Bâlbâie: Cu mare bucurie. Vă mulțumesc mult de tot. Mă bucur că am revenit acasă.
Florin Șperlea: Am onoarea să vă salut!

Teodor Incicaș: Forțele Navale Române sunt în procesul de achiziționare a sistemului de rachete de coastă, bazat pe racheta NSM și de avioane F-16, avioane multiroll

Publicat de Gabriel Stan, 4 septembrie 2023, 13:24

S-a vorbit mult la jumătatea lunii august, chiar înainte de Ziua Marinei, despre contractul de achiziţie de corvete, anulat prin retragerea ofertei, dar și despre alte contracte aflate în derulare.

Pentru că achizițiile din Armata României se bazează pe un proces etapizat, care se întinde pe o perioadă mare de timp și pentru a rămâne la curent cu evoluția înzestrării, Bogdan Oproiu de la ”Observatorul militar” a realizat interviul cu șeful Direcției Generale pentru Armament, cu generalul locotenent Teodor Incicaș. Interviul integral poate fi găsit pe site-ul presamil.ro.

Teodor Incicaș: Programul de înzestrare nu cuprinde numai achiziția corvetelor. Programul de înzestrare se referă la achiziția corvetelor, la achiziția unei cantități minime de muniții destinate corvetelor și fregatelor, precum și la achiziția a ceea ce noi numim materiale client, ceea ce poate cumpăra doar statul român, sisteme de criptare ș.a.m.d.

Deci, atunci când s-a judecat achiziția corvetelor și eventuale sume suplimentare, s-a judecat la dimensiunea întregului program de înzestare, care era de 1,6 miliarde de euro cu tot cu TVA, repartizat multianual, ceea ce înseamnă el și vizavi de alte programe de înzestrare, ceea ce înseamnă el ca efort bugetar multianual.

Achiziția corvetelor a presupus şi modernizarea fregatelor în offset. Deci, am avut un pachet întreg în ceea ce privește achiziția corvetelor. Sigur că procesul a durat poate prea mult, s-a vorbit de prețuri care nu mai erau de actualitate, dar în același timp ce vă pot spune în numele Ministerului Apărării Naționale și foarte ferm este că nu ministrul Apărării Naționale a prelungit foarte mult acest proces.

Mai mult decât atât, Ministerul Apărării Naționale a fost foarte deschis față de asocierea care a câștigat procedura de achiziție a corvetelor, însă, având în vedere faptul că, probabil din cauza uneia dintre părți, asocierea nu și-a menținut în mod practic oferta, pentru că nu a venit să semneze acordul cadru atunci când noi am cerut, a trebuit să anulăm procedură.

Și aș vrea să mă limitez aici la această procedură, care constituie un trecut oarecum cu anumite traume în Ministerul Apărării şi, de aceea, o să avem grijă ca astfel de demersuri și succesiune de demersuri în procesul de înzestrare, de achiziție ca atare, să nu se mai repete.

Bogdan Oproiu (realizator): Pe de altă parte, am văzut în urma războiului din proximitatea României, că navele, de exemplu, sunt foarte vulnerabile la atacul dronelor, fie ele maritime sau aeriene. Există posibilitatea unei regândiri a strategiei de apărare a țării, va reînvia acest proiect de achiziție al corvetelor, din informații pe care le aveţi?

Teodor Incicaș: Dumneavoastră trebuie să înțelegeți un lucru. În Ministerul Apărării Naționale procesul de înzestrare se desfășoară pe mai multe paliere de fundamentare. În marea majoritate a acestora, decizia stă în mâinile operaționalului, a categoriilor de forțe ale Statului Major al Apărării.

Nu este nimic spectaculos, așa se desfășoară procesul în marea majoritate a armatelor, cu siguranță în toate armatele NATO, pentru că desigur, structurile operaționale sunt cele care își primă nevoia de înzestrare, ne dau cerințelor operaționale pe baza cărora noi fundamentăm și elaborăm cerințele tehnice cu care mergem în achiziţii.

Dacă o structură din cadrul categoriilor de forță ne cere să achiziţionăm un anumit produs și din punct de vedere legal fundamentează nevoia acelui anumit produs, atunci noi, Direcția Generală pentru Armamente care suntem responsabili pentru achiziție, vom achiziționa acel produs.

Dacă acea categorie de forţă sau categoriile de forțe în documentele cu cerințele operaționale se referă la cerinţe care pot fi îndeplinite de mai multe produse noi, Direcția Generală pentru Armamente vom organiza o procedură competitivă, pentru că așa este legislația europeană.

