Diana Culescu – peisagist: ”suntem, în permanență, grădinari planetari”

Publicat de Camelia Teodosiu, 1 septembrie 2022, 14:54 / actualizat: 2 septembrie 2022, 14:30

Astăzi, în Biblioteca de Bucurii, imaginația ne proiectează parcuri și grădini cu flori, arbuști și arbori  la umbra cărora să ne odihnim privind înaltul cerului…, aer curat, oameni care iubesc natura…

Așadar propun ca subiect peisagistica – un domeniu complex, multidisciplinar care include aspecte din științele solului, botanică, arhitectură, horticultură, ecologie, protecția și psihologia mediului, design  urban, conservare istorică și multe alte ramuri adiacente. Pentru că natura cu tot ce reprezintă ea este un univers pe care îl descoperim doar dacă omul învață să fie un ”grădinar planetar”, așa cum am aflat de la invitata emisiunii – Diana Culescu.

Diana Culescu se declară ”peisagist cu acte în regulă din 2006” – a patra promoție de peisagiști din țara noastră. Între timp a făcut studii de urbanism, cursuri, doctorat și alte specializări și se implică activ în demersuri și proiecte pentru a aduce în atenția publicului larg din România conceptul de Registru Verde.

Diana Culescu  reprezintă Asociaţiei Peisagiştilor din România în calitate de preşedinte și vicepreședinte pentru filiala din București a aceleiași organizații.

Iată ce aflăm, de la invitata noastră, despre parcuri și modul lor de folosire

Parcurile sunt o expresie a istoriei relativ recente a omenirii. În Europa, aceste spații verzi cu acces public au apărut atunci când, odată cu schimbarea tehnicii militare, orașele au început să își reconfigureze spațiul și modul de a funcționa. Zidurile cetăților și șanțurile de apărare, devenite inutile în fața tunurilor, au fost înlocuite treptat noi țesuturi urbane și de spații verzi. Această transformare a fost accentuată și de mutarea unui număr din ce în ce mai mare de oameni în mediul urban ca urmare a dezvoltării domeniului industrial. Parcurile devin astfel o formă de reîntoarcere a oamenilor către natură într-un spațiu puternic antropizat. Ele constituie un suport pentru odihnă și relaxare pentru o populație cu un nou ritm de viață.

Amenajarea acestor spații verzi a pornit inițial de la aspecte estetice care urmăreau să pună în evidență diferite elemente construite și, respectiv, compoziția vegetală. Astfel, sunt inserate în mediul urban specii noi, aduse din alte zone ale globului, menite să uimească și să încânte vizitatorii. Un exemplu în acest sens este falsul oțetar (Ailanthus altissima) care, datorită calităților sale estetice, a produs senzație la introducerea sa în orașele europene în urmă cu peste 250 de ani și care se află în prezent pe lista neagră a plantelor invazive din Uniunea Europeană.

Trecerea într-un plan relativ secundar a laturii estetice a amenajărilor de tip parc a fost determinată în timp atât de factori care țin de ecologie cât și de transformarea stilului nostru de viață. Beneficiem azi de mai mult timp liber în viața de zi cu zi, prin urmare nevoile și cerințele noastre pentru un spațiu urban cât mai divers, care să se constituie și într-un suport adecvat pentru petrecerea timpului liber, au crescut considerabil. Parcul nu mai constituie un spațiu pentru odihnă și relaxare pe care îl accesăm doar la finalul săptămâni de lucru. Acesta trebuie să găzduiască activități diverse de-a lungul întregii săptămâni, incluzînd spații suport pentru odihnă activă sau recreere.

Transformarea modului în care utilizăm spațiile verzi publice continuă, iar pandemia cu care omenirea se confruntă în prezent a determinat o nouă schimbare în ceea ce ne dorim de la aceste elemente ale mediului urban. Posibilitatea de a accesa spațiul verde într-un timp cât mai scurt a dus la apariția unor noi concepte precum cel de ”cameră pietonală” (în engleză ”pedestrian shed”) sau ”parc de buzunar” (în engleză ”pocket park”). Ideea de a putea accesa un spațiu verde în mai puțin de 10 minute, adică distanța pe care suntem dispuși să o parcurgem fără a apela la mașină, începe să producă transformări puternice în cadrul orașelor. Acestea duc la o modificare profundă a spațiului public și, respectiv, la apariția unei serii de mici oaze verzi care poarta denumirea de parcuri de buzunar (denumire ce face aluzie la dimensiunea lor redusă) și care permit parcurgerea și utilizarea cotidiană a spațiului urban pentru activități care țin cu precădere de socializare, odihnă și relaxare.

Această transformare a fost determinată de ritmul nostru de viață tot mai alert și a fost puternic accentuată de pandemie în ultimii ani. Utilizarea spațiului verde din proximitatea locuinței pentru activitatea cotidiană începe să devină ceva obișnuit. De asemenea, intenția de utilizare trece acum tot mai des dincolo de aspectele care țin de odihnă și recreere. Indiferent dacă discutăm de marile parcuri urbane sau de parcurile de buzunar, spațiul verde este văzut acum tot mai des și ca un important suport pentru muncă. Întâlnim tot mai des oameni care folosesc laptopul stând sprijiniți de arbori sau așezați la o terasă din parc, ori grupuri care folosesc spațiul verde pentru întâlniri de lucru. Totodată, indiferent de vârstă, suntem înclinați să utilizăm din ce în ce mai mult spațiile verzi chiar și în sezonul rece. Devin așadar importante spațiile care oferă confort în utilizare pentru o paletă cât mai variată de utilizatori, permițând suprapunerea unor activități cât mai diverse în cadrul unor zone cu suprafețe reduse.

În orașele contemporane, dezvoltarea de noi spații verzi urmărește la ora actuală realizarea unor amenajări capabile să asigure atractivitate pe tot parcursul anului și să ofere, pe termen lung, identitate locală. Însă, nevoia de a genera suprafețe tot mai mari de spațiu verde în mediul urban începe să introducă o presiune la nivelul administrației publice din perspectiva costurilor de întreținere și a resurselor consumate în acest sens. Astfel, planurile de gestionare, care permit dozarea acestui efort, devin instrumente esențiale în administrarea spațiilor verzi din orașe. Acestea permit introducerea unei gestionări diferențiate pentru zonele care intră în alcătuirea parcurilor, oferind în același timp și ambianțe diferite pentru utilizatori. Sunt alternate spații cu caracter preponderent decorativ, care pun în evidență diferite elemente compoziționale și care necesită o îngrijire intensivă cu zone naturale capabile să găzduiască ecosisteme stabile și care impun măsuri de gestionare minimale. În același timp, din partea administrației publice asistăm tot mai des la concesionarea activității de gestionare către locuitori. Exemple în această privință sunt grădinile comunitare dezvoltate în cadrul parcurilor noi în orașele din Europa. La noi în țară, este din ce în ce mai comună practica de a căuta soluții pentru a transmite către populație administrarea spațiilor verzi din jurul blocurilor de locuințe.

Activitatea de gestionare externalizată prin aceste practici trebuie să fie însă coordonată permanent de administrația publică. Aceasta este garantul sănătății și siguranței locuitorilor, având obligația de a asigura îmbunătățirea calității vieții în mediul urban. În această sferă fac parte aspecte precum utilizarea preponderentă de specii de plante ce nu au impact negativ asupra sănătății sau a mediului ori mărirea volumului foliar pentru a asigura capacitatea de purificare și răcorire a aerului din oraș. Prin concesionarea activității de gestionare, respectiv prin delegarea atribuțiilor sale, administrația publică nu poate și nu are voie să renunțe la responsabilitatea de a proteja comunitatea locală.  De asemenea, administrația publică este responsabilă și pentru armonizarea cu politicile, normele și reglementările dezvoltate la nivelul Uniunii Europene sau la nivel internațional. În relație cu dezvoltarea spațiului urban, un exemplu esențial în acest sens îl constituie utilizarea de soluții bazate pe natură (în engleză ”nature based solutions”), adică soluțiile care sunt inspirate și susținute de natură, care sunt eficiente din punct de vedere al costurilor și care oferă simultan beneficii de mediu, sociale și economice, ajutând în același timp la contracararea efectelor produse de schimbările climatice.

Indiferent de soluțiile de amenajare sau de gestionare ori de mărimea sau de poziționarea lor în cadrul țesutului urban, spațiile verzi publice continuă să fie factori determinanți pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Paleta tot mai variată de activități pe care trebuie să le găzduiască generează provocări din ce în ce mai complexe, atât pentru administrațiile publice cât și pentru profesioniștii care activează în domeniu. Parcurile nu mai sunt în prezent doar ”petice verzi” care oferă prilej de promenadă și contemplare la finalul unei săptămâni de muncă. În prezent, parcurile trebuie să ne fie gazde primitoare indiferent dacă dorim să ne petrecem după-amiaza în mijlocul unei plantații cu trandafiri, dacă preferăm să ne jucăm fotbal pe iarbă alături de prieteni, dacă vrem să alergăm la primele ore ale dimineții ori dacă vrem să lenevim într-un hamac la umbra arborilor.

