Zaraza – Cristian Vasile

Publicat de Cristina Ion, 29 septembrie 2017, 05:26

Un cântec născut din iubire, hrănit cu gelozie şi plătit cu agonia celui care l-a cântat. Pe scurt, acesta este istoricul Zarazei, un cântec apărut pentru întâia oară în Argentina, dar adus pe culmile celebrităţii de Cristian Vasile, îndrăgitul cântăreţ român din perioada Interbelică. Melodia elogiază farmecul unei femei de o frumuseţe rară, o curtezană de lux iubită şi dispreţuită, în acelaşi timp.

Rădăcinile „Zarazei” pornesc din Argentina. La bază a fost un tango apărut în anul 1928. Considerată un „hit” al vremii, piesa a fost preluată şi de noi, cu un text românesc adaptat, în interpretarea lui Cristian Vasile, un artist numit şi ultimul trubadur al Bucureştiului Interbelic.

În România, faima Zarazei, s-a construit pe romanţele lui Cristian Vasile, dar şi pe povestirile mai multor scriitori. Descrisă drept o curtezană de lux deosebit de frumoasă, o focoasă cu zâmbet de herovim, se spune că a pierit în floarea vârstei, ucisă de un om plătit de un admirator gelos. Solistul, îndrăgostit nebuneşte de ea, i-ar fi înghiţit cenuşa, să-şi aline dorul. Cunoscătorii legendei s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza nu a fost altceva decât o ficţiune şi cei care cred cu adevărat că a existat o femeie, model pentru această legendă urbană. În 1944, Zaraza şi-ar fi întâlnit iubirea vieţii ei, pe binecunoscutul diseur cu voce de tenor, Cristian Vasile. Povestea de dragoste dintre cei doi începe exact ca un tango, uşor şi cu accente tragice, în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani. Într-una din seri, atunci când frumoasa Zaraza, însoţită la braţ de un aristocrat, îşi face apariţia, cântăreţul nu-şi mai poate dezlipi ochii de la ea. Furat definitiv de frumuseţea acesteia, întrerupe recitalul şi se refugiază într-un local vecin. Nu ştia că sentimentele erau reciproce. Zaraza se îndrăgostise şi ea la prima vedere. A fugit după el, s-a aşezat la masă şi nu l-a mai scăpat din priviri. Timp de doi ani au trăit o tumultuoasă poveste de dragoste.

Deșeurile, personaje de poveste la Mare Nostrum

Publicat de Mihaela Costache, 23 octombrie 2015, 09:15

O expoziție inedită a fost inaugurată ieri, de ONG Mare Nostrum, în parcul din fața Teatrului „Oleg Danovski”.
Cei mai impresionați au fost copiii, care s-au oprit să o privească, în drumul lor de la școală spre casă, dar și elevii de la Liceul Traian, care au venit împreună cu profesoara lor de biologie, Maria Sorescu.
Expoziția „Deșeurile de la A la Z” cuprinde o trecere în revistă atuturor tipurilor de deșeuri reciclabile. Totul este prezentat sub forma unei povești, în care PET-ul, Sticla,Hârtia și Doza de aluminiu sunt personajele principale.
Povestea începe cu Domnul Coș, containerul, în care toate aceste deșeuri își doresc să ajungă. Este curios faptul că încă din secolul XIX, când au fost introduse primele pubele pentru gunoi, s-au făcut primii pași către colectarea selectivă. Un motiv în plus ca noi, oamenii secolului XXI, să fim mai motivați pentru a face acest lucru, mai ales că știm că Planeta noastră se confruntă cu probleme din ce în ce mai mari din cauza poluării.
Fiecărui tip de deșeu îi sunt rezervate câte patru panouri care fac cunoscute publicului larg principalele lor caracteristici, amenințările pe care le pot prezenta pentru mediul înconjurător dacă sunt aruncate la întâmplare, dar mai ales impactul benefic pe care îl pot avea colectarea selectivă și reciclarea lor.
Spre exemplu, PET-ul este deja omniprezent în viața noastră, însă puțini știu că locul său este în containerul galben. Aruncat la întâmplare, el poate dăuna mediului înconjurător timp de aproape cinci secole, în vreme ce, colectat separat și reciclat, poate duce la economisirea de energie. Este nevoie de numai 10 PET-uri reciclate pentru a produce energia necesară fabricării unui tricou sau a unui metru pătrat de covor.
Sticlei, pe de altă parte, îi ia 1 milion de ani ca să dispară din mediul înconjurător. Însă prin reciclarea unui simplu borcan de sticlă se economisește energie suficientă pentru alimentarea unui becde 100W, timp de 4 ore.
În schimb, problema pe care o pune reciclarea hârtiei este strâns legată defabricarea ei. Este nevoie de un copac în vârstă de 15 ani pentru producerea a 700 de pungi de hârtie, iar cu fiecare tonă de hârtie reciclată se salvează 17 copaci, peste 30.000 litri de apă și suficientă energie pentru a alimenta o locuință timp de 6 luni.
În ceea ce privește Doza de aluminiu, trebuie știut că aceasta este 100% reciclabilă, ea putând ajunge înapoi în raft în aproximativ 2 luni.
Expoziția „Deșeurile de la A la Z” își propune să demonstreze că toate acestea pot fi posibile cu minimum de efort din partea noastră. Tot ce trebuie să facem este să identificăm cele trei tipuri de containere –albastru (hârtie), galben (plastic și metal) și verde (sticlă) – iar ceea ce inițial poate părea uimitor și de necrezut va deveni realitate.
Această expoziție propune transformarea mediului înconjurător, făcând mici schimbări în viața noastră.
Expoziția Deșeurile de la A la Z face parte din proiectul „Educație pentru Marea Neagră”.Costurile sale totale se ridică la 70.875,33 euro, din care valoarea finanțării nerambursabile este de63.787,98 euro. Proiectul este finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Soprana Leontina Văduva, omagiată de Radio Constanţa şi publicul de la malul mării

Publicat de Andrei Cretoiu, 13 noiembrie 2014, 12:21

Celebra soprană Leontina Văduva  a primit din partea Radio Constanţa o plachetă, în semn de recunoştinţă pentru strălucirea pe care a dat-o României prin prezenţa pe marile scene ale lumii. Celebra soprană a urcat  pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, în cadrul celei de-a 40-a ediţii a Festivalului Internaţional al Muzicii si Dansului.

Prezentă la Radio Constanţa, Leontina Văduva a vorbit despre marile scenele lumii, despre opera de astăzi, despre modele şi tineri artişti: „ Acum două săptămâni, a avut loc, la Paris, Concursul Internaţional de Canto – George Enescu, un concurs pe care l-a câştigat un tânăr român din Galaţi, Ionuţ Vîrban, care are o voce tânără, cu strălucire, aş putea spune o voce tipic românească. Vocile româneşti au o particularitate, o sensibilitate aparte, au acest melanj de sensibilitate un pic slavă şi latină. Limba în sine este foarte cantabilă şi ajută cântăreţul, dar este şi această  dimensiune afectivă care se transpune în muzică. Şi reusesc românii, în general să se adapteze foarte uşor oricărui gen, au această maleabilitate de a intra în stiluri diferite, cu mare uşurinţă. Şi acesta este un dar de la Dumnezeu, un dar al nostru.”

În seara zilei de 11 noiembrie, celebra soprană a avut parte,  la Constanţa,   de îndelungi ovaţii. Impresionată de placheta primită, Leontina Văduva  a mulţumit acordând publicului un bis special. Seara lirică s-a încheiat cu o piesă a marelui compozitor George Enescu, „Eu mă duc, codrul rămâne”, într-o interpretare care  a mişcat publicul până la lacrimi.

În anul 2000,  Leontina Văduva a apărut pe scena Operei Metropolitane din New York în şase spectacole cu La Bohème (în rolul Mimi). De lungul timpului, soprana a fost invitată să concerteze pe scenele celor mai renumite teatre şi festivaluri din întreaga lume, acompaniată de orchestrele din Buenos Aires, Barcelona, Köln , Viena, Veneția, Paris şi din alte mari oraşe. A apărut frecvent pe scena Operei Regale din Covent Garden, în spectacolele Rigoletto, Carmen (în 1991 şi 1994) şi Romeo şi Julieta (1994). În 1990,  într-un concert la Viena,  a cântat muzică populară, îmbrăcată în costum tradițional. Cu acea ocazie, au mai cântat Placido Domingo și Jose Carreras.

Succesul său de peste mări a fost oferit de un rol din repertoriul italian, Mimi, soprana interpretându-l cu succes, în San Francisco, în 1996, şi patru ani mai târziu, la Metropolitan Opera din New York. În 1996, a înregistrat  o colecţie de arii,  în coordonarea celui mai mare admirator al său,  Placido Domingo. Discografia artistei include Rigoletto (1993), Les contes d’Hoffmann (1996), La Bohème (2006) şi albumul Opera Arias (1997), dirijor Plácido Domingo.

Viaţa pe scenă i-a adus premii impresionante: Premiul întâi pentru voce la Toulouse, Titlul de Chevalier de L’Ordre des Arts et Lettres (Franța), Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună performanță în operă, Premiul Royal Philarmonic Society Music (Marea Britanie) și Titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Muzicii şi Culturii (România)