Bogdan Oproiu (realizator): Deci, vorbim cu Forțele Navale pentru a afla ce se va întâmpla…

Teodor Incicaș: Nu, în ceea ce privește procesul de înzestrare al Forțelor Navale, el nu este un proces care acum stă și se uită la ceea ce a întâmplat cu corvetele vizavi de ce vom face. Forțele Navale Române sunt în procesul de achiziționare a sistemului de rachete de coastă, bazat pe racheta NSM.

De asemenea, am transmis părții americane, având în vedere calitățile acestei rachete, cerința noastră de a moderniza navele purtătoare de rachete. De asemenea, mai sunt și alte demersuri care privesc modernizarea Forțelor Navale ale României.

În ceea ce privește achiziție de corvete, bunăoară, vreau să vă spun că Forţele Navale sunt în proiectul PESCO, care se referă la noua corvetă multirol a Europei, proiect care va trebui să fie prezentat undeva prin 2025, urmând ca producția să înceapă în a doua parte a deceniului, probabil chiar spre 2030. Noi avem mai multe contracte de achiziții în curs. O să le amintesc pe cele mai mari. Încep cu contractul de Piranha V.

Am intrat în etapa a doua, adică am semnat al doilea contract subsecvent, rămând ca primele 47 de vehicule să fie livrate în acest an. Al doilea contract subsecvent se referă la 133 de produse, pe când primul contract subsecvent s-a referit la 94, 82 s-au recepţionat, 12 derivate fiind în faza de testare finală, deci în acest an urmează a primi alte 47 de produse de Piranha V, parte a contractului subsecvent numărul doi.

Bogdan Oproiu (realizator): Dar am găsit nişte informaţii în presă cum că aceste 47 de vehicule nu vor intra anul acesta în dotare, ci anul viitor.

Teodor Incicaş: Având în vedere că termenul de livrare este la sfârşitul lui noiembrie, nu vă pot spune acum dacă vor fi produse care vor fi întârziate. Livrarea depinde de producător.

Deocamdată, din datele pe care le avem noi la dispoziție, eu spun că primele 47 din acest contract urmează să ne fie livrate anul acesta. Dacă nu ne vor fi livrate parte din anul acesta, sigur că vom dispune în conformitate cu mecanismele contractului, plata penalităților ș.a.m.d.

Bogdan Oproiu (realizator): Ce alte contracte mai sunt?

Teodor Incicaş: Da, sigur avem în clipa de față sistemele de avioane fără pilot. De asemenea, anul acesta a însemnat pentru celălalt sistem de avioane fără pilot, cel pe care noi îl numim de tip tactic-operativ, cu firma Elbit din Israel primul contract subsecvent și ne referim la o aeronavă de tip watchkeeper, care este livrată şi armatei britanice.

După aceea vorbim de continuarea programului de înzestrare cu platforme de transport multifuncționale.

Până în prezent au fost livrate un număr de 862 de vehicule de diverse tipuri de către firma Iveco, cu integrare și fabricarea în România. De asemenea, referitor la vehiculele de transport ne referim nu numai la platforme transport ca atare, și ne referim și la remorci pe care le achiziționăm de la Uzina Mecanică Mediaș.

Un alt program care a fost destul dezbătut, și anume programul de avioane F-16, avioane multiroll. Urmează să avem primele livrări din Norvegia până la sfârșitul acestui an.

Vasile Dîncu: Aici trebuie să cheltuim noi banii în viitor – omul este cea mai importantă armă

Publicat de Gabriel Stan, 25 iulie 2022, 12:28

Pe 23 iulie 2022 a fost Ziua Presei Militare, iar cu acest prilej ministrul apărării, Vasile Dîncu, a acordat un interviu exclusiv jurnaliștilor din redacțiile militare de radio, televiziune și presa scrisă, interviu care a apărut deja în „Observatorul militar”, din care noi am selectat, la „Subiectul săptămânii”, o parte referitoare la controversa asocierii pensiilor militare cu pensiile speciale. Interviul a fost realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu: Ați avut o declarație, cred că unică în ultimii 20 de ani, chiar săptămâna trecută la un post de televiziune, în care v-ați referit la pensiile militare.

Este important aspectul acesta, ca și acela al salarizării de la baza carierei, al faptului că diferența dintre sistemul nostru vestic, NATO, și cel estic, pe care tocmai îl vedem la treabă, este tocmai ăsta, că omul este central și important și că NATO pune preț pe calitatea omului, dar și pe nevoia lui și pe proiecția și perspectiva lui de carieră.

