Klaus Iohannis: „Îl desemnez pe Nicolae Ciucă pentru a forma o echipă guvernamentală”!

Publicat de Andra Radu, 22 noiembrie 2021, 16:00 / actualizat: 22 noiembrie 2021, 17:14

Preşedintele României a semnat decretul privind desemnarea lui Nicolae Ciucă în calitatea de candidat la funcţia de prim-ministru, pentru a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi listei noului Guvern, a informat Administraţia Prezidenţială.

Şeful statului a anunţat, luni, după consultările de la Palatul Cotroceni cu formaţiunile şi partidele parlamentare, desemnarea lui Nicolae Ciucă drept candidat la funcţia de premier.

„S-a încheiat sesiunea de consultări pe care am convocat-o cu partidele parlamentare. Am constatat că în Parlamentul României s-a format o majoritate solidă, o majoritate din care fac parte PNL, PSD, UDMR şi grupul minorităţilor. Reprezentanţii acestei majorităţi au dorit să vină împreună la consultări, am acceptat acest lucru şi în acest format am avut o discuţie pe care o consider foarte bună. Această majoritate mi-a propus un nume de premier, propunere pe care am acceptat-o.

În consecinţă, îl desemnez pe domnul Nicolae Ciucă pentru a forma o echipă guvernamentală şi pentru a se prezenta în faţa Parlamentului României pentru votul de încredere”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni.

„În ultimele zile am lucrat împreună cu celelalte partide să putem să agregăm un program de guvernare şi să se constituie o coaliţie solidă în Parlamentul României, astfel încât să putem să realizăm un guvern care să asigure stabilitatea ţării.

Practic, cetăţenii români aşteaptă de la noi stabilitate şi soluţii pentru a fi în măsură să rezolvăm efectele produse de pandemia COVID-19, criza energetică şi de asemenea să avem un program guvernamental care să fie în măsură să pună în aplicare deciziile necesare pentru implementarea PNRR”, a afirmat Ciucă, după ce a fost desemnat de preşedintele Klaus Iohannis să formeze noul guvern.

Gordon Brown: Un Brexit fără acord poate prăbuşi industria auto britanică peste noapte

Publicat de Camelia Teodosiu, 4 septembrie 2019, 10:35

Fostul premier Gordon Brown spune despre Brexit că situaţia sumbră, de Halloween, propusă de Boris Johnson, ar putea periclita mii de locuri de muncă

Pe măsură ce intrăm în a doua săptămână a celei mai profunde crize constituţionale din istoria recentă, este timpul să ne punem întrebarea care contează cu adevărat – ce anume răspunde cel mai bine nevoilor şi aspiraţiilor poporului britanic – şi este cel mai probabil să ne protejăm locurile de muncă, standardele de trai şi serviciile noastre publice. După cum voi arăta astăzi în vizita mea la o bancă de alimente din Liverpool şi la Vauxhall Cars, la Ellesmere Port, există o linie directă care ne duce de la o ameninţare la adresa Constituţiei noastre, la o ameninţare la adresa angajării şi veniturilor oamenilor.

Într-un sondaj realizat de Hope not Hate, în ultimele zile, 49% dintre britanici – cu doar 16% contra – spun acum că un Brexit fără acord la 31 octombrie este rău pentru Marea Britanie. Şi atunci când oamenii sunt rugaţi să aleagă ce îi îngrijorează cel mai mult la lipsa unui acord, potenţialul colaps al industriei auto britanice este, pentru ei, cea mai stridentă ameninţare previzibilă şi principala lor frică.

Un ameţitor procent de 40% dintre alegători consideră că un Brexit „fără acord” reprezintă un dezastru pentru industria auto. Liniile noastre de producţie auto ar putea pur şi simplu să cedeze peste noapte, pe fondul reţinerilor portuare şi al blocajelor pe autostrăzi. Este un fapt fascinant, aproape năucitor, că fiecare maşină pe care o producem în Marea Britanie are 30.000 de componente – şi 15.000 din aceste piese vin în Marea Britanie din afara Marii Britanii.