Realizator : Camelia Teodosiu

Foto: Diana Culescu

Reprezentanții Primăriei CONSTANȚA au o explicație pentru DEMOLAREA locurilor de joacă

Publicat de adinaiftime, 25 septembrie 2017, 18:30

A început demolarea locurilor de joacă din Constanța. Este vorba despre o parte dintre locurile destinate copiilor, mai exact până în prezent fiind distruse componentele din câteva parcuri din cartierele Tomis III și Tomis Nord.

Rareș Iordache, directorul Direcției Servicii Publice din Primăria Constanța, susține că sunt demolate elementele vechi și dezafectate din parcuri urmând să se achiziționeze și monteze altele noi.

„Este o acțiune de dezafectare a elementelor vechi. Cele mai multe sunt montate de dinainte de 2001 și le dezafectăm pregătind terenul pentru locurile noi și amplasamentele noi care se vor monta conform proiectului, autorizațiilor obținute. Toate acestea vor începe în momentul în care se vor definitiva procedurile de achiziție. (…) Acestea sunt amplasate (cele care vor fi dezafectate,n.r.) în toate zonele orașului. Noi am început acum în partea de nord, în Tomis Nord. Astăzi a fost dezafectat pe Dispensarului, lângă spălătorie, mâine dimineață începem cu cel de pe Ștefăniță Vodă colț cu Tulcei și continuăm până când vom dezafecta toate elementele vechi”, a declarat pentru Radio Constanța Rareș Iordache.

Vă reamintim că reprezentanții OPC Constanța au realizat controale în locurile de joacă unde au descoperit o mulțime de nereguli.

Însă, directorul Direcției Servicii Publice din Primăria Constanța, susține că această acțiune de demolare a elementelor vechi și dezafectate din parcurile de joacă nu are legătură cu sesizările celor de la Protecția Consumatorilor.

„Acțiunea nu este legată de controlul celor de la Protecția Consumatorilor. În luna august am avut 3 loturi către consultare și către achiziție: unul pentru reparații mobilier urban, altul pentru reparații generale și renovare. În momentul de față suntem în procedură avansată de achiziție, în sensul că s-au depus oferte pentru reparații la bănci și alte elemente stradale. Toate aceste lucruri s-au făcut din dispoziția domnului primar Făgădău pentru a curăța aceste locuri de joacă și a le pregăti pentru viitorul proiect. Proiectul de reabilitare a locurilorde joacă a început. Avem proiectare și studiu făcut pentru 66 de locații. Din aceste 66 de locații, la 38 avem emise autorizațiile de construcții și depuse la Direcția de Achizții Publice, mergând până la procedura de publicare în SEAP și se face prin licitație publică. Pentru restul, terenurile sunt într-o oarecare măsură, în litigiu, au o situație neclară”, a mai declarat pentru Radio Constanța Rareș Iordache, directorul Direcției Servicii Publice din Primăria Constanța.

„Tigrul platanului” nu este însetat de sânge

Publicat de adinaiftime, 18 august 2017, 18:00

In ultima vreme un musafir nepoftit de nici un centimetru da batai de cap bucurestenilor, in special celor care aleg sa mearga in parcuri sau in alte locuri cu vegetatie bogata pentru a se feri de caldura. Este vorba despre „tigrul platanului”, sau „plosnita platanului” o insecta parazitara de 3-4 milimetri care de obicei se hraneste cu frunzele de platan, dud si frasin dar pot fi gasite si pe frunzele altor plante. Daca in anii trecuti prezenta ei a fost semnalata in vestul tarii din anul 2014 a fost vazuta din ce in ce mai mult si in parcurile bucurestene.

La prima vedere este confundata de unii cu o molie sau alte insecte asemanatoare: adultii au capul si obdomenul de culoare neagra iar aripile sunt transparent albicioase cu nervuri albe si au o pata maro-inchis.

Nu ar fi nici o problema si probabil ca ar trece neobservate de catre oameni, asemeni altor insecte, daca intepatura lor nu ar fi neplacuta. Insa in cazul in care se intampla sa fim muscati de tigrul platanului nu trebuie sa intram in panica. Tigrul platanului nu se hraneste cu sange precum tantarul de pilda dar asemeni altor insecte atunci cand temperaturile cresc devine putin mai agresiv.