Ați afirmat că pensiile militare nu sunt pensii speciale și aș vrea să ne explicați, și pentru ascultătorii de la Radio România, dar și pentru publicul celorlalte domenii, pentru Televiziunea Română și pentru „Observatorul Militar”, pentru că este în spațiul public o dezbatere care pe noi ne dezavantajează: pensiile nesimțite, pensiile speciale, care, de fapt, nu sunt totuna cu pensiile militare.

Vasile Dîncu: Acest câmp de dezbatere care s-a deschis acum sigur că poate fi valorificat populist împotriva Armatei României.

Există mai multe perioade în istoria celor 30 de ani în care Armata României a fost atacată, de cele mai multe ori a fost atacată pe nedrept, ajungându-se ca anumite elemente de singularitate să fie trecute ca fiind fapte generale.

Este inacceptabil ca pensiile militare să fie considerate pensii speciale. Pensiile militare sunt pensii de stat, sunt pensii ocupaționale, nu au legătură cu conceptul nostru de pensii speciale.

Avem în interior un proiect și mai multe chiar viziuni despre cum ar trebui modernizat sistemul de pensii, inclusiv pensiile militare. Dar nu așa, pornind de la un concept care asociază pensiile militare cu pensiile speciale.

Avem, în acest moment, în Parlament, un proiect de modificare a Legii 223 din 2015, în care trebuie să eliminăm inechitățile dintre pensiile militare. Acesta este primul element esențial, după părerea mea, în modernizarea sistemului de pensii.

Să creăm un sistem de pensii echitabil, nu prin plafonarea pensiilor, nu prin tăierea acestora, ci un sistem în care pe cei care au fost nedreptățiți în ultimii ani să îi putem aduce la un sistem normal, la un sistem predictibil.

Mai este un lucru aici care mi se pare foarte important: și noi, managementul Ministerului Apărării Naționale, considerăm că nu este normal să existe pensii mai mari decât salariile. Poate că s-a întâmplat în mai multe sisteme, dar evident că nu putem accepta din start această idee fantasmagorică de a reforma și de a bloca pensiile militare, de a le plafona.

O să mergem la Bruxelles, dacă este cazul, i-am spus ministrului muncii, o să avem o întâlnire cu domnia sa, i-am explicat că ne ducem și noi la Bruxelles, explicăm că există pensii militare de tipul celor din România în foarte multe țări din Europa, în țări NATO există peste tot sisteme.

Apoi, dincolo de asta, vreau să spun un lucru care este important și trebuie să-l țină minte cei care vor facă politică așa pe principii aleatorii, să zicem, sistemele de pensii fac parte din elementele de suveranitate ale unei națiuni și nu pot fi dictate de nicăieri. Și nimeni nu are dreptul, ca politician, să ne luăm angajamentul de a aplica, în aceste domenii de suveranitate națională, soluții arbitrare, pe care ni le propun niște funcționari de la Bruxelles.

Am văzut că punctul de referință, PNRR, a fost un studiu făcut de o echipă de doi cercetători și care au arătat aspectele legate de cum am putea noi să modificăm pensiile speciale în România.

Pensiile militare trebuie să meargă mai departe, sunt elemente pe care statul român le-a stabilit ca recunoștință pentru privațiunile pe care le resimte un militar și el trebuie să facă parte din elementul de previzibilitate. Când ai intrat în liceul militar, trebuie să știi că o să ai, pe parcurs, tot felul de privațiuni.

Nu o să ai un domiciliu fix, trebuie să faci mobilitate militară, nu o să poți face parte din anumite organizații, nu poți să faci afaceri, ți-e îngrădită foarte mult libertatea. Prețul acestei libertăți îngrădite trebuie să fie o previzibilitate pe care statul român ți-o asigură, pentru că ești element important al statului.

Asta face orice țară civilizată cu funcționarii ei, cu elementele fundamentale ale statului, așa cum este Armata României și, sigur, poliția, jandarmeria și alte funcțiuni sociale importante.

Cristian Dumitrașcu:: Credeți că opinia publică ar trebui să știe, mai clar, atunci când apăreți dumneavoastră sau oficiali ai statului român, să știe și mai exact ce înseamnă în cuantum, pentru că se spune pensii speciale, păi, una este pensia specială a unui procuror, care este de 10 ori mai mare decât a unui subofițer în armată, astea nu se spun.

Vasile Dîncu: Noi nu am vrut să facem o publicitate prea mare pentru că, știți, o parte din informații sunt informații clasificate. Dar, pe de altă parte, vreau să vă spun asta, cu o ușoară jenă pentru întreaga clasă politică din România, atunci când a trebuit să dau publicității, de exemplu, date despre pensia minimă sau pensia medie a militarilor mi-a fost ușor rușine.

Pentru că îi voi demoraliza și pe cei care vor să vină în sistem, vrem să-i așteptăm cu un alt regim, protector cu adevărat. Deci, ce se întâmplă acum, pensia comunicată de noi oficial, pensia militară minimă este de 1.052 de lei. Avem media pensiilor undeva la 3.000, dar o medie se compune din foarte multe, din zeci de mii de pensii foarte mici, care se află sub 2.500, pe care noi le-am crescut cu 10 %, cele sub 2.500.

Avem aproape un sfert din pensii care se află la această limită de supraviețuire, care necesită un plus social. Sigur că în mediile noastre, pensiile magistraților militari, de exemplu, ridică foarte mult media.

O să ne uităm de la caz la caz, o să discutăm și cu societatea civilă, pentru că, până la urmă, cred că dezbaterea este următoarea: vreau să facem în viitor o campanie în care să întrebăm și oamenii, trebuie să întrebăm și societatea politică și Parlamentul, ce tip de apărare vor, ce fel de armată își doresc, câtă securitate își dorește societatea, pentru că totul se plătește în societate.

Cheltui mai mult pentru securitate și apărare, o să ai o securitate și o apărare mai bună. Sau cum spunea Napoleon, că dumneavoastră cu siguranță știți acest lucru, dacă nu vom hrăni armata noastră, peste câtva timp, o națiune care face asta va hrăni armata dușmanului.

Asta este, e un lucru care funcționează peste timp, chiar dacă a devenit o metaforă sau o parabolă, dar este clar că noi va trebui, mai ales că am avut acest exemplu și avem în acest moment această amenințare în apropierea României, noi trebuie să ne gândim foarte serios la securitatea noastră, la apărare, și să construim o armată motivată, o armată de tip expert.

Nu mai avem nevoie de stagiul militar obligatoriu, pentru că toată lumea mă întreabă ce e cu asta. Astăzi nu mărimea, dumneavoastră știți foarte bine, a armatelor este elementul definitoriu pentru putere, pentru forța ei, ci modul în care este motivată, modul în care este pregătită și modul în care este înzestrată. Acestea sunt cele trei elemente importante. Or, aici trebuie să cheltuim noi banii în viitor: resursa umană și omul, omul este cea mai importantă armă.

23 iulie – Ziua Presei Militare

Publicat de Gabriel Stan, 25 iulie 2022, 12:15

Adrian Gîtman (realizator rubrică): În fiecare an, pe data de 23 iulie, este Ziua Presei Militare. Tradiţia acestei aniversări porneşte din anul 1859, când, la Bucureşti, apărea prima publicaţie a Armatei Române, „Observatorul Militar”.

În prezent, în cadrul MApN, funcţionează Trustul de presă, care produce emisiuni de televiziune şi radio, realizează creaţii cinematografice şi publică ziare şi reviste pentru informarea personalului propriu, dar şi a publicului larg.

Marius Bâtcă: Crimeea reprezintă un fel de „portavion” rusesc în Marea Neagră şi o potenţială trambulină pentru lansarea unor atacuri împotriva flancului estic al NATO

Publicat de Gabriel Stan, 23 noiembrie 2021, 13:28

Sonia Raicu, de la Jurnal Militar, Radio România Actualități, l-a avut ca invitat pe jurnalistul Marius Bâtcă de la „Observatorul militar”. El a publicat în ediția de miercuri, 17 noiembrie 2021, a săptămânalului Armatei o analiză complexă având ca temă acest subiect fierbinte. Ascultăm.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Marius, bine ai venit!

Marius Bâtcă: Bună ziua, Sonia! Bună ziua, radioascultătorilor!

Sonia Raicu (realizator rubrică): Vorbim despre situația tensionată de la granița Poloniei cu Belarus, o situație care îngrijorează foarte mulți specialiști militari, pentru că în spatele acelor grupuri foarte mari de migranți îndreptate către granița Poloniei se pare că sunt alte intenții ale Rusiei îndreptate către Ucraina.

Chiar ai publicat săptămâna aceasta, în ultimul număr al „Observatorului militar”, un articol legat de această amenințare.

Marius Bâtcă: Ai pomenit foarte bine că există niște interese mari în spate din partea Federației Ruse. Provocările de la granița dintre Belarus și Polonia sunt strict legate de niște acumulări de forțe substanțiale; vorbim de trupe și tehnică de luptă, pe care Federația Rusă le strânge în ultima perioadă la granița Ucrainei.

Astfel au apărut temeri bine întemeiate în cancelariile europene şi la Washington în privinţa intenţiei Federaţiei Ruse. Dacă ne luăm după ce spune secretarul de stat Anthony Blinken, toată această mişcare de migranţi şi provocările care s-au petrecut recent la graniţa belaruso-polonă au de fapt rolul de a masca ceea ce intenţionează să facă Rusia.

Ştim foarte bine că Rusia a anexat ilegal Crimeea, a intervenit în estul Ucrainei – în momentul de faţă se desfăşoară un război civil pe partea de est a Ucrainei, iar combatanţii pro-ruşi sunt sprijiniţi din plin de Federaţia Rusă.

Faptul că peste 90.000, aproape 100.000 de militari ruşi sunt undeva la 200 de kilometri de graniţa Ucrainei, iar trenuri cu tehnică de luptă se îndreaptă către graniţa Ucrainei reprezintă o mare ameninţare pentru stabilitatea regională şi pentru securitatea din regiunea Mării Negre.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Inclusiv şeful apărării din Marea Britanie, generalul Sir Nicholas Patrick Carter, a afirmat că există un risc de izbucnire occidentală a unui conflict între Occident şi Rusia, dat fiind aceste ameninţări constante şi presiuni constante asupra graniţei Ucrainei.

Marius Bâtcă: Da, şi nu este vorba numai de presiunea pe care Federaţia Rusă o face asupra graniţelor ucrainene, ci este vorba, în general, despre acţiuni agresive ale Federaţiei Ruse în Bazinul Mării Negre, Georgia este supusă unor presiuni continue, începând cu 2008, de când am avut acea invazie a statului georgian de către Federaţia Rusă, la scurt timp după summitul NATO de la Bucureşti.

Nu trebuie să uităm că avem un conflict îngheţat foarte aproape de noi, în regiunea transnistreană – avem o bucată a teritoriului Republicii Moldova care se află sub ocupaţia militară a Federaţiei Ruse, care este un cap de pod prin care Federaţia Rusă încearcă să influenţeze politica de la Chişinău. Toate aceste acţiuni agresive ale Federaţiei Ruse agravează foarte mult tensiunile din Marea Neagră. Există tot timpul riscul izbucnirii unui conflict armat şi riscul este extrem de mare.

Am avut parte de provocări extrem de periculoase ale aviaţiei ruseşti – să ne aducem aminte că au fost câteva incidente cu avioane de luptă care au trecut razant pe deasupra navelor americane sau britanice în Marea Neagră.

Reprezintă această Crimee un fel de ‘portavion’ rusesc în Marea Neagră şi o potenţială trambulină pentru lansarea unor atacuri împotriva flancului estic al NATO.

Aşa că trebuie să fim foarte atenţi să urmărim exact toate mişcările de trupe pe care Federaţia Rusă le face în zonă, pentru că ce ne-a învăţat pe noi ultimul deceniu: Federaţia Rusă este extrem de imprevizibilă, sub conducerea lui Vladimir Putin poate recurge la nişte surprize extrem de neplăcute.

Aceste mii de oameni sau veniţi din zonele respective au ajuns în Belarus fiind aduşi, unii forţaţi şi unii minţiţi. Totul s-a făcut organizat, cu avioane, ceea ce nu s-a mai întâmplat, este o premieră. Au fost aduşi direct din Belarus direct cu avionul, din zonele din care proveneau sau zone de concentrare.

Li s-a promis cel mai probabil că vor fi aduşi în Germania, doar că, dacă ne uităm la cum erau îmbrăcaţi, foarte mulţi erau cu haine călduroase, unele scumpe, pregătire militară – ştiau cum să-şi facă adăposturi din cetină, chiar am văzut nişte adăposturi foarte interesante, pe care le-am mai văzut doar în manualele pentru cercetaşi.

Pericolul este din mai multe puncte de vedere. O dată, se pune presiune asupra graniţei poloneze, care este şi graniţă UE şi graniţă NATO. În al doilea rând, există pericolul generalizării fenomenului, pentru că dacă se va vedea că are succes ne vom trezi cu milioane, la un moment dat, de migranţi, care să forţeze.

Alt pericol care mai există: apărând această agitaţie, aceste provocări la graniţă, toată atenţia Occidentului va fi concentrată pe acea zonă, Polonia şi ţările baltice. Rusia speră că Occidentul nu va mai fi atent la mişcările de trupe de la graniţa cu Ucraina./avladucu/atataru/ Aşa că trebuie să vedem ce se întâmplă, să urmărim, să sperăm că lucrurile nu vor escalada. Să sperăm că Federația Rusă va încerca, până la urmă, să intre în dialog cu NATO, să termine cu provocările.

