Publicat de Camelia Teodosiu, 25 februarie 2022, 18:24
Social Skills in Blended Learning for better student Achievement Astăzi vom discuta despre un proiect finanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii...
În această ediție a emisiunii, așezăm pe rafturile Bibliotecii noastre o monografie fotografică despre valahii din Moravia. Oamenii de aici...
În Biblioteca de Bucurii ne întâlnim cu actorul şi regizorul Petru Hadârcă – un om plin de creativitate, umor și subtilitate artistică....
Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii noastre în care vă invit să fiţi parte a unui eveniment caritabil organizat de Asociaţia Umanitară...
Publicat de adinaiftime, 27 iulie 2017, 10:00
Castelul Banffy de la Răscruci va fi reabilitat cu fonduri europene şi va fi inclus în circuitul cultural al Clujului.
Domeniul, aflat în proprietatea Consiliului Judeţean, are nevoie de aproximativ 5 milioane de euro, bani care au fost deja aprobaţi de Comisia Europeană.
Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, a precizat că lucrările de restaurare vor începe cel mai probabil în prima parte a anului viitor, după ce constructorul va fi stabilit prin licitaţie internaţională:
Încercăm să reabilităm acel palat care cred eu că va aduce mulţi turişti şi mulţi bani judeţului nostru. După restaurare vrem să amenajăm acolo un centru cultural, care să intre într-un circuit de evenimente împreună cu Muzeul de Artă, împreună cu celelalte muzee pe care Consiliul Judeţean le deţine. Sper să fie un proiect de bun augur pentru toţi cei care vor să viziteze judeţul Cluj. (Alin Tişe)
Castelul de la Răscruci a fost construit în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de baronul Adam Banffy, şi servea ca domeniu de vânătoare.
Baronul, de profesie medic, a lucrat împreună cu muncitorii la amenajarea decoraţiunilor interioare din lemn, cu care sunt împodobite două dintre încăperi.
Castelul Banffy de la Răscruci, care avea amenajat inclusiv un lac în curtea interioară, a servit ulterior drept model pentru complexul Chios din Parcul Central al Clujului.
Teodora Mazăre (realizator rubrică) – Misiunea din Polonia a artileriștilor antiaerieni din cadrul celui de-al 14-lea detașament românesc...
Săptămâna aceasta la rubrica Inedit vorbim despre subiectele cele mai arzătoare din ultima vreme: atacurile cibernetice, dezvoltarea...
Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării din țara noastră, generalul Gheorghiță Vlad, s-a întâlnit la...
Ultimul articol din categoria Inedit vine cum nu se putea mai bine în finalul de an cu un sport de iarnă, pentru că tot suntem în sezonul rece....
Publicat de Stefania Grigore, 30 octombrie 2014, 16:10 / actualizat: 27 iulie 2015, 17:07
Adevărata istorie a domeniului Stirbey, așa cum îl vedem în zilele noastre, începe cu Principele Alexandru Stirbey, 
născut și educat la Paris, o fire dinamică, un om în pas cu timpurile, care la îndemnul tatălui său, Domnitorul Barbu Stirbey, a dezvoltat puternic domeniul și i-a dat dimensiunea și strălucirea pe care o cunoaștem.
Alexandru Stirbey a amenajat parcul, a construit Palatul și Biserica, precum și numeroase obiective funcționale, doar o parte dintre ele păstrându-se până în zilele noastre, din păcate.
Principele a înțeles cât de bine este amplasat Palatul și a valorificat la maxim potențialul sau prin introducerea sa în circuitul seratelor la care participa înalta societate bucureșteană.
Unul dintre elementele care atrage cei mai mulți vizitatori este capela familiei Stirbey, construită în decursul a nu mai puțin de 40 de ani în stil neogotic, după proiectul unui arhitect austriac și care cuprinde un foarte multe elemente gotice, bizantine și renascentiste.
În capelă sunt mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbey Voievod, al prințului Barbu Alexandru Stirbey și ale rudelor acestora.
Din păcate din pictura executată în 1890 de Gheorghe Tăttărescu nu au mai rămas decât fragmente din pictura „Maica Domnului cu Isus în brațe”, restul picturilor și textul dedicat familiei fiind pierdute.
Cel mai de vază oaspete al palatului a fost Regina Maria, cea care începând din 1909 a frecventat constant această bijuterie și despre care ne-a lăsat o mărturie fascinant de călduroasă:
„Buftea era un Domeniu foarte bine orânduit, aproape de tot de București, iar Prințul Stirbey croise în pădure lungi alei pe care le puteai goni în galop, pe un drum bătut, în lungime de mai mulți kilometri…Mi-era dragă acea pădure cu covorul ei de flori…Când închid ochii parcă simt mirosul pătrunzător al tufișurilor de stejar care își răspândesc îndeosebi aroma spre seară și par a-și revărsa până și fundul sufletului în ceasurile răcoroase ale amurgului. ”
Superbul lac din mijlocul domeniului nu este natural, el fiind creat artificial la dorința familiei Stirbey pentru a adăposti lebede, rațe și gâște.
Podul de peste lac este cu mult mai nou decât restul domeniului, el fiind construit de către o echipă de filmare din Anglia, care a turnat aici o peliculă și a folosit lacul drept decor pentru acțiunea filmului.
Multe nume mari ale României au fost găzduite în Palatul Stirbey.
De la Slavici și Alecsandri la George Enescu și Titu Maiorescu, bijuteria de la lângă București a impresionat în egală măsură.
În primul război mondial Palatul fost rechiziționat de către armata germană, aici locuind comandantul trupelor invadatoare, Mareșalul August von Mackensen, și tot aici fiind negociată pacea cu Puterile Centrale.
Mai puțin cunoscut este faptul că actori celebri, precum Jean Marais sau Jean-Paul Belmondo au filmat câteva lung-metraje pe acest domeniu în cadrul unor coproducții româno-franceze realizate de studiourile de film Buftea.
Și lumea politică a profitat din plin de farmecul palatului Stirbey…Gheorghe Gheorghiu Dej și Nikita Hrușciov au semnat la Palatul Stirbey, în 1964, actele de retragere a trupelor sovietice de pe teritoriul României.
Domeniul a avut oaspeți de vază și de peste Ocean…
Lotul de tenis al Statelor Unite ale Americii a fost găzduit în 1972 la Palatul Stirbey și tot aici americanii s-au antrenat pentru finala Cupei Davis pe terenurile de tenis ale domeniului, finală pe care, din păcate pentru noi au și câștigat-o în fața echipei formată la acel moment din Ilie Năstase și Ion Țiriac.
Despre această finală ziarul american New York Times scria că a fost de fapt un aranjament între Ceaușescu și Nixon…americanii își păstrau supremația în tenis iar România primea credite cu regim preferențial pentru dezvoltarea „epocii de aur”…
Poveste sau nu, cert este că americanilor le-a priit sejurul de la Buftea…
Privind retrospectiv vedem că toți și toate au trecut însă Domeniul Stirbey a rămas aceeași oază de liniște și serenitate…
Până la urmă așa e România noastră…liniștită precum Domeniul Stirbey…
Așa e România frumoasă…
Mulțumim reprezentantilor Domeniului Stirbey pentru sprijinul acordat în realizarea acestui reportaj.
Realizatori:
Anca Chițoran
Vicențiu Andrei
Sursa foto Regina Maria: Catchy
Sursa foto Finala Cupa Davis: Agerpres
Radio Constanța în colaborare cu City Park Mall, a sărbătorit Centenarul Marii Uniri prin expoziția „România 100 – Eu aleg România“...
Radio România Regional organizează marți 11 decembrie 2018, ora 18.00, la București Mall – Vitan, lansarea expoziției virtuale „România...
România 100 – Eu aleg România – este proiectul Radio România care în septembrie a debutat pe platoul Primăriei din Arad. Spectacole,...
“Timişoara va avea soarta tuturor celor care au avut curajul să determine istoria înaintea altora” Octavian Paler La Timișoara, un spectacol...
Publicat de Stefania Grigore, 14 septembrie 2014, 20:30
Asa incepe România noastră, a celor din Muntenia.
Cu un domn luminat, Constantin Brâncoveanu, și cu visul său de a clădi o tară crestină, independentă și frumoasă.
Misterul palatului Mogoșoaia începe cu..începuturile.
Data exactă la care au pornit lucrările de construcție ale palatului este necunoscută, singura informație rămasă peste timp fiind aceea că încă din 1681 Constantin Brâncoveanu cumpăra pământ în zonă.
