M-am născut lângă Carpaţi – Ion Dolănescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 24 noiembrie 2017, 08:17

Ion Dolănescu a fost unul dintre cei mai iubiţi şi mai cunoscuţi cântăreţi de muzică populară din ultima jumătate de veac. Este o constatare ce nu poate fi pusă la îndoială, deoarece dovezile de apreciere din partea publicului abundă şi se întind pe o perioadă de aproape 5 decenii, de la momentul când Ion Dolănescu debuta, în 1966, ca solist al Ansamblului “Flacăra Prahovei” din Ploieşti, până când mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, în martie 2009.

Vocea sa catifelată, modelată cu măiestrie pentru a interpreta cântece ce ajungeau direct la sufletul românilor, i-a deschis porţile succesului şi, încurajat la răsărit de carieră şi de inegalabila Maria Tănase, Ion Dolănescu a reuşit să farmece un public care i-a rămas fidel până la moarte.

Dintre cele peste 1000 de melodii pe care le-a cântat cu har şi patos, “M-am născut lângă Carpaţi” dăinuie parcă şi mai mult în memoria colectivă a acestei naţii.

Festivalul Național de Interpretare și Creație a Romanței „Crizantema de Aur”, ediția a 50-a, jubiliară, 2017

Publicat de Bogdan Dragomir, 23 noiembrie 2017, 12:24 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:55

Teatrul Tony Bulandra din Targoviste – Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

Anul 2017 este un reper artistic deosebit pentru oraşul Târgovişte, pentru România, o aniversare specială muzicală jubiliară – organizarea celei de a 50-a ediţii a  Festivalului Național de Interpretare și Creație a Romanței „Crizantema de Aur”!

Festivitatea de deschidere a Festivalului National de Interpretare si Creatie a Romantei CRIZANTEMA DE AUR 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

În perioada 19-21 octombrie 2017 s-a desfășurat în municipiul Târgoviște, sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, cea de-a 50-a ediție, jubiliară, a Festivalului Național de Interpretare și Creație a Romanței „Crizantema de Aur”.

Festivalul a fost organizat de Consiliul Local Târgoviște, Primăria Municipiului Târgoviște, Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul Județean de Cultură Dâmbovița și Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște, în colaborare cu Ministerul Culturii și Identității Naționale, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Uniunea Muzicienilor din Moldova, în coproducție cu TVR și în parteneriat cu Radio România.

Gazda evenimentului a fost şi în acest an Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște.

NOUTĂȚILE EDIȚIEI A 50-A JUBILIARĂ

• PREMIERĂ: Inaugurarea „Casei Romanței” la Târgoviște, miercuri, 18 octombrie 2017, ora 17:00 – spațiu muzeal unic în România, sub patronajul Federației Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO din Europa și America de Nord,
  

  Muzeul Casa Romantei – Targoviste, Romania 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

  cu participarea extraordinară a Președintelui onorific al Federației Mondiale UNESCO – George Christophides; (vezi album foto la finalul articolului)

• Omagiu corifeilor romanței – omagierea Reginei Romanței, Ioana Radu, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa; omagierea Trubadurului Romanței – Ionel Fernic; omagierea, împreună cu Fundația „Henry Mălineanu”, a marelui compozitor român de romanțe – Henry Mălineanu; omagierea marelui compozitor român din Moldova – Eugen Doga, la împlinirea a 80 de ani de la nașterea sa;

• Masă rotundă „Romanța pentru Patrimoniul Mondial UNESCO” – vineri, 20 octombrie, ora 10:00, la Muzeul Romanței din Târgoviște. Au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii și Identității Naționale, Institutului Național al Patrimoniului, Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, Federației Europene și Federației Române a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO, invitați speciali ai centrelor culturale și instituțiilor muzicale din țară care organizează festivaluri și concerte de romanțe, membrii juriilor, compozitori și interpreți de romanțe din țară și din străinătate, reprezentanți ai organizatorilor festivalului. Organizator: Centrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște.
• Electrecord – casa de discuri a romanței românești – a participat cu stand permanent la festival pentru lansări de CD-uri de romanțe și de muzică românească;
• Lansări editoriale și discografice ale laureaților festivalului, precum și ale altor invitați speciali;

afis Crizantema de Aur 2017.640

• Ediția a 50-a a Festivalului „Crizantema de Aur” a fost structurată pe trei mari secțiuni: Concursul de Interpretare, Concursul de Creație și Concertele extraordinare „Gala Crizantemelor Populare”, „Gala Crizantemelor Clasice”, „Podul de Crizanteme Târgoviște-Chișinău” și „Ambasadorii Romanței” susținute de câștigători ai Trofeului „Crizantema de aur” și ai Premiului I ai Festivalului din perioada 1968-2016, de mari artiști din România și din alte 10 țări: Republica Moldova, SUA, Rusia, Japonia, Franța, Italia, Germania, Olanda, Finlanda și Bulgaria, acompaniați de orchestre și de dirijori profesioniști.
• Micro-recitalurile „Stele ale romanței” au fost susținute în fiecare seară de mari interpreți de romanță: Daniela Vlădescu, Florin Georgescu și Matilda Pascal-Cojocărița;
• În cadrul Concursului de interpretare au evoluat 16 concurenți selecționați în urma a 7 preselecții regionale, realizate în perioada aprilie-iunie 2016, cu jurii de specialitate, în România și în Republica Moldova.
• În afara Concursului de Interpretare, în premieră, anul acesta au fost prezenți în Festival 5 „boboci de Crizantemă” din România și din Republica Moldova, selecționați în urma preselecțiilor regionale;
• Concursul de Creație a îmbogăţit patrimoniul muzical național cu 12 romanțe în primă audiție, selectate în urma preselecției naționale, realizată în colaborare cu UCMR și jurizată de compozitori desemnați de UCMR;

Joi, 19 octombrie și Vineri, 20 octombrie, s-au desfășurat Concursurile de Interpretare și de Creație urmate de Gala Crizantemelor Clasice și Gala Crizantemelor Populare, încheiate cu Micro-recitalurile „Stele ale Romanței”, susținute de Daniela Vlădescu și Florin Georgescu;

Recital Florin Georgescu – Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

Sâmbătă, 21 octombrie a avut loc Gala Laureaților încheiată cu Micro-recitalul  „Stele ale romanței” susținut de Matilda Pascal-Cojocărița.

Recital Matilda Pascal Cojocarita la festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

În partea a 2-a a serii, a avut loc Concertul extraordinar „Podul de Crizanteme Târgoviște-Chișinău”,
susținut de Trofeele „Crizantema de aur” din Republica Moldova și cu participarea compozitorului Eugen Doga, care a fost omagiat la aniversarea a 80 de ani.

Aniversare 80 de ani a Maestrului artist şi compozitor Eugen Doga pe scena Festivalului Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

Seara a 3-a s-a încheiat cu Concertul extraordinar „Ambasadorii Romanței” susținut de câștigători ai Trofeelor „Crizantema de aur” și de mari artiști din 10 țări care iubesc și promovează Romanța românească pe scenele internaționale: Marcel Roșca – Opera din Essen Germania; Mirela Spînu – Italia; Margareta Ivănuș – artist al poporului din Republica Moldova; Alina Mavrodin – România; Ivan Varbanov – Bulgaria; Mireille Rivat – Franța; Iurie Gâscă – artist al poporului din Republica Moldova; Codruț Bârsan – Opera din Chicago SUA;  Minna Liettya-Tyni – Finlanda; Liduin Stumpel – Olanda; cu participarea excepțională a lui Vladimir Samsonov – Teatrul „Mariinsky” din Sankt Petersburg, Rusia și a tenorului Ryo Kasuga – Japonia.

Orchestra „Dor Românesc” dirijată de Ştefan Cigu la Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

• Au acompaniat orchestrele „Dor românesc” – dirijor Ștefan Cigu,
  

  Orchestra „Romanţa” dirijată de Lucian Vlădescu la festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

  „Romanța” – dirijor Lucian Vlădescu

  

  Orchestra „Folclor” dirijată de Petre Neamţu la Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

  și „Folclor” – dirijor Petre Neamțu;

  

  Actorii Miruna Ionescu şi Silviu Biriş – prezentatorii Festivalului Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

• Prezentatori: Alexandra Velniciuc și Octavian Ursulescu;
  Miruna Ionescu și Silviu Biriș;
  

  Actriţa Alexandra Velniciuc şi prezentatorul Octavian Ursulescu la Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

• Juriul Concursului de Interpretare a fost format din mari interpreți de romanță și personalități ale vieții muzicale din România și din străinătate;
• Juriul Concursului de Creație a fost format din renumiți compozitori români desemnați de UCMR și UMM;
• Juriul Presei a fost format din reprezentanți ai presei de specialitate din țară și din străinătate care promovează Romanța și Festivalul Național „Crizantema de aur”;

Ediția a 50-a, jubiliară, în premii:

Secțiunea Interpretare (vezi galeria foto la final):

Olguţa Novac Berbec – Trofeul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

• Trofeul „Crizantema de Aur” –Olguța Novac-Berbec
• Premiul I – Mădălin Alexandru Băldău Drăgan
• Premiul II – Valentin Butucel
• Premiul III – Andrei Cocîrlea
• Premiul special „Ioana Radu”- Theodora Manolache
• Premiul special Fundația „Henry Mălineanu”- Iulia Daiana Berbec
• Premiul special al Consiliului Judeţean Dâmboviţa – Iulia Vătafu
• Premiul special al Primăriei Municipiului Târgovişte – Iulian Bratu

Secțiunea Creație (vezi galeria foto la final):

Premiul I secţiunea Creaţie – Dumitru Lupu, în foto primeşte premiul interpretul Marian Stere, la Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

• Premiul I – Dumitru Lupu, „Voi nu vedeți că deranjați?”
• Premiul II – Nicolae Caragia, „Să nu-ți dorești singurătate”
• Premiul III – Ionel Bratu Voicescu, „Și-atât”
• Premiul special „Ionel Fernic”- Constantin Bardan, „Și dacă…”
• Premiul special Fundația „Henry Mălineanu”- Ana Ghibea, „A mai căzut o frunză”
• Premiul special al Consiliului Judeţean Dâmboviţa – Mircea Ciugudean, „Dor”
• Premiul special al Primăriei Municipiului Târgovişte – Marcel Iorga, „Un buchet de crizanteme”

Premiul Presei

• Secțiunea INTERPRETARE – Andrei Cocîrlea
• Secțiunea CREAȚIE –Francisc Reiter, „Vioara și inima mea”

Președintele Festivalului: Cristian Daniel Stan, Primarul municipiului Târgoviște,

Regia și scenografia: Mihai Constantin Ranin, directorul Teatrului „Tony Bulandra” Târgoviște

Direcția artistică: Alina Mavrodin Vasiliu, directorul Centrului Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște

Dr. Teodor Vasiliu – inițiatorul Casei Romanței și autorul monografiei „Istoria Crizantemei de Aur” – Diploma de excelenţă din partea UNESCO la Festivalul Crizantema de Aur 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

Deloc întâmplător, la Târgoviște, Romanța românească se simte la ea acasă pe scena Festivalului Național „Crizantema de aur”. Istoria emoționantă a acestui mare eveniment muzical național m-a inspirat să inițiez realizarea Casei Romanței – spațiu muzeal unic în România. Clădirea în care vă puteți întâlni cu Romanța și slujitorii ei este cea în care a fost semnat actul de naștere al Festivalului Național „Crizantema de aur” în anul de grație 1968, pe Bulevardul Regele Carol I, nr. 3. Casa Romanței este onorată de patronajul Federației Europene a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO. Mulțumesc Consiliului Județean Dâmbovița pentru atribuirea clădirii și tuturor celor care m-au spijinit în realizarea acestui proiect unic în România.

Dr. Teodor Vasiliu

Alina Mavrodin Vasiliu – director artistic al Festivalului Crizantema de Aur și director al Centrului Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște primeşte Diploma de excelenţă UNESCO 2017 (foto by Bogdan Dragomir)

Personal, în calitate de director artistic al festivalului, dar și de director al Centrului Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște, mulțumesc Bunului Dumnezeu și ajutorului Maicii Domnului pentru că, fără ocrotire divină, vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, nu am fi putut realiza obiectivele artistice ale acestei ediții jubiliare între care strălucește Casa Romanței – un spațiu muzeal unic în România și în lume pe care cu toții va trebui să îl prețuim și să îl îmbogățim pe măsura istoriei fabuloase a Romanței și a Festivalului „Crizantema de Aur”, slujite cu multă dăruire de Teodor Vasiliu, inițiatorul Casei Romanței și autorul monografiei „Istoria Crizantemei de Aur”.