E greu de spus cum va evolua. Avem de-a face cu această acumulare mare de tehnică de luptă și de trupe; ar indica faptul că urmează o ofensivă. În schimb, au venit foarte multe semnale din partea Occidentului. I s-a transmis Moscovei că ar trece de o linie roșie foarte gravă dacă intră în Ucraina.

Există solidaritate la nivelul NATO. Trebuie să nu uităm că Ucraina este partener NATO, beneficiază de un sprijin destul de mare din partea NATO și SUA, în special, pe partea de apărare, chiar și Turcia contribuie foarte mult la apărarea Ucrainei, prin furnizare de tehnică de luptă modernă.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost jurnalistul militar Marius Bâtcă, de la săptămânalul „Observatorul militar”. Marius, îți mulțumim și te mai așteptăm.

Marius Bâtcă: Și eu îți mulțumesc, numai bine și să ne revedem în situații mult mai liniștite.

“Șapte povești afgane”, o carte despre veteranii teatrelor de operații

Publicat de Gabriel Stan, 28 octombrie 2021, 11:35

Plutonierul adjutant principal Lucian Irimia, redactor la săptămânalul armatei Observatorul Militar, și-a făcut debutul literar la Sala Mare a Cercului Militar Iași.

Autorul pune în paginile cărții Șapte povești afgane, emoțiile și trăirile veteranilor acestui teatru de operații, el însuși fiind de trei ori în misiune în Afganistan.

Lucian Irimia:  „Șapte povești afgane” este o carte despre noi, veteranii teatrelor de operații, cei care ne-am făcut datoria în Bosnia, Afganistan, Irak, Angola și peste tot unde România ne-a trimis și am slujit țara sub faldurile drapelului românesc.

Sunt niște povești mai altfel despre militarii români așa cum i-am simțit eu, cum am trăit lângă ei, povești în care se găsește multă emoție, mult dor, dar în același timp și multă motivație de a-ți face treaba ca și militar român, ca și militar NATO și sunt povești și de luptă.

Cartea are o particularitate pentru că personajele sunt grade, nu sunt oameni. De ce? Pentru că primele apariții ale poveștilor au fost în “Observatorul militar”, ziarul unde lucrez, și mai mulți militari citind acele articole inițiale spuneau: și eu am trăit asta! De asta am avut această opțiune de a pune în unele povești doar grade și a simți fiecare militar român care a fost acolo să spună alor lui că asta am făcut eu acolo.

O să găsiți militarul dincolo de uniformă, dincolo de vesta antiglonț, dincolo de cască și de armă. O să găsiți un om care iubește dar care și luptă, și nu uită niciodată că slujește România chiar și la mii de kilometri depărtare de casă.

Reportajul a fost realizat de Adrian Gîtman, de la Jurnal Militar Iași.

Ziua Imnului Național

Publicat de Gabriel Stan, 3 august 2021, 11:27

Alexandru Dina (realizator): Interviul este mai degrabă un documentar despre toate imnurile de stat ale istoriei României de după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și venirea în țară a lui Carol I, mai întâi ca domnitor și apoi ca rege.

Am ales din arhiva redacției Ora Armatei un interviu cu muzicologul și compozitorul Viorel Cozma, veteran de război, personalitate, marcantă a lumii muzicale a secolului XX, care a făcut parte din toate comisiile de specialitate care au propus către autorități variantele posibile ale imnului de stat.

Interviul a fost realizat de Alina Crișan, de la publicația săptămânală a Armatei Observatorul Militar.

Viorel Cozma: La vremea aceea, nu prea aveam noi foarte mulți compozitori care puteau să scrie. Cei care ştiau note erau puțini, iar, în general, instrumentiștii și șefii de muzică militară erau aduși de peste hotare; și ăștia aveau un mare avantaj, nu putea să fi descifrat de generalii, de ăia de la armată, pentru că nu știau să cânte notaţia psaltică.

Ăia ştiau să cânte numai popii. Când s-a terminat concursul, au zis domnule nu îi zicem imn național, îi zicem imn la domnitor și steag, și a apărut ideea unui cântec de câte ori se ridică steagul național – facem și noi astăzi – se cântă imnul, și atunci i-a zis imn la domnitor și steag; şi se face primul concurs național, în 1862, după care se dă un ordin de zi pe toată oastea, numărul 20, din 22 ianuarie 1862 și se publică rezultatul în Monitorul Oficial.

Pe locul I există Marșul triumfal al primirii steagului și măririi sale prințului domnitor. Este compus de Eduard Hübsc, la locul II ”Zorile cu rugăciunea” – ăsta era un imn care se cânta la înmormântarea ostașilor, la înmormântarea asta și care se păstrează când apare după marele război de uniune din 1918, Imnul Eroului Necunoscut.

