Diferența între a vorbi și a asculta!

Publicat de Andra Radu, 16 decembrie 2019, 08:56

Când suntem într-o interacțiune umană, avem uneori tendința să ne ducem în extreme în ceea ce privește comunicarea.

Uneori ne dorim, conștient sau instinctiv, să ne vărsăm „of-ul”, să ne descărcăm emoțiile, să căutăm sfaturi sau aprobare de la ceilalți, fapt care ne face să vorbim mai mult decât să ascultăm. Alteori, din varii motive (neîncredere, teamă, rușine, indiferență etc), alegem să-i lăsăm pe ceilalți să vorbească prea mult și noi să fim doar “spectatori”.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), niciuna dintre aceste extreme nu ne aduce beneficii, ci întotdeauna echilibrul este cel mai bun răspuns la această dilemă.

Totodată, specialistul afirmă că există 3 principii de bază atunci când dorim să oferim întreaga atenție persoanei din fața noastră atunci când dorește să ne comunice un lucru și, de cealaltă parte, atunci când dorim să ne exprimăm gândurile și sentimentele.

1. Dacă mai mult vorbești tu, vorbești din ceea ce știi deja.

 „Ceea ce știi deja te duce repetitiv în ceea ce trăiești, cu rezultatele de acum. => Dacă îți dorești o schimbare în bine sau în și mai bine, propune-ți pentru început să asculți mai mult decât să vorbești (alege persoane de la care ai ceva de învățat!), pentru a afla noi informații, perspective, strategii, pentru a-ți șlefui resursele interioare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

2. Continuă să asculți în timp ce aplici ceea ce ai primit că informație, unelte, ghidaj.

„Ceea ce asculți este menit acum să verifice și valideze ce, cum și cât ai înțeles în beneficiul tău și calitatea rezultatelor obținute pentru a face modificările necesare și/sau pentru a completă informația”, afirmă specialistul.

3. După ce ai acumulat informații și ai exersat suficient cât să începi să vezi rezultate, acum este timpul că tu să vorbești mai mult: despre rezultate, despre starea ta de împlinire interioară, despre cum îți menții tonusul și motivația, despre cum te-ai împrietenit cu timpul tău, cu organizarea, cu noile convingeri și strategii.

Motivele pentru care oamenii își doresc schimbarea atitudinii conversaționale

1. Pentru a conștientiza pașii făcuți către transformarea lor, aspect ce îi ajută să-și mențină motivația, energia și încrederea în sine, în metoda și în obiectivul lor.

2. Pentru că, împărtășind, dăruind și învățând și pe alții, vor pune semințele pentru un bine care se va întoarce la ei cel puțin dublu, întărindu-le credințele și accelerând procesul de autocunoaștere și de dezvoltare personală.

Bunul simț – forma prin care omul se depășește pe el însuși!

Publicat de Andra Radu, 8 octombrie 2019, 14:22

Natura lucrurilor este dată de interpretările omului, iar principiile noastre, poftele, dorințele, plăcerile, senzațiile, toate au caracter schimbător în funcție de interese. Mai mult decât atât, bunul simț este o stare a sufletului, trupului îi aparțin senzațiile și poftele, iar minții, inteligența.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, lucrurile fizice nu sunt date să atingă sufletul, acestea fiind în afara lui și rămân neclintite, pentru că lucrurile nu au simțăminte; însă oamenii și le atribuie prin atașament și le dau viață, iar interiorul omului devine sensibil și schimbător când lucrurile se strică sau dispar. Acest fapt înțeles ar salva mulți oameni de la depresie și anxietate.

„Zâmbetul, recunoștința și răbdarea sunt atributele bunul simț, iar cu ele putem pleca la orice drum în viață. Ele conduc omul prin toate obstacolele, furtunile, dezamăgirile. Ele sunt ca un extra-organ pe care noi trebuie să-l purtăm cu noi. Prin ele experimentăm liniștea vieții fără să mai fim tulburați de orice furtună din exterior. Astfel, mintea rămâne curată, limpede și atentă la ce are în față, nu la ce este în depărtare. Bunul simț, acest limbaj al sufletului crește până la ultima suflare, e o virtute care se dezvoltă doar din voință proprie. Bunul simț ne lipsește când suntem nemulțumiti. Observăm că toți suntem în căutare de o casă mai mare, o mașină mai mare, un job mai bine plătit, bani mai mulți, și lucrurile exterioare nu se vor sfârși niciodată, însă semnul care ne arată cât de mult bun simț avem, este în modestia și mulțumirea interioară și atunci când le avem și atunci când le pierdem, astfel rămânem imperturbabili”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Bunul simț este forma prin care omul se depășește pe el însuși

Răbdarea este o formă de bun simț pe care o experimentăm mai mult decât altele. Ea susține cauza dragostei pentru ceilalți, oferă timp și ajută la deschiderea inimilor și minților celor care o experimentează.

„Noi, oamenii, existăm unii pentru alții și bunul simț se observă când răbdăm pe cel de aproape, când îl ajutăm, când îi facem dreptate, când simțim ce simte el. Toți oamenii fac rău la un moment dat, de multe ori fără voie, răul fiind interpretat de către cei care nu înțeleg situația, iar aici gândește-te un pic, mulți s-au dușmănit, s-au bănuit, s-au înșelat, urât, luptat și toți și-au găsit sfârșitul, ajungând cenușă, așa sfatul meu pentru voi este să ne liniștim un pic și să oferim bunul simț sufletului nostru, cât și sufletului celor din jur, că doar toți venim din aceeași sursă”, conchide psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.