Para comorilor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 mai 2018, 16:58

  Se crede că în zile însemnate de Sfântul Vasile, de Paşti, de Sfântul Gheorghe şi de Ispas comorile ard.

Ceea ce se vede arzând este para focului.  Ea indică locul unde sunt ascunse comorile.

(varianta radiofonică a rubricii)

Ca toate lucrurile pe lumea asta comorile sunt şi ele „curate” şi „necurate”. Pot fi deosebite prin culoarea flăcării şi prin delimitarea timpului când ard. Comorile curate ard de la miezul nopţii (după cântatul cocoşilor) până în zori, iar flăcările sunt albăstrui sau verzui. Para focului curat arată că acele comori au fost îngropate cu gând bun şi pot fi descoperite de oricine. Vor aduce noroc şi prosperităţi.

Comorile necurate ard de la amiază până la miezul nopţii, iar flacăra este albă sau galbenă. Aceste comori nu pot fi dezgropate decât de cei care le-au îngropat. Oricine altcineva va fi întinat de blestemul comorii.

Oricine poate să vadă para comorilor, dar nu oricine are dreptul să le dezgroape. Iar dacă se-ncumetă să dezgroape, atunci trebuie să se asocieze; să fie trei sau cinci (număr impar), să aibă gând curat, să fie prieteni între ei (nu se dezgroapă comoara cu duşmani!).

Comoara necurată tentează la fel ca şi comoara curată. Cine se-ncumetă să o sape, trebuie să sacrifice înainte un animal, pentru că altfel viaţa i-ar fi pusă în pericol. Gestul sacrificării este compensatoriu pentru legea nescrisă a pământului tăinuitor şi de comori necurate. Groapa, care s-a săpat pentru a descoperi comoara, nu se acoperă, iar pe fundul ei se lasă un ban. E plata pământului şi însemn pentru luarea a ceea ce nu ai muncit, ci doar ai descoperit. Babele vrăjitoarele, se bucură nu atât la comoară, fie ea curată sau necurată, ci la piatra roşiatică pe care o găsesc pe locul unde se află comoara. Para comorii a ars piatra până i-a dat culoarea roşiatică şi a purificat-o, fiind bună pentru orice vrăji.

Cei ce caută comori umblă după potcoave de cai morţi.

Par a fi cu noroc, dar norocul nu-l vezi.

Se ştie doar că bogat e acela ce nu e dator şi că decât bogat şi bolnav, mai bine sărac şi sănătos. Da, da’ suta mărită sluta!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni,  Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune