[FOTO] Taxa pe nimic valabilă în Caraş-Severin

Publicat de Mihaela Costache, 24 august 2015, 09:40

A fost introdusă taxă de vizitare pentru a nu vedea nimic, însă amenajările lasă de dorit.

Se întâmplă în Caraş-Severin pe raza Parcului Național Cheile Nerei-Beuşniţa, mai exact la popasul turistic de la Paralela 45, unde administraţia ariei protejate a impus o taxă de 5 lei de persoană pentru vizitarea obiectivelor naturale de la Cascada Bigăr, care din cauza secetei prelungite din această vara şi-a schimbat în totalitate relieful. La începutul sezonului estival administrația parcului a promis o serie de investiţii şi de reamenajare în zonele de interes din perimetrul ariei protejate, lucrări care până în prezent nu au mai fost realizate. Vasile Constantin, directorul parcului spunea că vor fi amenajate pentru vizitatori o scară cu acces direct din şosea până la cascadă pentru vizionarea de aproape a acesteia, iar pasarela care asigură accesul turiştilor la izbuc spre grotă va fi consolidată. De-asemenea nici grupurile sanitare şi nici foişorul având ca destinaţie informarea turistică nu au fost finalizate.

Apelată telefonic, de redacţia postului Radio România Reşiţa, administraţia parcului nu a putut fi contactată.

Obiectivele naturale sunt vizitate zilnic, în perioada sezonului estival, de sute de turiști din România şi Europa, cărora după mii de kilometri parcurşi li se percep şi taxe de vizitare pentru a nu vedea practic, mare lucru, au precizat unii dintre aceştia.

Vă reamintim că, popasul turistic de la Paralela 45 din Caraş-Severin se află pe drumul care leagă oraşul Anina de comuna Bozovici, iar Cascada Bigăr a fost declarată cea mai frumoasă cădere de apă din lume, ocupând primul loc în clasamentul „8 cascade unice în lume” realizat de către The World Geography.

Destinaţia zilei: Horezu , locul in care cântă doar Cocoşul de Hurez

Publicat de Stefania Grigore, 21 septembrie 2014, 20:00

Aflată pe drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos şi continua către Slatioara şi ajungea la Cerneşti”, dar şi pe traseele de transhumanţă şi pe drumurile haiducilor, localitatea Horezu din judeţul Vâlcea devine , în timp, un loc prielnic dezvoltării unui târg, unde oamenii din zonă făceau schimburi comerciale.
Oierii vindeau lână și brânză, cumpărau cereale și produse de băcănie. Olarii vindeau produse ceramice necesare în gospodăriile rurale și-și luau hrană.

Mânăstirea Hurez

Tot aici domnitorul Constantin Brâncoveanu construieşte o mânăstire care poate fi considerată sinteza artei si maiestriei poporului român. Construcţia manastirii s-a facut in perioada 1690 -1693,iar târnosirea in 8 septembrie 1693. Manastirea Hurezi (satul Romanii de Jos) este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească, monument UNESCO, cu biserica Sfinţii Impăraţi Constantin si Elena (1690-1693) cu remarcabile picturi murale (tabloul votiv) si cu mormântul gol al ctitorului. În incinta mânăstirii se afla o moară de apă, tot aici existând ateliere de prelucrare artistică a lemnului.

Muzeul Bisericesc al Manastirii Horezu cuprinde piese de artă medievală, ţesături si carţi vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca mânăstirii inţiata de Constantin Brâncoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrării in bibliotecă scrie si astazi in greceste “Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cartilor, iubire pre inţeleapta imbelşugare, in anul 1708″, scrisă de arhimandritul Ioan.

Oltenia de sub munte

Trebuie să recunoaştem că şi locul unde este asezată localitatea contribuie la renumele său si oferă posibilitatea celor care o vizitează sa se bucure de toate frumuseţile pe care natura le ofera. Horezu este si punctul de plecare intr–o călătorie prin “Oltenia de sub Munte”, în aşa fel incât traseele turistice pe care vi le imaginaţi să vă ajute să descoperiţi locuri minumate. Printre ele se numara şi Parcul National Buila Vanturariţa.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cocoşul de Hurez

Dar simbolul hurezenilor este, fără indoială Cocoşul de Hurez , care, prin frumuseţea sa artistică, a transormat numele în renume. Într-un renume internaţional pe care ceramica din Horezu l-a căpătat şi datorită Târgului de ceramică Cocosul de Hurez.

