Tradiţii de Vinerea Mare!

Publicat de Andra Radu, 30 aprilie 2021, 07:30

Vinerea Mare (Sfânta şi Marea Vineri, în calendarul Bisericii Ortodoxe) este ultima vineri din Postul Paştilor şi potrivit tradiţiei este zi de post negru.

Pentru creștini este ziua în care Iisus a fost biciuit, batjocorit de soldaţii romani şi de popor, a fost obligat să-şi poarte crucea pe drumul spre Golgota şi a fost ţintuit pe cruce, având alături doi tâlhari. Este ziua în care a murit în chinuri, după care a fost îngropat în grabă.

Conform tradiției, în Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile. Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat.

Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.

Cercetătorii etnologi susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.

După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşti şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.

Tradiţia mai spune că dacă plouă în Vinerea Mare, anul va fi bogat; dacă va fi vreme bună, anul nu va fi prea roditor.

În această zi femeile nu coc cozonaci, pâine, de teamă să nu ardă mâinile Maicii Domnului, nu cos, ca nu cumva să orbească, nu torc, nu țes și nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri.

Tot în ziua de Vinerea Mare se face pasca. Ea va însoţi ouăle şi vinul roşu la masa de Înviere.

Bărbaţii nu seamănă nimic în această zi. Tot ce s-ar semăna, s-ar usca, aşa cum se usucă lacrimile de durere pe obrazul brăzdat de întristare.

Este şi o zi de reconciliere cu cei cu care vă aflaţi în conflict, de iertare.

Alexie cel cald

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 martie 2017, 05:00 / actualizat: 13 martie 2017, 6:23

De mucenici, la 9 martie, bătrânii noştri invocau vremea bună. Şi credeau că aşa cum este în ziua de mucenici, aşa va fi încă patruzeci de zile. Copiii băteau cu ciomegele în pământ zicând:

Intră frig şi ieşi căldură

Să se facă vremea bună

Pe la noi prin bătătură.

Vremea lui Mărţişor este capricioasă; întâi babele, ursuze, apoi moşii… cei blânzi. Se aşteaptă însă ziua de 17 martie, ziua lui Alexie cel cald.

Se crede că atunci pământul se deschide şi ies gângăniile şi şerpii. Ce ne învaţă bătrânii, ce-i învaţă mai ales pe gospodarii tineri?

Este bine să se înconjoare de trei ori gospodăria, afumându-se cu tămâie, busuioc, sămânţă de cânepă atât casa, cât şi grajdurile, grădina, livada, în speranţa că astfel nici o gânganie nu se va mai apropia. În dimineaţa de Alexii cei mai curajoşi e bine să ia un clopoţel, o coasă şi o pereche de foarfeci şi să înconjoare casa de trei ori în credinţa că fierul are puterea de a ţine la distanţă duhurile necurate. E bine ca de Alexii gunoiul să fie dus departe de casă şi să fie ars, iar casele să se muruie. Ziua de 17 martie e cunoscută şi ca Ziua Şarpelui. În această zi nu trebuie să i se spună numele. De nu, peste an va fi muşcat de şarpe.

Ziua de Alexii e bună şi pentru pescari, dacă ţin post negru. Aşa vor avea noroc la peşte şi la poveşti! Destinul e cum ţi-l rânduiesc ursitoarele, dar un strop de ajutor din partea omului nu strică. Aşa şi cu pescarii. Dacă merg la râu în dimineaţa de Alexii şi prind un peştişor, cât ar fi de mic, că tot o să spună că-i mare, şi îl mănâncă viu, vor avea noroc! Să nu uite însă vorbele, că vorbele leagă şi dezleagă:

Alexie, Omul lui Dumnezeu,

Eu am venit la pârâu,

Să prind un peşte,

Să-l mănânc

Cum este el din pârâu,

Iar tu să te rogi lui Dumnezeu

Totdeauna pentru mine,

Să pot prinde peşte bine!

Aşa-i norocul. Să nu uităm însă că norocul calcă în urma minţii! Câtă e!

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, Grupul operativ, Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Fotoreporter: Bogdan Dănescu