Alina Mavrodin Vasiliu
Director artistic al Festivalului Național „Crizantema de Aur”

Radio România Regional felicită organizatorii pentru efortul extraordinar depus la realizarea acestui REGAL muzical oferit ascultătorilor, telespectatorilor dar şi spectatorilor din sala Teatrului Tony Bulandra şi de asemenea, felicită pe toţi participanţii artişti şi în mod special premianţii apreciaţi cu înalte distincţii la acest eveniment aniversar jubiliar! La Mulţi Ani, Crizantema de Aur – Târgovişte, România!

 * * * * *

Sursa: Comunicat de Presă al Festivalului, youtube.com şi materiale jurnalistice din arhiva personală. Mulţumim organizatorilor evenimentului pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material.

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional

Galerie foto (imagini din Festivalul CRIZANTEMA DE AUR 2017 realizate de Bogdan Dragomir):

Compozitorul Dumitru Lupu (foto din arh. pers. a compozitorului)

Galeria foto a Muzeului CASA ROMANŢEI (fotografii realizate de Bogdan Dragomir cu ocazia inaugurării Muzeului „Casa Romanţei” – Târgovişte, România):

Te-aștept să vii – Mirabela Dauer

Publicat de Andrei Cretoiu, 23 noiembrie 2017, 07:30

În anul de graţie 2017, puţine sunt cântecele românești care au pagină proprie pe Wikipedia. Melodia „Te-aștept să vii”, interpretată de Mirabela Dauer, este, însă, una din acele excepții. Măcar că nu e vreun hit trendy, ci o piesă lansată în a doua jumătate a anilor ‘80! Iată un prim semn al unei popularități ieșite din comun.

Compoziție a lui Ionel Tudor, pe versurile scrise de soția acestuia, Andreea Andrei, ea s-a născut invers decât alte piese ale faimosului cuplu. „Te-aștept să vii” a avut mai întâi textul și abia apoi o partitură. Existau și niște versuri de rezervă, pregătite pentru eventualitatea în care cenzura ar fi strâmbat din nas la imaginile poetice mai puțin folosite de textierii epocii. În 1987, melodia a fost „respinsă cu succes la Mamaia”, la celebrul festival, după cum spune cu umor amar interpreta. Minunea e, însă, că, în ciuda acestui eșec, „Fotoliul”, cum i se mai zice piesei, a devenit un evergreen, pur și simplu. Cântăreața ne mărturisea că, de fapt, în întreaga ei carieră, a luat doar „premii de consolare” la Mamaia, dar că, paradoxal, piesele ei au avut un succes colosal.

Amintiri legate de acest cântec de colecție fabulos? Multe ar putea povesti cea care l-a făcut nemuritor! Dar una este absolut emoționantă și, în același timp, amuzantă. E al doilea semn al popularității inimaginabile de care se bucură hitul lui Ionel Tudor. Era prin 1990-1991, când un grup de artiști foarte îndrăgiți, în frunte cu Horia Moculescu, a întreprins primul mare turneu american de după Revoluție. Trecuseră trei sau patru ani de la lansarea melodiei. Solista avea deja în repertoriu și cântece mai proaspete. Ai fi zis că „Fotoliul” ar fi putut să fie, în sfârșit, dat uitării. Însă comunitatea românească din New York, apelând la serviciile unui maestru cofetar emigrat, și el, din România, și-a întâmpinat vedeta adorată cu o surpriză care i-a pus acesteia un nod în gât: un tort uriaș, mare cât o masă rotundă de 8 persoane, decorat cu o cameră făcută din ciocolată, în care se aflau și fotoliul, și etajera, și un lampadar, și scrumiera, și țigara… mă rog, toată recuzita pomenită în versurile romanticului cântec al Mirabelei! După spusele gazdelor, dorul neostoit de plaiurile natale a făcut din acest cântec nostalgic un soi de imn alternativ al țării de baștină. De fapt al românilor din New York.

Deschideţi poarta soarelui – Grup solistic

Publicat de Andrei Cretoiu, 22 noiembrie 2017, 07:16

Este titlul unei melodii care a scris istorie în România şi nu doar prin interpretarea de excepţie a artistei Dida Drăgan, ci şi prin puterea textului. Unii au spus că versurile sunt naive şi că se încadrează perfect în rigorile stilului comunist, când viaţa trebuia prezentată numai în roz. Însă cei mai mulţi au văzut că îndemnul ”Deschideţi poarta soarelui” era de fapt o invitaţie la libertate.

Melodia ”Deschideţi poarta soarelui” a fost compusă de regretatul artist Anton Şuteu, pe versurile lui Dan Dumitriu. Compozitorul Anton Şuteu şi-a dorit ca această piesă să fie cântată de Dida Drăgan, ceea ce s-a şi întâmplat. Era atât de perfecţionist încât, povesteşte artista, maestrul o chema la repetiţii chiar şi atunci când era bolnavă. A fost o piesă scrisă pentru noi toţi, români de pretutindeni, este de părere Dida Drăgan, cea care l-a încadrat pe Anton Şuteu printre marii artişti ai neamului.

În anul 1987, în programul de Revelion oferit de Televiziunea Română a fost prezentată în premieră o filmare în care piesa ”Deschideţi poarta soarelui” era cântată de un grup de solişti printre care Mirabela Dauer, Mihaela Runceanu, Adrian Daminescu, Carmen Rădulescu, Ioan Luchian Mihalea, Mihaela Oancea, Marina Florea, Mircea Baniciu, Carmen Mureşan. Piesa a fost cântată în variantă solo de Dida Drăgan. Anii au trecut, dar amintirea acelor momente este si acum la fel de puternică, ne spune Carmen Rădulescu, aflată atunci pe scenă: “Da, este foarte adevărat că a fost o bucurie pentru mine să cânt alături de mari artişti ai acelui moment şi, de ce nu, şi ai acestui moment. Mesajul acestei melodii a fost unul de bucurie, să transmită oamenilor să se bucure de tot ceea ce este lăsat pe acest pământ, de tot ceea ce începe cu soarele pentru că dacă el nu şi-ar deschide poarta şi nu ne-ar alinta cu razele lui, noi n-am putea trăi, cânta, nu ne-am putea bucura!”

Roată, roată – Maria Ciobanu

Publicat de Andrei Cretoiu, 21 noiembrie 2017, 07:00

Născută pe pitoreştile plaiuri vâlcene, Maria Ciobanu a impresionat întotdeauna prin timbrul său inconfundabil şi prin tehnica-i de interpretare desăvârşită. Talentul l-a moştenit de la părinţii săi.

Ion Diaconu, tatăl interpretei, era un instrumentist remarcabil, iar mama, Nicoliţa, avea o voce absolut încântătoare. Astfel că nu e de mirare că Maria Ciobanu s-a îndrăgostit de cântul popular încă din fragedă pruncie. Iar restul e istorie muzicală, „Ciocârlia muzicii populare româneşti” cucerind inimile iubitorilor de folclor autentic prin cele aproximativ 500 de melodii preluate într-un repertoriu construit pe parcursul a 6 decenii de prodigioasă activitate artistică. Dintre acestea, „Roată, roată” iese în mod deosebit în evidenţă şi rămâne, alături de „Lie ciocârlie”, melodia reprezentativă a Mariei Ciobanu.

„Roată, roată” se constituie într-un exemplu definitoriu cu privire la tehnica interpretativă măiastră a Mariei Ciobanu, o cântăreaţă care pune talent, suflet şi inimă în toate cântecele sale.

Fericirea are chipul tău – Mihaela Runceanu

Publicat de Andrei Cretoiu, 20 noiembrie 2017, 07:12

Născută pe 4 mai 1955, la Buzău, Valentina-Mihaela Runceanu, absolventă a cursurilor şcolii elementare de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, a ajuns în instituţia de învăţământ pe care a terminat-o în calitatea şefului de promoţie (1974).

Admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, a urmat, în paralel, cursurile Şcolii „Populare de Artă” din Bucureşti, câştigând aproape tot ce se putea obţine, debutase, la Radiodifuziunea Română (cu tehnică vocală desăvârşită, era una dintre puţinele soliste de muzică uşoară care a absolvit Conservatorul). Mai târziu, nu numai ca profesor de vioară, exprima sentimente şi idei prin combinarea sunetelor sub forma experienţelor diferite, devenise una dintre cele mai de succes, apreciate şi conştiente soliste ale României.

Marcel Dragomir i-a compus Mihaelei Runceanu „Numai de dragoste” (prima în orice ordine), destinul jucând, în cazul regretatului compozitor, şi partitura ultimei melodii „Fericirea are chipul tău” (muzica: Marcel Dragomir/ Text: Eugen Rotaru). Un mare succes al Mihaelei Runceanu, lansat în 1989 (câştiga concursul radiofonic „Melodia lunii iunie”).

20 – Voltaj

Publicat de Andrei Cretoiu, 19 noiembrie 2017, 08:39

Voltaj este o formaţie înfiinţată la Bucureşti în 1982, de muzicieni plecaţi de la Iris, inclusiv de Cristi Minculescu. Grupul a avut mai multe perioade distincte din punct de vedere stilistic, asta şi datorită fluctaţiei continue de personal. Atât de zbuciumată a fost istoria optzecistă a acestei formaţii, încât la un moment dat găseai, concomitent – dar cântând separat – trei alcătuiri cu numele … Voltaj.

Lucrurile vor începe să se stabilizeze (inclusiv stilistic) prin ’98-’99, odată cu închegarea unei noi formule de componenţă. Solist vocal a devenit – cel ce şi astăzi este – Călin Goia.

În 2001, pe albumul 3D este inclusă şi piesa ”20”, care de atunci este unul dintre hiturile formaţiei, una dintre piesele emblematice ale muzicii pop-rock de după ’89.

Du-mă acasă, măi tramvai! – Gică Petrescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 18 noiembrie 2017, 07:46

De-a lungul a şapte decenii de activitate, Gică Petrescu şi-a construit un repertoriu remarcabil prin diversitate şi complexitate. Născut pe 2 aprilie 1915, la Bucureşti, el a fost descoperit, pe când avea doar 15 ani, de Ion Vasilescu. Faimosul compozitor l-a dus pe tânărul cântăreţ în studiourile Radio România, acolo unde acesta a făcut înregistrări alături de reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În afară de Ion Vasilescu, Gică Petrescu a colaborat şi cu mulţi alţi cunoscuţi compozitori români, inclusiv cu Vasile Vasilache, cel care i-a încredinţat spre interpretare o piesă care avea să-i sporească semnificativ notorietatea cântăreţului care îşi câştigase deja un public fidel încă din perioada interbelică.

Melodia “Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost lansată de Gică Petrescu în anii ‘60, la Festivalul de la Mamaia, devenind imedat şlagăr. Spre sfârşitul aceluiaşi deceniu, artistul a înregistrat la Electrecord cântecul alături de altele care l-au făcut celebru – „Căsuţa noastră”, „Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă” sau „Uite-aşa aş vrea să mor” – melodii care se ascultă şi acum la mai toate petrecerile românilor. În aceeaşi perioadă, Gică Petrescu are cel mai important turneu din carieră, două luni în Franţa, având apariţii şi pe scena celebrei săli „Olympia” din Paris, acolo unde interpretează şi piesa “Du-mă acasă, măi tramvai!”.

Temistocle Popa a afirmat că „mitul Gică Petrescu se confundă cu bucuria muzicii”, iar marele actor Florin Piersic l-a numit pe cântăreţ “un Maurice Chevalier şi un Frank Sinatra al românilor”. Dovadă a valorii şi perenităţii, piesele sale au fost preluate de mulţi interpreţi de calibru. După ce Gică Petrescu s-a retras din viaţa artistică, melodia „Du-mă acasă, măi tramvai!” a fost înregistrată şi de Alexandru Arşinel, Mirabela Dauer şi Fuego, reconfirmându-se astfel că rămâne la fel de iubită ca în urmă cu jumătate de veac, când era lansată de cel pe care mulţi îl consideră cel mai mare interpret român de muzică de petrecere din toate timpurile.

Asta-i hora mare – Sofia Vicoveanca

Publicat de Andrei Cretoiu, 17 noiembrie 2017, 06:51

La fel ca în cazul „Bătutei moldoveneşti” şi al Mioarei Velicu, singura informaţie referitoare la dansul „Hora mare”, pe care merită să o amintesc în contextul dat, este că se execută într-o mişcare moderată şi înceată, participanţii formează un cerc, ţinându-se de mâinile îndoite în coate şi ridicate la nivelul umerilor. În proiectul nostru, esenţială este interpretarea prin cântec… Frumuseţe, artă, leac de vindecat tristeţea şi amarul…

Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună – precum „Asta-i hora mare”…

Sofia Vicoveanca s-a născut în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuţi, primind la naştere numele de Sofia Fusa. Constrânsă de greutăţi, micuţa, refugiată în Vicovu de Jos (judeţul Suceava), a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască; mai târziu, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1998, a fost solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”.

Să mori de dragoste rănită – Angela Similea

Publicat de Andrei Cretoiu, 16 noiembrie 2017, 07:22

“Să mori de dragoste rănită” a fost declarată “Melodia secolului al XX-lea” de către public, cu ocazia galei organizate de Televiziunea Română 2, în anul 2000.

Piesa a fost înscrisă în 1995 la Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia, cea mai iubită sărbătoare a muzicii româneşti de atunci. Era o sărbătoare muzicală unde atunci când oamenii iubeau o anumită creaţie umpleau scena de flori. Aşa s-a întâmplat şi în 1995 după interpretarea de excepţie a Angelei Similea. Publicul s-a revoltat ulterior când s-a aflat că melodia “Să mori de dragoste rănită” nu a obţinut decât locul doi. Se pare că juriul a fost subiectiv.

În anul imediat următor, pentru că piesa a devenit un adevărat şlagăr, la Mamaia, “Să mori de dragoste rănită” a primit MareleTrofeu al Festivalului. Astfel că visul regretatului şi marelui compozitor Marcel Dragomir a devenit realitate.

Eu vreau să-ţi spun că te ador – Sanda Ladoşi & Ştefan Iordache

Publicat de Andrei Cretoiu, 15 noiembrie 2017, 07:14

Una din piesele care era, în 1994, pe buzele tuturor a fost „Eu vreau să-ţi spun că te ador”, o poveste de iubire sinceră, care a ajuns la inimile românilor instantaneu.

Cântecul are la bază trăiri ale interpreţilor, dar, în acelaşi timp, ale oricărui ascultător. E un tango stilizat, o compoziţie remarcabilă, cu text profund, în care mesajul este iubirea.

Sanda Ladoşi a avut bucuri şi marea şansă de a lucra la un proiect muzical deosebit, alături de unul din cei mai mari actori ai României, Ştefan Iordache. Acesta a cochetat mereu cu muzica. Talentul său muzical a ieşit însă la iveală doar când a format duetul cu Sanda Ladoşi. Cei doi au interpretat cu mare succes piesele compuse de Dan Iagnov, fiecare cântec lansat devenind imediat un adevărat şlagăr.

M-am suit în dealul Clujului – Ana Pop Corondan

Publicat de Andrei Cretoiu, 14 noiembrie 2017, 07:17

„M-am suit în dealu’ Clujului”- un cântec pe care Ana Pop Corondan l-a impus cenzurii din anii comunismului, dorind să cânte despre Cluj – orașul în care s-a născut dar de unde, în urmă Dictatului de la Viena, a fost nevoită să se refugieze în București, pentru că granița arbitrară care ne-a fărâmițat țara, a tăiat pe din două Feleacul – Dealul Clujului.

„M-am suit în dealul Clujului” – un cântec care situează dragostele dintâi, trăite în satul ardelean, deasupra unui oraș cosmopolit. Pentru că acolo, deasupra Clujului, e și o pădure, e și o viorea, e și un foc al dorului… amar. Și tot acolo-n Dealul Clujului, mândră șade-n calea badelui.

Radio România Cluj

Copacul – Aurelian Andreescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 13 noiembrie 2017, 07:30

I se spunea, poate şi cu un strop de invidie, „Vocea”. Aurelian Andreescu este, în opinia multora, cea mai bună voce masculină a muzicii româneşti. Din toate timpurile, fără exagerare! În 2017, ar fi împlinit 75 de ani. Tulburătoare coincidență, Aurică, după cum îi ziceau amicii şi colegii, era născut într-o zi de 12 mai, asemeni bunului său prieten, Zsolt Kerestely.

Compozitorul, care-l evocă, în zilele noastre, plin de afecţiune, pe Aurelian Andreescu, i-a-ncredinţat acestuia spre interpretare melodia-emblemă, „Copacul”, scrisă pe versurile lui Ovidiu Dumitru, atunci când, în 1975, s-a hotărât să participle şi el la secţiunea „Creaţie” a Festivalului de la Mamaia. Măcar că, după cum cerea regulamentul festivalului, piesa a fost cantata şi de o voce feminină (a Stelei Enache), interpretarea lui Aurelian Andreescu a rămas în istorie. A făcut, cum se zice, istorie. Din păcate, în arhivele Televiziunii Române, se păstrează doar această variantă în interpretarea solistului. De aur, momentul! „Copacul” a obţinut doar premiul al treilea atunci, la Mamaia. Dar, oare, se-ntreba cu amărăciune compozitorul, mai ţine minte cineva, astăzi, cântecul de pe locul întâi?

O legendă urbană din timpul comunismului insinua că melodia ar fi fost scrisă anume pentru marele cârmaci. Că el ar fi fost, vezi Doamne, copacul! Însă, de la a face un cântec discret patriotic, cu versuri de bun simţ (care vorbesc despre demnitatea umană şi despre „trupul ţării sfânt”), până la ruşinoasele omagii ceauţiste de mai târziu, e cale lungă!

Nu pleca – Dida Drăgan

Publicat de Andrei Cretoiu, 12 noiembrie 2017, 10:15

Piesa “Nu pleca” a fost scrisă special pentru Dida Drăgan, cu ocazia primei competiţii Eurovision la care participa România, spune compozitorul Adrian Ordean.

Un lucru era sigur, nimeni nu era pregătit pentru un succes la Eurovision, deşi publicul a iubit melodia de la început.

Adrian Ordean, compozitorul piesei Nu Pleca: “publicul a fost sincer, pentru că el a votat şi publicului i-a plăcut această piesă… “Piesa a fost câştigătoare. Sigur că urma plecarea în Slovacia, pentru preselecţia la care participau câteva ţări din zona noastră. Eu nu am putut să merg pentru că eram în turneu cu Compactul. L-am rugat pe George Natsis şi a mers el. Au plecat împreună la această preselecţie. Acolo, Dida s-a aruncat pe jos, într-o parte, în alta. A fost foarte frumos, dar nu am trecut. Bineînţeles că oamenii şi-au aranjat treburile dinainte.”

Şi m-am îndrăgostit de tine – Adrian Daminescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 11 noiembrie 2017, 11:23

Născut la Timişoara, într-o familie de muzicieni, Adrian Daminescu s-a împrietenit încă de la patru ani cu instrumentele muzicale. La început a fost vioara, apoi, pianul şi violoncelul. După studiile gimnaziale la Liceul de muzică din Constanţa, devine din 1970 elev al Liceului de muzică din Timişoara. Debutează în 1972 ca violoncelist, percuţionist şi vocalist în grupul timişorean „Pro Musica”, iar în 1974 înfiinţează grupul „Helicoidal”. În ultimii doi ani de liceu studiază canto la “Dinu Lipatti” din Bucureşti cu renumita profesoară Georgeta Stoleriu şi este admis în 1977 la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” – secţia canto. Este fondator al formaţiei Basorelief şi al grupului rock Blitz, iar între anii 1983- 1990 este solistul trupei Columna.

Primul album de autor – “Bucăţi din mine” – apare în 1995, dar activitatea sa de creaţie continuă şi cu genul muzicii de film, semnând coloane sonore pentru case de film din strainatate.

Carierei sale artistice, desfăşurate pe multe paliere – solist, compozitor, prezenţe în emisiuni televizate, spectacole şi alte evenimente –, i se adaugă vocaţia de pedagog al artei interpretative, Adrian Daminescu fiind preocupat în ultimii ani şi de pregătirea tinerelor talente.

Dacă ai şti – Direcţia 5

Publicat de Andrei Cretoiu, 10 noiembrie 2017, 07:23

Au fost transmişi live la MTV, au în spate o carieră de 25 de ani şi ne-au adus cele mai frumoase balade româneşti.

Este una dintre cele mai îndrăgite trupe rock din România, dar şi una dintre cele mai longevive şi mai iubite din toate timpurile – Direcţia 5.

Toate melodiile lor îţi ating sufletul, dar în anul 2000, trupa a lansat albumul „Cântece noi cu Direcţia 5”, iar primul extras a fost “Dacă ai şti”, baladă rock devenită un hit.

Muzica Unei Generaţii Perene – Aniversarea compozitorului MIHAI ALEXANDRU! La multi ani!

Publicat de Bogdan Dragomir, 9 noiembrie 2017, 12:33 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:56

MIHAI ALEXANDRU este unul dintre cei mai talentaţi compozitori români, charismatic şi unic prin felul de a fi şi de a scrie, este, într-adevăr, un compozitor prolific. S-a născut în ziua de 9 noiembrie a anului 1965, iar debutul muzical al lui Mihai s-a întâmplat la vârsta de 18 ani cu grupul Sui Generis, apoi la 20 ani a devenit membru al trupei IRIS, cu care a şi înregistrat două albume, 3 dintre piese fiind compuse de el însuşi: „Frumuseţea ta”, „Ploaia de vise”, „Ultima toamnă”. După succesul fulminant în calitate de chitarist al formaţiei Iris, veleităţile de compozitor încep să renască şi iată că, în 1989, întâlnind-o pe Nicola, o lansează spectaculos în lumea muzicală, compunându-i câteva piese ce devin în scurt timp hituri ale anilor ’90 si 2000, fiind cuprinse în cele 5 albume de succes înregistrate împreună: „Cu tălpile goale” – 1999, „Milioane” – 2000, „Lângă mine” – 2002, „Don’t break my heart” – 2003, „Dincolo de noapte e zi” – 2003, „Îţi multumesc” – 2004, „Honey” – 2005 şi „De mă vei chema” – 2005.

Lângă mine (Mihai Alexandru, Nicola) – „80 de ani de muzică” (Prod. Radio România & Roton 2006) interpretată de Nicola.

Prezent de zece ori în Finala Naţionala EUROVISION mai întâi cu Nicola în 1992 cu piesa „Balerina”, apoi „Doar amintiri” în 1994, „Undeva departe” în 1996, „I feel good” în 1999, „I do” în 2002, iată că în anul 2003 câştigă selecţia cu piesa „Don’t break my heart” interpretată de Nicola şi reprezintă România la Eurovision în Letonia la Riga, ocupând locul 10. Au mai urmat două selecţii naţionale la care a ocupat locul 3 cu piesa “Brand new feeling” 2006 avându-l coautor pe Mark Pfeling (Belgia) si textier pe Jamie Winchester (Irlanda), solistă Dora şi locul 6 cu Formaţia „Pacifica” solist Leo Iorga şi piesa “Prea mici sunt cuvintele”. Însă, anul 2017 îi aduce compozitorului Mihai Alexandru o binemeritată recompensă artistică – Locul 7 la Eurovision – Kiev (locul 5 în clasamentul televot) cu piesa YODEL IT, compozitor Mihai Alexandru, text Alexa Niculae, interpreţi Ilinca Băcilă şi Alex Florea!

Premii în Festivalul MAMAIA: 2001 Locul I cu piesa “Întinde mâna” cântată de „No Name”, 2002 locul II cu piesa “Lângă mine” solistă Nicola, 2006 locul II cu piesa “Acolo unde ştii” interpretată de Proconsul, 2007 locul II cu piesa “Cum te pot iubi” cantată de Bogdan Dima, locul I în anul 2008 cu piesa “Dă-mi o bere” solişti Mihai Alexandru şi 1-Q Sapro. Colaborarea cu 1Q Sapro datează din negura timpului, însă haiosul tandem şi-a aflat concreteţea şi s-a lansat oficial în vara anului 2008, pe scena de la Mamaia cu piesa „Dă-mi o bere”. Noi, însă nu vă cerem o bere ci vă invităm să ascultăm o piesă mai recentă semnată de comp. Mihai Alexandru şi 1-Q Sapro, intitulată sugestiv…Lasă-te de furat!!!

Mihai Alexandru & 1 Q Sapro & various artists – Lasă-te de furat! prod. Al Mike Production.

Multe premii (inclusiv trofeul) obţinute de artiştii străini la Festivalul „Cerbul de aur”, au fost câştigate de aceştia interpretând piese compuse de Mihai Alexandru. Tot în cadrul acestui festival în 1997, el a avut onoarea să-şi vadă o piesă interpretată de Cristina Aguilera aceasta având doar 15 ani şi reprezentând S.U.A. Deseori îl regăsim în juriile celor mai importante festivaluri pentru copii dar şi pentru adulţi cum ar fi Eurovision, Mamaia, Cerbul de aur, Stea printre stele, Delfinul de Aur, Neghiniţă, Vis de Stea, şi multe altele.

L-am întânit recent pe compozitorul Mihai Alexandru, în calitate de Preşedinte al Juriului unui Festival Internaţional de Muzică Teatru şi Dans pentru Copii intitulat sugestiv NEGHINIŢĂ şi l-am rugat să ne destăinuie câteva gânduri despre proiectele sale viitoare!

Interviu cu comp. Mihai Alexandru ptr. Muzica Unei Generatii Perene – RRR, realizat de Bogdan Dragomir 2017

De-a lungul timpului compozitorul a avut colaborări fructuoase cu aproape toţi soliştii vechi şi noi ai ţării cum ar fi: Nicola, Laura Stoica, Luminiţa Anghel, Marcel Pavel, Marina Florea, Daniela Vladescu, Aurelian Temişan, Mihai Constantinescu, Adrian Daminescu, Carmen Trandafir, Mihaela Mihai, Luminiţa Dobrescu, Corina Chiriac, Doina Spătaru, Nico, Andra, Alina Sorescu, Raluca Ocneanu, Bogdan Dima, Alin Pascal, Alexa, grupurile Iris, Proconsul, Leo Iorga şi Pacifica, Body and Soul, No Comment, No Name, Blondi, Morometzii.

Distinto – Luna (Muzică, orchestraţie si versuri: Mihai Alexandru, prod. Al Mike Production 2015)

Studiile sale muzicale sunt Liceul de Artă „George Enescu”, secţia violoncel, iar apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti la secţia Pedagogie Muzicală, în paralel urmând tot în incinta facultăţii cursuri de Dirijat de Orchestra (prof. Petru Andriesei) şi canto clasic (prof. Daniela Sluşanschi). Sunt atâtea emisiuni la care a participat în calitate de artist, de compozitor al interpreţilor sau de realizator al muzicii pentru generice, că nu se mai ştie nici numărul lor.    (mihai-alexandru.ro)

mihai-alexandru-la-bucurestifm (foto Bucurestifm.ro)

La finalul acestui scurt portret muzical-artistic al compozitorului Mihai Alexandru, trebuie să mărturisesc că nu vorbim numai de un muzician strălucit, un făuritor de şlagăre ci şi despre un prieten extraordinar, îl cunosc de peste 30 de ani, am fost colegi în Liceul de Artă „George Enescu” din Bucureşti şi mă bucur şi sunt onorat de prietenia sa! La mulţi ani cu sănătate şi cu mult drag, Mihai!

(Surse: Agenţia de presă RADOR, mihai-alexandru.ro, andreipartos.ro youtube.com şi materiale din arhiva audio-video personală. Mulţumiri speciale tuturor pentru sprijinul dat la realizarea acestui material jurnalistic!)

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

Sus, sus, sus, la munte, sus – Veta Biriş

Publicat de Andrei Cretoiu, 9 noiembrie 2017, 07:32

Veta Biriş este prima cântăreaţă care a cântat cântecele moţilor, melodii ce au fost interzise în anii dinainte. Şi aşa cum multe dintre cântecele de patrimoniu ale folclorului românesc îşi au originea în trăiri, doruri şi bucurii ale familiei tradiţionale, aşa şi cântecul Vetei Biriş, s-a născut dintr-o trăire: aceea a iubirii de o ţară liberă.

Iar Veta Biriş a ştiut să facă din melodia „Sus, sus, sus, la munte, sus” un cântec despre istoria unui neam mereu încercat de talpa celor ce i-au vrut graniţele rupte.

Şi astfel, prin versuri şi interpretare, „Sus, sus, sus, la munte, sus” a devenit un cântec al unui popor căruia şi apele îi sunt surori, aşa cum şi munţii îi sunt fraţi. Un cântec ce reaminteşte că cei dinaintea noastră au supt dragostea de neam prin laptele matern şi că niciodată, altfel de-aşa, n-are cum să fie.

Pseudofabula – Roşu şi Negru

Publicat de Andrei Cretoiu, 8 noiembrie 2017, 07:22

“Pseudofabula” compozitorului, chitaristului şi solistului vocal Adrian Ordean s-a născut „într-o nu ştiu care…” dimineaţă a anilor ‘80, „într-o nu ştiu care…” repetiţie a formaţiei Roşu şi Negru şi a bucurat sute, mii de copii şi părinţi, cu un text deosebit de plăcut al poetului Traian Furnea!

Cei care au participat la înregistrarea piesei audio sunt membrii formaţiei Roşu şi Negru din anul 1984: Liviu Tudan – voce, Adrian Ordean – chitară şi voce, Florin Ochescu – chitară, Gabriel Nacu – bass, Dorel Vintilă Zaharia – tobe.

Cei care au participat la înregistrarea live audio-video (youtube.com) realizată de TVR1 (1985) în cadrul emisiunii Atelier Fragil (realizator Mihai Godoroja) sunt: Adrian Ordean – solo voce şi chitară şi membrii Trupei AXA PROJECT: Cătălin Răzvan – bass, Vali Vătuiu – tobe, Eugen Mihăescu – chitară, Mihai Godoroja – backing vocal, Adrian Fundescu – keyboards.

Găseşte-mi loc în inima ta – Ştefan Bănică Jr.

Publicat de Andrei Cretoiu, 7 noiembrie 2017, 07:24

Pe protagonistul întâlnirii de astăzi l-aţi văzut în „Liceenii” şi în alte filme, prezentând emisiuni tv de succes, l-aţi auzit de mii de ori la radio şi nu credem să existe vreun român care să nu îi ştie piesele. Este artistul fenomen al perioadei moderne, care a bătut record după record în materie de vânzări de bilete şi de discuri, care a fost premiat de foarte multe ori de industria muzicală şi care şi-a găsit rapid un loc în inimile celor ce îi ascultă piesele.

Ştefan Bănică Junior şi povestea piesei „Găseşte-mi loc în inima ta”, astăzi în cadrul proiectului „Eu aleg România Ascultă-ţi muzica! 100 de melodii ale românilor”. Cariera muzicală a lui Ştefan Bănică Jr. a început prin 1992 când a înregistrat primul album intitulat „Un actor, un rock’n roll”. A urmat apoi, în 1996, discul „Te rock… frumos”, un album la care Ştefan a colaborat pentru prima dată cu trupa „Rock’n Roll Band” şi grupul vocal „The ’50’s”.

În anul 2000, Ştefan Bănică s-a prezentat cu albumul „Cel de acum” care prin muzicalitate îl reprezintă pe artist cel mai bine. Răsplata sa cea mai mare, pe lângă marele sau succes la public a fost câştigarea Premiului I la Mamaia 2000 cu piesa „Poveste”.

Sara bună, bade Ioane – Drăgan Muntean

Publicat de Andrei Cretoiu, 6 noiembrie 2017, 04:40

Oamenii care aduc bucurie prin cântecul lor rămân în amintirea noastră veşnic. Drăgan Muntean, fala pădurenilor, doinitorul pădurenilor, s-a bucurat de o deosebită popularitate într-o carieră care a durat aproape 20 de ani.

Mare parte din cântecele lui Drăgan Muntean erau cântate pe versurile făcute chiar de el. Le scria aşa cum simţea, de aceea le şi putea interpreta cu atâta sensibilitate, făcându-şi returnela, de multe ori, singur, la taragot.

Cântecul doinit “Sara bună bade Ioane” dă titlu albumului lansat în anul 1993. Este un cântec pe care l-a auzit pentru prima dată într-un turneu de 3 zile în judeţul Sălaj, în anul 1989. Atât de mult l-a îndrăgit încât în cea de-a treia zi l-a şi cântat pe scenă, iar de atunci l-a inclus în aproape toate spectacolele sale.

Dacă n-ai iubi – VH2

Publicat de Andrei Cretoiu, 5 noiembrie 2017, 08:17

În 2002, Gabriel Cotabiţă şi Mihai Pocorschi, cândva colegi în formaţia Holograf, se întâlnesc într-o emisiune TV şi le vine ideea înfiinţării unei trupe, pe care o vor boteza VH2 şi care-i va readuce în prim-planul muzicii româneşti, după o perioadă în care nu se mai făcuseră remarcaţi în mod deosebit. În vara acelui an apare primul lor album, „Greatest Hits”, iar, în 2004, VH2 lansează un nou material discografic, intitulat „Dacă n-ai iubi”.

Piesa care dă titlul albumului are un succes fulgerător, urcând vertiginos în topurile muzicale româneşti şi intrând în coloana sonoră a vieţii multora dintre noi. Mihai Pocorschi, compozitorul cântecului, era conştient de potenţialul uriaş al piesei „Dacă n-ai iubi” şi nu a fost luat prin surprindere de felul în care a fost primită aceasta de public şi de critica de specialitate.

Alături de primul succes ce a purtat semnătura VH2, „Trece vremea”, „Dacă n-ai iubi” rămâne cel mai mare hit al unui supergrup care a luat cu asalt piaţa muzicală românească în primul deceniu al noului mileniu. O piesă care emoţionează şi astăzi şi care transmite un mesaj puternic într-o manieră directă, simplă, fără a apela la artificii şi ornamente de prisos. Un cântec care, prin eleganţa compoziţiei şi prin limpezimea textului, ajunge direct la suflet şi rămâne în arhiva sentimentală a tuturor celor care l-au ascultat măcar o dată-n viaţă.

Om bun – Sfinx

Publicat de Andrei Cretoiu, 4 noiembrie 2017, 07:49

De peste 42 de ani, din anul 1975, românii fredonează cântecul Om bun. Generaţii întregi au crescut cu acestă melodie compusă de unul dintre cei mai mari chitariști români – Dan Andrei Aldea, liderul formaţiei Sfinx.

Mesajul emoţionant al cântecului ne identifică pe fiecare dintre noi, într-un moment sau altul al vieţii, fiecare având un ideal în a cărui împlinire sperăm.

Un „Castel” care să ne adăpostească visele, după cum afirmă cantautorul piesei, Dan Andrei Aldea

Hai, hai cu trăsioara – Liviu Vasilică

Publicat de Andrei Cretoiu, 3 noiembrie 2017, 07:13

Născut la Plosca, în Teleorman, Liviu Vasilică și-a început activitatea artistică de solist vocal de muzică populară încă din perioada studenţiei. El a cucerit trofeu după trofeu la toate etapele locale şi naţionale ale Festivalurilor Artei Studenţeşti, în special datorită originalităţii repertoriului şi a stilului deosebit de interpretare. Primele înregistrări le-a făcut la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, iar debutul său în televiziune s-a produs în cadrul celebrei emisiuni a Marioarei Murărescu “Tezaur folcloric”, la postul public naţional.

Dintre cele peste 40 de melodii populare pe care Liviu Vasilică le-a cules din spaţiul etnofolcloric teleormănean, una iese în mod deosebit în evidenţă. “Hai, hai cu trăsioara” rămâne piesa de rezistenţă, cântecul reprezentativ al unui interpret care iubea muzica populară cu toată fiinţa sa şi care s-a impus în conştiinţa colectivă drept un adevărat rapsod al plaiurilor natale, admirat şi preţuit în toate colţurile ţării.

Apariţiile lui Liviu Vasilică sunt de neuitat nu doar datorită stilului său de interpretare inconfundabil, sensibil şi, în acelaşi timp, viguros, de haiduc, cum chiar artistul obişnuia să spună, ci şi prin prisma minunatelor costume populare pe care le etala când cânta ”Hai, hai cu trăsioara”.

Premiul Tinere Talente la Festivalul Naţional STEA PRINTRE STELE – Bacău 2017

Publicat de Bogdan Dragomir, 2 noiembrie 2017, 12:17 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:57

În perioada 29-30 septembrie 2017, la Teatrul Municipal Bacovia, Asociaţia “Centrul Daniel”, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bacău, a organizat ediţia a VI-a a Festivalului Internaţional de Muzică Uşoară pentru Copii “STEA Printre Stele”, concurs de interpretare ce îşi propune să contribuie la descoperirea de copii şi tineri interpreţi de muzică uşoară, să aducă împreună copii talentaţi, copii cu dizabilităţi şi personalităţi marcante ale muzicii uşoare româneşti.

Foto Premii sectiunea Desene – Centrul Daniel (foto Ioana Dragomir)

Prin realizarea acestui eveniment, organizatorii au urmărit dezvoltarea unui bun cultural de interes local, naţional şi internaţional care să satisfacă nevoile iubitorilor de artă, să promoveze valorile în rândul participanţilor şi să crească accesul publicului la viaţa socio–culturală a oraşului Bacău, care în anul 2017 este şi Capitala Tineretului din România.

Prezentatorii festivalului – Bogdan Matei si Alessia Popa (foto Ioana Dragomir)

După faza de preselecţie au ajuns în finala concursului 114 concurenţi români şi străini. Festivalul a fost organizat de ASCHN Bacău, sub coordonarea Ionelei Cătălina POPA, evenimentul bucurându-se de o atenţie şi de o apreciere din ce în ce mai mare!

Juriul (partial) al festivalului! (foto Ioana Dragomir)

Juriul, alcătuit din personalităţi ale muzicii româneşti şi jurnalişti de specialitate, Nico, Luminiţa Anghel, Dragoş Udilă (UDDI), Mihai Alexandru, Bogdan Dragomir, George Vanvu, Claudiu Bulete, Marcel Iorga, a desemnat următorii câştigători ai Trofeelor festivalului:

Duo Neghi Voice – Trofeul festivalului Stea Printre Stele (foto Ioana Dragomir)

Duo Neghi Voice – Bacău – MARELE TROFEU AL FESTIVALULUI (Lorina Laslău şi Daria Tanasă)

-Trofeul Adolescent – Ciocoiu Romina Maria, Roman;

-Trofeul Junior – Gusu Briana Ioana, Galați;

-Trofeul categoriei 5-6 ani – Chirca Rezan Angela, Bârlad;

-Trofeul categoriei 7 ani – Cioc Filip Răzvan, Galați;

-Trofeul categoriei 8 ani – Manolache Nina-Elena, Bacău;

-Trofeul categoriei 9 ani – Magdaș Briana-Oradea;

-Trofeul categoriei 10 ani – Ciubotaru Alexandra-Tulcea;

-Trofeul categoriei 11 ani – Rus Mario George-Oradea;

-Trofeul categoriei 12-13 ani – Rus Ina-Oradea;

-Trofeul categoriei 14-16 ani Laslău Lorina-Bacău

-Trofeul categoriei 17 ani + Luncanu Iulia Karina-Bacău.

Interviu cu Doamna Ionela Cătălina Popa – Director general al Festivalului despre Festivalul STEA PRINTRE STELE – Bacău 2017 realizat de George Vanvu – Radio România Iaşi!

Recital Luminiţa Anghel:

Recital Luminita Anghel la Stea Printre Stele (foto Ioana Dragomir)

Recital Aurelian Temişan la STEA PRINTRE STELE:

Aurelian Temisan in recital la Stea Printre Stele (foto Ioana Dragomir)

Aurelian Temişan cu piesa „Of, ce doare!” (muzică şi text Mihai Alexandru) – piesă în primă audiţie în cadrul Galei de Premiere a Festivalului STEA Printre Stele Bacău : 

Recital – UDDI:

Recital Nico & Alessia:

Nicoleta Matei – NICO in recital:

În cadrul Galei Laureaţilor, RADIO ROMÂNIA REGIONAL a acordat Premiul special de promovare TINERE TALENTE unei tinere interprete cu calităţi artistice deosebite:  COCOIU ROMINA MARIA din Roman. Felicitări, Romina şi mult succes în continuare!

Romina Ciocoiu – Trofeul Adolescent si Premiul Tinere Talente Radio Romania Regional la Festivalul Stea Printre Stele 2017 (foto Ioana Dragomir)

Romina Ciocoiu – Premiul Tinere Talente RRR cu Bogdan Dragomir (foto Ioana Dragomir)

Acest proiect cultural-educativ a fost recomandat şi susţinut de RADIO ROMÂNIA REGIONAL cu sprijinul colegilor de la Studioul Radio România Iaşi, care au transmis live audio-video întregul eveniment!

Felicitări întregii echipe de organizare a Centrului DANIEL din Bacău pentru realizarea acestui eveniment cultural-artistic şi tuturor participanţilor – concurenţi, părinţi, profesori, artişti interpreţi, echipa de sunet şi imagine (Image Production), colegilor din juriu dar şi colegilor mei de la Radio România Iaşi pentru aportul profesional şi artistic adus prin participarea şi promovarea acestui act artistic!

Bogdan Dragomir – Stea printre stele – Bacau 2017 (desteptarea.ro)

Bogdan Dragomir

Realizator Radio România Regional

Ce bine că eşti – Nicu Alifantis

Publicat de Andrei Cretoiu, 2 noiembrie 2017, 07:24

Fiecare poezie are muzica ei, trebuie doar să o găseşti, spune Nicu Alifantis, cel care a aşezat pe note versurile lui Nichita Stănescu. Piesa “Ce bine ca eşti”, una dintre cele mai frumoase 100 de melodii româneşti din toate timpurile, se dezbracă de secrete.

Nicu Alifantis şi Nichita Stănescu s-au cunoscut. Doi artişti, unul al portativului, celălalt al cuvintelor, două caractere alese … care s-au completat reciproc prin melodia poeziilor.

Nicu Alifantis, compozitor: “Cu Nichita am avut o mare şansă că l-am cunoscut. Ştiţi ce se întâmplă cu muzica asta scrisă pe versurile poeţilor? E cam în felul următor: o poezie are comunicarea ei în care poetul a spus tot ce a simţit şi a gândit el. Dacă eu găsesc un numitor comun între mine, între ceea ce simt eu şi ceea ce a simţit poetul în acea poezie, atunci lucrurile cred că se leagă. La asta s-ar mai adăuga, poate, ideea de a reuşi să găseşti muzica poeziei, pentru că ea există, e acolo printre rânduri. Odată găsite lucrurile astea, se naşte cântecul.“

O lume minunată – Mihai Constantinescu

Publicat de Andrei Cretoiu, 1 noiembrie 2017, 07:19

Oamenii cu adevărat fericitţ sunt cei care au rămas la fel de vii precum copiii şi care au reuşit să îşi păstreze entuziasmul precum ei .

“O lume minunată” s-a născut brusc, a săltat jucăuş în mâinile muzei, apoi a rămas stăpână peste cântecele copiilor din România, cu siguranţă cea mai cunoscută piesa a cantautorului Mihai Constantinescu, un om mic la stat, dar mare la inimă, vesel, energic, senin şi mereu zâmbitor, captiv de bună voie în lumea copiilor şi a celor care se bucură de viaţă.

Interpretul şi compozitorul Mihai Constantinescu s-a născut la Bucureşti, la 4 ianuarie 1946 şi este absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. A făcut parte din corul de copii al Radiodifuziunii Române şi a studiat muzica la Școala Populară de Artă. A făcut parte din formaţiile Mondial şi Dixie ’74.

Hai, Dunărea mea – Elena Roizen

Publicat de Andrei Cretoiu, 31 octombrie 2017, 07:01

Un dar muzical primit de la părinţi s-a transformat, în timp, într-o moştenire artistică pentru românii de pretutindeni. Vorbim despre melodia „Hai, Dunărea Mea”, cântată de interpreta de muzică populară, Elena Roizen. Mama artistei a auzit-o, întâmplător, la câţiva lăutari dintr-un sat tulcean, apoi i-a cântat-o, fiicei sale. Ce a urmat? O carieră de succes pentru Elena Roizen. A fost cântecul-destin care i-a consacrat talentul.

Când spunem Elena Roizen spunem cântec dobrogean, dar Dobrogea, fără cântecul „Hai, Dunărea mea“ ar mai putea să existe? Greu de spus. Este piesa care a consacrat-o pe Elena Roizen, melodia destin care i-a deschis artistei paşii spre scenă. Povestea cântecului Hai, Dunărea mea, începe în urmă cu mulţi ani, când părinţii interpretei, originari din nordul Dobrogei, au început să culeagă frânturi din tezaurul muzical al zonei. Erau harnici, le plăcea enorm să cânte şi, fără să îşi dea seama, au devenit culegători de folclor, în toate drumeţiile lor în Dobrogea. În căutarea unui trai mai bun s-au stabilit, în cele din urmă, la Ovidiu, aici unde avea să se nască Elena Roizen. Într-o bună zi, copila a primit un dar nepreţuit de la părinţii săi.

Fratele artistei, Nicolae Barbu, îşi aminteşte în detaliu acel moment: ”Sunt mulţi ani, eu sunt mai mic decât Elena cu 5 ani, dar mi-a rămas întipărit în minte momentul. Părinţii mei au venit de la o nuntă din Plopu, judeţul Tulcea. Noi când i-am văzut am trecut la sacoşe să vedem ce ne-au adus. Mama a dat-o la o parte pe sora mea şi i-a spus că ce are pentru ea este aici, în gât.”

Let Me Try – Luminiţa Anghel & Sistem

Publicat de Cristina Ion, 30 octombrie 2017, 07:00

Zbucium, nelinişte şi hotărâre sunt trăirile pe care le ai ascultând piesa „Let Me Try”. E povestea perseverenţei unei inimi îndrăgostite, încărcată şi de emoţia românilor care au urmărit ediţia din 2005 a concursului Eurovision.

„Let me try”, compusă de Cristian Faur, pe versurile aceluiaşi autor, a fost lansată special pentru Selecţia Naţională, de Luminiţa Anghel şi trupa Sistem. Prea puţini ar fi pariat atunci pe o reuşită!

Odată cu câştigarea concursului, piesa a ajuns la Festivalul Eurovision, la Kiev. Succesul a venit în seara finalei, când Luminiţa Anghel şi Sistem au reuşit să obţină bronzul, clasându-se pe locul al treilea, în urma Greciei şi a Maltei. A fost pentru prima dată când România a urcat pe podium în istoria acestui festival, iar emoţiile momentului au fost aproape de nesuportat!

Ploaie în luna lui Marte – Paula Seling

Publicat de Cristina Ion, 29 octombrie 2017, 07:00

Apărut în 1988, pe discul Electrecord „Piaţa Romană 9”, cântecul „Ploaie în luna lui Marte” a reprezentat declaraţia de dragoste a lui Nicu Alifantis faţă de poezia lui Nichita Stănescu, o dragoste afirmată şi pe viitoarele albume, culminând cu apariţia din 1996 a unui disc intitulat pur şi simplu „Nichita”.

Gravitând în jurul marii poezii românești încă de la debut, Nicu Alifantis a simţit o armonie deplină între cuvintele poeţilor şi muzica sa, compoziţiile sale devenind adevărate şlagăre ale genului folk.

Pentru noile generaţii, „Ploaie în luna lui Marte” ar fi rămas probabil doar una dintre marile compoziţii din arhivele muzicii româneşti dacă nu ar fi existat reinterpretarea Paulei Seling, o reinterpretare complet diferită, înnobilată de fiorul şi sensibilitatea sufletului feminin. Piesa a avut un succes radio imediat ajungând unul dintre cele mai fredonate cântece româneşti ale anilor 90.

Mi-o lăsat moşu cănuţa – Petrică Mîţu Stoian

Publicat de Cristina Ion, 28 octombrie 2017, 03:29

Petrică Mîţu Stoian este interpretul de muzică populară care are talentul de a transmite printr-un cântec acea forţă de identificare a ascultătorului cu un episod din viaţa personală sau a comunităţii. Descendent dintr-o familie celebră păstrătoare de tradiţii, mătuşa sa este cunoscutul rapsod popular Domnica Trop, căreia i s-a acordat titlul de ”tezaur uman viu”,

Petrică Mîţu Stoian a adus de la munte în atenţia iubitorilor de cântec acele melodii, care au devenit de nelipsit la sărbătorile familiale şi comunitare. O voce uşor recognoscibilă, cu un respect deosebit pentru rostirea în grai, prezenţa scenică a interpretului din Izverna Mehedinţilor este dorită şi memorabilă. Poate de aceea, cântece de dată recentă au fost îndrăgite de public şi au devenit foarte cunoscute şi receptate cu mare plăcere, cu toate că au o istorie scurtă, sunt ”de acum” şi totuşi par a fi dintotdeauna.

Cântecul ”Mi-o lăsat moşu cănuţa” a avut un succes nesperat la public. Istoria interioară a acestui cântec face trimitere la două registre de referință: expresia populară ”a lăsa cu limbă de moarte” (testament verbal în mentalitatea populară) şi petrecerea în dublă accepţiune (a bea şi a se petrece prin viaţă).

Atât de fragedă – Mondial

Publicat de Cristina Ion, 27 octombrie 2017, 07:28

Cine n-a ascultat cu emoţie piese ale formaţiei Mondial, precum “Romanţă fără ecou”, cunoscută şi ca “Iubire, bibelou de porţelan” sau “Atât de fragedă”?

În 1966, la Clubul Institutului Politehnic Bucureşti, câţiva studenţi îndrăgostiţi de muzică aveau să constituie o nouă formaţie.

Tuturor membrilor fondatori “le-a sunat” bine propunerea lui Filip Merca, basistul trupei, de a “boteza” noua formaţie Mondial. Cu toţii au considerat că să regăsesc în acest concept.

Muzica Unei Generaţii Perene – Aniversarea artistei CORINA CHIRIAC!

Publicat de Bogdan Dragomir, 26 octombrie 2017, 08:59 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:59

Ascultaţi Radio România Regional, emisiunea MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE, bun găsit tuturor! 

Aici puteţi asculta varianta audio a emisiunii (Bogdan Dragomir – realizator, Florin Bordeiaşu – regizor de emisie) Audiţie plăcută!

muzica-unei-generatii-perene-corina-chiriac-26-10-2016-bogdan-dragomir_01 (P 2016 Radio Romania Regional)

*****

Astăzi, la Radio România Regional în cadrul emisiunii „Muzica Unei Generaţii Perene” sărbătorim o mare artistă a scenei muzicale româneşti dar şi cu realizări internaţionale deosebite – Doamna CORINA CHIRIAC! Îi spunem şi noi cu drag LA MULŢI ANI şi îi dorim sănătate şi multe bucurii!

„Parfumul străzilor (Radu Şerban/C. Cârjan)” – Înregistrări din Fonoteca Radio România, solistă Corina Chiriac.

Este foarte dificil şi nepotrivit să prezinţi în doar câteva fraze activitatea artistică excepţională, de peste 50 de ani de succese şi realizări, în România şi în străinătate a interpretei de muzică uşoară CORINA CHIRIAC – actriţă, compozitoare, autoare de versuri, moderator şi realizator de emisiuni de radio şi de televiziune. 

foto-corina-chiriac-600www-agentiadepresarador-ro

Deşi spaţiul acordat acestei rubrici este limitat, cu ajutorul colegilor mei de la Agenţia de Presă RADOR a Societăţii Române de Radiodifuziune, cărora le mulţumesc cu acest prilej pentru profesionalismul cu care ne informează constant şi complet despre activitatea marilor personalităţi cultural-artistice ale României, am încercat să vă ofer, foarte pe scurt câteva repere ale activităţii artistice ce poartă semnătura Corinei Chiriac, toate acestea ilustrate cu piese muzicale compuse special pentru domnia sa şi interpretate în stilul său inegalabil, binecunoscut publicului meloman!

„Un amic (Corina Chiriac/Corina Chiriac)” – Înregistrări din Fonoteca Radio România interpretată de Corina Chiriac.

Corina Angela Chiriac s-a născut pe 26 octombrie 1949, la Bucureşti. Tatăl său, apreciatul compozitor Mircea Chiriac (1919-1994), a fost profesor de armonie şi contrapunct la Catedra de Compoziţie şi Dirijat a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar mama sa, Elisabeta Chiriac (1920-2002), profesoară de pian la acelaşi Conservator. În anul 1955 se înscrie la Şcoala de muzică nr.1 din Bucureşti, unde studiază vioara, ca instrument principal şi pianul ca instrument secundar, avându-l ca profesor la vioară pe Maestrul George Manoliu. A urmat apoi cursurile liceale la Liceul Special de Muzică nr.1 din Bucureşti, clasa de vioară, sub îndrumarea unor prestigioase nume ale muzicii româneşti, iar clasa a XII-a la Liceul Sf. Sava, absolvită cu diplomă de bacalaureat, în anul 1967.

În anul 1965, interpreta de muzică uşoară Corina Chiriac debutează radiofonic la Casa de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti, în cadrul concursului „Debuturi”, unde obţine premiul de popularitate pentru cel mai tânăr concurent, cu două compoziţii proprii – “Plouă” şi “Iubeşte viaţa” şi cu melodia “Pe valea Prahovei” de George Grigoriu.

Strada Speranţei (Vasile Veselovschi/Mihai Maximilian) de pe albumul „80 de ani de muzică” (C – Radio România, P 2006 Roton) interpretată de Corina Chiriac.

Între anii 1967 şi 1972 parcurge studiile superioare ale Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, la clasa de actorie, avându-i printre profesori pe Constantin Moruzan, Mihai Mereuţă, Mony Gellelter şi Adriana Piteşteanu, iar Diploma de Stat este obţinută cu rolul „Baba Rada-Zâna Lacului” din feeria poetului şi dramaturgului V. Alecsandri – “Sînziana şi Pepelea“, în regia lui Alexandru Tocilescu. Corina Chiriac a făcut parte din generaţie cu alţi mari actori de succes precum George Mihăiţă, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Tamara Creţulescu sau Mircea Diaconu.

„Ea rămâne o artistă (Corina Chiriac/Mihai Maximilian)” – Înregistrări din Fonoteca Radio România, interpretată de Corina Chiriac .

În 1967, în calitate de actriţă, debutează la Teatrul de Comedie din Bucureşti, cu un rol secundar în piesa “Sfântul”, de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu. Pe perioada studenţiei joacă la Teatrele Cassandra, Comedia şi Giuleşti, în piese de teatru precum „Sfântul”, “Căsătoria” sau “Platonov”. 

În perioada 1968-1970 apare în interpretări muzical-literare în cadrul clubului de presă al Casei de cultură a studenţilor Grigore Preoteasa care îi aduc primele cronici favorabile în presa vremii.

În anul 1970 debutează la concursul TV „Steaua fără nume”, cu melodiile “Valurile Dunării”, o arie din opereta “My Fair Lady” şi piesa din repertoriul francez “Il est mort le soleil”.

„Valurile Dunării” (Ivanovici/Aurel Felea) de pe albumul „80 de ani de muzică” (C-Radio România, P 2006 – Roton) interpretată de Corina Chiriac.

În mai 1970 obţine Premiul I al Juriului şi Premiul I al Publicului, la cea de-a IV-a ediţie a “Concertului Speranţelor” din Bucureşti. Debutul său internaţional se produce în perioada 16-25 august 1970 la “Zilele culturii române” în Polonia, unde a participat alături de artişti precum Constanţa Cîmpeanu, Irina Loghin şi Dorin Anastasiu.

În perioada 2–6 martie 1971 reprezintă România la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov, unde obţine din partea juriului internaţional Trofeul “Cerbul de bronz” (Locul III), intrepretând melodiile “Inimă nu fi de piatră”, de Edmond Deda şi “Va veni o clipă”, de Paul Urmuzescu.

„Inimă, nu fii de piatră! (Edmond Deda/Harry Negrin)” de pe albumul produs de Jurnalul National, vol. 28 (C-Electrecord, P 2007 Intercont Music / Înreg. live Festiv. Internaţ. Cerbul de Aur 1971) interpretată de Corina Chiriac.

„Va veni o clipă (P.Urmuzescu/M. Dumbravă)” de pe albumul produs de Jurnalul National, vol. 28 (C-Electrecord, P 2007 Intercont Music – înreg. live din Festiv. Internaţ. Cerbul de Aur 1971) interpretată de Corina Chiriac.

În anul 1972 primeşte un rol secundar în primul serial de televiziune produs în România, “Muşatinii”, realizat de Sorana Coroamă Stanca dupa trilogia lui Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Participă pentru prima oară la Festivalul naţional de muzică uşoară “Mamaia” la ediţia 1972 (25 – 27 iulie) cu melodiile “Cine spune că-i uşor ?” (Paul Mihăescu/Fred Firea) cu care obţine Menţiune, „A-ntinerit romanţa” (Aurel Giroveanu /Felea)  – care obţine Premiul III, “Pasăre de apă” (Radu Şerban/Gh. Vâlcu), “Chemare” (Liviu Marcovici/Daniella Caurea), “Dulcele târg al ieşilor” (Richard Stein/M. Djentenirov)  – Menţiune. Dealtfel, între anii 1972 şi 1988, Corina Chiriac participă la toate ediţiile Festivalului de la Mamaia. Tot în anul 1972 începe şi colaborarea cu Studioul Estival Radio Vacanţa al Societăţii Române de Radiodifuziune.

„Opriţi timpul (Mario Panas/Mihai Dumbravă)” – înregistrări din Fonoteca Radio România, interpretată de Corina Chiriac.

În august 1972 are loc, la cinematograful “Patria” din Bucureşti, premiera filmului “Aventuri la Marea Neagră” în regia lui Savel Stiopul, în care Corina interpretează rolul principal feminin, jucând alături de Florin Piersic. În anul 1974 este admisă prin concurs la Teatrul Giuleşti, ca actriţă, iar în anul 1975 participă ca tânăr solist vocal la trei Festivaluri Internaţionale: în iunie – “Orfeul de Aur” Bulgaria – unde obţine Diploma de onoare, în august – Festivalul de la Sopot – Polonia – unde obţine Premiul 1, iar în septembrie – Festivalul de la Dresda – unde obţine Premiul III.

În anul 1976 participă la Festivalul Internaţional Lira Bratislavei, la care obţine diploma de onoare. Un an mai târziu reprezintă România la Friedrich Stadt Palast, una dintre cele mai reprezentative săli de concert din Berlin în cadrul spectacolului „Heiss und Kalt”.

„C’est si bon (H. Betti/A. Hornez)” de pe albumul produs de Jurnalul National, vol. 28 (C-Electrecord, P 2007 Intercont Music) interpretată de Corina Chiriac (înreg. live de la Friedrichstadpalast – 1986).

corina-chiriac-www-rador-ro

În 1979 reprezintă România la Festivalul Internaţional de filme de televiziune cu primul recital color al TVR “Eu sunt Corina “ în regia Sandei Balaban, producător fiind regretatul realizator de televiziune Tudor Vornicu. Între anii 1989-1994 artista se stabileşte temporar în SUA unde concertează dar frecventează şi diferite şcoli pentru reorientarea sa profesională, iar în anul 1991, Federaţia internaţională de organizare a festivalurilor, prin preşedintele său profesorul Armando Moreno, îi conferă artistei Diploma şi Medalia de Onoare pentru 20 de ani de activitate artistică internaţională.

„Pentru tot ce-a fost, îţi mulţumesc! (Horia Moculescu/Eugen Rotaru)” de pe albumul „The best romanian pop music” / vol.3 (Licenta UCMR-ADA/ P 2006 Star Media Music) interpretată de Corina Chiriac.

Solista revine în ţară în anul 1994 când hotărăşte să rămână definitiv în România, iar din anul 1995 îşi reia activitatea de solist vocal la posturi de televiziune româneşti, activând şi ca producător de talk-show-uri, sau emisiuni matinale la TVR, Tele 7 abc, ProTV şi posturi de radio – Radio Total şi Radio România Cultural. În anul 1998 este aleasă expert asociat al Comisiei Naţionale UNESCO România precum şi membră a clubului UNESCO alături de alte personalităţi artistice, medicale, literare. 

102616001156180203-revista-muzicala-radio-radio-romania-cultural-ro

În anul 2003, Casa de discuri Electrecord produce vol. 1 din cele mai frumoase melodii româneşti de muzică uşoară ale solistei Corina Chiriac , precum şi un dublu album CD intitulat “Bucureştii de altădată”, cuprinzând parte dintre cele mai frumoase lucrări simfonice româneşti ale regretatului compozitor şi profesor de armonie şi contrapunct care a fost Mircea Chiriac.

„Unde erai ? (Marius Ţeicu/Saşa Georgescu)” de pe albumul produs de Jurnalul National, vol. 28 (C-Electrecord, P 2007 – Intercont Music, înregistrare din anul 1981) interpretată de Corina Chiriac & Marius Ţeicu.

„Vacanţa Mare (Ion Cristinoiu/Eugen Rotaru)” – înregistrări din Fonoteca Radio România, interpretată de Corina Chiriac.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Corina Chiriac, la 10 decembrie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”. În anul 2005 Corina Chiriac face o călătorie de peste 7 luni în Brazilia şi Argentina, unde definitivează nuvelele şi povestirile care fac parte din primul volum de literatură originală a artistei, intitulat “Buscando el Amor“, apărut în octombrie 2006.

Din anul 2008 este moderator al unei emisiuni duminicale de divertisment la postul Naţional TV – „Să v-amintiţi duminica”, iar din septembrie 2014 realizează emisiunea „Opriți timpul!” pe acelaşi post TV. Pe plan discografic, în anul 2010 lansează la casa de producţie CAT MUSIC albumul O ROCHIE DE MIREASĂ, pe muzica unui artist de excepţie – compozitorul Nicolae Caragia, interpretare vocală şi versuri – Corina Chiriac! Acest album muzical a obţinut „Premiul pentru Cel mai bun album de muzică uşoară” la Ediţia a IX-a a Premiilor Muzicale Radio România Actualităţi!

„Rossignol De Moscou (Nicolae Caragia/Corina Chiriac)” de pe albumul „O rochie de mireasă” (P&C 2010 – CAT MUSIC) interpretată de Corina Chiriac şi Nicolae Caragia.

Emisiunea MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE a fost realizată cu sprijinul Agenţiei de Presă RADOR, tvr.ro, corinachiriac.ro, Wikipedia.org şi cu materiale jurnalistice muzicale din arhiva personală. Ne reîntâlnim şi săptămâna viitoare cu alţi interpreţi de valoare aniversaţi sau comemoraţi, însă până atunci, realizatorul emisiunii – Bogdan Dragomir de la microfon şi Florin Bordeiaşu din regia de emisie vă doresc tuturor multă sănătate şi audiţie plăcută pe frecvenţele Radio România Regional!

În finalul emisiunii, de pe cel mai recent dublu album realizat la Casa de discuri EUROSTAR în anul 2015, intitulat „Hai, hai lângă mine stai!”, tot pe muzica lui Nicolae Caragia, vă propun să ascultăm în premieră la Radio România Regional – piesa intitulată chiar aşa „Hai, hai lângă mine stai!” – muz. N.Caragia, text Corina Chiriac /Marian Stere interpretată de Corina Chiriac!

„Hai, hai lângă mine stai! (Nicolae Caragia/Corina Chiriac, Marian Stere)” de pe albumul „Hai, hai lângă mine stai!”(C&P 2015 – Eurostar) interpretată de Corina Chiriac.

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

Ploaia şi noi – Doina Badea

Publicat de Cristina Ion, 26 octombrie 2017, 03:20

Doina Badea a impresionat o ţară întreagă prin eleganţa interpretărilor sale şi prin uşurinţa cu care mângâia note ce păreau intangibile muritorilor. Şi toate melodiile din repertoriul ei sunt dovada unui talent uriaş pe care l-am pierdut subit şi tragic, sub dărâmăturile lăsate în urmă de marele cutremur din 4 martie 1977.

“Ploaia şi noi” a reprezentat apogeul prea scurtei cariere a unei unei craiovence cu voce şi suflet de aur, piesa de referinţă a unei interprete binecuvântate cu har şi carismă pentru care a cânta reprezenta înspşi esenţa vieţii, unicul scop al existenţei sale.

Muzicologul George Sbârcea remarca faptul că Doina Badea, prin interpretarea maiestuoasă, elegiacă a piesei compuse de Vasile Vasilache Jr., pe versurile Flaviei Buref, a demonstrat încă o dată că este o apariţie singulară, irepetabilă, un fenomen muzical fără egal care umplea săli, dar mai ales inimi.

Lioară, Lioară – Florica Bradu

Publicat de Cristina Ion, 25 octombrie 2017, 06:26

“Lioară, Lioară” este un cântec ritualic al unui ceremonial de primăvară întâlnit în obiceiurile din Bihor, echivalentul “Mătcălăului” din Banat, ortăcirea fetelor, legământul lor de-a păstra mereu o pritenie curată.

Obiceiul se practică în Bihor mai ales pe Valea Crişului Negru, în prima sau a doua zi de Paşti .

Pentru Florica Bradu acest cântec este “cartea de vizită” a profesiei sale, o copertă a ceea ce a reuşit să facă pentru cântecul popular românesc. De o simplitate şi o nobleţe extraordinară, melodia a fost înveşmântată în armonia şi orchestraţia realizate de regretatul George Vancu, la pupitrul dirijoral al Orchestrei Radio.

Muzica Unei Generaţii Perene – Aniversarea artistei ANDA CĂLUGĂREANU!

Publicat de Bogdan Dragomir, 24 octombrie 2017, 11:20 / actualizat: 21 iunie 2023, 18:59

Bun gasit la o nouă întâlnire cu muzica uşoară românească! Astăzi, la rubrica MUZICA UNEI GENERAŢII PERENE aniversăm 71 ani de la naşterea îndrăgitei ANDA CĂLUGĂREANU – actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk ! 

Anda Călugareanu – „Portocala” (Marius Ţeicu/Ovidiu Dumitru) de pe albumul „80 de ani de muzică” Disc 4 – Prod. C – Radio Romania & P – 2008 Roton.

 Anda Călugăreanu pe numele adevărat Anca Miranda Călugăreanu (n. 24 octombrie 1946, Bucureşti – d. 15 august 1992) a fost o actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk, a fost un om de televiziune, a fost un om ce… „Nu obosea niciodată, nu se dădea bătută nici atunci când lacrimi grele îi ardeau obrajii şi sufletul” (Ioana Bogdan – realizator TVR). A avut șansa de a se face cunoscută prin prezentarea la un concurs organizat de unul din ansamblurile artististice ale Armatei, pentru ocuparea unui post de solistă. Aici a fost remarcată de Mircea Crișan care a insistat până tânăra pe jumătate armeancă a primit postul de solistă. Tot Crişan este cel care i-a propus numele de scenă Anda, pentru a evita cacofonia Anca Călugăreanu. „Să fi avut vreo 16-17 ani când s-a prezentat la un concurs organizat de unul din ansamblurile artististice ale Armatei, pentru ocuparea unui post de solistă”, îşi aminteşte comicul Mircea Crişan. Concursul fusese organizat de formă: comandantul ansamblului, colonelul Costoli, nu putea să-şi angajeze altfel fata, aspirantă la statutul de vedetă a muzicii. Când în comisie s-au discutat prestaţiile concurentelor şi a fost propus numele „pilei”, Crişan a protestat, amintindu-le colegilor de „una, Călugăreanu, o cântăreaţă care s-a prezentat precum cele profesioniste”. Deși în aparență, micuță și fragedă, era extrem de ambițioasă, tenace și încăpăţânată şi nu a renunţat la visul de a deveni actriţă cu patalama, în ciuda celor nouă eşecuri la examenul de admitere la Institutul De Arta Teatrală și Cinematografie. În anii ’60 Cornel Fugaru o alege ca solistă în formația Sincron și începe să aiba o carieră uimitoare în muzică. Prima apariţie mai importantă a fost cu formaţia Sincron, la Sala Palatului din Bucureşti, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra.

Anda Călugăreanu – „Revino” (Cornel Fugaru/Liviu Tudor Samuilă) de pe albumul SYNCRON – CD 4 (1965-1966) – Copyright 1966 Cornel Fugaru.

O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a şi fost căsătorită, şi Florian Pittiş, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneţ, a fost unul dintre punctele de atracţie ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii Române. „Leopoldina Bălănuţă a invitat-o să recite alături de ea la Teatrul Mic”, povesteşte Florian Pittis. Anda iubea foarte mult teatrul, dar era prea scundă pentru Institut. A dat de nenumarate ori la institut şi de fiecare dată, era respinsă din cauza înălţimii. Dar nu s-a lăsat până n-a intrat, în 1984. “Orice i se întâmpla în viaţă, nu voia să se ştie că suferă. N-am văzut-o niciodată plângând. Extraordinar om, prieten, coleg, artist, soţie, mamă… Blestemul vieţii ei: întotdeauna a luat lucrurile de la capăt”, a consemnat pentru nemurire Florian Pittiş.

Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu… din arhiva TVR.

A luat parte la numeroase festivaluri şi turnee în ţară şi peste hotare. A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediţia a II-a (1969), unde a luat menţiune. A participat la Festivalul de muzică uşoară românească Mamaia – ediţia a VII-a (1972), unde a câştigat Premiul de interpretare alături de Aurelian Andreescu, Doina Badea, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, George Enache, Stela Enache, Marina Voica, Petre Geambaşu. (Wikipedia.org)

Anda Călugăreanu – „În rândul patru banca de la geam!” (Temistocle Popa/Mircea Block) de pe albumul „…frumoasele mele lalele” Melodii de Temistocle Popa – C&P 2001 Electrecord.

Interviu cu Anda Călugăreanu înainte de participarea la Festivalul Muzical Internaţional de la Knokke (Belgia), realizat de Televiziunea Română (Copyright 1972 TVR) în anul 1972 la Aeroportul Otopeni! (SURSA: Youtube.com)

După 1990, recăsătorită cu Alexandru Medeleanu din 1986, părea că în sfârșit și-a găsit liniștea, şi-a împrumutat vocea personajului Oache din Filmul Maria Mirabela (regia: Ion Popescu-Gopo, 1981), iar mai târziu a moderat emisiunea matinală pentru copii „Club Anda”, alături de păpuşa Omidée, dar …viaţa nu o iartă – avea cancer la plămâni și trecea prin chinuri groaznice. Ultima dorinţă a ei a fost „să facem în aşa fel încât lumea să n-o uite” (Alexandru Medeleanu). În ultimii ani de viaţă a fost chiar şi profesoară de actorie. Voia să imprime discuri speciale cu muzică pentru copii. Începuse deja să strângă materiale. Şi-ar mai fi dorit un disc cu muzică uşoară. Avea proiecte de emisiuni TV… Însă, aşa cum spunea I.L. Caragiale, „Norocul e prea puţin şi lumea prea multă”. Iar Anda Călugăreanu nu a avut norocul să mai trăiască. (Sursa: Jurnalul Naţional-Ediţie de colecţie/Anda Călugăreanu)

Anda Călugăreanu – „N-am noroc (Ion Cristinoiu/Mihai Dumbravă)” de pe albumul Ion Cristinoiu – „Te aşteaptă un om” (C&P 2000 Electrecord).

*****

Surse: wikipedia.org, Agenţia de Presă RADOR, arhiva personală.

Foto Bogdan Dragomir (arh. pers. B. Dragomir)

Bogdan Dragomir – Radio România Regional.

Unde dragoste nu e, nimic nu e – Gheorghe Gheorghiu

Publicat de Cristina Ion, 24 octombrie 2017, 06:20

Toate provin din iubire. Şi soarele, şi viaţa sunt iubire, la origini. Şi, chiar dacă ai tot, dar iubirea-şi lipseşte, se cheamă că nu ai nimic!

Gheorghe Gheorghiu a fost şi a rămas mesagerul dragostei, un trubadur veşnic îndrăgostit de viaţă, un romantic incurabil, a cărui muzică uneşte suflete, aduce nostalgii, stârneşte pasiuni. Ce-şi poate dori mai mult de-atât un artist?!

De la lansarea lui în muzica românească şi până azi, Gheorghe Gheorghiu şi-a păstrat timbrul cald, acel vibrato, care continuă să-i bucure pe admiratorii săi. Aşadar, se poate socoti un norocos, cel puţin printre muzicieni.

Hai vino iar în gara noastră mica – Gabriel Dorobanţu

Publicat de Cristina Ion, 23 octombrie 2017, 06:21

Cum reuşeşte o melodie să rămână în memoria noastră şi să fie transmisă din generaţie în generaţie? Explicaţia poate ţine de o zodie norocoasă sau pur şi simplu de cât de uşor poate fi ea fredonată. Este şi cazul piesei „Hai vino iar în gara noastră mică”, una dintre cele mai frumoase 100 de melodii româneşti din toate timpurile. Îi aflăm împreună povestea în cadrul campaniei “Eu aleg România – Ascultă-ţi muzica! 100 de melodii ale românilor,” un proiect al reţelei regionale Radio România.

Povestea cântecului “Hai vino iar în gara noastra mică” începe în 1986, când compozitorul Dumitru Lupu, pe atunci dirijor la Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti, a aşezat pe note versurile scrise de actorul Florin Pretorian, care ulterior avea să-i devină colaborator apropiat. Cântecul a ajuns apoi la tânărul interpret Gabriel Dorobanţu, care l-a înregistrat mai mult din obligaţie.

Dumitru Lupu, compozitor: “E o zodie, un cântec care s-a născut sub o zodie fericită. Nu e un cântec, din punct de vedere al profesioniştilor, să fie un cântec cu o formă complicată, este un cântec extrem de simplu, pe care poate să-l cânte oricine. Şi are nişte pauze între cuvinte care lasă timp individului să se gândească: Când vine dimineaţa … pauză şi … Zorii îmi bat în pleoape … pauză Ce crudă e trezirea … când tu nu eşti aproape.”

La Obreja-ntr-o grădină – Achim Nica

Publicat de Cristina Ion, 22 octombrie 2017, 08:53

Un cântăreţ de muzică populară este considerat valoros în Banat dacă poate cânta foarte bine o doină. Născut la 20 ianuarie 1930, în localitatea Obreja din judeţul Caraş Severin, Achim Nica avea să devină doinitorul Banatului.

Remarcat de regretata Maria Tănase, în cadrul unui festival de muzică populară organizat în Obreja, Achim Nica este chemat la Bucureşti pentru înregistrări. Debutează la Radiodifuziunea Română cu propria creaţie: “La Obreja-ntr-o grădină” – melodia care îl va face celebru. Devenită un imn al bănăţenilor, doina la Obreja-ntr-o grădină reflectă toată dragostea lui Achim Nica pentru locurile natale, după cum avea să afirme după ani şi ani.

“La Obreja-ntr-o grădină” este piesa care i-a adus renumele micii localităţi din Valea Almăjului, doina care le mai alină dorul obrejenilor plecaţi de acasă, după cum spune şi compozitorul de muzică populară, Simion Ţeicu.

Strada speranței – Corina Chiriac

Publicat de Andrei Cretoiu, 21 octombrie 2017, 07:52

Melodia „Strada speranţei” compusă de Vasile Veselovski pe versurile lui Mihai Maximilian a fost lansată de Corina Chiriac în 1983, la Festivalul de la Mamaia, unde a câștigat Premiul organizatorilor, la secţiunea „Creaţie”.

Melodia a devenit şlagărul emblematic al artistei, neexistând concert al Corinei Chiriac în care publicul să nu îi ceară să-l cânte. „Strada speranţei” a apărut pe LP-ul „Corina”, lansat de Electrecord în 1985.

Compusă de Vasile Veselovschi, pe textul maestrului Mihai Maximilian, „Strada speranţei” a făcut mare vâlvă când a participat la festivalul Mamaia din 1983. Era piesa cu care cei trei râvneau la marele premiu. Când i-a fost fredonată Corinei Chiriac, aceasta a spus într-un suflet: „Nici nu intră în discuţie. E perfectă!”. Perfectă, dar nu pe gustul comunismului îngrădit în viziuni ceauşiste. Şi asta pentru că textul trimitea mai repede la o poveste de amor, decât la una socialistă.

Rugă pentru părinţi – Ştefan Hruşcă

Publicat de Cristina Ion, 20 octombrie 2017, 06:17

„Repetabila povară” – poezie care a devenit populară şi sub numele de “Rugă pentru părinţi” – este astăzi probabil cea mai cunoscută poezie a lui Adrian Păunescu. Apărut în 1974, în cel de al 10-lea volum al marelui poet, textul a fost preluat aproape imediat de marii actori ai vremii în recitalurile lor poetice, iar interpretările lui Mihail Stan, Florin Piersic sau Dorel Vişan au nuanţat şi transformat poezia într-un adevărat tribut de recunoştinţă naţională închinat părinţilor şi strămoșilor noştri. Însăşi interpretarea lui Adrian Păunescu în cadrul Cenaclului Flacăra, în faţa stadioanelor pline, a reuşit să emoţioneze până la lacrimi şi să trezească conştiinţa unui public educat de vremuri în cultul personalităţii conducătorilor săi. „Repetabila povară” a fost însă desăvârşită de interpretarea muzicala a lui Ştefan Hruşcă.

Poem fluviu, „Repetabila povară” se dezvoltă dramatic cu fiecare vers, ca într-un monolog de teatru al personajului principal. În contrast cu dramatismul textului, vocea lui Ştefan Hruşcă readuce şi echilibrează balanţa interioara a celui care o ascultă, lăsându-l totuşi cu o lacrimă în colţul ochiului.

Compoziţia muzicală are o lentoare şi un ritm ce amintesc de moştenirile muzicii sacre interpretate în bisericile din nordul ţării, moşteniri ce l-au consacrat definitiv pe Ştefan Hruşcă câţiva ani mai târziu, când acesta s-a întors cu mare har asupra colindelor maramureşene. Acest cântec a devenit universal tocmai pentru că este pentru şi despre fiecare dintre noi.

Mi-am făcut bundiţă nouă – Angela Moldovan

Publicat de Cristina Ion, 19 octombrie 2017, 07:26

Radio România Regional vă prezintă proiectul „Eu aleg România – 100 de melodii ale românilor”… 100 de melodii care au rămas în inimile noastre, din generaţie în generaţie, cu interpretări de excepţie…

Angela Moldovan – născută la 19 septembrie 1927, în Chişinău –, a crescut în România (de la vârsta de un an).

A jucat în filme, i-a cunoscut pe Tom Jones şi Mireille Mathieu, a cântat pentru Regina Marii Britanii şi pentru regele Marocului, dar, cel mai important aspect priveşte recunoaşterea faptului că rămâne o mare voce a muzicii populare, repertoriul ei fiind fredonat şi astăzi.

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi – Margareta Pâslaru

Publicat de Cristina Ion, 18 octombrie 2017, 06:38

În cadrul proiectului “Eu aleg România, 100 de melodii ale românilor” aflăm povestea unui cântec-legendă şi a unei artiste cu totul şi cu totul speciale.

“Lasa-mi toamnă pomii verzi” a fost compusă şi interpretată de Margareta Pâslaru în 1980, inspirată fiind de versurile poeziei „Cântec” de Ana Blandiana. Melodia a devenit atât de iubită, încât, de-a lungul celor 37 de ani de la lansare, a fost preluată de adolescenţi şi tineri, singuri sau în formaţii, şi chiar de mari actori ai României. Cum s-a născut piesa?

Margareta Pâslaru a lansat „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” în 1980, la emisiunea lui Titus Munteanu, Şlagăre în devenire, de la Sala Radio. În 1981, Casa Electrecord a scos primul disc de autor – vinil, turaţie 45 – care a inclus două compoziţii: „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” şi „Păsările nu mor niciodată”.

Andrii Popa – Phoenix

Publicat de Cristina Ion, 17 octombrie 2017, 06:23

Phoenix este un nume celebru gravat în inimile iubitorilor rock-ului românesc. În iulie 1971, directivele lui Nicolae Ceauşescu privind creaţia artistică din România au condus la destrămarea multor formaţii rock. Cu toate acestea, pentru Phoenix a urmat o perioadă de aur în care band-ul timişorean a creat subgenul etno-rock inspirat întotdeauna din folclorul românesc autentic.

Compoziţia Andrii Popa, pe muzica scrisă de Mircea Baniciu, a fost prezentată publicului bucureştean pe 19 noiembrie 1973, când Phoenix a susţinut un concert memorabil pe scena Sălii Palatului. „Era un cântec de rezervă, la un moment dat, un cântec care a rămas aşa,… în sertar”, mărturiseşte cantautorul Mircea Baniciu. Viitorul hit nu era programat să fie înregistrat pe vreun album. Şi totuşi, Andrii Popa a fost imprimat în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” al legendarului grup Phoenix, LP editat de Electrecord.

„Mă simt nespus de fericit că am reuşit să fac un cântec care s-ar putea să treacă şi de timpul meu”, spune Mircea Baniciu. Andrii Popa rămâne cântecul tuturor generaţiilor.

Radu mamii, Radule – Benone Sinulescu

Publicat de Cristina Ion, 16 octombrie 2017, 06:25

“Radu mamii, Radule” este, dacă ne permiteţi expresia, unul dintre cele mai populare cântece populare româneşti, o melodie pe care o ştie tot poporul, de la vlădică la opincă şi invers. Printre primele înregistrări ale piesei se numără interpretarea cântăreţului vâlcean Petre Alexandru, imortalizată pe disc în anul 1936.

În perioada postbelică, „Radu mamii, Radule” a fost preluată în repertoriul propriu de o mulţime de interpreţi, printre care Maria Lătăreţu şi Benone Sinulescu. Cântăreţul născut la Siriu, în judeţul Buzău, a imprimat melodia în 1968, înregistrând un uriaş succes care a stat la baza impresionantei sale cariere întinse pe mai mult de patru decenii.

Celebrul cântec este inspirat de povestea haiducului Radu lui Anghel, care dăinuie încă în comuna dâmboviţeană Bărbuleţu, lângă care se presupune că este ascunsă o comoară, într-o peşteră de la poalele Masivului Leaota.

Dor de viaţă – Aura Urziceanu

Publicat de Cristina Ion, 15 octombrie 2017, 08:24

Nestăpânită-i va fi fost Aurei Urziceanu dragostea de oameni, dacă a putut face un cântec precum acesta! Era deja o răsfăţată a publicului de jazz, după ce o descoperise marele Duke Ellington (şi apăruse alături de acesta la Carnegie Hall, în 1972); cântase cu Quincy Jones, Dizzie Gillespie, Thad Jones & Mel Lewis, şi alături de mari vocaliste, precum Sarah Vaughan şi Ella Fitzgerald, pe mari scene ale lumii; era a lumii, dar revenea mereu acasă, în România.

Muzicologul Florian Lungu a admirat-o şi prezentat-o în numeroase ocazii. În 1986, Aura a compus şi înregistrat, în ţară, în jur de 40 de melodii. Toate şlagăre. „Dor de viaţă”, pe versuri de Dan V. Dumitriu, a fost orchestrată de George Natsis şi lansată chiar la Sala Radio, cu ocazia concertului aniversar Aura Urziceanu & Radio Big Band, în 1987. Artista plecase apoi din nou în turnee, iar una din mătuşile sale, cu care ţinea legătura, îi spunea, bucuroasă, că „Dor de viaţă” se aude şi de şase ori pe zi la radio!

În Japonia, Brazilia, Australia, ca şi-n alte colţuri de lume, Aura Urziceanu şi-a obişnuit publicul nu doar cu teme de jazz, cu prelucrări după Bach, Paganini sau Enescu, ci şi cu folclor sau cu muzică pop. Brazilienilor le-a plăcut cel mai mult din întreg repertoriul româncei „Dor de viaţă”. Cu siguranţă, le-a evocat tuturor exuberanţa Carnavalului de la Rio! Cu toate că a interpretat, de-a lungul anilor, muzică în mai multe limbi, Aura Urziceanu a simţit că mesajul optimist al cântecului „Dor de viaţă” nu trebuie tradus, nici în portugheză şi nici măcar în engleză! Şlagărul se regăseşte pe albumul editat la Electrecord sub titlul „Dor de viaţă” , ca şi pe compilaţia „The Best of Aura”.

Drumurile – Dan Spătaru

Publicat de Cristina Ion, 14 octombrie 2017, 08:05

Melodia “Drumurile” a ajuns să doboare toate recordurile de audientă în România şi să fie pe buzele tuturor, abia atunci când artistul Dan Spătaru a descoperit-o. Pe o caseta primită din fosta Iugoslavie, era şi această prima versiune a piesei. Trei zile şi trei nopţi, Dan Spătaru a lucrat la un text cu rezonanţă pentru ea, apoi i l-a citit soţiei sale, Sida Spataru. Au ştiut atunci că piesa “Drumurile”, în noua variantă, va fi un mare şlagăr şi aşa a fost.

Orice melodie are o poveste, dar şi un protagonist care să-i dea strălucire şi să o pună în valoare. Aşa s-a întâmplat şi cu piesa “Drumurile”, interpretată cu succes, în perioada comunistă de artistul născut în Medgidia, Dan Spătaru. Încă de la bun început, acesta a recunoscut că nu este o piesă compusă de el, pentru că niciodată nu a fost un compozitor, însă este o melodie care îi poartă versurile. Întâmplarea, sau mai degrabă norocul, a făcut ca în mâinile lui Dan Spătaru să ajungă o casetă cu mai multe melodii imprimate în fosta Iugoslavie. Printre ele era şi o piesă care i-a atras atenţia artistului. Părea un cântec banal, dar pus în valoare prin text putea să strălucească. Iar Dan Spătaru a ştiu acest lucru de la început, motiv pentru care i-a scris versuri atât de puternice încât a transformat “Drumurile” într-o piesă emblemă.

Realizatorul de emisiuni muzicale la Radio România, Titus Andrei, ne-a povestit că tot ce atingea Dan Spătaru se transforma în şlagar. Nu a fost o excepţie nici melodia “Drumurile”.

Ană, zorile se varsă – Ioan Bocşa

Publicat de Cristina Ion, 13 octombrie 2017, 06:22

Una dintre ele este “Ană, zorile se varsă”. O resemnare într-un cântec doinit, care în interpretarea impecabilă a lui Ioan Bocşa expune sincer şi deschis, într-un grai cinstit ardelenesc, o poveste care-i mai mult decât o poveste. E împărţeala dragostei pe din două, în alegeri făcute cu inima şi mai apoi cu mintea.

“Lasă-mă şi nu mă lasă…”. Zbaterea între două alegeri care în cele din urmă, în ciuda gustului dulce al iubirii furate, culminează cu resemnarea întoarcerii acasă…”La cochii şi la nevastă / căci nevasta-i numa’ una /şi cochii tătdeauna”

„Ană, zorile se varsă” – un cântec născut din poveştile a doi mari artişti.