Pe locul „muscaturii” trebuie sa punem ceva rece si sa dam cu un gel sau cu o crema calmanta care se gaeste in farmacii. Cei care se stiu ca au de obicei reactii alergice la nivelul pielii pot lua pentru siguranta un anti-alergic. Daca senzatia neplacuta persista este bine sa ne prezentam la cabinetul unui medic.

Pentru a preveni muscaturile tigrului platanului dar si a altor insecte este bine sa purtam haine din materiale usoare dar care sa ne acopere corpul cat mai mult. Substantele folosite pentru indepartea si tinerea la distanta a tantarilor nu sunt eficace in cazul tigrului platanului.

Cea mai buna cale de preventie este folosirea unor insecticide si fungicide specifice cel mai bine aplicate inca din primavara pe frunzele copacilor sau in momentul in care acestea sunt invadate de paraziti.

Târnăveniul, singurul oraș din România cu plantații de lavandă în parcuri

Publicat de adinaiftime, 8 august 2017, 10:10

De anul viitor, toate spațiile verzi și parcurile din Târnăveni vor fi pline de levănțică, o plantă deosebit de frumoasă și cu miros îmbătător, atât vara cât și iarna, care tine departe insectele și rozătoarele.

Un parteneriat în acest sens a fost, de curând, parafat între municipalitate și un producător local de lavandă.
Primarul Municipiului Târnăveni, Sorin Megheșan:

”Chiar producătorul de lavandă a venit cu propunerea. Anul viitor, în locurile cu verdeață și amenajate cu flori vom planta lavanda. Dorim să aducem un plus municipiului nostru și, de asemenea, cred că e de bun augur și pentru producător. E, din câte știm, primul oraș din România care va avea toate zonele verzi plantate cu lavandă. Mai sunt mici plantații cu lavandă în unele orașe din Europa dar nu știm să fie atât de multe.”

Plantația de lavandă de unde provine materia primă pentru parcurile din Târnăveni se află la doar câțiva kilometri de oraș, pe drumul spre Cucerdea.

Producătorul (brandul ”Di Maria”) deține una din cele mai mari și frumoase plantații din România care se întinde pe un hectar și jumătate.

Lavanda de la Târnăveni ajunge la clienți în buchete și pernițe aromate, dar și ca ulei esențial sau apă de lavandă.

Problema spațiilor verzi devine virală!

Publicat de Mihaela Costache, 12 august 2015, 15:20

Asta se întâmplă în special vara atunci când resimțim nevoia unei oaze de umbă și o căutăm pe trotuare sau în parcuri.
Cu toate acestea, de cele mai multe ori nu o găsim.
Defrișările masive, plantarea unor specii vegetale improprii, extinderea pavajelor și densificarea construcțiilor duc treptat la fenomenul de deșertificare urbană.

Numărul de spații verzi raportat la numărul de locuitori s-a redus alarmant.
Normele europene prevăd 26 de mp pe cap de locuitor, însă, în București această cifră este imposibilă, iar statistic vorbin suprafață variază între 5 și 10 metri pătrați.
Studiile ne plasează printre cele mai poluate capitale europene.
Nu se poate discuta în ultimii ani despre construirea de parcuri publice. Au fost făcute doar mici alveole în zone interstițiale ale cartierelor de blocuri, amenajate nefuncțional, neîntreținute și neasumate de utilizatorii lor.

În ceea ce privește realizarea unei strategii pe termen lung cu privire la ecologizarea Bucureștiului nici nu poate fi vorba – cu toate că în anul 1930 odată cu realizarea primului plan de dezvoltare urbană a orașului și anume Planul Director de Sistematizare coordonat de Cincinat Sfințescu, Capitala avea prevăzut un inel verde de-a lungul liniei de centură, după modelul Londrei.
Proiectul nu a fost realizat însă.

Au urmat anii comunismului care au produs zone de clivaj în fizionomia orașului, comasând pe vechile zone destinate grădinăritului sau pomiculturii – cartiere de blocuri.
În acest moment se încearcă prin varii metode anularea oricăror spații verzi, fie ele și cu vegetație crescută spontan în așa numita goană după betonare.
Iar un exemplu este distrugerea recenta a lizierei de pini a parcului Drumul Taberei – din zona ștrandului și construirea unor edificii hidoase și ostile întregului cartier.

Dacă în alte țări se încearcă recuperarea oricărui tip de spațiu natural și aici amintim de celebrul Parc High Line din New York, în care o fostă zonă feroviară recuperată de natură prin apariția vegetației spontane este transformată în parc urban, în București bătălia pentru spațiu construit câștigă în defavoarea naturii, încurajând poluarea și disconfortul urban în special în timpul caniculei.