Panel literar româno-turc „Mihai Eminescu şi Yunus Emre” la Constanţa
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 februarie 2017, 15:19 / actualizat: 7 martie 2017, 10:13
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa a găzduit panelul „Yunus Emre și Mihai Eminescu”. Evenimentul a fost organizat de Yunus Emre Enstitüsü(Institutul Cultural Turc-Yunus Emre)din Constanța, Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța şi Asociația Oamenilor de Afaceri Turci din Dobrogea.
Despre Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu au conferenţiat profesori de la Universitatea Ovidius din Constanța, prelegeri despre viața, personalitatea și opera lui Yunus Emre-poetul iubirii au susţinut profesori de la Universitatea Erciyes din Kayseri, Turcia şi Universitatea Hacettepe din Ankara, Turcia.
Panelul literar româno-turc a facilitat cunoaşterea reciprocă a operelor literare naţionale şi dialogul între mediile de creaţie literară şi cercetare filologică din cele două ţări. Evenimentul s-a bucurat de un auditoriu numeros, reprezentanţi ai mediului universitar, filologi, iubitori ai literaturii celor două culturi române şi turce.
Mai jos redau fragmente din interesantele discursuri susţinute de specialişti.
Prof.univ.dr. Angelo Mitchievici a susţinut prelegerea intitulată „Condiția geniului: Imaginea lui Mihai Eminescu între literatură și artă.” „În cultura română, Mihai Eminescu instituie o astfel de limită a discursului, sau o dificultate a lui în proximitatea unei limite pe care a creeat-o identificarea simbolică a figurii eminesciene cu spiritul național într-un rezistent mit indentitar. Mihai Eminescu (1850-1889) este considerat drept „ultimul mare romantic european” sau un „romantic întârziat.”
Conf.Univ.Dr. Florentina Nicolae a abordat tema: „Fundamentele românești ale creației eminesciene”, unde a subliniat că, „Opera lui Mihai Eminescu nu poate fi înțeleasă fără o analiză prealabilă a surselor gândirii sale, generatoare a unui spirit universal, enciclopedic. Perspectiva istorică și filosofică a antichității și epocii medievale (veacuri paradisiace, cel puțin până la o anumită dată, după cum le-au descris îndeosebi Miron Costin și Dimitrie Cantemir) l-au impregnat pe Eminescu, om al timpului modern, cum îl numea Titu Maiorescu, posesor însă al unei nostalgii creatoare, cunoscător în adâncime și iubitor al istoriei vechi, în cel mai înalt grad, între poeții și scriitorii de limbă română.”
Prof.univ.dr. Mustafa Argunşah (Universitatea Erciyes din Kayseri, Turcia) a vorbit despre poetul „Yunus Emre şi limba turcă.” Redau un fragment din prelegere: „Yunus Emre a avut o contribuție deosebită în punerea bazei limbii turce și ca această limbă să fie folosită ca limbă scrisă. Yunus Emre care a trăit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea și-a scris poeziile în limba vorbită de popor și a reușit să transforme limba vorbită într-o limbă literară. Prin urmare Yunus Emre este unul dintre cei mai activi întemeietori ai limbii turce vorbite și scrise de noi în ziua de azi.Yunus Emre nu este doar poetul național al oghuzilor ci al tuturor turcilor. Este cel care a scris sentimentele poporului său în limba poporului său. Mărinimia lui principală se află în limba pe care a folosit-o. În timp ce cei dinaintea sa și-au scris operele în limba persană și arabă, el a cucerit inimile cu limba oamenilor din ținutul în care s-a născut și a crescut și anume Anatolia. A fost poetul național al secolelor XIII și XIV și un poet internațional al secolului XXI. Acest fapt l-a reușit prin ideile sale împletite în jurul dragostei și prin turca sa pură și limpede care răsună asemenea unor râuri învolburate.”
Prof.univ.dr. Özkul Çobanoğlu (Universitatea Hacettepe din Ankara, Turcia) a susţinut tema „Dragostea față de oameni din lumea cugetării lui Yunus Emre.” Un fragment din discursul luiÇobanoğlu … „Yunus Emre ne transmite că esența dragostei față de oameni se află în Creator și ne declară într-un mod simplu că astfel, a-l iubi pe om înseamnă mai întâi de toate a-l iubi pe Dumnezeu.” Vino, dar, să ne-mpăcăm,
De ești străin, să ne cunoaștem,
Calul să-l încălecăm,
Zburând spre aștri, să renaștem. Slavă Domnului! „Să iubim, să fim iubiți, căci lumea n-o s-o moștenim.”(trad. Nedret şi Enver Mahmut)
Ghiulşen Ismail-Iusuf