În total, 12.000 sau 80% din componentele auto importate în Marea Britanie au provenit din UE, anul trecut. Aşadar, în fiecare zi, suficiente componente pentru a umple 1.100 de camioane ajung în porturile noastre – parte a unui lanţ de aprovizionare globală, unde componentele trec dus-întors între Marea Britanie şi Europa, şi unde chiar şi o întârziere vamală minoră poate fi masiv perturbatoare. Luăm ca exemplu Land Rover Discovery. Piesele cheie – servodirecţia, injectorul de combustibil, blocul motor şi convertorul de cuplu – provin din Germania. Furtunurile sale de răcire şi modulul de control central vin pe mare din Cehia, galeria de evacuare din Ungaria. Sistemul său de protecţie pentru cablaje este din Franţa, iluminarea pe faţă şi amortizoarele sale din Polonia. Unităţile de control electronic vin prin România.

De fapt, 40% din totalul materialelor sale sunt importate din Europa continentală şi panoul său de control al încălzirii din Irlanda, o altă parte a UE. După cum a raportat organizaţia europeană de aprovizionare, anul trecut, maşina tipică are componente produse în 15 ţări. Industria noastră auto, care depinde de componentele importate, este cel mai mare angajator-producător al nostru, cu 180.000 de angajaţi care lucrează direct în fabricile de automobile, şi în total 800.000 în lanţul de aprovizionare şi distribuţie şi vânzare cu amănuntul.

Când, în 2014, Consiliul Industriei Auto a întocmit o listă a elementelor lanţului de aprovizionare în care Marea Britanie trebuia să fie mai autosuficientă, au descoperit că ne-am bazat pe importurile străine pentru turnarea motoarelor, cadrul metalic pentru motorul unei maşini, componentele scaunelor, jante din aliaj, iluminat, vopsea, bara de protecţie şi grupuri de instrumente, cele mai multe dintre acestea încă fiind componente ale unei maşini importate din Europa continentală. Însă, dacă avem nevoie de componente din Europa pentru fabricarea maşinilor noastre, trebuie să şi vindem maşinile în Europa, pentru ca fabricile auto britanice să rămână pe linia de plutire. Iar tarifele impuse la piese şi tarifele şi mai mari la vehiculele finite ar putea face cu uşurinţă exporturile noastre necompetitive.

Anul trecut, 80% dintre autoturismele produse în Marea Britanie au fost destinate exportului, iar cele mai multe către ţările UE. De fapt, dintre cele 1,5 milioane de autoturisme fabricate în Marea Britanie, doar 280.000 sunt vândute clienţilor britanici şi astfel, fără vânzările europene, multe locuri de muncă sunt în pericol. Producătorii de maşini japoneze, indiene, coreene şi americane au investit în Marea Britanie nu pentru că piaţa britanică este uriaşă – noi vindem aici doar 200.000 de maşini de producţie britanică – ci pentru că piaţa europeană este uriaşă, în valoare de peste un milion de vânzări de maşini britanice pe an, iar aceşti giganţi auto străini au văzut, până acum, Marea Britanie ca platforma de la care ei vând în Europa, şi orice impas cu continentul îngreunează şansele noastre de a menţine intacte toate fabricile auto.

Din păcate, această ameninţare impusă de Brexit pentru industrie creşte exact în momentul în care miliarde de decizii de investiţii pe termen lung urmează să fie luate – pentru maşini electrice, pentru maşini fără şofer şi pentru maşini non-diesel – locurile de muncă de mâine depind de următoarea generaţie de maşini electrice, fără şofer şi non-diesel fabricate în Marea Britanie. Carlos Tavares, şeful companiei mamă PSA a Vauxhall, a declarat acum că, deşi el ar „prefera” producţia unei noi versiuni a modelului Astra al companiei la uzina Ellesmere Port a Vauxhall, „în cazul în care condiţiile sunt proaste şi nu îl pot face profitabil, atunci trebuie să protejez restul companiei…”.

Într-adevăr, societatea producătorilor şi comercianţilor de autovehicule a ridicat perspectiva „morţii cu o mie de reduceri”.

Situaţia catastrofală de la 31 octombrie este înfăţişată de Boris Johnson şi de Nigel Farage ca o ocazie de a arăta că ne putem susţine singuri şi de a afişa vechiul spirit de la Dunkirk (din bătălia de la Dunkirk, 1940, nr) – înfruntând străinii răi şi perfizi.