În sfârşit, al treilea a fost un marș destinat la primirea oricărui şef de drept, compus de Pascu Purcărea, care a fost sub- șeful al muzicii militare și care a scris un imn în numele guvernului.

L-am descoperit eu la Arhivele Statului acum 30, 40 de ani, nu mai țin minte. Cȃnd m-am dus, era chiar partitura lui Pascu Purcărea, „Ȋn numele guvernului”, am luat partitura, am dat-o la copiat, am vorbit cu șeful Inspectoratului Muzicilor Armate, l-am pus în… ăsta și a intrat în repertoriu și se cântă și acuma la toate parăzile și are un mare avantaj: este inspirat din muzica populară.

Şeful de muzică era român. Ȋl chema Pascu Purcărea. Nu era Franz Joseph, nu era Eduard Hübsc, nu era Jalowitski, deci era romȃnaşul nostru, cioban de-al nostru. Cȃnd l-au adus pe regele Carol I, regele Carol a spus, zice: și ce Imn cântați?

Cȃntăm „Imnul la domnitor – adică la dumneata şi la steag”, dacă apari dumneata, îl cȃntăm, dacă apare să tragă steagul, cȃntăm. ”A! Nu!” – zice. Ȋn 1881, cȃnd s-a decretat regalitatea în România, Imnul de Stat a devenit imnul de la 1862 – ”la domnitor și steag” – ca muzică, iar ca text a pus domnul Vasile Alecsandri textul „Trăiască regele!”.

Acesta a fost imnul oficial sau Imnul Național al României de la 1881 până când vin comuniștii la putere, după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1947. ‘47, comuniștii au spus: „A plecat regele”.

La 30 decembrie ’47 România nu mai e „Vom cânta pentru tron și pentru rege”, cum este textul, trebuie sa facem imn nou. Şi atunci a apărut primul imn național în 1947, „Zdrobite cătușe”, muzica scrisă de Matei Socor, membru al Partidului Comunist Român, închis în ilegalitate, mare dirijor la Radiodifuziune, era și director pe la Radio… îl făceau.

El scrie imnul „Zdrobite cătușe” se numea. Un imn foarte greu de cântat. Eu eram dirijor de cor pe vremea aceea, în tinerețe. Când le spuneam coriștilor: Dragii mei, îmi pare foarte rău, dar la concertul de după-masă trebuie să cântăm „Zdrobite cătușe” – Aoleu, maestre, dar….  Dragă, nu se poate, îl facem, ăsta este, îl cântăm cum putem. Al treilea imn a apărut tot de domnul Matei Socor, „Te slăvim, Românie”, cu text de Eugen Frunză și Dan Deșliu, în 1953, în ziua de 23 august.

Şi ăsta a fost al treilea imn oficial. „Te slăvim, Românie, pământ părintesc / Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc / E zdrobit al trecutului jug blestemat / Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat / Astăzi noi împlinim visul lor minunat”. Şi refrenul era: „Puternică, liberă, / Pe soartă stăpână / Trăiască Republica Populară Română”.

Vine Ceaușescu la putere, se schimbă sistemul social și România devine țară socialistă. Ceaușescu, în clipa aceea, îi dă ordin Uniunii Compozitorilor: Faceți o comisie de imn național, ca să facem un imn pe text socialist, să vorbească de România socialistă. Eu eram Prâslea, cel mai tânăr.

M-am trezit băgat în această comisie a imnului de stat. S-au certat toți în juriu, că așa era normal, să ne certăm. Bineînțeles că eu nu aveam niciun cuvânt de spus, că eram puști. Ce să vorbesc eu cu marii maeștri ai muzicii românești? Şi bineînțeles, după ce ne-am certat de ne-am rupt, n-am făcut mare scofală și ne-am decis că tot mai bine este să ne gândim la o soluție, că dacă nu punem o lucrare a unui compozitor contemporan, să ne gândim la o piesă din trecutul patriotic al muzicii românești.

Şi bineînțeles, eu scrisesem atunci, în 1953, la Centenarul lui Ciprian Porumbescu, opereta „Lăsaţi-mă să cânt”. Şi zice: Viorele, păi tu gândeşte-te de o piesă de-a lui Ciprian Porumbescu, care să poată să… Zic: dragă, Porumbescu am cântat toți și se cântă dinainte de Independența de la 1877, ”Pe al nostru steag”. A… ăsta este! Gata!” Şi ne-am dus și i-am spus lui Ceaușescu, toată comisia, că muzica contemporană nu a reușit să întrunească unanimitate, dar, cum imnul nu este o chestie ocazională, se schimbă după un… ăsta, hai să găsim ăsta.

