Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit să ascultaţi o ediţie specială a emisiunii Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional.
Spectacolul dedicat Zilei Olteniei (21 martie 2018) a avut ca generic „N-auzirăţi de-un oltean” şi a fost susţinut pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
Un prim tablou, din care vă oferin prima parte, a pus în evidenţă specificitatea etnofolcorică a judeţelor Olteniei. Interpreţii, dansatorii şi chiar membrii orchestrei s-au dovedit a fi adevăraţi arişti, au intrat în atmosfera de clacă de altădată.
Alimentele specifice preparate special pentru clacă (gogoşi şi boabe de porumb fiert cu miere) au făcut bucuria celor mici şi celor mari. Radioul oltenesc are antena specifică, prazul, iar meşteşugurile tradiţionale au fost ilustrate de cele ce nu au uitat. Cântecele care au fost îndrăgite de generaţii au fost interpretate cu patos de soliştii Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”.
Scenariul şi regia spectacolului: Gabriela Rusu-Păsărin
Scenografia: Niculina Stoican.
O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune
Ionuţ Fulea – întruchiparea muzicală a sentimentului de “Suflet de român”
Ionuţ Fulea este o voce remarcabilă a unui spaţiu muzical şi folcloric memorabil, Ardealul. Alba Iulia va fi locul în care se va forma, iar Sebeşul va fi locul care îl va defini, fiind locul naşterii sale. A iubit folclorul din copilărie şi va deveni un cunoscut interpret de muzică populară după ce va concerta alături de Nicolae Furdui Iancu şi orchestra “Crai Nou” (până în 1998).
Ionut Fulea este absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. In anii studenţiei, a cântat cu Ansamblul Românaşul şi tot în acea perioadă a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, sectia canto clasic.
În 2011 a înființat Uniunea Artiștilor Interpreți de folclor Muzical din România, alături de încă 23 artiști membri fondatori, printre care Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa, Nicoleta Voica, Traian Jurchela, Petrică Mâţu Stoian şi alţii. UAIFMR are ca scop sprijinirea exercitării drepturilor şi apărarea intereselor profesionale ale interpreţilor de folclor din România. Ionuț Fulea este președintele acestei Uniuni. Succesul repurtat pe scenele din România îl va face cunoscut şi dorit ca prezenţă muzicală în străinătate. Ionut Fulea a concertat în Statele Unite, în Germania, Mexic, Franţa, Olanda, Italia, Grecia, Belgia, Luxemburg, Austria, Ucraina, Serbia s.a.
Albumul de debut va fi şi istoria unui cântec cunoscut: “Toată lumea are-un dor”, cântec din repertoriul lui Felician Fărcaşiu şi interpretat de Ionuţ Fulea împreună cu Grupul din Orlat condus de cunoscutul dirijor Stelian Stoica în anul 1993.
Au urmat albumele ”Iubește-mă, mândră dragă”, ”La steaua care-a răsărit”, ”Nu-i lumina nicări” și ”Mândra mea, mândră de la Ciugud”.
Vă propunem o emisiune-portret în cadrul proiectului Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional, în care Ionuţ Fulea ne oferă detalii despre cariera sa muzicală, despre Uniunea Artiștilor Interpreți de folclor Muzical din România, al cărui Preşedinte este, despre proiectul-pilot prin care a propus introducerea folclorului în programa şcolară, despre “Suflet de român”.
Este Ionuţ Fulea interpretul, mentorul, animatorul cultural, modelul pentru cum trebuie să te apropii de muzica tradiţională: vibrând la fiecare inflexiune care denotă trăirea intensă a interpretării, asumărea textului şi transmiterea cu emoţia artistică irepetabilă.
Ionuţ Fulea impresionează prin calităţile vocale, prin ţinuta scenică a ardeleanului semeţ şi prin candoarea rostirii unor mărturisiri la care nici nu se gândea că le va face cunoscute celor ce vor să se apropie de frumuseţea folclorului muzical românesc trait intens prin actul creaţiei care nu are vârstă.
O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune.
Cunoscutul interpret de muzică populară Petrică Mâțu-Stoian este cel ce a adus din Izverna Mehedinților în lumea orașului sub tăvălugul uniformizării rostirea în grai, graiul de la munte, cu particularitățile greu de imitat, dacă nu ești om al locului, și a mai adus cântecele pe care le-a aflat în familie, de la mătușa sa, celebrul rapsod popular Domnica Trop. Nu de mult, Domnica Trop a obținut copleșitorul titlu de Tezaur uman viu, titlu acordat de Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
Cu o asemenea descendență în pasiunea de purtător de folclor, Petrică Mâțu Stoian avea să poarte nobila povară a unui loc celebru și a unor cântece cunoscute doar în zona de Mehedinților.