Povestea Târgului începe în vara anului 1971, iar din 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari , în prima săptămâna din luna iunie si durează trei zile.

Printre meşterii populari veniţi la târg din toată ţara se numără şi reprezentanţi de seamă ai ceramicii de Horezu: Eufrosina Vicşoreanu, Dumitru Mischiu, Costel si Ionel Popa, Bascu Mihai, Frigură Viorel si multi altii.

Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Destinaţia zilei: Munţii Măcin, aurul tulcenilor

Publicat de Stefania Grigore, 31 august 2014, 20:30

Priviţi de pe poteca ce şerpuieşte până spre cel mai semeţ pisc al său, Vârful Ţuţuiatu, care nu măsoară decât 467 de metri altitudine, sau din mijlocul unui lan parfumat de bujori, munţii Măcin se dezvăluie celui ce îi caută precum o carte, pe care o descoperi filă cu filă. Siluete abrupte ies din nord-vestul Dobrogei de Nord şi se recomandă ca cel mai vechi pământ al ţării. Geologii spun că lanţul muntos s-ar fi format la sfârșitul Paleozoicului. Ceea ce este unic aici şi reprezintă adevarata bogăţie a tulcenilor este unicitatea florei.

Această prezentare necesită JavaScript.

Printre fluturi şi flori

În Munţii Măcinului au fost identificate peste 1.700 de specii de plante, care reprezintă aproape jumătate din flora României şi aproximativ 19% din cea europeană. Munții aceştia pitici, ale căror piscuri nu depăşesc 500 de metri, ascund plante și specii reprezentative pentru unitatea Platoului Dobrogean. Pădurea de fag și carpen dobrogean este unică în România, iar o specie rară este cea a clopoțelului dobrogean. Şi, poate ca o mulţumire pentru îndrăzneala florilor care reuşesc să îmbrace în fiecare an stâncile ursuze, în acest peisaj mai degrabă de stepă decât de munte, natura le-a dăruit nu mai puţin de 900 de specii de fluturi viu coloraţi. E de ajuns să-ţi imaginezi o zi însorită de vară, într-una din văile munţilor, care nici măcar nu-s greu de străbătut.

Istorie şi legendă

Căutătorii de bogăţii spirituale au la dispoziţie o salbă de mănăstiri: Cocoș, prima biserică ortodoxă din Dobrogea şi Celic Dere, supranumită “râul de fier”. La Niculițel, pasionaţii de istorie vor descoperi cel mai vechi așezământ paleocreștin din România şi pot afla legenda ultimului haiduc Vârlan sau chiar poveștile de dragoste ţesute în Cetatea Heracleea.

La pas prin Parcul Naţional Munţii Măcinului

Parcul Naţional Munţii Măcinului poate fi trecut cu piciorul, călare sau chiar pe două roţi. 6 trasee sunt identificate şi marcate corespunzător, care pleacă din Nord şi traversează culmea principală a Măcinului. Se practică cicloturismul, dar şi turismul ecvestru, chiar şi pentru cei mai neîndemânatici în ţinerea hăţurilor. Cramcea, Dealul cu drum şi Valea Vinului sunt trasee relativ uşoare, pe care cunoscătorii le recomandă ca destinaţie de vacanţă în orice anotimp. Este singurul parc naţional din Dobrogea şi, deşi se întinde pe o suprafaţă relativ mică, adună 70% din tipurile de roci cunoscute. Amatorii de senzaţii tari vor descoperi aici “Mecca” zborului cu parapanta din Dobrogea, pe vârful Priopcea. Parcul Naţional Munţii Măcinului a intrat în reţeaua europeană Natura 2000 şi promite să fie un loc numai bun de umblat pentru românii sau străinii amatori de aer proaspăt şi odihnă activă.