Rusia a trimis pe mare nave de luptă cu arme nucleare tactice la bord
Publicat de Gabriel Stan,
20 februarie 2023, 15:29
Sonia Raicu (realizator rubrică): Un raport anual al serviciului de informații norvegian, care a fost făcut public la începutul săptămânii, arată că, după o pauză de 30 de ani, navele de luptă aparținând flotei de nord a Federației Ruse au început să iasă din nou pe mare cu arme nucleare tactice la bord.
În perioada sovietică, navele rusești navigau în mod regulat cu astfel de arme, însă după încheierea Războiului Rece, asemenea cazuri nu au mai fost semnalate.
Reprezentanții norvegieni consideră că pentru Rusia, importanța armelor nucleare a crescut semnificativ după începerea războiului din Ucraina.
Navele de suprafață și submarinele Flotei de Nord găzduiesc partea cea mai importantă a potențialului nuclear al Rusiei.
Specialiștii norvegieni mai spun că armele nucleare reprezintă o amenințare deosebit de grabă pentru operațiunile care implică state membre NATO.
Se estimează că cinci milioane de copii au murit înaintea împlinirii vârstei de cinci ani și alte 2,1 milioane de copii și de tineri cu vârste cuprinse între 5 și 24 de ani și-au pierdut viața în 2021, potrivit ultimelor estimări publicate de Grupul interinstituțional al ONU pentru estimarea mortalității copiilor (UN IGME, după denumirea în limba engleză).
Într-un alt raport, Grupul constată faptul că, în aceeași perioadă, 1,9 milioane de bebeluși s-au născut fără viață. În mod tragic, multe dintre aceste decese ar fi putut fi evitate prin asigurarea unui acces echitabil la servicii medicale de calitate vizând sănătatea mamei, a nou-născutului, a copilului și a adolescentului.
„Mult prea mulți părinți se confruntă zilnic cu trauma pierderii propriului copil, uneori chiar înainte de prima suflare a acestuia.O dramă atât de mare, care poate fi prevenită, nu ar trebui considerată niciodată ca fiind inevitabilă. Se pot înregistra progrese printr-o voință politică mai puternică și prin investiții țintite pentru asigurarea unui acces echitabil la asistență medicală primară fiecărei femei și fiecărui copil”, a afirmat Vidhya Ganesh, directorul Diviziei de Analiză, Planificare și Monitorizare a Datelor din cadrul UNICEF.
Rapoartele prezintă anumite rezultate pozitive și o scădere a riscului de deces la toate vârstele la nivel mondial după anul 2000. Rata globală a mortalității copiilor sub cinci ani a scăzut cu 50% de la începutul secolului, în timp ce rata mortalității copiilor cu vârste mai mari și a tinerilor s-a diminuat cu 36%, iar rata copiilor născuți morți a scăzut cu 35%. Este posibil ca acest lucru să se datoreze creșterii investițiilor pentru dezvoltarea sistemelor de asistență medicală primară în beneficiul femeilor, al copiilor și al tinerilor.
Cu toate acestea, progresele s-au redus semnificativ din 2010, iar 54 de țări nu vor reuși să atingă ținta din cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă privind mortalitatea copiilor sub cinci ani. Agențiile avertizează că, dacă nu se iau măsuri prompte în vederea îmbunătățirii serviciilor de sănătate, aproape 59 de milioane de copii și de tineri vor muri până în 2030 și aproape 16 milioane de bebeluși se vor naște fără viață.
„Este extrem de nedrept că șansele de supraviețuire ale unui copil sunt condiționate doar de locul în care s-a născut și că există inegalități atât de mari în ceea ce privește accesul copiilor la serviciile medicale menite să salveze vieți.Copiii de pretutindeni au nevoie de sisteme performante de asistență medicală primară care să răspundă nevoilor lor și ale familiilor lor, astfel încât să aibă cel mai bun start în viață și speranțe de viitor, indiferent de locul în care s-au născut”, a declarat dr. Anshu Banerjee, director pentru sănătatea mamei, a nou-născutului, a copilului și a adolescentului și pentru probleme legate de îmbătrânire în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Potrivit rapoartelor, șansele de supraviețuire ale copiilor variază în continuare extrem de mult în funcție de locul în care se nasc aceștia, situația fiind cea mai grea în Africa Subsahariană și în Asia de Sud. Cu toate că doar 29% dintre copiii născuți vii la nivel global se află în Africa Subsahariană, regiunea a însumat 56% din totalul deceselor survenite în rândul copiilor sub cinci ani în 2021, iar Asia de Sud a înregistrat 26% din totalul acestor decese. Copiii născuți în Africa Subsahariană sunt expuși celui mai mare risc din lume de mortalitate în timpul copilăriei – de 15 ori mai mare decât riscul prezentat de copiii din Europa și America de Nord.
De asemenea, numeroase mame din aceste două regiuni se confruntă cu pierderea dureroasă a copiilor lor la naștere, 77% dintre copiii născuți morți în 2021 provenind din Africa Subsahariană și Asia de Sud. Aproape jumătate dintre copiii născuți morți au fost în Africa Subsahariană. Riscul ca o femeie să nască un copil fără viață este de șapte ori mai mare în Africa Subsahariană decât în Europa și America de Nord.
„În spatele acestor cifre, se află milioane de copii și de familii cărora li se neagă dreptul fundamental la sănătate. Avem nevoie de voință politică și de leadership pentru finanțarea susținută a serviciilor de asistență medicală primară, una dintre cele mai eficiente investiții pe care le pot realiza statele și partenerii de dezvoltare”, a afirmat Juan Pablo Uribe, director global pentru sănătate, nutriție și populație în cadrul Băncii Mondiale și directorul Mecanismului Global de Finanțare.
Potrivit estimărilor (valori medii), România a avut în 2021 o rată a mortalității în rândul copiilor sub cinci ani de 6,88 la 1.000 de nașteri. Rata a fost mai mare în cazul băieților (7,48 la 1.000 de nașteri) decât în cel al fetelor (6,28 la 1.000 de nașteri). În România, rata mortalității infantile în 2021 a fost de 5,63 la 1.000 de nașteri, în vreme ce mortalitatea neonatală a fost de 3,48 la 1.000 de nașteri.
Accesul la servicii medicale de calitate și disponibilitatea acestora reprezintă în continuare o chestiune de viață și de moarte pentru copiii din lumea întreagă. Cele mai multe decese survenite în rândul copiilor au loc în primii cinci ani de viață, jumătate dintre ele producându-se în prima lună de viață. În cazul acestor bebeluși, nașterea prematură și complicațiile apărute în timpul travaliului sunt principalele cauze ale decesului.
De asemenea, peste 40% dintre decesele copiilor survin în timpul travaliului, majoritatea acestora putând fi prevenite prin accesul femeilor la îngrijiri de calitate pe tot parcursul sarcinii și în timpul nașterii. În cazul copiilor care supraviețuiesc mai mult de 28 de zile, bolile infecțioase precum pneumonia, diareea și malaria reprezintă cea mai mare amenințare.
Deși COVID-19 nu a provocat în mod direct creșterea mortalității în rândul copiilor – în condițiile în care copiii prezintă un risc mai mic de deces din cauza acestei boli decât adulții – este posibil ca pandemia să fi crescut riscurile ce pot periclita pe viitor șansele de supraviețuire ale copiilor.
Rapoartele subliniază, în special, preocupările cauzate de întreruperea campaniilor de vaccinare, a serviciilor de nutriție și a accesului la asistență medicală primară, care ar putea pune în pericol sănătatea și bunăstarea copiilor pentru mulți ani de acum încolo. În plus, pandemia a determinat cea mai mare scădere continuă a vaccinărilor din ultimele trei decenii, expunând nou-născuții și copiii cei mai vulnerabili la un risc mai mare de deces cauzat de o serie de boli care pot fi prevenite.
Rapoartele notează și lipsa datelor, ceea ce ar putea compromite în mod serios impactul politicilor și al programelor menite să crească șansele de supraviețuire și bunăstarea copiilor.
„Noile estimări reflectă progresele remarcabile realizate la nivel global după anul 2000 în ceea ce privește reducerea mortalității în rândul copiilor sub cinci ani. În ciuda acestor succese, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a elimina diferențele mari care persistă la nivelul țărilor și regiunilor, mai ales în Africa Subsahariană, în ceea ce privește supraviețuirea copiilor. Vom putea reduce aceste inegalități și vom putea pune capăt deceselor evitabile survenite în rândul nou-născuților și al copiilor din întreaga lume doar dacă îmbunătățim accesul la servicii medicale de calitate, în special în timpul nașterii”, a afirmat John Wilmoth, director, Divizia Populație din cadrul Departamentului pentru Probleme Economice și Sociale al ONU.
Un nou raport al ONU arată că sănătatea femeilor și a copiilor a avut de suferit în întreaga lume, întrucât consecințele conflictelor, ale pandemiei de COVID-19 și ale crizei climatice converg cu efectele devastatoare asupra viitorului copiilor, tinerilor și femeilor.
Datele prezentate în raport indică un regres critic al tuturor măsurilor majore luate pentru bunăstarea copiilor și al multor indicatori esențiali ai Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).
De la ultimul Raport de progres Every Woman Every Child(Fiecare femeie, fiecare copil), publicat în 2020, insecuritatea alimentară, foametea, căsătoriile în rândul copiilor, riscurile privind actele de violență comise de partener, precum și depresia și anxietatea adolescenților s-au accentuat.
Aproximativ 25 de milioane de copii au rămas nevaccinați sau nu au fost vaccinați conform schemelor complete de imunizare, cu 6 milioane mai mult decât în 2019, ceea ce sporește riscul de a contracta boli mortale sau invalidante.
Milioane de copii au fost privați de participarea școlară în timpul pandemiei, mulți pentru o perioadă de timp care a depășit un an, pe când aproximativ 80% dintre copiii din 104 state și teritorii s-au confruntat cu pierderi în învățare din cauza închiderii școlilor. De la începutul pandemiei, 10,5 milioane de copii și-au pierdut un părinte sau un îngrijitor din cauza COVID-19.
„Promisiunile pe care nu le-am respectat au la bază eșecul nostru în a rezolva inegalitățile profunde care au condus la crize mondiale, de la pandemia de COVID-19 până la conflicte și urgențe climatice. Raportul descrie consecințele acestor crize asupra femeilor, copiilor și adolescenților, de la rata mortalității materne la pierderile din învățământ și până la malnutriție severă”, a spus Antonio Guterres, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Raportul prezintă dovezi multiple care arată că șansele copiilor și adolescenților de a duce o viață sănătoasă depind în mod esențial de locul nașterii lor, expunerea la conflict și contextul economic al familiilor lor. De exemplu:
Un copil născut într-o țară cu venituri mici are, în medie, o speranță de viață la naștere de aproximativ 63 de ani, spre deosebire de 80 de ani într-un stat cu venituri ridicate. Acest decalaj devastator de 17 ani s-a modificat insuficient în ultimii ani. În 2020, 5 milioane de copii au murit înainte de a împlini 5 ani, în mare parte din cauze care pot fi prevenite sau tratate. În același timp, majoritatea deceselor materne, ale copiilor și ale adolescenților și a nașterilor de copii morți sunt concentrate în doar două regiuni: Africa sub-sahariană și Asia de Sud.
Peste 45 de milioane de copii s-au confruntat cu malnutriție acută în 2020, o afecțiune care le amenință viața și care îi face pe copii vulnerabili în fața întârzierilor de dezvoltare și a bolilor. Aproape trei sferturi dintre acești copii trăiesc în state cu venituri medii inferioare. În 2020 un număr copleșitor de 149 de milioane de copii sufereau de retard de creștere. Africa este singura regiune în care numărul copiilor cu retard de creștere a sporit în ultimii 20 de ani de la 54,4 milioane în 2000 la 61,4 milioane în 2020.
Primele șase țări cu cele mai mari cifre de persoane strămutate intern, Afghanistan, Republica Democrată Congo, Etiopia, Sudan, Republica Arabă Siriană și Yemen se numără și printre primele 10 state afectate de insecuritate alimentară.
O femeie din Africa sub-sahariană are o probabilitate de 130 de ori mai mare să moară din cauze care țin de sarcină sau de naștere decât o femeie din Europa sau America de Nord. Serviciile de îngrijire pre și post natală și de asistență calificată la naștere sunt departe de a fi accesibile tuturor femeilor din statele cu venituri mici și medii, expunându-le riscului decesului și dizabilităților.
