Iustina Băluțeanu – ”regina hăulitelor”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 noiembrie 2016, 05:00

Viața plină de poveste a Iustinei Băluțeanu amintește de darul de a lăsa lumii valori ce au un început: cu numele cuiva. Hăulita, cântec gorjenesc, de unde și Hăulita de la Gorj, este o denumire care personalizează un loc geografic și un stil de interpretare. A hăuli înseamnă a chiui. Hăulita adusă în lumea muzicii de Iustina Băluțeanu are însă inflexiunile muzicale specifice muzicii gorjenești și astfel s-a impus în conștiința publicului. În acest septembrie s-au împlinit trei decenii și jumătate de la plecarea în altă lume, mult prea devreme a celei care va reuși să adune în repertoriul ei cântece reprezentative pentru Gorj și să realizeze un florilegiu din cântecele de nuntă, ritual ceremonial existențial cu o simbolistică bogată și cu practici, uneori magice, care însoțesc interpretarea acestor cântece la anumite momente ale secvențelor de ceremonial nupțial.

Iustina Băluțeanu s-a născut în comuna Moșteni-Logrești, jud. Gorj, în zi de mare sărbătoare, la 8 septembrie 1923, și s-a stins din viață la doar 57 de ani, la 11 septembrie 1981. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, studiile liceale la Liceul Madona Dudu și la Institutul Ortodox al femeilor Române din Craiova. Îndrumată să-și perfecționeze stilul de interpretare, să-și cultive vocea în mediu instituționalizat, s-a înscris la Conservatorul Astra din București, fiind colegă cu Nicolae Herlea și Iolanda Mărculescu. A început colaborarea cu înregistrări la Casa de discuri Electrecord (1957-1958) și la Radio București (1950).

Melodia ”Cântă păsările toate” este considerată prima hăulită din folclorul muzical românesc. Cunoscută mai apoi sub denumirea de Hăulita gorjenească, această melodie va fi interpretată în stil personal și de Maria Lătărețu, și de Maria Tănase, cea care îi va crea un text satiric.

Sârba hăulită de la Gorj – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Despre primatul acestei creații, ca și despre valoarea cântecelor Iustinei Băluțeanu aflăm amănunte de la sora acesteia, doamna doctor Despina Tudor:

• Interviu cu Despina Tudor

Cântecele specifice ritualului de nuntă sunt însă cele care identifică repertoriul Iustinei Băluțeanu. Așezate pe un CD melodiile „Nuneasca”, „Cântecul miresei”, „Cântecul mirelui”, „Cântecul darului”, „Ia-ți mireasă ziua bună”, „Șede mireasa-n grădină”, reconstituie secvențele rituale ale ceremonialului, fiind interpretate azi, ca necesare derulării nunții, intrând astfel în conștiința publicului.

• Cântece de nuntă din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Numele Iustinei Băluțeanu s-a impus în spațiul public și prin două evenimente de referință: Festivalul Iustina Băluțeanu, inițiat în 2006 în comuna Bustuchini, Gorj și întrerupt în anul 2012, și o expoziție de cusături persane cu teme din natură și folclor ce se constituie în expoziție permanentă la Clubul pensionarilor din București.

Rămân reper însă de netăgăduită valoare cântecele sale în stil gorjenesc, cu inflexiunile care dau personalitate interpretării și viață lungă creațiilor păstrate în memoria colectivă.

– din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

Rodica Bujor – ”o minune a cântecului popular românesc”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iulie 2016, 06:15 / actualizat: 19 iulie 2016, 9:28

Viaţa interpretei RodicaBujor este viaţa dedicată cu patos cântecului românesc.

Născută la 30 iulie 1914, în comuna Voineşti, judeţul Dâmboviţa, va trăi copilăria într-un mediu muzical cultivat de tatăl său şi susţinut de tradiţiile muzicale ale locului. Va dori să depăşească acest stadiu al identificării cu un loc şi, simţind că vocea sa şi repertoriul adunat cu migală din satele dâmboviţene sunt argument pentru ieşirea înlume, s-a prezentat în faţa unei comisii de specialiate care să valideze aceste valori.