Istoria palatului pare un adevarat dans al cavalerilor, cu sperantele lor, cu dorinta de a aduce binele pe aceste meleaguri, cu imprejurarile istorice defavorabile si cu puternica Semiluna turceasca amenintand fragila tara ce se construia cu atatea framantari…
De fapt, Mogosoaia inca ne arata cum a fost urcarea spre lumina a neamului romanesc.
Domnitorul român s-a bucurat relativ puțin de bijuteria ctitorita, numai 12 ani, pentru că în 1714 Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreuna cu întreaga să familie, toată averea lor fiind confiscată de otomani iar palatul transformat în han.
Acesta este momentul în care în istoria domeniului Mogoșoaia își face apariția o altă celebra familie în istoria acestui neam, Cantacuzinii.
Domnitorul Ștefan Cantacuzino îl răscumpăra de la turci și îl încredințează marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului.
Din păcate frământările prin care trece palatul nu se încheie, domeniul Mogoșoaia urmând să fie devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, motivul invocat fiind acela că marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict.
O nouă distrugere a palatului, (a câtă oare?), a avut loc cu ocazia Revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri.
După 1832, palatul intră în administrarea familiei Bibescu.
Vreme de opt decenii domeniul decade, Martha Bibescu fiind cea care își asumă proiectul monumental de renovare a domeniului începând cu anul 1912.
Pentru cei interesați de istoria domeniului Mogoșoaia devine clar că fiecare figură istorică ce a deținut într-o formă sau altă palatul nu s-a rezumat la a locui aici…Mogoșoaia a devenit un simbol transmisibil, simbol permanent îmbogățit ce cei ce l-au avut în posesie.
Din păcate în timpul Primului Război Mondial lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urmă bombardamentelor germane.
In perioadă ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în Capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țara după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris.
Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însa, pâna în 1935.
De altfel, de numele Marthei Bibescu se leagă una dintre cele mai strălucitoare perioade prin care a trecut domeniul Mogoșoaia.
De la Regina Elisabeta până la scriitorul Antoine de Saint Exupery, autorul „Micului Print”, au participat la întâlnirile Marthei Bibescu și au rămas fascinați de bogăția istorică și culturală a acestui diamant al Munteniei.
După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obtinând de la autorități declararea că monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea.
Prințesa a plecat însa definitiv din țara în septembrie 1945, lasând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comanesti.
Tocmai acest motiv, al continuității istorice și culturale a moștenirii brâncovenești vreme de trei secole este un exemplu unic în zonă de Sud-Est a Europei:
In 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comanesti fiind arestați.
Pâna în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
In prezent, la Palatul Mogoșoaia pe lângă Muzeul de Artă Brâncoveneasca se construiește un auditoriu în care se vor regăsi puținele bucăți de sculptură salvate din fața tavalugului demolării comuniste a Mănăstirii Văcărești:
Plimbandu-te prin palat vezi usi din spatele carora te astepti sa apara oricand o domnita zambitoare sau un boier preocupat de mersul vremurilor, cobori in tuneluri cu scari misterioase ce te indeamna sa te intrebi la ce-au servit si te simti transpus in vremuri de mult apuse care ti-au lasat tie, calatorului de peste timp, o mostenire…Romania…crestina…independenta…si mai ales frumoasa…precum Mogoșoaia…
Asculta povestea palatului Mogoșoaia:
[su_gmap width=”800″ address=”44.5277,25.9927″]
Referenți științifici:
Doina Mândru, Director Artistic al Centrului de cultură Palatele Brâncovenești
Adrian Majuru, Istoric, Director al Muzeului Municipiului București
Foto:
Anca Chițoran
Vicențiu Andrei
Voice-over:
Andrei Purcărea
Radio Constanța în colaborare cu City Park Mall, a sărbătorit Centenarul Marii Uniri prin expoziția „România 100 – Eu aleg România“...
Radio România Regional organizează marți 11 decembrie 2018, ora 18.00, la București Mall – Vitan, lansarea expoziției virtuale „România...
România 100 – Eu aleg România – este proiectul Radio România care în septembrie a debutat pe platoul Primăriei din Arad. Spectacole,...
“Timişoara va avea soarta tuturor celor care au avut curajul să determine istoria înaintea altora” Octavian Paler La Timișoara, un spectacol...