Milioane de copii și familiile lor se confruntă cu o stare precară a sănătății fizice și mintale în urma dezastrelor umanitare recente din Afghanistan, Etiopia, Pakistan, Somalia, Ucraina și Yemen. În 2021, un număr record de 89,3 milioane de persoane din întreaga lume au fost alungate din propriile case de război, violență, persecuție și abuzuri asupra drepturilor omului.
Raportul face apel către comunitatea globală pentru a corecta această traiectorie devastatoare și pentru a respecta promisiunile făcute femeilor, copiilor și adolescenților în enunțul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.
Același raport recomandă în mod special statelor să continue investițiile în servicii de sănătate, pentru a aborda toate crizele și precaritatea alimentară și pentru a împuternici femeile și tinerii din întreaga lume.
Aproape trei sferturi dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani din 92 de țări care au date disponibile nu reușesc să dobândească competențele necesare angajării, potrivit unui nou raport publicat de Comisia pentru educație și UNICEF.
Datele relevă un nivel scăzut al competențelor în rândul copiilor și al tinerilor din toate grupele de vârstă, tinerii din țările cu venituri mici având cele mai reduse șanse de a deține competențele de care au nevoie pentru a se dezvolta, mai ales în ceea ce privește oportunitățile profesionale viitoare, un loc de muncă decent și antreprenoriatul.
„O generație de copii și tineri inspirați și competenți este esențială pentru prosperitatea, progresul și succesul societăților și economiilor. Cu toate acestea, sistemele de învățământ sunt un eșec pentru majoritatea copiilor și tinerilor din lumea întreagă, care ajung să fie needucați, lipsiți de inspirație și de competențe – o combinație ce duce la lipsa productivității.Pentru a face față acestei crize, sunt necesare investiții urgente în soluții rentabile și testate care să permită accelerarea procesului de învățare și de dezvoltare a competențelor în cazul generației actuale și al generațiilor viitoare”, a afirmat Robert Jenkins, director pentru educație în cadrul UNICEF.
Cu un procent ridicat al tinerilor aflați în afara sistemului de învățământ și cu un nivel scăzut al competențelor dobândite în învățământul secundar, țările din întreaga lume se confruntă cu o criză a competențelor, majoritatea tinerilor nefiind pregătiți pentru actuala piață a muncii, se arată în raport.
Disparitățile profunde înregistrate între țări și în rândul celor care provin din cele mai sărace comunități sporesc inegalitățile. Potrivit raportului, în cel puțin una din trei țări cu venituri mici care au date disponibile, peste 85% dintre tineri nu reușesc să dobândească competențe digitale și profesionale în timpul învățământului secundar.
„Pentru a oferi tinerilor cele mai mari șanse de a reuși și de a recupera carențele școlare generate de pandemie, trebuie să îi sprijinim într-un mod holistic. Dar nu putem recupera ceva ce nu măsurăm. Trebuie să știm în ce punct se află copiii și tinerii în ceea ce privește dezvoltarea competențelor de care au nevoie și să le monitorizăm progresele. Acesta este motivul pentru care Comisia pentru educație, UNICEF și partenerii săi încearcă să elimine principalele lipsuri în materie de date, inclusiv prin lansarea Contorului mondial al competențelor care contribuie la urmărirea progreselor și la creșterea gradului de conștientizare a competențelor dobândite de tinerii din întreaga lume, astfel încât să putem lua măsuri urgente pentru a ajuta această generație să prospere pe viitor„, a declarat Liesbet Steer, director executiv al Comisiei pentru educație.
Datele din 77 de țări arată că mai puțin de trei sferturi dintre copiii cu vârste cuprinse între trei și cinci ani au un parcurs corespunzător în cel puțin trei din cele patru domenii ale alfabetizării – competențe de scris, citit și socotit, abilități fizice, abilități socioemoționale și abilități de învățare. În preajma vârstei de 10 ani, majoritatea copiilor din țările cu venituri mici și medii nu sunt capabili să citească și să înțeleagă un text simplu. Aceste abilități sunt fundamentale pentru învățarea și dezvoltarea ulterioară a competențelor, se arată în raport.
Competențele fundamentale de scris, citit și socotit, competențele transferabile, inclusiv abilitățile de viață și cele socioemoționale, competențele digitale, care permit unei persoane să utilizeze și să înțeleagă tehnologia, competențele profesionale, care sprijină tranziția către piața muncii, și competențele antreprenoriale sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor. Aceste competențe sunt importante și pentru dezvoltarea societăților și a economiilor.
Datele referitoare la România din Contorul mondial al competențelor arată că 1.038.197 (48,2%) din 2.152.418 de tineri cu vârsta între 15 și 24 de ani nu au competențe de nivelul învățământului secundar. De asemenea, 791.945 de tineri între 15 și 24 de ani – sau 36,8% din totalul acestora – nu au competențe digitale.
UNICEF și Comisia pentru educație îndeamnă guvernele să ofere o educație de calitate fiecărui copil și să elimine barierele care îl expun riscului de abandon școlar, să evalueze nivelul școlar al copiilor și să ofere cursuri remediale adaptate pentru a-i aduce la zi, să acorde prioritate competențelor fundamentale care să ofere o bază solidă pentru învățarea pe tot parcursul vieții și să sprijine sănătatea psihosocială și bunăstarea prin acordarea de sprijin holistic. Raportul subliniază necesitatea unor date mai ample privind deficitul de competențe în rândul copiilor și tinerilor din toate grupele de vârstă.
Între 2005 și 2020, Organizația Națiunilor Unite a verificat peste 266.000 de încălcări grave ale drepturilor copiilor comise de părțile implicate în peste 30 de situații de conflict din Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină, a transmis azi UNICEF într-un nou raport.
Aceste cifre sunt doar o mică parte din încălcările presupuse a fi fost comise, devreme ce, printre altele, constrângerile legate de securitate și rușinea, durerea și teama copilului și a familiei supraviețuitoare împiedică deseori raportarea, documentarea și verificarea încălcărilor grave ale drepturilor copiilor care trăiesc în contexte de conflict armat.
Raportul – 25 de ani de copii și conflict armat: Acțiuni pentru a proteja copiii în situație de război – a arătat că între 2005 și 2020:
peste 104.100 de copiii au fost identificați ca fiind uciși sau mutilați în situații de conflict armat;
peste 93.000 de copii au fost recrutați și folosiți de părțile implicate în război;
cel puțin 25.700 de copii au fost răpiți de părțile implicate în conflict;
părțile implicate în conflict au violat, au căsătorit forțat, au exploatat sexual și au comis alte forme de violență sexuală împotriva a cel puțin 14.200 de copii.
Organizația Națiunilor Unite a verificat peste 13.900 de incidente de atacuri în școli și spitale și a verificat nu mai puțin de 14.900 de incidente de refuz al accesului la ajutor umanitar pentru copii din 2005.
„Acest raport prezintă în termeni cât se poate de sumbri eșecul lumii de a-și proteja copiii de cele mai grave încălcări ale drepturilor acestora în situații de conflict armat”, a spus Catherine Russell, directorul executiv UNICEF.
„Încălcările grave sunt devastatoare pentru copii, familii și comunități și lovesc baza societății, îngreunând restabilirea și menținerea păcii, securității și stabilității. Trebuie să refuzăm acceptarea încălcărilor drepturilor copiilor ca pe un dat al războiului”.
Pe baza datelor colectate timp de șaisprezece ani în Raportul anual privind copiii și conflictul armat al Secretarului General, raportul ilustrează impactul conflictelor armate asupra copiilor, prin prezentarea tendințelor privind încălcările drepturilor copiilor în lume și de-a lungul timpului.
Raportul examinează felul în care informațiile privind modelele documentate de încălcări grave ale drepturilor copiilor sunt folosite pentru a răspunde la nevoile copiilor și cum cooperarea cu părțile implicate în conflict, atât actorii statali cât și cei non-statali, conduce la încetarea și prevenirea încălcărilor grave.
Numărul anual de cazuri de încălcare a drepturilor copiilor verificate a crescut din 2005, depășind 20.000 într-un an pentru prima dată în 2014 și ajungând la 26.425 în 2020. Între 2016 și 2020, numărul zilnic global de încălcări verificate a ajuns la un număr alarmant de 71 de cazuri.
Numărul crescut de încălcări ale drepturilor copiilor observate în ultimii ani evidențiază impactul dramatic asupra copiilor pe care le au conflictul armat și crizele privind protecția copiilor din ce în ce mai complexe și prelungite.
Raportul notează că mulți copii suferă în urma încălcărilor multiple ale drepturilor lor, sporindu-le astfel vulnerabilitatea. De exemplu, răpirea este deseori combinată cu sau duce la alte încălcări, în special recrutarea și folosirea violenței sexuale. Copiii, în special fetele, care au fost răpite și/sau asociate cu părți aflate în conflict sunt expuse unui risc crescut de violență sexuală, inclusiv viol, exploatare sexuală și căsătorie forțată.
Raportul arată că acte grave de violență împotriva copiilor au fost comise de toate părțile implicate în conflict, atât statale cât și non-statale. Între 2012 și 2020, actori statali, inclusiv forțele și coalițiile naționale și internaționale au fost responsabile de cel puțin 26% dintre toate actele de violență. În comparație, actorii non-statali au reprezentat aproximativ 58% dintre toate actele comise verificate, subliniind importanța cooperării cu toate părțile implicate în conflict, inclusiv actori non-statali, pentru a putea opri și preveni actele de violență împotriva copiilor.
Pentru a spori responsabilitatea, părțile implicate în conflict enumerate în raportul anual al Secretarului general privind copiii și conflictele armate dezvoltă și implementează planuri de acțiuni specifice, concrete, precum și acțiuni de realizat într-un termen precis pentru a stabili măsuri sustenabile care să protejeze copiii împotriva impactului războiului.
Între 2005 și 2021, părțile implicate în 17 situații de conflict au semnat 37 de planuri de acțiune. Circa 70% dintre planurile de acțiune au fost semnate de actori nestatali, iar celelalte 30% de state. Raportul prezintă mai multe exemple, evidențiind valoarea și efectul crucial pe care planurile de acțiune le au prin faptul că determină schimbări în bine pentru copii, atât pe termen imediat, cât și pe termen lung.
Numărul din ce în ce mai mare de actori armați nestatali, dezvoltarea și utilizarea unor noi mijloace și metode de purtare a războiului, utilizarea dispozitivelor explozive improvizate și a altor arme explozive, în special în zone populate, sunt doar câțiva din multitudinea de factori care contribuie la apariția unor provocări fără precedent la adresa protecției copiilor în situații de conflict armat.
De asemenea raportul a constatat și că:
Copiii din familii mai sărace și copiii cu statut sau caracteristici specifice, printre care se numără copii refugiați, strămutați intern și indigeni, dar nu numai, continuă să fie expuși unor riscuri sporite de a li se încălca grav drepturile.
Datele disponibile defalcate pe sexe arată că situațiile confirmate de încălcare gravă a drepturilor au afectat predominant băieții. De exemplu, în 2020, băieții au reprezentat 73% din totalul victimelor copii, vasta majoritate fiind victime ale recrutării și exploatării (85% băieți), răpirii (76% băieți) uciderii și mutilării (70% băieți). Prin comparație, fetele au reprezentat o pătrime (26%) din totalul victimelor copii, dintre care 98% fiind supuse violului și altor forme grave de violență sexuală.
Între 2016 și 2020, 82% dintre cazurile confirmate în care copiii au fost uciși sau răniți – sau aproximativ 41.900 de copii – au avut loc în cinci situații: Afganistan (30%), Israel și Statul Palestina (14%), Siria (13%), Yemen (13%) și Somalia (9%).
Utilizarea armelor explozive, în special în zone populate, și a celor cu efect pe suprafețe mari reprezintă o amenințare persistentă la adresa copiilor și familiilor acestora. Doar în 2020, 47% din totalul copiilor uciși și mutilați, adică peste 3.900 de copii, au fost victime ale armelor explozive și reziduurilor explozive ale războaielor.
Noțiunea „copii cu statut sau caracteristici specifice” cuprinde printre alții, copii cu dizabilități, copii refugiați și strămutați intern, copii din grupuri religioase sau etnice minoritare, copii care nu se identifică binar ca gen și copii de diverse orientări sexuale.
Există insuficiente date defalcate pe sexe pentru a examina tendințele în timp. Doar datele pentru 2019 și 2020 oferă informații suficiente.
Este important de remarcat că sporirea în timp a numărului de cazuri de încălcări ale drepturilor copiilor confirmate evidențiază faptul că mecanismul de monitorizare și raportare s-a consolidat din ce în ce mai mult de-a lungul anilor.
Elaborarea ghidurilor privind monitorizarea și raportarea, cursurile și activitățile de dezvoltare a capacității desfășurate de ONU și de partenerii săi privind documentarea încălcărilor grave ale drepturilor, precum și campaniile de conștientizare în rândul familiilor și comunităților privind riscurile la care sunt expuși copiii, au contribuit la consolidarea mecanismului și au permis culegerea mai multor informații referitoare la cazurile de încălcare gravă a drepturilor copiilor.
Deși a crescut în timp, capacitatea generală a ONU de a documenta și verifica incidentele care implică abuzuri grave a fluctuat de la an la an, de la situație la situație și de la un abuz la altul. În acest context și pe baza informațiilor de mai sus, comparațiile directe între situații, ani sau forme de abuz trebuie realizate cu rezervă.
„UNICEF și partenerii noștri sunt hotărâți să își continue activitatea menită să prevină încălcările grave ale drepturilor copiilor”, a spus Russell.
„Întrucât mai mulți copii sunt în prezent afectați de conflicte, violență și crize decât oricând de la al Doilea Război Mondial, aceste demersuri nu au fost niciodată mai urgente”.
Recomandările raportului, având la bază dovezile și analizele prezentate, urmăresc să mobilizeze toate părțile interesate, inclusiv părți în conflicte, state și membri ai Consiliului de Securitate al ONU, pentru a proteja efectiv și sustenabil copiii și pentru a accelera acțiunile la nivel local, național, regional și global.
Pe lângă apelul adresat părților în conflict și statelor de a își respecta obligațiile asumate în contextul dreptului internațional umanitar și drepturilor omului, raportul cuprinde recomandări cu privire la:
modalități prin care să se ofere copiilor afectați de conflict servicii de îngrijire și intervenție adecvate;
modalități de îmbunătățire a defalcării și analizării datelor, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de reacție și prevenție;
modalități de sprijinire a Grupurilor Operative naționale pentru Monitorizare și Raportare pentru a accelera acțiunile și a îmbunătăți relațiile dintre acestea și guverne;
modalități de îmbunătățire a relațiilor cu părțile în conflict, cu scopul de a elabora planuri de acțiune și de a proteja sustenabil copiii.
Supraconsumul celor mai bogate țări distruge mediul în care trăiesc copiii lumii!
Publicat de Andra Radu,
26 mai 2022, 12:00 / actualizat: 26 mai 2022, 13:01
Majoritatea statelor bogate creează un mediu nesănătos, periculos și nociv pentru copiii din întreaga lume, potrivit ultimului raport de bilanț publicat astăzi de Biroul de Cercetare al UNICEF – Innocenti.
Al 17-lea raport de bilanț Innocenti: locuri și spații compară modul în care 39 de țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și ale Uniunii Europene (UE) reușesc să asigure un mediu sănătos copiilor. Raportul prezintă indicatori precum expunerea la poluanți nocivi, inclusiv la aer toxic, pesticide, umezeală și plumb, accesul la lumină, spații verzi și drumuri sigure, dar și modul în care contribuie aceste țări la criza climatică, la consumarea resurselor și la dispersarea deșeurilor electronice.
Potrivit raportului, dacă fiecare persoană din lume ar consuma resurse în ritmul cetățenilor din statele OCDE și UE, ar fi nevoie de echivalentul a 3,3 Terre pentru a face față nivelului de consum. Dacă fiecare persoană din lume ar consuma resurse în ritmul cetățenilor din Canada, Luxemburg și Statele Unite ale Americii, ar fi nevoie de cel puțin cinci Terre.
Spania, Irlanda și Portugalia se află în fruntea clasamentului general, însă niciuna dintre țările membre ale OCDE și UE nu reușește să asigure un mediu sănătos pentru toți copiii din perspectiva tuturor indicatorilor. Unele dintre cele mai bogate țări, inclusiv Australia, Belgia, Canada și Statele Unite ale Americii, au un impact semnificativ și extins asupra mediului înconjurător la nivel mondial – impact măsurat în funcție de emisiile de CO2, de deșeurile electronice și de consumul de resurse pe cap de locuitor – și ocupă poziții codașe în ceea ce privește crearea unui mediu sănătos pentru copii în interiorul granițelor lor. În schimb, cele mai puțin înstărite state membre ale OCDE și UE din America Latină și Europa au un impact mult mai redus la nivel mondial.
„Pe lângă faptul că nu reușesc să creeze un mediu sănătos pentru copii în interiorul granițelor lor, majoritatea țărilor înstărite contribuie și la distrugerea mediului în care trăiesc copiii din alte părți ale lumii”, a afirmat Gunilla Olsson, directorul Biroului de Cercetare al UNICEF – Innocenti. „Vedem uneori țări care asigură un mediu destul de sănătos copiilor de pe teritoriul lor, dar care sunt printre cele mai poluante state, distrugând mediul în care trăiesc copiii din afara granițelor lor”.
Raportul prezintă și alte constatări:
• Peste 20 de milioane de copii care trăiesc în țările din această categorie au un nivel ridicat de plumb în sânge. Plumbul este una dintre cele mai periculoase substanțe toxice întâlnite în mediu.
• Finlanda, Islanda și Norvegia ocupă primele trei poziții în ceea ce privește crearea unui mediu sănătos pentru copiii lor, dar se află printre ultimele țări în clasamentul mondial, cu o rată ridicată a emisiilor, a deșeurilor electronice și a consumului.
• În Islanda, Letonia, Portugalia și Regatul Unit, unu din cinci copii este expus umezelii și mucegaiului în propria locuință; iar în Cipru, Ungaria și Turcia, peste unu din patru copii se află în această situație.
• Mulți copii respiră aer toxic atât în exterior, cât și interiorul casei lor. Mexicul se confruntă cu cea mai mare scădere a numărului de ani de viață sănătoasă din cauza poluării aerului, mai precis 3,7 ani la 1.000 de copii, în timp ce Finlanda și Japonia înregistrează cea mai mică scădere, adică 0,2 ani.
• În Belgia, Republica Cehă, Israel, Olanda, Polonia și Elveția, peste unu din 12 copii este expus unui nivel ridicat de poluare cu pesticide. Poluarea cu pesticide a fost asociată cu cancerul, inclusiv cu apariția cazurilor de leucemie la copii, și poate afecta sistemul nervos, sistemul cardiovascular, sistemul digestiv, sistemul reproductiv, sistemul endocrin, sistemul sangvin și sistemul imunitar al copilului.
România se află pe ultima poziție în raportul Innocenti – locul 39 – atât în ceea ce privește dimensiunea „Lumea copilului” (care include indicatori precum poluarea aerului și a apei, intoxicația cu plumb), cât și în privința dimensiunii „Lumea din jurul copilului” (include indicatori precum supraaglomerarea, spațiul verde urban, siguranța rutieră), dar se găsește pe locul 2 la dimensiunea „Lumea în general” (ex: generarea de deșeuri electronice, generarea de CO2 în urma consumului). Acest lucru înseamnă că, deși condițiile de trai ale copiilor au deficiențe, țara este printre cele mai puțin responsabile pentru distrugerea mediului înconjurător în general.
Constatări-cheie privind România:
din cauza poluării aerului, aproximativ 2 ani de viață sănătoasă se pierd la 1.000 de copii (valoare ridicată a indicatorului);
poluarea apei cauzează pierderea a 1.9 ani de viață sănătoasă la 1.000 de copii (valoare ridicată);
circa 10% dintre copii au un nivel crescut de plumb în sânge (valoare ridicată);
29% dintre copii trăiesc în locuințe supraaglomerate (valoare ridicată);
aproximativ 2,3 ani de viață sănătoasă se pierd la 1.000 de copiii cu vârsta între 0-14 ani, din cauza accidentelor rutiere (valoare ridicată);
93% dintre adolescenții de 15 ani au propriul pupitru și un spațiul liniștit de studiu;
dacă toate țările din lume ar consuma resurse la același nivel cu al României, ar fi necesare 2,1 Terre pentru a acoperi acest consum (valoare relativ scăzută pentru grupul de țări analizate);
o persoană generează în medie 11,4 kg de deșeuri electronice anual (valoare scăzută);
doar 61% din tinerii de 15 ani sunt conștienți de schimbările climatice;
circa 29% dintre tinerii de 15 ani sunt implicați în susținerea măsurilor de protecție a mediului.
UNICEF pledează pentru următoarele măsuri în vederea protejării și îmbunătățirii mediului în care trăiesc copiii:
1. Autoritățile naționale, regionale și locale trebuie să aducă îmbunătățiri imediate mediului în care trăiesc copiii, prin reducerea deșeurilor, a poluării aerului și a poluării apei și prin asigurarea unor locuințe și cartiere de calitate.
2. Ameliorarea mediului în care trăiesc copiii cei mai vulnerabili. De obicei, copiii din familii sărace sunt mai expuși riscurilor ecologice decât copiii din familii înstărite. Acest lucru agravează și amplifică dezavantajele și inechitățile existente.
3. Asigurarea unor politici de mediu adaptate la nevoile copiilor. Guvernele și responsabilii de politici ar trebui să se asigure că procesul decizional reflectă nevoile copiilor. Adulții care iau decizii la orice nivel, de la părinți până la politicieni, trebuie să asculte și să țină cont de părerile copiilor atunci când adoptă politici care afectează în mod disproporționat generațiile viitoare.
4. Implicarea copiilor ca principalii actori ai viitorului: cu toate că problemele ecologice din prezent îi vor afecta cel mai mult, copiii sunt cel mai puțin în măsură să influențeze cursul evenimentelor. Adulții care iau decizii la orice nivel, de la părinți până la politicieni, trebuie să asculte și să țină cont de părerile copiilor atunci când adoptă politici care afectează în mod disproporționat generațiile viitoare.
5. Guvernele și companiile ar trebui să adopte în prezent o serie de măsuri eficiente pentru a-și respecta angajamentele pe care și le-au asumat cu scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050. De asemenea, adaptarea la schimbările climatice ar trebui să se numere printre acțiunile prioritare ale guvernelor și comunității internaționale în diferite sectoare, de la educație până la infrastructură.
„Avem datoria față de noi înșine și față de generațiile viitoare să creăm locuri și spații mai bune, care să le permită copiilor să se dezvolte”, a declarat Olsson. „Creșterea cantității de deșeuri, poluanții nocivi și epuizarea resurselor naturale afectează sănătatea fizică și mintală a copiilor noștri și amenință sustenabilitatea planetei noastre. Trebuie să adoptăm politici și practici care să protejeze mediul natural de care depind cel mai mult copiii și tinerii”.
Numărul copiilor care suferă de emaciere severă era în creștere înainte ca războiul din Ucraina să arunce lumea într-o criză alimentară mondială vertiginoasă, iar situația se înrăutățește, a avertizat UNICEF într-o nou raport privind situația copiilor.
Raportul publicat azi, Severe wasting:An overlooked child survival emergency (Emacierea severă: O urgență ignorată privind supraviețuirea copiilor) arată că, pe lângă nivelurile în creștere de emaciere severă în rândul copiilor și a costurilor ridicate ale tratamentului vital, și finanțarea globală menită să salveze viețile copiilor care suferă de emaciere este amenințată.
„Chiar și înainte ca războiul din Ucraina să pună presiune asupra securității alimentare în întreaga lume, conflictele, șocurile climatice și pandemia de COVID-19 afectau capacitatea familiilor de a-și hrăni copii. Lumea se află într-un pericol iminent de a înregistra, în rândul copiilor, decese și cazuri de emaciere care ar putea fi prevenite”, a spus Catherine Russell, Directorul Executive UNICEF.
În prezent, cel puțin 10 milioane de copii cu emaciere severă – sau doi din trei copii – nu au acces la cel mai eficient tratament împotriva emacierii, alimentele terapeutice gata de utilizare (RUTF).