Prezența sa scenică a fost inedită și a fost confirmată prin participarea la renumita emisiune de televiziune ”Tezaur folcloric”. Iar selecția făcută odinioară de Marioara Murărescu era de o simplitate uluitoare: cântau mai mulți și ea arăta spre unul doar și spunea: ”acesta va fi interpret, acesta este o valoare ce trebuie pusă în valoare”. Și așa, la Tezaur folcloric au debutat mari necunoscuți, azi mari interpreți. Petrică a fost ales pentru a transmite publicului de folclor acea simplitate a omului de la munte care, prin versuri-metafore, știe să șteargă umbrele zilei și să bucure pentru o clipă orice suflet care vibrează la melosul popular românesc.
Născut pe 18 septembrie 1960 în acel peisaj tăinuitor de reverberante cântece doinite, Petrică va trăi în atmosfera curată a locului care nu lasă să se întineze versul creat spontan de tanti Domnica Trop și purtat în timp de generații de tineri interpreți. Va prelua în repertoriul său cântecele care au făcut istoria locului, ele însele izvorâte din istoria locului, și le-a interpretat cu naturalețea omului de la munte care știe să facă sărbătoare în orice clipă.
Sârba de la Izverna – din Fonoteca Radiodifuziunii Române
În 1995 Petrică Mâțu Stoian lansează primul său disc: Aștept să răsară luna, iar următoarele vor confirma adevărul vieții de interpret: pentru a fi pe gustul publicului trebuie să știi, ca lăutarii de altădată, și cântece de nuntă, și doine, și cântece de petrecere.
Din ceremonialul nunții Petrică a păstrat multe detalii, dar pregnant a rămas îndemnul: Însoară-l, nu-l mai lăsa!
Se vorbi muma cu tata – din Fonoteca Radiodifuziunii Române
Obiceiurile și practicile magice dinainte de Marea Trecere l-au convins pe Petrică Mâțu Stoian că viața de după viață trebuie celebrată de cei ce au rămas să facă drumul cu vămi mai ușor dalbului călător. Hora de pomană, obicei, cântec și secvență de ritul post-funebru a devenit atât de cunoscută, că nu mare mi-a fost mirarea când la dedicații muzicale la Radio Craiova se cerea spre difuzare Hora de pomană. Era amintirea numelui și datul pe nume, ceea ce se întâmplă cu firescul gestului de a nu uita.
Cu spiritu-i pus pe glume, Petrică transpune din registrul emoției cu tristețe în cel al glumei care te detașează de tumultul vieții. Povestea moșului și a lăsatului cu limbă de moarte să-i dea de pomană cănuța, dar firesc, nu goală, a făcut istorie. La un spectacol la Teatrul Național din Craiova, cu sala arhiplină, am neinspirata idee să-l întreb de unde a cules versurile: Mi-a răspuns prompt: ”De pe internet, doamna Gabriela”. Glumea și nu prea: era un text ”făcut”, adică evident comercial, dar care, fiind cu tentă umoristică și de veselie, a plăcut publicului. Când îl cânta la cererea publicului, avea grijă Petrică să spună: ”Să mă ierte doamna Gabriela, știu că nu e folclor autentic, dar vi-l cânt că așa a mi-a zis moșul”. La cântecele de joc însă toată lumea se anima, pentru că începea Danțul:
Danțul lui Gherghina – din Fonoteca Radiodifuziunii Române
Repertoriul lui Petrică Mâțu Stoian satisface gustul publicului din orice generație: bătrânii se regăsesc în cântecele doinite din Plaiul Cloșani, gospodarii în ”Coace Doamne, prunele”, petrecăreții în ”Cazanul cu țuică”, însurații în cântecele de joc, iar dănacii în ”Însoară-l, nu-l mai lăsa”. Rămâne ca laitmotiv al unei vieți de cântec mărturisirea: ”Drag mi-e să mă duc la munte”.
Drag mi-e să mă duc la munte – din Fonoteca Radiodifuziunii Române
Întoarcerea în satul natal înseamnă pentru Petrică întoarcerea la imaginile care i-au dat forța de a transpune în cântec toate trăirile curate ale omului de la munte. Iar casa părintească are înspre răsărit două icoane: cea a mamei călătorite în Lumea fără Dor și cea a tatălui care ține pe umeri povestea băiatului plecat în lume cu cântecul Domnicăi Trop pentru a spune lumii povești în cântec și cântece în povești.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