În schimb, este o rană autoindusă – cum ar fi să-ţi pui o armă la cap şi să ameninţi că tragi dacă adversarii nu vor să facă ce le ceri. Este cel mai mare act de vătămare de sine, cu economia noastră – companii, produse, oameni – împinsă de pe marginea prăpastiei în recesiune şi falimente. De aceea, mai mulţi britanici decât politicieni văd – şi Boris Johnson trebuie să fie forţat de opinia publică să vadă – că, indiferent dacă ai fost pentru sau împotriva Brexit, catastrofa lipsei unui acord la 31 octombrie trebuie să fie oprită de îndată.

Articol de Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii

SYRIZA, stânga radicală a Greciei, primeşte o palmă fără precedent din partea electoratului

Publicat de Camelia Teodosiu, 4 iunie 2019, 15:26

Premierul Alexis Tsipras resimte din plin înfrângerea suferită de SYRIZA, partidul de guvernământ, din care face parte, fiind considerat direct responsabil de acest rezultat. Nemulţumirea electoratului s-a manifestat atât la nivel naţional, prin votul la alegerile europarlamentare, cât şi la nivel local unde candidaţii susţinuţi de partidul de guvernământ au fost „spulberaţi”. Toate promisiunile şi declaraţiile politice defilate populist, acum cinci respectiv patru ani în urmă, rămase fără rezultate concrete, au fost taxate din plin prin exerciţiul democratic de exprimare a votului.

Noua Democraţie (principalul partid de dreapta, aflat în opoziţie) a înregistrat o mare victorie, dar şi aşteptările votanţilor sunt pe măsură.

Publicaţia grecească To Vima subliniază că mesajul dat atât la nivel naţional, cât şi la nivel local este unul sonor. Este vorba de o palmă fără precedent dată Stângii Radicale şi personal premierului Alexis Tsipras care a încercat să-şi ascundă disconfortul, declarând că „atunci când cazi trebuie să ştii să te ridici”. Asta în condiţiile în care nu eşti făcut „knockout”, adăugăm noi.

Ultima „euroviziune” a lui Juncker, marginalizată de drama lui Orbán

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 septembrie 2018, 11:50

Europarlamentarii sunt angajaţi în dispute cât se poate de publice
cu aşa-zisul naţionalist iliberal care conduce Ungaria

Care este starea actuală a UE? Este o întrebare la care Jean-Claude Juncker nu poate răspunde decât indirect atunci când, în cursul acestei dimineţi, îşi va rosti anualul discurs politic.

S-ar putea ca acesta să fie ultimul discurs „înflorit” al preşedintelui Comisiei Europene cu privire la Starea Uniunii. Cum mandatul i se încheie anul viitor, evident că există nişte limite în privinţa lucrurilor ce pot fi făcute. Dar oficialii de la Bruxelles afirmă că încă nu a sosit timpul să i se spună „Adio, Juncker”.
„Nu e momentul unui testament. E ca un poem scris de Juncker”, a declarat un înalt oficial din UE.

Să ne aşteptăm la un discurs pe măsura lui Juncker, adică la unul mare despre lucruri mari. Iniţiativele pe tema migraţiei, securităţii şi politicii externe vor fi dezvăluite pentru a demonstra că comisia încă lucrează şi că este gata să îi învingă pe populiştii anti-UE.
Într-un discurs care durează mai puţin de o oră, vor fi înaintate 18 idei noi, iar multe dintre ele îi vizează direct pe criticii anti-UE.

Să se protejeze graniţele împotriva migraţiei ilegale? Dl Juncker va propune o puternică pază de frontieră formată din 10.000 de oameni, cu atribuţii noi. Influenţa rusă? Partidele politice ar putea fi sancţionate dacă folosesc în mod fraudulos datele alegătorilor, astfel încât integritatea alegerilor este asigurată. Suveranitatea? Dl Juncker va spune că redă puterea la nivel naţional doar dacă gestul e justificat („în subsidiar”, după cum se spune în jargonul EU). Marele exemplu este „redarea controlului” în privinţa schimbării orei de vară.

Un ambiţios acord comercial între UE şi Africa, internaţionalizarea monedei euro şi măsurile împotriva spălării banilor vor figura şi ele în discurs. În privinţa Brexitului, „trebuie să avem un divorţ ordonat”, adaugă acelaşi oficial. Nu va mai exista nimic din vechea formulă intimă care se termina cu „dar vrem să rămânem prieteni”.
Echipa lui Juncker va reînvia totodată vechile visuri preferate, legate de conexiunea instituţională. Cea mai importantă este mult discutata idee a folosirii votului majoritar – şi nu a celui în unanimitate – în probleme legate de politica externă pentru a împiedica vreo ţară să abată UE de la frontul comun pe tema marilor probleme geopolitice.

De obicei, va fi vorba despre o pirotehnie legislativă europeană îndeajuns de capabilă să stăpânească bulboanele UE. Dar în acest an, o serie de evenimente dramatice de la Strasbourg au dus la cu totul altceva. Europarlamentarii sunt angajaţi în dispute cât se poate de publice cu Viktor Orbán, aşa-zisul naţionalist iliberal care conduce Ungaria. Un vot va avea loc la doar câteva ore după ce dl Juncker se va aşeza pe scaun, primul prin care Parlamentul European recomandă o procedură disciplinară prevăzută în Articolul 7 împotriva unei ţări membre în care statul de drept s-ar afla în pericol.

Până şi propria familie politică a dlui Orbán – Partidul Popular European, de centru-dreapta, al lui Juncker, al Angelei Merkel şi al lui Sebastian Kurz – pare gata să îl cenzureze pentru nerespectarea principiilor europene.

Şi totuşi, dl Juncker nu va pomeni numele dlui Orbán atunci când va vorbi despre respectarea principiilor democraţiei liberale. Va fi clar la cine se referă dl Juncker, dar o atare omisiune ar putea totuşi părea o neglijenţă într-o zi ca asta.
„Dacă vreţi să ştiţi care este starea reală a uniunii, n-o veţi găsi în discursul lui Juncker”, se plângea un oficial din parlament. „Europarlamentarii invocă pentru prima oară Articolul 7 împotriva unui stat membru.

Asta e adevărata stare a uniunii de astăzi”.

Orbán judecat

Marţi, atunci când a sosit la Strasbourg, aliaţii i-au spus problematicului premier al Ungariei să se potolească. N-a mers. În cursul dezbaterilor pe tema situaţiei statului de drept din ţara sa, Viktor Orbán s-a arătat dur şi deloc dispus să facă compromisuri. Rezultatul? Parlamentarii din familia sa de centru-dreapta vor vota în masă sancţionarea guvernului său din cauza subminării statului de drept.

Articol de Mehreen Khan, Strasbourg

Italia, omul bolnav al Europei

Publicat de Camelia Teodosiu, 9 martie 2018, 12:53

Rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare în Italia nu prevestesc nimic bun nu numai pentru această țară, dar nici pentru întreaga Europă.

Este fără îndoială în primul rând un succes neobișnuit pentru partidele populiste eurosceptice, care împreună strâng aproape 60% din voturi. Independent de aceasta, cine va ajunge la Palazzo Chigi și va conduce noul guvern va trebui să țină seama de această orientare a opiniei publice. Aceasta înseamnă, între altele, înăsprirea dură a politicii față de imigranți, dezvoltarea programelor sociale în țară, care și așa este îndatorată până peste urechi, și respingerea politicii de austeritate, pe care o impune de mai mulți ani Bruxelles-ul și Berlinul.

Veștile proaste nu se termină însă aici. Victorioasă în aceste alegeri va fi mai mult ca sigur coaliția de centru-dreapta Forza Italia, Ligile și Frații italieni, care poate obține 36% din voturi, ceea ce înseamnă un pic mai mult decât mișcarea populistă de stânga, Mișcarea Cinci Stele, care poate conta chiar pe un sprijin de 32,5%.

În primul rând însă, deși liderul Forza Italia, Silvio Berlusconi, a intrat într-o alianță nu prea de lăudat cu grupările postfasciste, nu are majoritate în parlament. Vor urma deci luni lungi de paralizie, de negocieri pentru atragerea în acest bloc de noi grupări și poate chiar organizarea de noi alegeri. Or, Italia are nevoie mai mult decât orice țară din Europa de un premier puternic, care să facă, în sfârșit, reformele implementate de mult în Spania, Portugalia, fără să mai vorbim de Polonia. Economia țării bate pasul pe loc de decenii, tinerii fug peste graniță din lipsă de perspective, iar șomajul nu are egal în Uniune, cu excepția Spaniei și a Greciei.

