Ionela Prodan – cântecul – poveste, poveste dincolo de viață

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 17 aprilie 2018, 18:53

Când viața deschide drum destinului, ceea ce se aude este vocea. Și tot vocea este cea care rămâne în amintirea celor ce au iubit acea învăluitoare zicere cu ecouri dintr-un alt timp.

Vocea Ionelei Prodan a avut o rezonanță aparte. Timbrul vocii aduna parcă tăriile lumii pentru a convinge de adevărurile ascunse și totuși de toată lumea știute transpuse în versuri simple, cu evidente trimiteri la o realitate cunoscută. Ionela Prodan a păstrat în adâncul sufletului acea sensibilitate măiestrit ascunsă a femeii de la țară învățată să ia viața în piept, să se simtă de folos celor din jur. Originară din Dăbulenii Doljului Ionela Prodan va învăța că viața are povești pe care, dacă Dumnezeu te iubește, te lasă să le descoperi spre a le spune celorlalți. Și pe ea Dumnezeu a iubit-o. A văzut dincolo de bucuria sau tristețea unei clipe povestea de viață. Și a transpus-o în versuri grefate pe acel bun simț al țărăncii creatoare, care lasă sentimentul să răzbată dincolo de trăirea imediată. A cântat de când se știe, ne mărturisea într-un interviu realizat la începutul anilor 2000 și transmis la Radio Oltenia Craiova. Venise pe acasă, participa la un festival de muzică populară la Drobeta Turnu-Severin. În acea perioadă coordona în cadrul Ministerului Culturii departamentul de promovare a culturii tradiţionale.

A iubit cântecele Mariei Tănase și le-a interpretat cu patos. Laureată a Festivalului concurs ” Maria Tănase”, și-a văzut destinul muzical amprentat de acel nimb al neuitării. Și atunci poveștile sale au prins contur în cântece pe placul tuturor. Poveștile au o morală, poveștile ascund învățături venite dintr-o lume a dragostei pentru bine și frumos. Un exemplu este celebrul cântec al Ionelei Prodan, considerat de interpretă ”cântecul vieții mele: „Din bucata mea de pâine”, piesa aceasta n-are moarte. Am creat-o într-o clipă de mare durere și deznădejde, în urma relației cu anumite persoane care m-au trădat. Așa a luat viață acest cântec: „Din bucata mea de pâine/ Am crescut un om şi-un câine (…)/ Când am bani și o duc bine/ Toată lumea e cu mine/ De n-am bani și o duc rău/ Nici cel neam nu-i neamul meu/ Și atunci te-ntreb pe tine/ Care-i om și care-i câine?””, mărturisea Ionela Prodan într-un interviu pentru revista ”Taifasuri”.

Repertoriul său cuprinde multe asemenea povești de viață: ”Strânge omul ca furnica”, ”Nu e nimic al tău”, ”Of, pământ și iar pământ”, ”De-ar ști omul prin ce trece” sunt doar câteva din multele povești de viață topite în cântece, de care se vor bucura multe generații de acum încolo.  Și toate au un izvor: satul său. ”Satule, mi-e dor de tine” pare a fi un ecou al permanenței obîrșiilor.

Oriunde a fost în lume, și a fost în calitate de Reprezentant Special pentru Românii de Pretutindeni și coordonator al programului Cunoaşte România prin cultura sa tradiţională, inițiat și derulat de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Ionela Prodan a purtat în lume acea decență a interpretării melodiilor care liniștesc tumultul sufletesc, mai ales al celor aflați departe de țară. Concertul susținut în Portugalia, doar un exemplu, a înflăcărat inimile românilor originari de o parte și de alta a Prutului, consemna Ambasada României în Portugalia pe site-ul oficial.

Vocea Ionelei Prodan rămâne în fonoteca de aur a muzicii populare românești. Compact-discurile editate vor aduce în actualitate tocmai ceea ce timpul nu poate să șteargă: valoarea estetică și emoțională a unei prezențe muzicale. Iar artistul rămâne într-un timp numit simplu, prezentul istoric. Și poveștile fac parte din acest timp, care este chintesența frumosului estetic.

