Noi suntem stăpânii telefonului și nu invers!

Publicat de Andra Radu, 18 februarie 2020, 14:14

Peste 61% dintre locuitorii planetei dețin un telefon mobil, iar 45,12% au un smartphone. Cu toate acestea, cunoscutul psiholog Alexandru Pleșea afirmă că radiațiile electromagnetice pe care telefonul le primește de la aceste antene afectează în timp țesutul pe lângă care stă.

„De departe copiii sunt mai afectați decât adulții în folosirea excesivă. Sistemul lor nervos în creștere continuă este faultat de aceste radiații și țesutul lor celular sau osos nu se dezvoltă în parametri normali de creștere.

Acest lucru se observă, din păcate, cu ochiul liber: vedem tot mai mulți copii care nu reușesc să adoarmă nici după miezul nopții, mereu obosiți, care nu reușesc să se concentreze și care preferă să își petreacă foarte mult timp cu telefonul în mână”, explică psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Radiațiile emise de telefon sunt cu „posibil risc cancerigen”

În 2011 Agenția Internațională de depistare și rezolvare a Cancerului a făcut public un studiu făcut pe un larg eșantion și a rezultat că radiațiile emise de telefon sunt un „posibil risc cancerigen”, fără să dea timp de folosire a telefonului și ce înseamnă „posibil”.

De atunci aceste feluri de studii au fost oprite aparițiilor mass-media din cauza modului în care oamenii vor interpreta aceste lucruri.

„Totuși, unii mai nerăbdători cu inima dintre noi, au început să vadă că telefonul mobil care stă lângă stimulatoare cardiace, defibrilatoarele implantabile și aparatele auditive cauzează interferențe și modificări ale acestora. Astfel, acestor aparate medicale scăzându-le puterea sau eficiența.

Un exemplu foarte des întâlnit este la avioanele care decolează și aterizează, unde o adunare mare de frecvențe emise de telefoanele noastre mobile pot afecta sistemul de recepție – transmisie a avionului, iar acesta nu va ști când să decoleze și pe ce pistă să aterizeze.

Un alt exemplu care ne face să scoatem capul pe fereastră când auzim, sunt accidentele rutiere, care conform ultimelor evidențe publice, s-au mărit în număr de 3-4 ori de când telefoanele mobile sunt folosite în mășină”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Uităm că noi suntem stăpânii telefonului și nu invers

„Pe lângă „posibilele” efecte adverse ale acestuia, partea bună a telefonului este că stă unde îl punem noi, nu vine după noi, nu ne strigă. Noi alegem frecvența și durata folosirii acestora, iar efectele au puterea să schimbe la nivel celular, psihologic și evolutiv, mai multe aspecte de care nu suntem cunoscători…încă.

Măcar o dată pe an, timp de câteva zile, să ne deconectăm total de tehnologie, să petrecem timp de calitate în natură, alături de cei dragi, cu care să comunicăm verbal și emoțional, iar mai apoi putem să cântărim starea noastră psihică și mentală „post-cură”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

NASA a dezvăluit care este cel mai mare pericol la zborul cu avionul

Publicat de adinaiftime, 4 ianuarie 2018, 20:00

Procedura de zbor este atât de recunoscută şi obişnuită încât pentru unele persoane călătoriile cu avionul au devenit aproape o rutină. Cu toate acestea, spun experţii NASA, ceea ce nu ştim este faptul că prin zbor ne expunem la radiaţii.

Potrivit The Independent, experţii NASA au dezvăluit adevăratul pericol în ceea ce priveşte zborul cu avionul. Cu toate că este cel mai sigur mod de transport, din punct de vedere statistic, trebuie să ştim că atunci când alegem să călătorim cu avionul, ne putem expune la radiaţii care, în timp, ne pot afecta sănătatea.
Zburăm aproape de limita superioară a troposferei (stratul inferior al atmosferei), la 11.887 de metri înălţime, astfel, spun experţii NASA, intrăm în contact cu particule atomice cosmice ce pot fi dăunătoare. Când suntem la pământ, e mai puţin probabil să intrăm în contact cu acestea datorită câmpului magnetic care înconjoară planeta noastră.
„Particulele cu energie suficientă, totuşi, pot pătrunde atât în magnetosferă, cât şi în atmosferă, unde se ciocnesc cu molecule de azot şi oxigen. Aceste coliziuni determină particulele de energie înaltă să se descompună în particule diferite prin procese cunoscute drept cascade nucleonice şi electromagnetice.
Dacă aţi putea vedea particulele de la fereastra avionului, le-aţi observa că se strâng într-o regiune deasupra avionului. Densitatea atmosferei face ca decăderea să se petreacă predominant la o înălţime de 18.288 de metri de pământ ceea ce creează un strat concentrat de particule de radiaţii cunoscut sub numele de maximul Pfotzer.
Ceea ce înseamnă că membrii echipajului sunt clasificaţi drept «lucrători expuţi la radiaţii» datorită expunerii lor continue la razele cosmice“, declară experţii NASA.

Rusia recunoaşte că se află la originea poluării radioactive cu ruteniu-106

Publicat de adinaiftime, 22 noiembrie 2017, 10:00

Agenţia rusă de meteorologie Rosgidromet a recunoscut luni că o concentraţie ‘extrem de ridicată’ de ruteniu-106 a fost detectată la sfârşitul lunii septembrie în mai multe regiuni ale Rusiei, confirmând rapoartele mai multor reţele europene de supraveghere a radioactivităţii, informează AFP.

‘Radio-izotopul Ru-106 a fost detectat de staţiile de observare din Argaiash şi Novogorny’ între 25 septembrie şi 1 octombrie, precizează Rosgidromet într-un comunicat.

Potrivit aceleiaşi surse, nivelul cel mai ridicat a fost înregistrat la staţia din Argaiash, localitate situată în apropiere de Celiabinsk, în sudul Munţilor Urali, unde a fost detectată ‘o concentraţie extrem de ridicată’ de ruteniu-106, ‘depăşind de 986 de ori’ concentraţiile înregistrate în lunile precedente.

Rosgidromet nu a oferit niciun indiciu despre sursa potenţială de poluare, însă Argaiash este situat la 30 de kilometri de complexul nuclear Maiak, afectat în 1957 de unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie.

Maiak este azi o uzină de retratare a combustibilului nuclear folosit.

Agenţia rusă precizează că ruteniu-106 a fost ulterior detectat în Tatarstan şi apoi în sudul Rusiei, înainte să apară, din 29 septembrie, ‘în toate ţările europene, începând cu Italia şi spre nordul Europei’.

La sfârşitul lunii septembrie, mai multe reţele europene de supraveghere a radioactivităţii au detectat ruteniu-106 în atmosferă.

Institutul francez de protecţie împotriva radiaţiilor şi de siguranţă nucleară (IRSN) a afirmat după o anchetă că ‘zona de eliberare cea mai probabilă se află între Volga şi Urali’, fără a fi în măsură să precizeze locaţia exactă de unde a fost emis materialul radioactiv.

IRSN a precizat însă că sursa poluării nu poate proveni de la un reactor nuclear, deoarece ar fi trebuit să fie detectate şi alte elemente radioactive şi a avansat ipoteza unei emiteri de la o instalaţie legată de ciclul combustibilului nuclear sau de fabricarea de surse radioactive.

Ruteniu-106 este un produs de fisiune provenit din industria nucleară, folosit între altele pentru tratamente medicale.

‘Nivelurile de concentraţie în aer ale ruteniului-106 înregistrate în Europa sunt fără consecinţe pentru sănătatea umană şi pentru mediu’, a indicat IRSN.

Faptele Cernobîlului… Remember: Nicolae Tomescu

Publicat de Mihaela Costache, 26 aprilie 2017, 12:00

La primele ore ale zilei de 26 aprilie 1986, o explozie a zguduit centrala nucleară de la Cernobîl (Ucraina).

Deflagraţia, având drept cauză o combinaţie de factori (încălcări ale procedurilor, greşeli de proiectare, defecţiuni ale sistemului de comunicaţii, lipsa de măsuri de siguranţă adecvate) a dezlănțuit cel mai grav accident nuclear din istorie, provocând moartea sau îmbolnăvirea a mii de oameni din toată Europa. Operaţiunea de curăţare a zonei afectate a durat mulţi ani; muncitorii care au participat la operaţiune au murit/au suferit de afecţiuni severe (consecința directă a iradierii).

Filmul documentar (realizat în zonele afectate, pe baza documentării şi a relatărilor martorilor) reconstituie tragedia de la Cernobîl…

În câteva secunde, zona înconjurătoare a fost contaminată cu radiații, despre care s-a estimat că dezvoltaseră o forță a distrugerii de 400 de ori mai mare decât cele eliberate la Hiroshima (după detonarea unei singure bombe atomice).

• Dezastrul de la Cernobîl rămâne singurul accident de nivelul 7 pe Scala Internațională a Evenimentelor Nucleare, cel mai mare dezastru, din toate timpurile, provocat de om (conform INES);
• Aproximativ 97% din materialul radioactiv de la Centrala de la Cernobil a rămas într-un sarcofag de beton;
• Oraşul Prypiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Doar în 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod în scopul prevenirii absorbției iodului radioactiv (prea târziu, cea mai mare cantitate din elementul radioactiv fusese deja eliberată în primele zece zile);
• Aproximativ 800.000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea lor fiind afectată sever; s-ar părea că 300.000 dintre ei au fost expuşi unor doze de radiaţii de peste 0,5 Sv.;
• Aflat la 16 kilometri distanță de Cernobîl, statul Belarus a fost afectat de aproximativ 70% din materia radioactivă (conform estimărilor oamenilor de știință), o cincime din terenul agricol grav contaminat, sute de mii de locuitori nevoiți să își abandoneze casele si să se mute în alte zone, mii de oameni au fost secerați de boli fatale (leucemie, cancer tiroidian, afecțiuni cardiovasculare), pagubele materiale ar fi ajuns la peste 235 de miliarde de dolari;
• Multe milioane de oameni primeau, până mai ieri, recompense materiale. Conform unui studiu, Ucraina, Belarus, Rusia ar fi plătit (unii folosesc timpul prezent) despăgubiri semnificative milioanelor de oameni afectați, în diferite feluri, de dezastru; 5-7% din cheltuielile guvernamentale anuale ale Ucrainei ar fi fost dedicate victimelor accidentului de la Cernobil (este greu de crezut că victimele primesc respectul cuvenit în condițiile războiului actual), în Belarus ar fi fost vorba de 6,1%;
• Ploaia radioactivă cauzată de catastrofa de la Cernobîl a ajuns până în Irlanda. Explozia de la reactorul numărul 4 a creat un imens nor radioactiv, detectat peste tot în Europa. În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă. Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. Către final, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din sudul continentului: România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus;
• Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai 1986, din cauza schimbării direcţiei vântului; în noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii; cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare; totodată, radioactivitatea a crescut, peste limite admisibile, în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi, Tulcea…