Şi bineînțeles, am zis că cea mai cunoscută melodie, ușoară, se cântă ușor, este cu un ambitus mic, poate să-l cânte și copiii de școală, poate să-l cânte și corurile academice, poate să-l cânte și marile formații profesioniste și tot și să se adopte imnul respectiv. Ceaușescu bineînțeles că a acceptat formula și în 1975 am preluat noua versiune, ”Pe al nostru steag”.

Bineînțeles că melodia răsuna și ca semn de dimineață la deschiderea radioului, de câte ori se deschidea postul se auzea totdeauna imnul. Imnul ăsta s-a impus, dar prin Decretul-lege Nr 33 din 29 octombrie 1977, la melodia respectivă, ”Tricolorul” i s-a adăugat o serie de strofe care trebuiau să fie în legătură cu evenimentul politic al partidului clasei muncitoare și era ”Azi partidul ne unește/ Şi plaiul românesc/ Socialismul se clătește/ Prin elan muncitoresc”.

Noi nu am avut, cum să spun, cuvânt de spus. Nu am știut cine a fost autorul acestor două strofe, cu partidul și cu socialismul și am aflat, dar după moartea lui, că textul a fost făcut de Ceaușescu.

În clipa când am început să-l cântăm, ăsta nefiind muzician, noi acolo ne izbeam de un text: ”Cel viteaz cu un vechi renume” ne loveam mereu că nu se potrivea cu muzica. Și a trebuit să îi spunem, dar a fost foarte greu să-i explicăm că trebuie să dea un nou decret și să schimbe textul, că nu cad bine silabele respective și bineînțeles în 1977, în presă, pe data de 18 noiembrie 1977, s-a dat o altă formă textului respectiv și imnul de stat al României a fost cântecul lui Ciprian Porumbescu, cântecul Tricolorului, dar cu strofele vechi.

După ’90 s-a ridicat din nou problema unui imn care să corespundă momentului de libertate națională. Nu mai era România socialistă, nu mai era Partid Comunist și, bineînțeles, o comisie nouă și gândiți-vă ce să facem; și atunci ne-am gândit că ar fi bine să apelăm la o melodie pe care o cântau revoluționarii de la ’48, cu ‘Deșteaptă-te române’.

Şi s-a luat textul lui Andrei Mureșanu, dintr-o revistă din 1848 și a spus ‘domnule, pe ce melodie să punem?’ ‘Păi, punem pe una pe care o știe toată lumea și pe care o cântă toți popii’, pentru că era făcută de un popă răspopit Anton Pann; și pe o veche melodie a lui Anton Pann de la 1830 şi ceva, care se cânta și în timpul Revoluției de la ’48 s-a ajuns la acest compromis, s-a pus textul respectiv a lui Andrei Mureșanu ‘Deșteaptă-te române’ și pe melodia lui Anton Pann și a decretat melodia imnului de stat.

Presa militară, 162 de ani de existență!

Publicat de Gabriel Stan, 27 iulie 2021, 14:24

În fiecare an, la 23 iulie, este sărbătorită Ziua presei militare. Este data la care, în anul 1859, a apărut, la Bucureşti, prima publicaţie a Armatei Române, „Observatorul militar”.

La acea vreme a fost primul periodic militar din Principatele Române și una dintre primele publicații militare de opinie din Europa și din lume.

În 2004, la împlinirea a 145 de ani de la înfiinţarea primei publicaţii militare româneşti, săptămânalul ”Observatorul militar” a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, pentru standardele euroatlantice ale mediatizării fenomenului militar.

În prezent, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale este, potrivit site-ului www.mapn.ro. ”continuatorul tradiţiilor primului săptămânal militar românesc – Observatorul militar (apărut la Bucureşti la 23 iulie 1859), al Serviciului foto-cinematografic al Armatei Române (prima instituţie de profil din ţară înfiinţată la 15 noiembrie 1916), al primei emisiuni de radio Ora ostaşului, devenită, ulterior, Ora armatei (la 16 iunie 1940) şi al primei emisiuni militare de televiziune „De strajă patriei”, premergătoarea emisiunii de astăzi Pro Patria (la 31 martie 1968).”

Benone Neagoe a fost primul prezentator al jurnalelor de televiziune de după revoluție. Deși era cunoscut în rândul colegilor din Televiunea Română și apreciat de public a ales să vină în armată.

Celebrul jurnalist, Benone Neagoe, ne-a vorbit despre acea perioadă a presei militare și a presei în general!

Interviul a fost realizat de Andreea Popescu de la Jurnal Militar Radio România Actualități.