Neica cin te-a supărat, Să tot petreci, la masa noastră (1977), Satule, Mi-e Dor De Tine! (1980), Inima-mi Arde De Dor (1982), Astă seară-i seară mare (1999), Voinea-l meu, voinicule (2000), Ce e inima de mamă (2010), Asta-i viaţa, n-ai ce-i face (2012) sunt doar câteva dintre albumele muzicale lăsate spre neuitare de Ionela Prodan.

Viața e o poveste, cântecul e o poveste, uneori tristă, pentru că artistul nu are vârstă și nici moarte, dar părintele are dor nestins pentru copiii săi. De aceea melodia Nu plângeți, copiii mei este un post scriptum la povestea mamei care pleacă spre a cânta Tăriilor Cerului.

”Și de-o fi să mor curând/ Mor cu inima-n pământ”, ”Nu plângeți și nu oftați/ Inima mi-o secați”… Vorbele mamei, cu dor de viață și cu gândul la ceea ce a lăsat urmă pe pământ: copiii și cântecele, toate reunind dragostea cea fără de hotar. Drum lin, Ionela Prodan, pe cărarea neumblată cu rouă nescuturată!

Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Muzica Unei Generaţii Perene – Aniversarea compozitorului MIHAI ALEXANDRU! La multi ani!

Publicat de Bogdan Dragomir, 9 noiembrie 2017, 12:33 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:56

MIHAI ALEXANDRU este unul dintre cei mai talentaţi compozitori români, charismatic şi unic prin felul de a fi şi de a scrie, este, într-adevăr, un compozitor prolific. S-a născut în ziua de 9 noiembrie a anului 1965, iar debutul muzical al lui Mihai s-a întâmplat la vârsta de 18 ani cu grupul Sui Generis, apoi la 20 ani a devenit membru al trupei IRIS, cu care a şi înregistrat două albume, 3 dintre piese fiind compuse de el însuşi: „Frumuseţea ta”, „Ploaia de vise”, „Ultima toamnă”. După succesul fulminant în calitate de chitarist al formaţiei Iris, veleităţile de compozitor încep să renască şi iată că, în 1989, întâlnind-o pe Nicola, o lansează spectaculos în lumea muzicală, compunându-i câteva piese ce devin în scurt timp hituri ale anilor ’90 si 2000, fiind cuprinse în cele 5 albume de succes înregistrate împreună: „Cu tălpile goale” – 1999, „Milioane” – 2000, „Lângă mine” – 2002, „Don’t break my heart” – 2003, „Dincolo de noapte e zi” – 2003, „Îţi multumesc” – 2004, „Honey” – 2005 şi „De mă vei chema” – 2005.

Lângă mine (Mihai Alexandru, Nicola) – „80 de ani de muzică” (Prod. Radio România & Roton 2006) interpretată de Nicola.

Prezent de zece ori în Finala Naţionala EUROVISION mai întâi cu Nicola în 1992 cu piesa „Balerina”, apoi „Doar amintiri” în 1994, „Undeva departe” în 1996, „I feel good” în 1999, „I do” în 2002, iată că în anul 2003 câştigă selecţia cu piesa „Don’t break my heart” interpretată de Nicola şi reprezintă România la Eurovision în Letonia la Riga, ocupând locul 10. Au mai urmat două selecţii naţionale la care a ocupat locul 3 cu piesa “Brand new feeling” 2006 avându-l coautor pe Mark Pfeling (Belgia) si textier pe Jamie Winchester (Irlanda), solistă Dora şi locul 6 cu Formaţia „Pacifica” solist Leo Iorga şi piesa “Prea mici sunt cuvintele”. Însă, anul 2017 îi aduce compozitorului Mihai Alexandru o binemeritată recompensă artistică – Locul 7 la Eurovision – Kiev (locul 5 în clasamentul televot) cu piesa YODEL IT, compozitor Mihai Alexandru, text Alexa Niculae, interpreţi Ilinca Băcilă şi Alex Florea!

Premii în Festivalul MAMAIA: 2001 Locul I cu piesa “Întinde mâna” cântată de „No Name”, 2002 locul II cu piesa “Lângă mine” solistă Nicola, 2006 locul II cu piesa “Acolo unde ştii” interpretată de Proconsul, 2007 locul II cu piesa “Cum te pot iubi” cantată de Bogdan Dima, locul I în anul 2008 cu piesa “Dă-mi o bere” solişti Mihai Alexandru şi 1-Q Sapro. Colaborarea cu 1Q Sapro datează din negura timpului, însă haiosul tandem şi-a aflat concreteţea şi s-a lansat oficial în vara anului 2008, pe scena de la Mamaia cu piesa „Dă-mi o bere”. Noi, însă nu vă cerem o bere ci vă invităm să ascultăm o piesă mai recentă semnată de comp. Mihai Alexandru şi 1-Q Sapro, intitulată sugestiv…Lasă-te de furat!!!

Mihai Alexandru & 1 Q Sapro & various artists – Lasă-te de furat! prod. Al Mike Production.

Multe premii (inclusiv trofeul) obţinute de artiştii străini la Festivalul „Cerbul de aur”, au fost câştigate de aceştia interpretând piese compuse de Mihai Alexandru. Tot în cadrul acestui festival în 1997, el a avut onoarea să-şi vadă o piesă interpretată de Cristina Aguilera aceasta având doar 15 ani şi reprezentând S.U.A. Deseori îl regăsim în juriile celor mai importante festivaluri pentru copii dar şi pentru adulţi cum ar fi Eurovision, Mamaia, Cerbul de aur, Stea printre stele, Delfinul de Aur, Neghiniţă, Vis de Stea, şi multe altele.

L-am întânit recent pe compozitorul Mihai Alexandru, în calitate de Preşedinte al Juriului unui Festival Internaţional de Muzică Teatru şi Dans pentru Copii intitulat sugestiv NEGHINIŢĂ şi l-am rugat să ne destăinuie câteva gânduri despre proiectele sale viitoare!

Interviu cu comp. Mihai Alexandru ptr. Muzica Unei Generatii Perene – RRR, realizat de Bogdan Dragomir 2017

De-a lungul timpului compozitorul a avut colaborări fructuoase cu aproape toţi soliştii vechi şi noi ai ţării cum ar fi: Nicola, Laura Stoica, Luminiţa Anghel, Marcel Pavel, Marina Florea, Daniela Vladescu, Aurelian Temişan, Mihai Constantinescu, Adrian Daminescu, Carmen Trandafir, Mihaela Mihai, Luminiţa Dobrescu, Corina Chiriac, Doina Spătaru, Nico, Andra, Alina Sorescu, Raluca Ocneanu, Bogdan Dima, Alin Pascal, Alexa, grupurile Iris, Proconsul, Leo Iorga şi Pacifica, Body and Soul, No Comment, No Name, Blondi, Morometzii.

Distinto – Luna (Muzică, orchestraţie si versuri: Mihai Alexandru, prod. Al Mike Production 2015)

Studiile sale muzicale sunt Liceul de Artă „George Enescu”, secţia violoncel, iar apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti la secţia Pedagogie Muzicală, în paralel urmând tot în incinta facultăţii cursuri de Dirijat de Orchestra (prof. Petru Andriesei) şi canto clasic (prof. Daniela Sluşanschi). Sunt atâtea emisiuni la care a participat în calitate de artist, de compozitor al interpreţilor sau de realizator al muzicii pentru generice, că nu se mai ştie nici numărul lor.    (mihai-alexandru.ro)

mihai-alexandru-la-bucurestifm (foto Bucurestifm.ro)

La finalul acestui scurt portret muzical-artistic al compozitorului Mihai Alexandru, trebuie să mărturisesc că nu vorbim numai de un muzician strălucit, un făuritor de şlagăre ci şi despre un prieten extraordinar, îl cunosc de peste 30 de ani, am fost colegi în Liceul de Artă „George Enescu” din Bucureşti şi mă bucur şi sunt onorat de prietenia sa! La mulţi ani cu sănătate şi cu mult drag, Mihai!

(Surse: Agenţia de presă RADOR, mihai-alexandru.ro, andreipartos.ro youtube.com şi materiale din arhiva audio-video personală. Mulţumiri speciale tuturor pentru sprijinul dat la realizarea acestui material jurnalistic!)

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.