Cât de importantă este meditația?

Publicat de Andra Radu, 16 ianuarie 2020, 12:15

Atât în Orient, cât și în Occident, oamenii meditau cu cel puțin 2500 de ani în urmă. Cu toate acestea, practica meditației a rămas mult timp în sfera relgioasă sau spirituală.

Anul 1960 a adus o primă schimbare prin practica meditației transcedentale, atrăgând mulți adepți, printre care și membrii formației Beatles.

O schimbare radicală s-a produs atunci când, în 1980, biologul și adeptul yoga John Kabat-Zinn a elaborat un protocol de meditație pe care l-a numit “mindfulness” (conștientizare deplină). Acest protocol presupunea opt ședințe desfășurate pe parcursul a opt săptămâni, necesare însușirii progresive a tehnicilor de meditație.

„Această abordare a permis adaptarea la obiceiurile occidentale și, totodată, a permis pătrunderea meditației în mediul studiilor știițifice, demers soldat cu rezultate favorabile. Odată demonstrate științific beneficiile meditației, această a fost introdusă în sistemul medical, spitalicesc și al îngrijirii sănătății la scară largă. Odată obținută “garanția medicală”, a fost facilitată extinderea meditației și în domenii ca cel educațional și cel organizațional”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Fericirea este o stare a creierului

Prin studiul persoanelor care afirmă că sunt fericite, s-a ajuns la concluzia că starea de fericire este produsă fizic în cortexul prefrontal stâng al creierului și este legată de neurotransmițătorii dopamina, oxitocina, endorfine, oxid nitric și serotonina.

Plăcerea senzorială și plăcerea imaginară

Psihologul Laura Maria Cojocaru afirmă că există 2 aspecte ale stării de fericire, implicit ale stării de plăcere, și anume:

1. plăcerea senzorială, adică plăcerea produsă de experiență propriu-zisă;
2. plăcerea anticipativă sau imaginară, care este legată de anticiparea unui eveniment viitor care este producător de plăcere sau pur și simplu imaginarea unui moment de plăcere, de exemplu: o relaxare pe plajă, o baie în mare, o îmbrățișare, o plimbare pe cărări de munte, etc.

„Neurotransmițătorii mai sus amintiți se declanșează la fel în ambele situații. În momentele din viață în care zicem că suntem stresați, de fapt se activează o altă parte a hipotalamusului, cea care se ocupă cu autoapărarea. Glandele suprarenale eliberează adrenalina (sau epinefrina) care declanșează reacția de tipul “luptă sau fugi”. Sistemul nervos simpatic este cel responsabil pentru generarea răspunsului. Oxitocina diminuează secreția de citocine, inhibă indirect secreția de ACTH (hormonul adrenocorticotrop) și inhibă amigdala de la care provine teama, neliniștea, grijile care declansează reacția de tipul “luptă sau fugi”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Efectul reacțiilor de tipul „luptă sau fugi” este scăderea sistemului imunitar

Totodată, specialistul afirmă că stările de fericire, mulțumire, împăcare, iertare, acceptare, plăcere, bucurie, relaxare, întăresc sistemul imunitar.

„Ce facem pentru a ne întări sitemul imunitar, pentru a ne aduce în ființă și viață noastră starea de sănătate și fericire? Simplu! Acționăm pe cele 2 căi care produc plăcerea: activități concrete și activități anticipativ/imaginative.

Din activitățiile concrete fac parte: socializarea cu persoane pozitive și de la care ai ceva de învățat, timp petrecut în natură, mișcare fizică, activități recreative (film, teatru, citit, hobby-uri, excursii, concedii, etc.), o alimentație echilibrată, timp de odihnă echilibrat, relații sănătoase, viață intimă împlinită, restructurarea modului de gândire și raportare la evenimentele vieții. Din activitățiile anticipative/imaginative fac parte: tehnici de meditație, accesarea unor tranșe de hipnoză și autohipnoză, tehnici de relaxare, tehnici de respirație.

Acest tip de activității au ca rol activarea frecvenței alfa a creierului când undele creierului încetinesc, ajungând la un ritm ce poate fi văzut pe EEG că un model ca o freză cu dinţii regulaţi, cu frecvența de 8-12 Hz. În starea alfa se activează sistemul nervos parasimpatic, se reduce secreția de cortizol, se reduc pulsul cardiac, rata respirației și rata metabolică, se intensifică fluxul de sânge către creier, crește activitatea din creierul prefrontal stâng (activ la persoanele fericite), este întărit sistemul imunitar”, susține psihologul Laura Maria Cojocaru președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

În concluzie, afirmă specialistul, activarea stării alfa reduce durerea, anxietatea, depresia, favorizează funcția cognitivă, memoria, concentrarea, organizarea, reduce tensiunea sanguină, ajută la menținerea longevității și tinereții, diminuează dependențele (înlocuind substanțele din exterior, care produc de moment o stare de bine, cu substanțele fizice, declanșate natural), contribuie la o greutate adecvată și îmbunătățește calitatea vieții.