Coaliția de centru stânga, condusă de Partidul Democrat, a obținut în aceste alegeri abia 20-23%din voturi, poate chiar de două ori mai puțin decât la votul precedent de acum 5 ani. În acest fel a fost împinsă la margine ultima grupare pro-europeană, care a încercat să combată populismul. Duminică dimineața, decizia SPD german de formare a unui nou guvern cu CDU/CSU a oferit pentru o clipă speranță euroentuziaștilor că planul de adâncire a zonei euro, pe care atât de mult îl sprijină Emmanuel Macron, poate că va fi transpus în viață într-o oarecare măsură. După anunțarea rezultatelor alegerilor italiene, știm deja că acest lucru nu mai este real. Germania nu va fi niciodată de acord să-și asume răspunderea pentru datoria Italiei în valoare de 2,3 mii de miliarde euro, din moment ce această țară nu are șanse să facă reformele. Iar acest lucru ar însemna formarea la Bruxelles a unui buget adevărat al zonei euro, hârtii comune a celor îndatorați și un ministru comun de finanțe. Italienii vor pune capăt deci ideii unei Europe cu două viteze. Bine ar fi să nu pună capăt cu această ocazie ideii de Uniune.

Comentariu de Jedrzej Bielecki

Dezbateri împotriva aderării Bulgariei şi României la spaţiul Schengen

Publicat de Camelia Teodosiu, 20 februarie 2018, 12:16

Ministrul de finanţe al provinciei germane Bavaria, Markus Söder, a respins orice posibilitate de extindere a zonei euro către state precum Bulgaria şi România, informează Reuters.

De asemenea, el a subliniat că Uniunea Creştin Socială, care face parte din coaliţia conservatoare a cancelarului Angela Merkel, se opune şi „eurobondurilor” (n.r. obligaţiuni la nivelul UE) şi înfiinţării postului de ministru european de finanţe.

Markus Söder, care urmează să devină următorul premier al prosperei regiuni germane, a câştigat aplauzele a circa 4000 de persoane, la un forum politic care a avut loc recent, subliniind că Uniunea Creştin Socială, din care face parte, s-a opus, în urmă cu ani de zile, ideii de aderare a Greciei la zona euro.

„Noi nu mai vrem încă o asemenea dezbatere şi mai multe escrocherii. Nu vrem ca extinderea zonei euro să includă state precum Bulgaria şi România”, a subliniat Markus Söder.

„Noi, cei de la Uniunea Creştin Socială, ne opunem şi eurobondurilor şi unui ministru european de finanţe”, a adăugat el.

Comentariile lui sunt o realitate, având în vedere dezbaterile active ale Bulgariei din ultimele săptămâni privind depunerea în curând a unei cereri pentru intrarea în aşa-numita „sală de aşteptare” a zonei euro.

Startul acestor dezbateri a fost dat în luna ianuarie, când ministrul bulgar de finanţe, Vladislav Goranov, a declarat că Bulgaria urmează să candideze pentru aderarea la Mecanismul Monetar European, cunoscut drept ERM 2, până în luna iunie anul acesta, ca pas preliminar pentru aderarea la spaţiul Schengen.

Mihai Tudose, propunerea oficială de premier a PSD

Publicat de adinaiftime, 26 iunie 2017, 20:30

S-a încheiat votul în Comitetul Executiv al PSD.

Ministrul interimar al Economiei, Mihai Tudose, este propunerea oficială de premier a PSD ce va fi prezentată în mai puţin de două ore preşedintelui Klaus Iohannis la consultările de la Cotroceni.

Mihai Tudose a obţinut 56 dintre cele 60 de voturi în Comitetul executiv al PSD, iar 4 membri s-au abţinut.

Mihai Tudose s-a născut la 6 martie 1967 în Brăila.

A debutat in 1992 ca şef birou senatorial, până în 1999, când, timp de un an, a fost consilier judeţean, lucrând, în acelaşi timp, şi ca jurist.

Din 2000 şi până în prezent reprezintă Brăila în Camera Deputaţilor.

Din 2004 până în 2008 a fost preşedintele organizaţiei municipale a P.S.D. Brăila.

În 2008 a fost ales deputaţ cu peste 50% din preferinţele electoratului, în colegiul uninominal nr. 4, circumscripţia electorală nr. 9 Brăila.

Mihai Tudose, propunerea de premier a PSD, a mai fost în două rânduri ministru al Economiei în guvernele conduse de Victor Ponta şi Sorin Grindeanu.

Partidele politice se reunesc în aceste zile pentru a desemna un nou premier

Publicat de adinaiftime, 25 iunie 2017, 19:00

Partidele politice au în aceste zile reuniuni ale forurilor de conducere pentru a-şi definitiva mandatele la consultările de mâine cu preşedintele Klaus Iohannis pentru desemnarea unui nou premier.

De asemenea, au loc şi discuţii între liderii politici pentru consolidarea unei majorităţi parlamentare. Reprezentanţii PSD susţin că nu vor avea probleme la instalarea noului guvern, după ce au reuşit să promoveze moţiunea de cenzură printr-o majoritate calificată. Vicepreşedintele PSD, Doina Pană, spune că alianţele de până acum rămân în vigoare.

PNL susţine varianta alegerilor anticipate drept cea mai bună soluţie de ieşire din criză. Preşedintele partidului, Ludovic Orban, a anunţat că liberalii nu vor vota niciun guvern PSD.

Premierul polonez Donald Tusk a fost desemnat în funcţia de preşedinte al Consiliului European, iar ministrul italian de Externe Federica Mogherini ca șefă a diplomației europene

Publicat de Stefania Grigore, 2 septembrie 2014, 10:08

Donald Franciszek Tusk urmează să preia funcţia de preşedinte al Consiliului European, deţinută în prezent de Herman Van Rompuy, de la 1 decembrie. Noul președinte al Consiliului European a spus într-o conferință de presă că tebuie să găsim răspunsul la întrebarea cine suntem şi cum răspundem la provocări, să strângem rândurile, să ne ajutăm vecinii din est şi din sud.

Planul strategic adoptat în luna iunie a acestui an va fi proiectul pe care îl voi urma a mai spus Donald Tusk care s-a referit şi la chestiuni legate de organizarea financiar-monetară şi temerile Marii Britanii.

Îmi dau sema că problemele cu care ne confruntăm nu vor dispărea până în decembrie. Mă refer la criza economică. În ce opriveşte situaţia din zona Euro, va trebui să organizez summitul ţărilor regiunii monedei unice care va trebui să sublinieze încrederea în Uniune şi rolul pe care-l joacă aceasta. Experiența mea de prim-ministru îmi arată că, pe de o parte, disciplina fiscală, și, pe de alta, creșterea economică, sunt două provocări care pot fi combinate.

De asemenea, ne vom preocupa de temerile exprimate de Marea Britanie. Sunt convins că viitorul Uniunii nu va fi să micşorăm Uniunea Europeană. Am primit propunerile prim-ministrului David Cameron şi, într-un cadru adecvat, sunt convins că putem ajunge la o înţelegere.

Federica Mogherini, numită sâmbătă Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, a declarat că blocul comunitar trebuie să mențină deschisă calea către o soluție diplomatică în criza din Ucraina. Mulţumind şefilor de stat şi de guvern pentru decizia numirii sale, d-na Frederica Mogherini a declarat:

„Ştiu că provocările sunt enorme. În special în aceste timpuri de criză. Avem crize pe teritoriul întregii Europe. Am intenţia clară şi fermă să-mi dedic întreaga energie, putere de muncă, în interesul fiecărui stat membru şi a tuturor cetăţenilor Uniunii Europene în calitate de Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate şi vicepreşedinte al Comisiei Europene, lucrând în strânsă cooperare cu Consiliul şi Parlamentul European. Sper, aşadar, să mă asociez noii energii, noii generaţii, nu doar între cetăţenii Uniunii ci şi între liderii politici cu tradiţia italiană solidă şi îndelungată pentru sprijinul proiectelelor europene, pentru dialog, incluziune, compromis, ştim că uneori este nevoie şi de compromis, dar nu numai de compromis ci şi de acţiuni şi decizii pe care trebuie să le luăm.”

Donald Tusk, viitorul preşedinte al Consiliului European a lansat, în primăvara acestui an, un proiect pentru crearea unei pieţe unice a energiei la nivelul UE. El s-a pronunţat pentru sancţiuni eficiente împotriva Moscovei în urma operaţiunilor ruse din Ucraina. În schimb, el se opune iniţiativelor adoptate de state individual, promovând o acţiune „responsabilă” comună, în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.