Eugenia Rodica Nedelea, penumele său adevărat, va participa la un concurs la Radio Bucureşti. Au fost în concurs peste 800 de purtători de folclor, concursul s-a derulat timp de peste 3 luni. La final au fost două câştigătoare: Eugenia Braia (IoanaRadu de mai târziu) şi Eugenia Nedelea. Din comisie făceau parte mari personalităţi muzicale ale vremii: Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Tiberiu Brediceanu, Ion Filionescu, Grigoraş Dinicu, preşedintele comisiei fiind George Enescu. Întrebată ce va interpreta a răspuns cu dezinvoltură: “câteva piese de la noi din sat”. Era, în fapt, întâlnirea cu destinul. Va mărturisi mai târziu: „Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoţionată. Şi el a zis: frumos, frumos, dar eu aş zice să-ţi fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toţi au aplaudat ş ibărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sara o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colţ cu Lemnea, şi o sa-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.”

A urmat a doua confruntare cu destinul: interpretarea în faţa invitaţilor marelui compositor şi certificare avalorii sale ca solistă. Cuvintele marelui George Enescu o vor urmări toată viaţa, ca un far al încrederii de care avea nevoie pentru a se deschide ca un receptacol spre frumuseţile cântecului popular românesc: “(…) acum vă prezint o descoperire, o minune a cântecului românesc, fără nici un fel de iz lăutăresc – a prezentat-o George Enescu pe tânăra interpret distinşilor invitaţi. Veţi vedea cum arată românca în adevărata ei frumuseţe.”“Eu – continua mărturisirea Rodica, de-acum Bujor, – plină de emoţie, am început cu o prelucrare: „Voinicel cu părul creţ / Ce te ţii aşa măreţ / Nu stă casa-ntr-un picior / Nici lumea într-un fecior». A fost cum a fost, copleşitor pentru mine, iar la sfârşit George Enescu mi-a mulţumit şi mi-a spus, să îmi păstrez cântecele de acasă şi să le păzesc cu sfinţenie şi să încerc să rotunjesc puţin vocalele.”

A fost o dublă provocare a destinului: să fie reperată de specialişti, să fie îndrumată spre păstrarea cântecelor “de acasă” şi să fie auzită vocea sa la cutia magică, radioul românesc. De aici, drumul s-a netezit, iar repertoriul său variat, de la folclor la romanţe şi lieduri, va fi apreciat de generaţii de iubitori de muzică.

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

La Radio a debutat în 1938 cu orchestra lui Vasile Julea, primul disc l-a editat în 1939, cele mai multe înregistrări au rămas în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Generozitatea cu care a dăruit lumii cântece de neuitat s-a răsfrânt şi în prieteniile trainice pe care le-a cultivat o viaţă: Ioana Radu, Mia Braia şi Maria Lătăreţu. “Privighetoarea Gorjului”, cum a fost numită Maria din Bălceşti, va depune mărturie în acest sens: “Au fost patru prietene, pe care moartea le-a despărţit. Ele nu s-au putut despărţi, nu au avut niciodată una cu cealaltă sentimentul invidiei, sentimentul că una este mai bună decât cealaltă. Când s-au lansat, s-au lansat toate odată”, adaugă Ioana Lătăreţu într-o mărturisire publică.

L-a apreciat pe Ion Luican, pe care l-a numit ”profesorul romanţei”, pe Cristian Vasile, pe Jean Moscopol. A simţit şi bucuria peliculei, a avut roluri episodice în filme: “Zile de neuitat” şi “Pe cărările dorului”.

Într-un octombrie friguros, era anul 1995, Rodica Bujor avea să plece în Lumea fără Dor pentru a cânta despre dor:

• din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Rodica Bujor rămâne „o minune a cântecului popular românesc”, definirea lui George Enescu confirmându-se peste timp prin includerea numelu Rodicăi Bujor în patrimonial de valori româneşti înGaleria interpreţilor întru veşnicie.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin