Guy Verhofstadt: La alegerile din luna mai, vom încerca să construim o nouă forță centristă, reformistă și pro-europeană

Publicat de Camelia Teodosiu, 12 martie 2019, 13:57

EL PAIS: „UE nu va supraviețui dacă nu vom rupe alternanța dintre populari și socialişti”

Guy Verhofstadt (născut la Dendermonde, în 1953) este considerat cel mai rapid și mai precis bici verbal al Parlamentului European. Conducător al grupului liberal (ALDE), de un deceniu în Parlament, el i-a iritat pe populiști și eurosceptici cu entuziasmul său de neoprit pentru o Europă federală. Cu râsul său sănătos și gesticularea meridională, acest flamenco a ajuns la președinția guvernului Belgiei în 1999 și a pus capăt unei jumătăţi de secol de alternanță între socialiști și populari în această țară. Acum el vrea să repete același joc la nivel european. Și rupe duopolul cu o nouă formațiune centristă, construită în jurul discursului și figurii președintelui francez, Emmanuel Macron. El este convins că aceasta este singura posibilitate de salvare a proiectului european. „Nu cred că UE poate supraviețui în acest secol dacă nu ne schimbăm”, a afirmat el în biroul său de la Bruxelles, în timpul unui interviu acordat ziarului „El Pais” și altor mass-media europene: „Nimic nu este etern, nu? Nimic. Nici instituțiile politice. Obligația noastră este de a reforma UE, de a elimina status quo-ul și de a conduce renașterea Europei, după cum sugerează Macron. Dacă vom eşua, coșmarul va deveni realitate”.

Reporter:  La alegerile din luna mai în Parlamentul European se așteaptă o creștere a grupurilor populiste și euro-eurosceptice. Vă îngrijorează?

Guy Verhofstadt: Ca orice politician pro-european sunt îngrijorat de creșterea populismului și a naționalismului în Europa. Dar nu cred că este ceva inevitabil. Dimpotrivă. Cred că este posibil să le combatem și să le învingem, așa cum am văzut în mai multe țări. Dar asta necesită o nouă viziune și o anumită pasiune pentru această nouă Europă pe care eu o apăr. Trebuie să contracarăm aceste forțe, pentru că acum au o nouă narațiune. Acum ei spun că nu vor să distrugă Europa, ci vor să o schimbe din interior. Dar schimbările pe care le sugerează presupun distrugerea UE pentru că ei doresc să se întoarcă la dominația statelor naționale și nu să aibă o cooperare europeană.

Reporter: De ce credeți că şi-au schimbat discursul?

Guy Verhofstadt: Pentru Brexit. După Brexit, a devenit clar că opinia publică vrea schimbarea Europei, însă nu distrugerea ei.

Reporter: Vreţi să vă confruntaţi cu populismul și să-l învingeţi. Nu credeți că ar trebui să încercați să îl înțelegeți?

Guy Verhofstadt: Inamicii mei sunt populiștii, nu cei care votează pentru ei. Oamenii care votează pentru ei sunt temători și tulburați. Ei sunt o clasă de mijloc europeană care se simte o victimă a globalizării sau care se teme de impactul migrației în cartierele lor. Aceste probleme trebuie abordate prin oferirea de alternative. Dar populiștii nu au soluții, ci doar încearcă să răspândească teama în scopul de a obţine mai multe voturi. Salvini crede că problema migranţilor îi va aduce mai multe voturi.

Reporter: Ce oferiți pentru a contracara aceste mesaje?

Guy Verhofstadt: La alegerile din luna mai, vom încerca să construim o nouă forță centristă, reformistă și pro-europeană, care va fi alternativa la lupta împotriva populismului și a naționalismului. Dar, în același timp, va fi alternativa la status quo-ul ultimilor 40 de ani. De la primele alegeri pentru Parlamentul European [în 1979] am văzut întotdeauna majorități populare și socialiste sau invers. Acum, pentru prima dată, poate că nu există majoritatea. Și pentru asta nu este vorba numai de blocarea populismului, ci și de ruperea status quo-ului. Pentru că dacă nu îl vom rupe și nu vom genera pasiune pentru o nouă Europă, care nu este tehnocratică, birocratică, bazată pe reglementări și directive, dacă nu vom reuși să construim această nouă forță în centru, în următorii cinci ani, la alegerile din 2024, populiștii se vor ridica masiv și vor crea coșmarul de care ne temem acum.

Reporter: Dar, în acei 40 de ani, liberalii au făcut, de asemenea, parte din acest status quo. De ce oamenii vor avea încredere în d-voastră să conduceţi schimbarea?

Guy Verhofstadt: Eram un partid mic. Și, în al doilea rând, acum vom construi o nouă forță. Nu se va numi ALDE, va avea alt nume pentru că va fi un grup mai mare și va fi proiectat pentru viitor și va prelua ştafeta. În trecut, am avut o primă generație de europeni care au fost părinții fondatori ai comunității europene, cu uniunea vamală. Apoi, a doua generație, care a creat euro și piața internă. Și acum în joc este să știm dacă există o a treia generație care să preia ştafeta şi să își asume responsabilitatea enormă de a plasa Europa într-o nouă poziție în lume. Cred că cineva ca Macron ar putea lupta cu a treia generație.

Reporter: Sau Salvini.

Guy Verhofstadt: Nu, el este omul care vrea să o distrugă. Vorbesc despre o a treia generație care dorește să construiască Europa, nu să o distrugă. Sau poate este și cea a lui Salvini, a treia generație, dar atunci el nu va intra în istorie în același mod ca predecesorii săi, pentru că acum este nevoie să construim o UE care să-și apere interesele într-o lume care este a imperiilor, nu a statelor.

Reporter: Pe lângă Macron, cine credeţi că va conduce a treia generație?

Guy Verhofstadt: Sunt mulţi. În Spania, îl avem pe Albert Rivera, care face un discurs pro-european. În Italia, a apărut formaţiunea politică Piú Europa [Mai multă Europa], care este încă mică, dar vom vedea. În Olanda, premierul Mark Rutte, care tocmai a ţinut un discurs la Zurich, unde a apărat ideea că Europa ar trebui să se poziționeze în lume ca o putere. Există mai mulți oameni decât s-ar părea la prima vedere. Sunt sigur că această a treia generație există și că, mai târziu, va intra în cărțile de istorie.

Interviu realizat de Bernardo de Miguel

Duelul între progresiști ​​și populiști accentueazā tensiunile dintre Franţa şi Italia

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 februarie 2019, 11:50 / actualizat: 13 februarie 2019, 13:36

Alegerile europene din 26 mai 2019 constituie o miză mai mare decât cea anticipată de analişti. Din motive electorale și de politică internă, provocările populiştilor cresc tensiunile dintre Paris și Roma, ceea ce a impus măsuri diplomatice, din partea Ministerului francez al Afacerilor Externe, care au culminat cu rechemarea ambasadorului Franței în Italia. Ambasadorul Christian Masset, diplomat de carieră, aflat în post la Roma pentru a doua oară în cariera sa, a reușit să stabilească un dialog constant până la sfârșitul ultimului guvern Gentiloni (n.r. 1 iunie 2018), când viziunea proeuropeană a început să fie influenţată de populişti.

Săptămâna trecută, cu ocazia unei zile de manifestaţie, la Paris (n.r. marți, 5 februarie), vicepremierul Luigi Di Maio, împreună cu o delegație a partidului extremist Mişcarea 5 Stele (M5S) s-a întâlnit cu reprezentanţi ai „vestelor galbene” pentru a discuta despre o posibilă alianță în vederea alegerilor europene.

Într-o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului Europei și Afacerilor Externe de joi, Franța afirmă: „Aceste interferențe constituie o provocare suplimentară și inacceptabilă. Ele încalcă respectul pe care guvernele alese în mod democratic și liber trebuie să-l aibă între ele”.

Parisul consideră că această provocare face parte dintr-o succesiune de „acuzații repetate” la adresa Franței, din ultimele luni, „atacuri nefondate” și „afirmații scandaloase”, în timp ce Luigi Di Maio a declarat că întâlnirea sa cu „vestele galbene este legitimă”: „Pentru mine, această întâlnire nu este o provocare pentru actualul guvern francez, ci o întâlnire importantă cu o forță politică cu care împărtășim atât de multe revendicări, cum ar fi democrația directă, pentru a da mai multă putere cetățenilor”.

O altă problemă care a accentuat disensiunile dinbtre Franţa şi Italia se referă la viitorul şantierului TGV Lyon-Torino, în care acelaşi Luigi Di Maio pentru a-și satisface electoratul, a oprit proiectul invocând o evaluare costuri/beneficii puternic părtinitoare, ceea ce a iritat puternic Parisul.

Retragerea ambasadorului francez a determinat o abordare împăciuitoare a guvernului italian fără însă ca acesta să îşi ceară scuze.

Giuseppe Conte, șeful guvernului, a relativizat gravitatea acestei dispute diplomatice: „Cu Franța, există o confruntare cu privire la imigrație și la cooperarea cu Africa, subiecte asupra cărora este legitimă deschiderea unei dezbateri nu numai naționale, ci și europene. Nu cred deloc că raportul cu Franța este compromis, există un raport atât de vechi între cele două țări încât oricare ar fi schimburile, inclusiv instituționale, ceva mai aprige, sunt convins că acestea vor fi depășite”.

Ministrul italian al Afacerilor Interne, Matteo Salvini, l-a invitat pe omologul său francez, Christophe Castaner, să discute problemele apărute în domeniul lor de competență, în urma rechemării la Paris a ambasadorului francez în Italia.

„Dintotdeauna, țările noastre au avut relații bilaterale puternice, în special în ceea ce privește securitatea, terorismul și imigrația”, spune Salvini, șeful Ligii (partid de extremă dreaptă), într-o scrisoare trimisă vineri, 8 februarie. Aceste relații „pot și trebuie dezvoltate în continuare într-un interes strategic reciproc”, adaugă el. ” În acest context, aș fi deosebit de încântat să vă invit la Roma, pentru o discuție și un schimb fructuos cu privire la dosarele în curs”. În scrisoarea sa, Salvini a declarat că este „foarte interesat de colaborarea pe care ați propus-o cu privire la repatrierea migranților economici”.

Franța, la rândul său, avertizează: acum la Roma trebuie „să acționăm pentru a regăsi relația de prietenie și respect reciproc, la înălțimea istoriei și a destinului nostru comun”.

El PERIODICO (Spania) subliniază că dincolo de scandalul diplomatic, ultima ciocnire dintre Paris și Roma anunță culoarea bătăliei dintre progresiști ​​și populiști, care va constitui coloana vertebrală a campaniei electorale pentru Parlamentul European în luna mai, o bătălie aproape personală dintre președintele francez, Emmanuel Macron, și numărul doi al guvernului italian, Matteo Salvini.

Un duel între două viziuni asupra Europei și două căi de a face politică. Dacă Macron a devenit steagul taberei progresiste, Salvini încearcă să se unească în tabăra populistă cu premierul ungar Viktor Orbán şi cu franţuzoaica Marine Le Pen – extrema dreaptă.