UNICEF avertizează că o combinație de șocuri globale pentru securitatea alimentară, printre care războiul din Ucraina, economiile care încă se mai luptă să se redreseze în urma pandemiei și condițiile persistente de secetă în unele state provocate de schimbările climatice, creează condițiile pentru o creștere semnificativă a nivelurilor de emaciere severă în toată lumea.
În același timp, costul alimentelor terapeutice gata de utilizare este previzionat a avansa cu 16% în următoarele șase luni din cauza creșterii bruște a costurilor materiei prime, ceea ce poate genera un număr suplimentar de 600.000 de copii fără acces la tratamentul vital, având în vedere nivelurile actuale ale cheltuielilor. De asemenea, se estimează că vor rămâne ridicate costurile transporturilor și livrărilor.
„În fiecare an, pentru milioane de copii, aceste pliculețe cu alimente terapeutice fac diferența dintre viață și moarte. O creștere a prețurilor cu șaisprezece procente poate părea gestionabilă în contextul global al piețelor alimentare, dar la capătul acestui lanț de aprovizionare se află în așteptare disperată un copil subnutrit pentru care mizele nu sunt deloc gestionabile”, a spus Russell.
Emacierea severă, când copii sunt prea slabi pentru înălțimea lor, lucru care conduce la slăbirea sistemului imunitar, este forma de malnutriție cea mai rapidă, vizibilă și care pune în pericol viața. În întreaga lume, cel puțin 13,6 milioane de copii cu vârste sub cinci ani suferă de emaciere severă, ceea ce duce la unu din cinci decese la această categorie de vârstă.
Asia de Sud rămâne „epicentrul” emacierii severe, unde aproximativ unu din 22 de copii suferă de emaciere severă, un număr de două ori mai mare decât cele înregistrate în Africa sub-sahariană. Iar pe întregul mapamond, statele se confruntă cu niveluri nemaiîntâlnite de emaciere severă.
De exemplu, în Afghanistan, estimările arată că 1,1 milioane de copii vor suferi de emaciere severă în acest an, aproape un număr dublu față de cel din 2018. Seceta din regiunea Cornului Africii arată că numărul de copii cu emaciere severă ar putea crește rapid de la 1,7 la 2 milioane, iar în regiunea Sahel se previzionează o creștere de 26% comparativ cu 2018.
Raportul privind situația copiilor arată că inclusiv statele cu o situație relativ stabilă, precum Uganda, au înregistrat o creștere a nivelului emacierii de 40% sau mai mare începând cu 2016, din cauza adâncirii sărăciei și a insecurității alimentare la nivelul gospodăriilor, ceea ce duce la o calitate și la o frecvență inadecvate ale alimentației în rândul copiilor și femeilor însărcinate. Șocurile provocate de schimbările climatice, inclusiv seceta ciclică severă și accesul inadecvat la apă potabilă și servicii de salubritate, contribuie la aceste cifre în creștere.
Raportul avertizează și că ajutorul pentru emaciere rămâne la niveluri joase și se estimează că va scădea brusc în următorii ani, cu speranțe slabe pentru o recuperare care să atingă până în 2028 nivelurile pre-pandemice. Conform unei noi analize, sumele ajutorului internațional folosite pentru a lupta împotriva malnutriției se ridică la doar 2,8% din totalul sectorului medical dedicat Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare (AOD) și 0,2% din totalul cheltuielilor AOD.
Pentru a ajunge la fiecare copil cu un tratament vital împotriva emacierii severe, UNICEF face apel către:
Guverne pentru a spori ajutorul acordat luptei împotriva emacierii cu cel puțin 59% mai mult decât nivelul AOD din 2019 pentru a ajunge la toți copiii care necesită tratament din 23 de state aflate în nevoie.
State pentru a include tratamentul împotriva emacierii infantile în schemele de finanțare pe termen lung pentru sănătate și dezvoltare, astfel încât toți copiii să beneficieze de programe de tratament, nu doar cei din contexte de criză umanitară
Asigurarea unor alocări bugetare pentru a aborda criza mondială a foametei, inclusiv alocări specifice dedicate intervențiilor alimentare terapeutice pentru abordarea imediată a nevoilor copiilor care suferă de emaciere severă.
Donatori și organizațiile societății civile pentru a acorda prioritate finanțării programelor împotriva emacierii, pentru a asigura un ecosistem de sprijin divers, în creștere și viabil.
„Suferința unui copil cauzată de emacierea severă nu își găsește justificare, în condițiile în care avem capacitatea de a preveni această situație. Dar avem la dispoziție un scurt răgaz prețios pentru a reactiva eforturile internaționale pentru prevenirea, identificarea și tratarea malnutriției înainte ca situația precară să se înrăutățească mult mai mult”, a spus Russell.
În vreme ce pandemia de COVID-19 intră în al treilea an, 23 de țări – în care trăiesc aproximativ 405 milioane de elevi – nu au deschis încă școlile complet, mulți elevi fiind la risc de abandon școlar, potrivit unui nou raport UNICEF lansat azi.
Raportul „Are children really learning?” [Învață copiii cu adevărat?] prezintă date la nivel de țară cu privire la impactul pandemiei de COVID-19 și a închiderii școlilor asupra copiilor, precum și o analiză actualizată a stării educaționale a copiilor înainte de pandemie. Acesta subliniază că 147 de milioane de copii au pierdut mai mult de jumătate din orele de educație în clasă în ultimii doi ani. Aceasta înseamnă două trilioane de ore de învățare cu prezență fizică pierdute la nivel global.
„Când copiii nu au posibilitatea să interacționeze direct cu profesorii și colegii, educația lor are de suferit. Atunci când nu au deloc posibilitatea să interacționeze cu profesorii și colegii, pierderile lor de învățare pot deveni permanente”, a declarat Catherine Russell, Director Executiv UNICEF. „Această inegalitate în creștere în accesul la învățare înseamnă că educația riscă să devină cel mai mare factor de divizare, nu cel mai mare factor de egalitate de șanse. Când lumea nu poate să-și educe copiii, toți suferim”.
În plus față de datele privind pierderile de învățare, raportul conține date noi care arată că mulți copii nu s-au întors la școală atunci când sălile lor de clasă s-au redeschis. Datele din Liberia arată că 43% dintre elevii din școlile publice nu au revenit în clasă când școlile s-au redeschis în decembrie 2020. Numărul copiilor neșcolarizați din Africa de Sud s-a triplat de la 250.000 la 750.000 între martie 2020 și iulie 2021.
În Uganda, aproximativ unu din zece școlari nu s-a prezentat la școală în ianuarie 2022, după ce școlile au fost închise timp de doi ani. În Malawi, rata abandonului școlar în rândul fetelor din învățământul secundar a crescut cu 48%, de la 6,4% la 9,5% între 2020 și 2021. În Kenya, un sondaj efectuat pe 4.000 de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani a constatat că 16% dintre fete și 8% dintre băieți nu au revenit în clase când școlile s-au redeschis.
Copiii neșcolarizați sunt printre cei mai vulnerabili și marginalizați copii din societate. Ei au cea mai mare probabilitate de a nu ști să citească, să scrie sau să cunoască aritmetică de bază și sunt separați de plasa de siguranță pe care o oferă școlile, ceea ce îi expune la un risc crescut de exploatare și la o viață întreagă de sărăcie și precaritate.
Raportul evidențiază că, în timp ce copiii neșcolarizați au cele mai mari pierderi, datele pre-pandemice din 32 de țări și teritorii arată un nivel de învățare extrem de slab, o situație care probabil a fost exacerbată de amploarea pierderilor de învățare din cauza pandemiei. În țările analizate, ritmul actual de învățare este atât de lent încât ar fi nevoie de șapte ani pentru ca majoritatea școlarilor să deprindă abilități de bază de citire care ar fi trebuit să fie înțelese în doi ani și de 11 ani pentru a deprinde abilități de calcul de bază.
În multe situații, nu există nicio garanție că școlarii au învățat elementele de bază. În cele 32 de țări și teritorii examinate, un sfert dintre școlari de clasa a VIII-a – în jur de 14 ani – nu aveau abilități de bază de citire și mai mult de jumătate nu aveau abilități de calcul așteptate de la un elev de clasa a II-a, de aproximativ șapte ani.
„Chiar și înainte de pandemie, cei mai marginalizați copii erau lăsați în urmă. Pe măsură ce pandemia intră în al treilea an, nu ne putem permite să revenim la <normal>. Avem nevoie de o nouă normalitate: aducerea copiilor în sălile de clasă, evaluarea situației lor educaționale, oferindu-le sprijinul intensiv de care au nevoie pentru a recupera ceea ce au pierdut și asigurarea că profesorii au resursele de formare și de învățare de care au nevoie. Având în vedere miza, este minimul pe care îl putem face”, a spus Russell.
Cel puțin două treimi dintre gospodăriile cu copii au înregistrat o scădere a veniturilor de la declanșarea pandemiei de COVID-19 în urmă cu doi ani, potrivit unui nou raport publicat astăzi de UNICEF și Banca Mondială.
Raportul Impact of COVID-19 on the welfare of households with children [Impactul COVID-19 asupra bunăstării gospodăriilor cu copii]– care prezintă rezultatele obținute pe baza datelor din 35 de țări – relevă faptul că gospodăriile cu trei sau mai mulți copii au fost cele mai afectate de pierderea veniturilor, peste trei sferturi dintre acestea confruntându-se cu o diminuare a veniturilor, în comparație cu 68% dintre gospodăriile cu unu sau doi copii.
Raportul menționează și faptul că, din cauza pierderii veniturilor, adulții din una din patru gospodării cu copii nu au avut ce mânca o zi întreagă sau chiar mai mult. Adulții din aproape jumătate dintre gospodăriile cu copii au declarat că renunță la o masă din lipsă de bani. Potrivit raportului, aproximativ un sfert dintre adulții din gospodăriile cu sau fără copii au afirmat că nu mai lucrează de când a început pandemia.
„Progresele modeste înregistrate în ultimii ani în ceea ce privește reducerea sărăciei infantile riscă să fie anulate în toate părțile lumii. Familiile au înregistrat pierderi uluitoare. Anul trecut inflația a atins cel mai ridicat nivel din ultimii ani, iar peste două treimi dintre gospodăriile cu copii au obținut venituri mai mici. Familiile nu au suficienți bani pentru alimente sau servicii medicale esențiale. Nu își permit o casă. Este o situație cumplită, iar gospodăriile cele mai sărace se afundă și mai mult în sărăcie”, a afirmat Sanjay Wijesekera, directorul Grupului de Programe din cadrul UNICEF.
Conform raportului, copiii sunt privați de lucruri esențiale. Copiii din 40% dintre gospodării nu au fost implicați în nicio activitate educațională pe perioada închiderii școlilor. Având în vedere că datele sunt compilate la nivel de gospodărie, este posibil ca rata reală a participării să fie chiar mai mică la nivel individual, mai ales în cazul copiilor care provin din gospodării cu trei sau mai mulți copii.
„Întreruperea educației și a serviciilor medicale adresate copiilor, alături de cheltuielile medicale enorme pe care trebuie să le acopere din propriul buzunar peste un miliard de persoane, ar putea frâna dezvoltarea capitalului uman și atingerea nivelului de educație, sănătate și bunăstare de care au nevoie oamenii pentru a deveni membri productivi ai societății”, a declarat Carolina Sánchez-Páramo, director global pe probleme de sărăcie și echitate în cadrul Băncii Mondiale. „Aceasta ar putea duce la creșterea inegalității în cazul generațiilor viitoare, scăzând șansele ca acești copii să ducă un trai mai bun decât părinții sau bunicii lor”.
Deși gospodăriile cu trei sau mai mulți copii au fost cele mai afectate de pierderea veniturilor, acestea au beneficiat cel mai mult de ajutorul statului, 25% dintre ele accesând acest tip de sprijin, în comparație cu 10% dintre gospodăriile fără copii. Raportul notează faptul că acest lucru a contribuit la reducerea impactului negativ al crizei asupra gospodăriilor care au beneficiat de sprijin.
Raportul menționează că, înainte de COVID-19, unu din șase copii din lumea întreagă– adică 356 de milioane – s-au confruntat cu sărăcie extremă, membrii gospodăriei lor trebuind să supraviețuiască cu mai puțin de 1,90 de dolari pe zi. Peste 40% dintre copii trăiau în sărăcie moderată. Iar aproape un miliard de copii trăiau în sărăcie multidimensională în țările aflate în curs de dezvoltare, această cifră crescând cu 10% în urma pandemiei.
UNICEF și Banca Mondială fac apel la extinderea rapidă a sistemelor de protecție socială adresate copiilor și familiilor acestora. Acordarea de sprijin, inclusiv prin transferuri financiare și universalizarea alocației pentru copii, reprezintă o investiție importantă ce poate ajuta familiile să facă față dificultăților economice și să se pregătească pentru șocurile viitoare.
De la debutul pandemiei, peste 200 de țări sau teritorii au introdus mii de măsuri de protecție socială, iar Banca Mondială a acordat statelor aproximativ 12,5 miliarde de dolari pentru implementarea acestor măsuri, ajutând aproape un miliard de persoane la nivel mondial.
Peste jumătate dintre părinții și femeile însărcinate (51%) intervievate pentru un nou raport al OMS/UNICEF declară că au fost ținta campaniilor de marketing realizate de companiile producătoare de formule de lapte, majoritatea lor reprezentând o încălcare a standardelor internaționale privind practicile de hrănire a sugarilor.
Raportul, How marketing of formula milk influences our decisions on infant feeding[Cum ne influențează promovarea formulelor de lapte deciziile privind modul de hrănire a sugarilor], are la bază o serie de interviuri cu părinți, femei însărcinate și cadre medicale din opt țări. Acesta dezvăluie strategiile de marketing lipsite de etică pe care le adoptă în mod sistematic companiile producătoare de formule de lapte – o industrie a cărei valoare ajunge în prezent la incredibila cifră de 55 de miliarde de dolari – pentru a influența deciziile părinților referitoare la modul de hrănire a sugarilor.
Raportul relevă tehnicile de marketing ale acestei industrii, care includ publicitatea țintită, nereglementată și invazivă realizată în mediul online; sponsorizarea rețelelor ce oferă consiliere și a liniilor de asistență telefonică; promoțiile și cadourile gratuite; influențarea formării profesionale a cadrelor medicale și a recomandărilor acestora. Mesajele pe care le primesc părinții și cadrele medicale sunt adesea înșelătoare, nevalidate științific și contrare Codului internațional de marketing al înlocuitorilor laptelui matern (Codul) – un acord de referință în domeniul sănătății publice, adoptat de Adunarea Mondială a Sănătății în 1981 pentru a proteja mamele împotriva tacticilor de marketing agresive adoptate de industria produselor destinate hrănirii bebelușilor.
„Acest raport arată foarte clar faptul că formulele de lapte sunt promovate în continuare la scară largă, prin metode înșelătoare și agresive, ceea ce este inacceptabil”, a declarat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, Directorul General al OMS. „Trebuie adoptate și aplicate de urgență reglementări împotriva marketingului abuziv pentru a proteja sănătatea copiilor”.
Potrivit raportului – în scopul căruia au fost chestionați 8.500 de părinți și femei însărcinate și 300 de cadre medicale din diferite orașe situate în Africa de Sud, Bangladesh, China, Maroc, Mexic, Nigeria, Regatul Unit și Vietnam – 84% dintre femeile intervievate în Regatul Unit, 92% dintre femeile intervievate în Vietnam și 97% dintre femeile intervievate în China sunt expuse marketingului formulelor de lapte, crescând astfel șansele ca acestea să aleagă formulele de lapte pentru hrănirea copiilor lor.
„Mesajele false și înșelătoare referitoare la hrănirea cu formulele de lapte reprezintă o barieră importantă pentru alăptare, care știm că este cea mai potrivită opțiune pentru bebeluși și mame”, a afirmat Directorul Executiv al UNICEF Catherine Russell. „Avem nevoie de politici, legi și investiții solide în domeniul alăptării pentru a proteja femeile împotriva practicilor de marketing lipsite de etică și pentru a le asigura accesul la informațiile și la sprijinul de care au nevoie pentru a-și crește familiile”.
Femeile din toate țările incluse în sondaj și-au exprimat dorința de a alăpta exclusiv, procentul acestora fiind cuprins între 49% în Maroc și 98% în Bangladesh. Totuși, raportul arată faptul că fluxul susținut de mesaje promoționale înșelătoare întărește miturile referitoare la alăptare și lapte matern și reduce încrederea femeilor în capacitatea lor de a alăpta cu succes. Printre aceste mituri se numără nevoia de a hrăni copilul cu lapte praf în primele zile de viață, inadecvarea laptelui matern pentru sugari, mitul potrivit căruia anumite ingrediente ale formulelor pentru sugari ajută la dezvoltarea sau creșterea imunității copilului, percepția că laptele praf îi ține pe bebeluși sătui o perioadă mai îndelungată și că, în timp, calitatea laptelui matern scade.
Inițierea alăptării în prima oră de la naștere, urmată de alăptarea exclusivă timp de șase luni și de continuarea alăptării până la vârsta de doi ani sau chiar mai mult, oferă o puternică apărare împotriva tuturor formelor de malnutriție infantilă, inclusiv a subponderabilității și a obezității. De asemenea, alăptarea acționează ca un prim vaccin pentru bebeluși, protejându-i împotriva a numeroase boli comune ale copilăriei. În plus, reduce riscul de diabet, obezitate și anumite forme de cancer în cazul femeilor. Cu toate acestea, la nivel global, doar 44% dintre bebelușii sub șase luni sunt alăptați exclusiv. Rata de alăptare a crescut foarte puțin în ultimele două decenii la nivel mondial, în timp ce vânzările de formule de lapte au crescut de peste două ori în aproximativ același interval.
În mod alarmant, raportul notează faptul că un număr mare de cadre medicale din toate țările au fost abordate de reprezentanții sectorului produselor destinate hrănirii bebelușilor cu scopul de a influența recomandările pe care le fac acestea proaspetelor mămici, prin cadouri promoționale, mostre gratuite, fonduri pentru cercetare, sponsorizarea întâlnirilor, a evenimentelor și a conferințelor și chiar prin comisioane din vânzări, având un impact direct asupra alegerilor pe care le fac părinții cu privire la modul de hrănire a copiilor lor. Peste o treime dintre femeile intervievate au afirmat că un cadru medical le-a recomandat o anumită marcă de formule.
Pentru a răspunde acestor provocări, OMS, UNICEF și partenerii lor îndeamnă guvernele, cadrele medicale și industria produselor destinate hrănirii bebelușilor să pună capăt marketingului abuziv al formulelor de lapte, precum și să aplice și să respecte toate cerințele Codului. Aceasta presupune:
• adoptarea, monitorizarea și aplicarea unor legi care să prevină promovarea formulelor de lapte, în concordanță cu Codul internațional, inclusiv interzicerea companiilor producătoare de a include mențiuni referitoare la nutriție și sănătate;
• investiții în politici și programe care sprijină alăptarea, inclusiv concediu parental plătit corespunzător și în concordanță cu standardele internaționale, și asigurarea unui sprijin eficient pentru alăptare;
• solicitarea unui angajament public din partea industriei cu privire la respectarea în întregime a Codului și a rezoluțiilor adoptate ulterior de către Adunarea Mondială a Sănătății, la nivel global;
• interzicerea ca personalul medical să accepte sponsorizări din partea companiilor care comercializează produse destinate hrănirii sugarilor și copiilor mici sub forma burselor, a premiilor, a fondurilor nerambursabile, a întâlnirilor sau a evenimentelor.
COVID-19 afectează copiii la o scară fără precedent, provocând cea mai mare criză resimțită de copii pe care a cunoscut-o UNICEF în toată activitatea sa de 75 de ani, afirmă agenția ONU dedicată copiilor într-un raport publicat astăzi.
Raportul Preventing a lost decade: Urgent action to reverse the devastating impact of COVID-19 on children and young people [Prevenirea unui deceniu pierdut: acțiuni urgente pentru contracararea impactului devastator al COVID-19 asupra copiilor și a tinerilor] prezintă diferitele moduri în care COVID-19 periclitează decenii întregi de progrese realizate în vederea eliminării provocărilor majore cu care se confruntă copiii, precum sărăcia, sănătatea, accesul la educație, nutriția, protecția copilului și bunăstarea mintală.
Documentul avertizează că, la aproape doi ani de la debutul pandemiei, impactul COVID-19 devine tot mai amplu, ceea ce adâncește sărăcia, intensifică inegalitățile și amenință drepturile copilului la un nivel fără precedent.
„De-a lungul întregii noastre activități, UNICEF a contribuit la crearea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru copiii din întreaga lume, obținând rezultate extraordinare pentru milioane de copii”, a declarat Directorul Executiv al UNICEF Henrietta Fore.
„Aceste realizări sunt acum în pericol. Pandemia de COVID-19 este cea mai mare amenințare la adresa progreselor realizate pentru copii în toți cei 75 de ani de activitate. În timp ce numărul copiilor flămânzi, neșcolarizați, abuzați, săraci sau obligați să se căsătorească este în creștere, numărul copiilor care au acces la servicii medicale, vaccinuri, hrană suficientă și servicii esențiale este în scădere. Într-un an în care ar trebui să privim înainte, facem pași înapoi”.
Raportul estimează că alte 100 de milioane de copii trăiesc acum în sărăcie multidimensională din cauza pandemiei, o creștere de 10 procente față de anul 2019.
Aceasta înseamnă aproximativ 1,8 copii pe secundă de la mijlocul lui martie 2020. Mai mult, raportul atenționează că avem o cale lungă de parcurs pentru a recupera terenul pierdut – chiar și cel mai optimist scenariu prevede că va fi nevoie de șapte sau opt ani pentru a ne redresa și a reveni la rata sărăciei infantile de dinaintea COVID-19.
Raportul prezintă și alte dovezi ale regresului, afirmând că numărul copiilor care trăiesc acum în gospodării ce se confruntă cu sărăcie monetară a crescut cu aproximativ 60 de milioane față de situația de dinaintea pandemiei.
În plus, în 2020, peste 23 de milioane de copii au ratat vaccinuri esențiale – o creștere de aproape patru milioane față de 2019 și cel mai mare număr înregistrat în ultimii 11 ani.
Chiar și înaintea pandemiei, la nivel mondial, în jur de un miliard de copii sufereau din cauza a cel puțin unei forme de lipsuri severe, neavând acces la educație, sănătate, locuințe, nutriție, salubritate sau apă.
Numărul lor este în creștere acum, când redresarea inegală accentuează diferențele tot mai profunde dintre copiii înstăriți și cei săraci, cei mai afectați fiind copiii cei mai marginalizați și mai vulnerabili. Raportul notează următoarele:
În punctul maxim al pandemiei, peste 1,5 miliarde de elevi se aflau în afara sistemului de învățământ din cauza închiderii școlilor la nivel național. În plan mondial, aproape 80% dintre cursuri nu s-au putut desfășura cu prezență fizică din cauza închiderii școlilor în primul an de criză.
Tulburările de sănătate mintală afectează peste 13% dintre adolescenții în vârstă de 10–19 ani din întreaga lume. Până în octombrie 2020, pandemia perturbase sau întrerupsese funcționarea serviciilor critice de sănătate mintală în 93% dintre țările lumii.
Până la finalul deceniului, este posibil să aibă loc alte 10 milioane de căsătorii timpurii ca urmare a pandemiei de COVID-19.
Numărul copiilor exploatați prin muncă a crescut până la 160 de milioane la nivel mondial, înregistrându-se o creștere de 8,4 milioane de copii în ultimii patru ani. Alte 9 milioane de copii riscă să devină victime ale exploatării prin muncă până la finele anului 2022 din cauza creșterii nivelului de sărăcie provocate de pandemie.
În punctul maxim al pandemiei, 1,8 miliarde de copii trăiau în 104 țări în care au fost serios perturbate serviciile de prevenire a violenței și de intervenție în caz de violență.
50 de milioane de copii suferă de emaciere, cea mai gravă formă demalnutriție, iar numărul lor s-ar putea să crească cu 9 milioane până în 2022 din cauza impactului pandemiei asupra alimentației copiilor, a serviciilor de nutriție și a practicilor de hrănire.
Pe lângă pandemie, raportul atrage atenția asupra altor amenințări ce pun serios în pericol drepturile copilului. La nivel global, 426 de milioane de copii – aproape unu din cinci – trăiesc în zone în care se întețesc conflictele, având un impact tot mai mare asupra civililor și afectând copiii într-un mod disproporționat.
Femeile și fetele sunt expuse celui mai mare risc de violență sexuală din cauza conflictelor. Nevoile umanitare sunt provocate de conflicte în proporție de 80%. De asemenea, aproximativ un miliard de copii – aproape jumătate dintre copiii lumii – trăiesc în țări ce prezintă un „risc extrem de ridicat” în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice.
În vederea asigurării unui răspuns, a redresării și a reimaginării viitorului fiecărui copil, UNICEF continuă să facă apel la:
realizarea de investiții în protecția socială, capitalul uman și o redresare incluzivă și durabilă;
stoparea pandemiei și neutralizarea regresului alarmant în domeniul sănătății și nutriției copilului,inclusiv prin folosirea rolului vital al UNICEF în distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19;
realizarea unei reconstrucții mai solide, asigurând fiecărui copil o educație de calitate, protecție și sănătate mintală;
dezvoltarea capacității de reziliență pentru o mai bună prevenire, intervenție și protecție a copiilor în situații de criză, inclusiv prin abordări noi ce vizează eliminarea foametei, protejarea copiilor împotriva schimbărilor climatice și reconfigurarea cheltuielilor în caz de dezastru.
„Într-o perioadă caracterizată prin pandemie globală, intensificarea conflictelor și agravarea schimbărilor climatice, este cu atât mai important să dăm întâietate copiilor”, a declarat Fore.
„Ne aflăm la o răscruce de drumuri. În efortul de a ne trasa parcursul comun pentru următorii 75 de ani alături de guverne, donatori și alte organizații, trebuie să punem copiii pe primul loc pe lista investițiilor și pe ultimul loc pe lista restricțiilor financiare. Viitorul nostru depinde de prioritățile pe care le stabilim în prezent”.
Conform unui nou raport al UNICEF, se estimează că, la nivel global, 240 de milioane de copii au dizabilități. Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva majorității măsurilor care vizează bunăstarea acestora, arată raportul.
„Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF.
„De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă”.
Raportul cuprinde date internaționale comparabile din 42 de țări și acoperă peste 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor, de la alimentație și sănătate, la accesul la apă și salubritate, la protecția împotriva violenței și la educație.
Acești indicatori sunt dezagregați pe criteriile: tipul și severitatea dificultății funcționale, sex, situație economică și țară. Raportul evidențiază barierele care stau în calea participării depline a copiilor cu dizabilități în societățile din care fac parte, precum și modul în care aceste bariere se traduc deseori în efecte negative asupra sănătății și vieții sociale.
Comparativ cu cei fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:
o probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie;
o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază;
o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere;
o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută;
o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală;
o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior;
o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți;
o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați;
o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe.
Totuși, modul în care este trăită dizabilitatea diferă foarte mult. Analiza demonstrează că există o gamă de riscuri și de efecte care depinde de tipul dizabilității, de locul unde trăiește copilul și de serviciile la care are acces. Acest fapt subliniază importanța proiectării unor soluții țintite împotriva inechităților.
Accesul la educație este una din temele examinate în raport. Deși există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. Raportul constată că minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijească singuri prezintă cea mai mare probabilitate de a nu fi cuprinși în învățământ, indiferent de nivelul de educație. Rata de cuprindere școlară este mai mică în rândul copiilor cu dizabilități, iar disparitățile devin și mai mari când se ia în calcul și severitatea dizabilității.
„Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație”, a spus Maria Alexandrova, în vârstă de 20 de ani, tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă.
„Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”.
UNICEF lucrează cu partenerii săi la nivel internațional și local pentru a contribui la realizarea drepturilor copiilor cu dizabilități. Toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, trebuie să aibă un cuvânt de spus în problemele care le afectează viața, precum și șansa de a își realiza potențialul și de a își afirma drepturile. UNICEF face apel către guverne:
Să asigure șanse egale copiilor cu dizabilități. Guvernele trebuie să lucreze împreună cu persoanele cu dizabilități în vederea eliminării barierelor fizice, de comunicare și de atitudine care le țin pe acestea din urmă în afara societății, asigurând înregistrarea nașterii, servicii de sănătate, alimentație și alimentare cu apă incluzive, educație echitabilă și acces la tehnologii de asistență. De asemenea, trebuie să facă demersuri pentru eradicarea stigmei și a discriminării din toate comunitățile.
Să consulte persoanele cu dizabilități și, în prestarea unor servicii incluzive și echitabile de educație, să țină cont de gama integrală de dizabilități și de nevoile specifice ale copiilor și ale familiilor acestora. Astfel de servicii cuprind, printre altele, îngrijiri receptive și politici favorabile familiei, asistență psihiatrică și psihosocială, ocrotire împotriva abuzului și neglijării.
Analiza urmărește să sporească incluziunea celor 10% din copiii și tinerii din întreaga lume care au dizabilități, prin asigurarea condițiilor ca aceștia să fie luați în evidență, consultați și luați în seamă în procesele decizionale.
Noua estimare privind numărul copiilor cu dizabilități din lume este mai mare decât cea anterioară, având la bază o înțelegere mai semnificativă și mai incluzivă ale dizabilităților, care ia în calcul dificultățile din mai multe domenii funcționale, precum și simptomele anxietății și depresiei.
„Excluziunea este deseori consecința invizibilității”, a afirmat Fore. „Foarte mult timp, nu am avut la dispoziție date sigure privind numărul copiilor cu dizabilități. Dacă nu îi numărăm, nu îi consultăm și nu îi luăm în seamă pe acești copii, nu reușim să îi ajutăm să își realizeze vastul lor potențial”.
Vara aceasta, turiștii din România au profitat din plin de vacanțe, în special odată cu relaxarea restricțiilor și a măsurilor de siguranță luate de autorități în contextul pandemiei, arată raportul lunii septembrie al platformei ObservatorTuristic.ro, care inventariază cele mai noi informații din domeniul turistic.
Românii au preferat în sejururile interne, optând pentru cazările de pe litoral, din marile orașe, stațiunile balneo, dar și din localități mai mici.
Pe parcursul acestei veri, harta celor mai căutate destinații din România a arătat astfel: pe primul loc cu 25% din rezervări a fost ocupat litoralul românesc (stațiunile Mamaia, Eforie Nord, Vama Veche, Olimp și Costinești preponderent), 23% reprezintă marile orașe (București, Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Oradea), 21% sunt destinațiile balneo (Sovata, Băile Felix, Băile Herculane), iar restul se împarte între localitățile mai mici, dar care pot fi considerate adevărate comori turistice.
Ziua cu cel mai mare grad de ocupare a unităților de cazare a fost 16 august 2021 (în 2020, cea mai plină zi a fost 17 august, pe când în 2019, cea mai bună zi pentru turismul național a fost 19 august), iar hotelurile și vilele au fost modalitățile de cazare cele mai solicitate, însă nici pensiunile nu au fost neglijate, turiștii căutând din ce în ce mai mult natura și atracțiile specifice comunităților.
În ceea ce privește călătoriile aeriene, vânzările de bilete de avion din această vară s-au apropiat de nivelul pre-pandemic, deși efectele pandemiei sunt încă evidente la nivel de industrie.
O agențiede turism online din România a emis bilete de avion pentru aproape 100.000 de clienți în perioada iunie-august 2021, nivel ce reprezintă aproximativ 95% din cel atins în 2019 și în creștere cu peste 200% față de 2020. Cu toate aceste, peste 35% dintre zborurile din sezonul de vară au fost afectate de anulări sau modificări ale orarului de zbor.
Principalele destinații externe spre care s-au îndreptat turiștii români în această vară au fost Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța și Belgia, la care se adaugă și Grecia. Dacă în cazul Greciei se practică preponderent turismul de relaxare și agrement, în cazul celorlalte destinații menționate vorbim și de vizitarea rudelor și prietenilor din străinătate, ori despre revenirea din vacanța petrecută acasă și întoarcerea la locul de muncă de peste hotare.
În ceea ce privește zborurile interne, volumul a crescut considerabil în contextul ridicării restricțiilor pentru evenimente, cele trei festivaluri din Cluj-Napoca declanșând o creștere vizibilă a cererii de bilete de avion pe această rută în lunile iulie și august.
De asemenea, numărul turiștilor străini a crescut de aproape patru ori în această vară, față de aceeași perioadă a anului trecut; în luna iulie, dintre turiștii străini cazați în România majoritatea veneau din Germania (40,5 mii), Italia (27,3 mii), Franţa (20,2 mii), S.U.A. (18,1 mii), Israel (17,5 mii), urmați de cei din Ungaria (17,3 mii), Polonia (16,8 mii), Republica Moldova (13,2 mii) şi Ucraina (11,2 mii).
Un aspect demn de semnalat, subliniat în cel mai recent raport care prezintă cele mai importante preocupări teoretice și practice care au legătură cu ospitalitatea, se referă la creșterea cheltuielilor pentru închirierea de autoturisme în rândul turiștilor străini.
Acestea au avut o pondere de 71,8% din totalul cheltuielilor pentru transport, iar cheltuielile pentru bilete de intrare în muzee, obiective turistice, grădini zoologice/botanice au reprezentat 32,5% din totalul cheltuielilor pentru recreere, de aproape două ori mai mult decât cheltuielile în restaurante și baruri.
În ultimul său raport privind singurătatea în Uniunea Europeană, Centrul de Cercetare Unit European (JRC) a constatat că în timpul pandemiei de coronavirus numărul persoanelor care se simt singure s-a dublat la toate grupele de vârstă.
Oamenii de știință avertizează asupra faptului că în UE există riscul dezvoltării „pandemiei de singurătate”, risc care impune intervenția neîntârziată și măsuri eficiente de contracarare.
„Potrivit raportului amintit, fiecare al patrulea cetățean al UE se simte singur. Comparativ cu anul 2016, gradul de singurătate între persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani a crescut de patru ori”, se arată în raport.
Dacă în 2016 în jur de 12% dintre locuitorii UE se simțeau singuri, în timpul pandemiei această cifră a crescut până la 25%. Totodată, singurătatea este o problemă cu care în acest moment se confruntă, în egală măsură, toate categoriile de vârstă, fie că e vorba de bărbați sau de femei.
Mai mult decât atât, suferă la fel de mult de singurătate locuitorii de la oraș, cât și cei din mediul rural. Dacă înainte de pandemie Europa de Nord se remarca prin cel mai scăzut nivel de singurătate (numai 6%), în acest moment toate regiunile UE au, practic, același nivel de singurătate (între 22% și 26%).
Mai mult decât atât, sentimentele pozitive ale cetățenilor UE ( sentimente de veselie, de calm, de a fi activ, curiozitatea, interesul) au scăzut în medie cu 20-30%, au crescut cu același procent emoțiile negative, inclusiv tensionarea și deprimarea.
„Pandemia de coronavirus a adus pe primul plan probleme cum ar fi singurătatea și izolarea socială. Trebuie să ne gândim cum putem construi, cu eforturi comune, o societate mai stabilă și mai unită în UE”, a spus vicepreședintele Comisiei Europene pentru problemele demografiei, Dubravka Šuica.
Aproximativ una din trei țări în care școlile sunt sau au fost închise nu a implementat încă programe remediale după închiderea școlilor în contextul pandemiei de COVID-19, conform unui „Sondaj privind răspunsurile sistemelor naționale de educație la închiderea școlilor din cauza COVID-19” realizat la nivel global de către UNESCO, UNICEF, Banca Mondială și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
În același timp, doar o treime din țări iau măsuri pentru evaluarea pierderilor din procesul de învățare în ciclurile de învățământ primar și secundar inferior – în principal, țările cu venituri mari.
„Evaluarea pierderilor din procesul de învățare este primul pas esențial către reducerea consecințelor. Este extrem de important ca țările să investească în evaluarea magnitudinii unor astfel de pierderi, pentru a implementa măsurile remediale adecvate”, a declarat Silvia Montoya, Directorul Institutului de Statistică al UNESCO.
Mai puțin de o treime din țările cu venituri mici și medii au raportat că toți elevii s-au întors la școală în mod fizic, crescând astfel riscul apariției de pierderi în procesul de învățare și de abandon școlar.
Însă majoritatea țărilor au raportat folosirea a cel puțin unei forme de sprijin pentru a încuraja elevii să se întoarcă la școală, inclusiv implicarea comunității, monitorizarea elevilor prin intermediul școlii, modificarea serviciilor pentru apă, salubritate și igienă, stimulente financiare și revizuirea politicilor de acces în școală.
„Educația remedială este esențială pentru a ajuta acei copii care au lipsit de la școală să ajungă la zi cu materia și să reducă pierderile pe termen lung din procesul de învățare. Acest lucru necesită un efort urgent pentru a stabili nivelurile de învățare ale elevilor din prezent și a colecta date de calitate pentru a le integra în practicile din sălile de clasă, după cum s-a preconizat în Inițiativa privind datele calitative ale educației încheiat de UNICEF, UNESCO și Banca Mondială”, a subliniat Jaime Saavedra, Directorul pentru educație la nivel global al Băncii Mondiale.
Sondajul documentează modul în care țările monitorizează și reduc pierderile din procesul de învățare, adresând provocarea de a redeschide școlile și de a dezvolta strategii de educare de la distanță. În total, 142 de țări au răspuns la sondajul care acoperă perioada cuprinsă între luna februarie și luna mai 2021 și acoperă ciclul de învățământ preșcolar, primar, secundar inferior și secundar superior.
„Educația de la distanță a reprezentat o ancoră de salvare pentru mulți copii din lume în perioada în care școlile au fost închise. Dar pentru cei mai vulnerabili, chiar și aceasta era inaccesibilă. Este imperativ să readucem fiecare copil în clasă acum. Dar nu ne putem opri acolo; redeschiderea în condiții mai favorabile înseamnă implementarea de programe de recuperare pentru a ajuta elevii să ajungă la zi cu materia și asigurarea că le vom acorda prioritate fetelor și copiilor vulnerabili în toate eforturile depuse”, a declarat Directorul pentru educație al UNICEF la nivel global, Robert Jenkins.
Constatările cheie ale sondajului includ:
1. Țările au răspuns prin numeroase măsuri pentru reducerea posibilelor pierderi din procesul de învățare cauzate de închiderea școlilor: aproximativ 40% dintre țări au prelungit anul școlar și un procent similar dintre țări a prioritizat anumite secțiuni ale programei școlare. Însă peste jumătate din țări au raportat că nu au fost făcute și nici nu se vor face ajustări;
2. Multe țări și-au îmbunătățit standardele de sănătate și de siguranță de la centrele de examinare. Cu toate acestea, 28% din țări au anulat examinările pentru ciclul secundar inferior și 18% dintre țări au făcut acest lucru pentru ciclul secundar superior;
3. Verificarea sau revizuirea politicilor de acces era rară, în special pentru fete – un motiv de îngrijorare, din moment ce fetele prezintă cel mai mare risc de a nu se întoarce la școală în țările cu venituri mici și medii la limita inferioară;
4. Țările cu venituri mici întârzie în implementarea chiar și a celor mai de bază măsuri pentru a asigura întoarcerea la școală. De exemplu, doar sub 10% au raportat faptul că au suficient săpun, apă curată, instalații igienico-sanitare și măști, în comparație cu 96% dintre țările cu venituri mari.
Sondajul oferă informații de asemenea despre implementarea și eficiența educației de la distanță și a sprijinului aferent, la peste un an de la pandemie. Rezultatele arată că:
1. Majoritatea țărilor au întreprins mai multe acțiuni pentru a oferi educație de la distanță: emisiunile de televiziune și radio au fost mai populare în țările cu venituri mici, în timp ce țările cu venituri mari au oferit platforme de învățare online. Însă peste o treime din țările cu venituri mici și medii inferioare au raportat că mai puțin de jumătate din elevii din ciclul primar au beneficiat de acestea;
2. Asigurarea asimilării și a implicării necesită strategii de învățare de la distanță potrivite contextului, implicare parentală, susținere și din partea profesorilor, asigurarea faptului că fetele și alți copii marginalizați nu sunt neglijați. De asemenea, necesită generarea unui volum consistent de date privind eficiența educației de la distanță. În timp ce 73% dintre țări au evaluat eficiența a cel puțin unei strategii de educare de la distanță, încă sunt necesare dovezi mai bune pentru eficiență în cele mai dificile contexte.
„Este imperativ să găsim dovezi mai multe și mai bune cu privire la eficiența educației de la distanță, în special în contextele cele mai dificile, și să susținem dezvoltarea politicilor de învățare de la distanță”, a declarat Andreas Schleicher, Director în cadrul Directoratului OECD pentru educație și abilități.
În 2020, școli din toată lumea au fost închise complet pentru toate cele patru nivele de educație, în medie timp de 79 de zile școlare, reprezentând aproximativ 40% din totalul de zile școlare calculate în medie în țările OCDE și G20. Cifrele variau de la 53 de zile în țările cu venituri mari până la 115 zile în țările cu venituri mici și medii inferioare.
În România, potrivit Evaluării rapide a situației copiilor și familiilor în contextul pandemiei de COVID-19, realizată de UNICEF în prima jumătate a anului 2020, accesul limitat la internet și accesul limitat la echipamente IT au fost cele mai menționate bariere pentru copii în furnizarea serviciilor în educație.
Pentru a aborda problema îngrijorătoare a pierderilor din procesul de învățare, UNICEF în România a inițiat un dialog cu Ministerul Educației în vederea co-organizării unui workshop cu toate părțile interesate relevante, care să aibă ca rezultat stabilirea unui plan sustenabil de acțiuni pe termen mediu și lung pentru educație remedială.
Cererea pentru finanțare crește, concurând cu alte sectoare, în timp ce veniturile publice scad. Cu toate acestea, 49% dintre țări au crescut bugetul pentru educație în 2020 față de 2019, în timp ce 43% și-au menținut bugetul constant. Finanțarea este prevăzută să crească în 2021, având în vedere că peste 60% dintre țări plănuiesc să mărească bugetul pentru educație în comparație cu 2020.
Aceste constatări consolidează importanța redeschiderii școlilor, a educației remediale și a unor sisteme de educație de la distanță mai eficiente, care să poată face față mai bine viitoarelor crize și să permită tuturor copiilor să beneficieze de acestea.
În plus, constatările arată că evaluarea pierderilor din procesul de învățare cauzate de închiderea școlilor în contextul pandemiei de COVID-19 reprezintă un efort critic pentru majoritatea țărilor și pentru partenerii de dezvoltare, evidențiat prin parteneriatul încheiat recent între UNESCO, UNICEF și Banca Mondială cu privire la Inițiativa privind datele calitative ale educației.
Sondajul este pe aceeași linie cu proiectul Misiune: recuperarea educației 2021 în cadrul căruia Banca Mondială, UNESCO și UNICEF colaborează pentru a susține țările implicate pentru ca acestea să ia toate măsurile posibile pentru a planifica, a prioritiza și a se asigura că toți elevii se întorc la școală; că școlile iau toate măsurile necesare pentru a se redeschide în siguranță; că elevii beneficiază de cursuri remediale eficiente și de servicii complete, pentru a-i ajuta să recupereze pierderile din procesul de învățare și a le spori bunăstarea generală; iar profesorii lor sunt pregătiți și susținuți, pentru a îndeplini necesitățile elevilor în materie de educație.
Prețurile apartamentelor noi vândute pe piața din România au crescut cu 3,1% în 2020 față de anul anterior, ajungând la o medie de 1.322 de euro/mp. Astfel, România se află pe locul patru în topul celor 24 de țări analizate în cadrul raportului Deloitte Property Index 2021, în ordinea crescătoare a prețurilor, după Bulgaria, Bosnia-Herțegovina și Portugalia.
În privința gradului de accesibilitate a locuințelor pentru locuitorii fiecărei țări, calculat în funcție de numărul de salarii medii brute anuale necesare pentru cumpărarea unui apartament nou standard (70 mp), România se află la jumătatea clasamentului.
Pentru prima dată, Austria a devenit în 2020 țara cu cele mai scumpe locuințe dintre cele analizate, cu un preț mediu de 4.457 de euro/mp, urmată de Franța, cu 4.421 de euro/mp. Prețuri de peste 4.000 de euro/mp s-au mai înregistrat, anul trecut, și în Germania, Marea Britanie și Israel. La polul opus, cu cele mai mici prețuri pentru locuințele noi tranzacționate, se află Bulgaria, cu o medie de 578 de euro/mp, urmată de Bosnia-Herțegovina, cu 881 de euro/mp.
Cele mai mari creșteri de prețuri s-au înregistrat, în 2020, în Ungaria, unde prețul de tranzacționare pentru apartamentele noi a urcat cu 12,3% față de anul anterior, Olanda și Germania, cu un avans de 10,81% fiecare.
Per total, anul trecut, prețurile locuințelor au crescut în 21 dintre cele 24 de țări analizate. Ieftiniri s-au consemnat în perioada menționată în Norvegia, cu aproape 4%, Bosnia-Herțegovina, cu 1,54%, și Italia, cu 1,24%. România, cu o urcare anuală de 3,1% a prețurilor, se plasează pe locul șase în ordinea crescătoare a scumpirilor.
Raportul analizează și 61 de orașe europene, iar Parisul conduce în topul celor mai scumpe locuințe, cu un preț mediu de 12.917 euro/mp pentru un apartament nou, urmat de Tel Aviv (10.332 euro/mp), Munchen (8.700 de euro/mp) și Londra (7.916 euro/mp). Trei orașe din România sunt incluse în clasament, respectiv Cluj-Napoca (1.800 de euro/mp), București (1.440 de euro/mp) și Timișoara (1.270 de euro/mp).
Parisul conduce și în topul orașelor cu cele mai mari chirii, cu 28,6 euro/mp/lună, urmat de Londra (26,1 euro) și Oslo (24,7 euro).
Pentru a realiza o comparație cât mai relevantă a piețelor analizate, studiul calculează și gradul de accesibilitate a locuințelor pentru locuitorii din țările analizate, în funcție de numărul de salarii medii brute anuale de care este nevoie pentru a achiziționa un apartament nou standard (70 mp).
Un român are nevoie de șapte salarii anuale pentru o astfel de achiziție, ceea ce reprezintă un nivel mediu de accesibilitate. Cel mai greu accesibile locuințe sunt în Serbia, unde este nevoie de 15,2 salarii medii brute anuale pentru o locuință proprie, iar cele mai accesibile sunt în Portugalia, Belgia și Irlanda (3,1 salarii medii anuale).
În schimb, în România sunt cele mai scumpe credite ipotecare, cu o rată medie a dobânzii de 5,3% pe an. La polul opus se află Portugalia, unde dobânzile pentru astfel de împrumuturi fluctuează în jurul a 1% pe an.
În 2020 s-a înregistrat o înrăutățire severă a foametei la nivel internațional, au anunțat Națiunile Unite – în mare parte și cel mai probabil din cauza efectelor generate de pandemia de COVID-19.
Deși impactul pandemiei nu a fost încă cartografiat în totalitate, un raport al mai multor agenții ale ONU estimează că aproximativ o zecime din populația globală, până la 811 milioane de oameni, au fost subnutriți anul trecut. Cifrele arată că vor fi necesare eforturi majore pentru ca lumea să își poată atinge obiectivul de a pune capăt foametei până în 2030.
Ediția de anul acesta a raportului privind Starea Securității Alimentare și a Nutriției în Lume (The State of Food Security and Nutrition in the World) este prima evaluare de acest tip din perioada pandemică. Raportul este o publicație comună a Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Națiunilor Unite (PAM) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Edițiile anterioare ale raportului atrăgeau deja atenția lumii că securitatea alimentară a milioane de oameni, mulți dintre aceștia fiind copii, este în pericol.
„Din nefericire, pandemia continuă să expună slăbiciunile sistemelor noastre alimentare, care amenință viețile și traiul unor oameni din lumea întreagă”, scriu conducătorii celor cinci agenții ale Națiunilor Unite în Preambulul raportului din acest an.
Aceștia continuă avertizând cu privire la un „moment critic”, deși aduc în același timp speranțe noi datorate unui impuls diplomatic sporit.
„Acest an vine cu o șansă unică pentru consolidarea securității alimentare și a nutriției prin transformarea sistemelor alimentare cu cu ocazia următorului Summit al Națiunilor Unite privind Sistemele Alimentare (UN Food Systems Summit), Summitul Nutriției pentru Creștere (Nutrition for Growth Summit) și Conferința COP26 privind schimbările climatice”.
„Rezultatul acestor evenimente“, adaugă cei cinci, „vor contura […] a doua jumătate a Decadei Națiunilor Unite de Acțiuni pentru Nutriție” – un angajament politic internațional care urmează a fi lansat.
Cifrele detaliate
Nivelul foametei începuse să crească deja la jumătatea decadei 2010-2020, spulberând speranțele unui declin ireversibil. În mod îngrijorător, în 2020 foametea a crescut atât în termeni absoluți, cât și proporționali, depășind creșterea populației: se estimează că aproximativ 9,9% din populația generală a fost subnutrită anul trecut, în creștere față de 8,4% în 2019.
Peste jumătate din toate persoanele subnutrite (418 milioane) trăiesc în Asia; peste o treime (282 de milioane) în Africa; și o mică proporție (60 de milioane) în America Latină și în Caraibe. Dar cea mai mare creștere s-a înregistrat în Africa, unde prevalența estimată a subnutriției de 21% din populație este peste dublul oricăreia dintre celelalte regiuni.
Anul 2020 a fost unul sumbru și din punct de vedere al altor măsurători. În general, peste 2,3 miliarde de oameni (sau 30% din populația lumii) nu au avut acces pe toată durata anului la alimentație adecvată: acest indicator cunoscut sub numele de prevalență a insecurității alimentare moderate sau severe, a crescut într-un singur an cât în ceilalți cinci ani anteriori împreună. Inegalitățile de gen s-au adâncit: la fiecare 10 bărbați în situație de insecuritate alimentară s-au înregistrat 11 femei în aceeași situație în 2020 (în creștere de la 10.6 în 2019).
Malnutriția a continuat sub toate formele sale, copiii plătind prețul cel mai scump: se estimează că în 2020 peste 149 de milioane de copii cu vârste sub cinci ani au fost subdezvoltați sau prea scunzi pentru vârsta lor; peste 45 de milioane cu masă musculară redusă sau prea slabi pentru înălțimea lor; și aproape 39 de milioane supraponderali.
Un număr total de trei miliarde de adulți și copii nu au avut acces la un regim alimentar sănătos, în cea mai mare parte din cauza costurilor excesive. Aproape o treime din femeile de vârstă reproductivă suferă de anemie.
La nivel internațional, în ciuda progreselor înregistrate în unele zone (de exemplu, mai mulți nou-născuți sunt hrăniți exclusiv cu lapte matern), lumea nu este pe drumul cel bun pentru a putea atinge vreunul dintre indicatorii pentru nutriție până în 2030.
Alți factori favorizanți pentru foamete și malnutriție
În multe părți ale lumii, pandemia a declanșat recesiuni brutale și a pus în pericol accesul la alimente. Deși chiar și înainte de pandemie nivelul foametei era în creștere; progresele privind malnutriția erau în urmă.
Situația era cu atât mai acută în statele afectate de conflict, de extreme climatice și de alte crize economice sau care se confruntau cu un nivel crescut al inegalității, toate aceste fiind definite în raport ca factorii favorizanți pentru insecuritate alimentară, care, în schimb, interacționează între ei.
Ținând cont de tendințele actuale, Starea Securității Alimentare și a Nutriției în Lume estimează că Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 (Zero Foamete până în 2030) va fi ratat la o marjă de 660 de milioane de oameni. Din aceste 660 de milioane, aproximativ 30 de milioane pot avea legătură cu efectele de lungă durată ale pandemiei.
Ce (mai) poate fi făcut
Așa cum se sublinia în raportul anului trecut, transformarea sistemelor alimentare este esențială pentru asigurarea securității alimentare, pentru îmbunătățirea nutriției și pentru a face regimurile alimentare sănătoase accesibile tuturor.
Ediția de anul acesta evidențiază șase „căi transformatoare”. Acestea, spun autorii, au la bază un „set coerent de politici și de portofolii de investiții” pentru a contracara catalizatorii foametei și ai malnutriției.
În funcție de fiecare factor favorizant (sau o combinație a acestora) cu care se confruntă fiecare țară, raportul îndeamnă decidenții politici să:
• Integreze politici umanitare, pentru dezvoltare și menite să reconstruiască pacea în zonele de conflict – de exemplu, prin măsuri de protecție socială pentru a preîntâmpina situațiile în care familiile sunt nevoite să își vândă puținele bunuri pentru a-și putea procura alimente;
• Extindă reziliența climatică în sistemele alimentare, de exemplu, prin a pune la dispoziția micilor fermieri asigurări care se acopere riscul climatic și finanțări bazate pe previziuni;
• Consolideze reziliența celor mai vulnerabili în fața adversităților economice, de exemplu, prin programe de sprijin financiar sau în natură pentru a reduce impactul șocurilor similare celor generate de pandemie sau cel al volatilității prețurilor alimentelor;
• Intervină în lanțurile de aprovizionare pentru a scădea costurile alimentelor nutritive, de exemplu, prin încurajarea plantării de culturi biofortificate sau prin înlesnirea accesului cultivatorilor de fructe și legume la piețe;
• Combată sărăcia și inegalitățile structurale, de exemplu, prin stimularea lanțului valoric al alimentelor în comunitățile sărace prin transferurile de tehnologie și prin programe de certificare;
• Consolideze mediile alimentare și să contribuie la schimbarea comportamentului consumatorilor, de exemplu, prin eliminarea grăsimilor industriale transesterificate și prin reducerea conținutului de sare și zahăr în lanțul de aprovizionare cu alimente sau prin protejarea copiilor împotriva impactului negativ al marketingului alimentelor.
De asemenea raportul face apel pentru un „mediu care să permită mecanisme și instituții de guvernanță” pentru ca transformarea să devină posibilă. Le solicită decidenților politici să efectueze consultări ample; să capaciteze femeile și tinerii; să extindă disponibilitatea datelor și a noilor tehnologii.
Mai mult ca orice, autorii îndeamnă lumea să acționeze acum, altfel vom vedea cum în următorii ani factorii favorizanți ai foametei și malnutriției reapar cu o intensitate din ce în ce mai mare, mult timp după ce șocul pandemic a dispărut.
Miliarde de oameni nu vor avea acces la apă potabilă pentru uz casnic şi la servicii de salubritate şi igienă sigure la nivel mondial în 2030 dacă ritmul progreselor nu va fi de patru ori mai mare, potrivit unui nou raport al Organizației Mondiale a Sănătății şi UNICEF.
Raportul Programului comun de monitorizare (PCM) – Progress on household drinking water, sanitation and hygiene 2000-2020 [Progresele privind apa potabilă pentru uz casnic, salubritatea şi igiena în perioada 2000-2020] – prezintă o serie de estimări referitoare la accesul în gospodărie la apă potabilă şi la servicii de salubritate şi igienă sigure din ultimii cinci ani, evaluând totodată progresele privind atingerea celui de-al şaselea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD), respectiv „asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi igienei pentru toţi până în 2030”. Pentru prima dată, raportul prezintă şi date la nivel naţional cu privire la sănătatea menstruală.
În 2020, aproximativ o persoană din patru nu a beneficiat de apă potabilă sigură în locuinţa sa şi aproape jumătate din populaţia lumii nu a avut acces la servicii de salubritate sigure. COVID-19 a evidenţiat nevoia stringentă de a asigura tuturor accesul la o bună igienă a mâinilor.
În momentul declanşării pandemiei, la nivel mondial, trei din 10 persoane nu aveau posibilitatea să se spele pe mâini cu apă şi săpun acasă.
„Spălatul pe mâini este una dintre cele mai eficiente modalităţi prin care se poate preveni răspândirea COVID-19 şi a altor boli infecţioase. Şi totuşi, în întreaga lume, milioane de oameni nu au acces la o sursă de apă sigură, pe care să se bazeze,” a afirmat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general al OMS. „Investiţiile în apă, salubritate şi igienă trebuie să fie o prioritate la nivel global dacă vrem să punem capăt acestei pandemii şi să construim sisteme medicale mai rezistente.”
S-au raportat unele progrese, însă acestea sunt insuficiente
Raportul notează unele progrese privind asigurarea accesului universal la servicii esenţiale de apă, salubritate şi igienă (WASH, după acronimul din limba engleză). Între 2016 şi 2020, la nivel global, populaţia care beneficiază de acces la apă potabilă sigură în gospodărie a crescut de la 70% la 74%, serviciile de salubritate sigure au înregistrat o creştere de la 47% la 54%, iar dotările care permit spălarea mâinilor cu apă şi săpun au crescut de la 67% la 71%.
În 2020, s-a înregistrat pentru prima dată un număr mai mare de persoane care au recurs la instalaţii sanitare autonome îmbunătăţite, precum latrinele şi fosele septice, ce pot prelua şi trata deşeurile în mod eficient, în detrimentul racordării la sistemele de canalizare. Este necesar ca guvernele să ofere sprijin adecvat pentru gestionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sanitare autonome, inclusiv pentru managementul deşeurilor fecale.
Nevoia stringentă de investiţii
Raportul arată clar că, în cazul în care persistă tendinţa actuală, miliarde de copii şi de familii nu vor avea acces la serviciile WASH esenţiale şi vitale, afirmând că, până în 2030:
doar 81% din populaţia lumii va avea acces la apă potabilă sigură în gospodărie, în timp ce 1,6 miliarde de oameni nu vor avea acces;
doar 67% din populaţia lumii va avea acces la servicii de salubritate sigure, în timp ce 2,8 miliarde de oameni nu vor avea acces;
doar 78% din populaţia lumii va avea acces la dotări de bază pentru spălarea mâinilor, în timp ce 1,9 miliarde de oameni nu vor avea acces.
Raportul prezintă şi vastele inegalităţi, cei mai afectați fiind copiii şi familiile vulnerabile. Pentru a obţine un acces universal la apă potabilă sigură până în 2030, progresele ţărilor celor mai puţin dezvoltate ar trebui să înregistreze un ritm de zece ori mai mare decât în prezent. În contextele fragile, în care riscul ca populaţia să nu beneficieze de apă potabilă sigură este de două ori mai mare, ar trebui ca acest ritm să crească de 23 de ori.
„Chiar şi înaintea pandemiei, milioane de copii şi de familii sufereau din cauza lipsei accesului la apă curată, servicii de salubritate sigure şi un loc în care să se spele pe mâini,” a declarat Directorul executiv al UNICEF, Henrietta Fore. „În ciuda progreselor impresionante pe care le-am realizat până în prezent în ceea ce priveşte extinderea acestor servicii vitale, capacitatea noastră de răspuns nu reuşeşte să ţină pasul cu nevoile alarmante, care sunt tot mai mari. E timpul să accelerăm dramatic eforturile de a răspunde nevoilor de bază ale fiecărui copil şi ale fiecărei familii în materie de sănătate şi bunăstare, inclusiv pentru combaterea bolilor infecţioase precum COVID-19.”
Alte concluzii relevante ale raportului sunt:
Opt din zece persoane fără acces la servicii esenţiale de apă trăiesc în mediul rural. De asemenea, serviciile de salubrizare sigure deservesc 62% din populaţia urbană a lumii şi doar 44% din populaţia rurală.
Africa subsahariană prezintă cele mai lente progrese din lume. Doar 54% din populaţie foloseşte apă potabilă sigură, iar în contextele fragile procentul este de doar 25%.
Noile date referitoare la sănătatea menstruală arată că, în numeroase ţări, o mare parte dintre femei şi fete nu reuşesc să îşi acopere nevoile în ceea ce priveşte sănătatea menstruală, observându-se disparităţi semnificative mai ales în rândul grupurilor vulnerabile, cum sunt persoanele sărace şi cele cu dizabilităţi.
Creşterea gradului de acoperire al serviciilor WASH va presupune prioritizarea acestora la cele mai înalte niveluri decizionale ale agenţiilor internaţionale, ale guvernelor, ale societăţii civile şi ale sectorului privat.
Pentru aceasta, serviciile WASH trebuie incluse periodic pe ordinea de zi a reuniunilor politice organizate la nivel înalt, astfel încât să se asigure că statele membre monitorizează progresele.
Acest lucru este important în contextul evaluării intermediare a Deceniului de acţiune „Apă pentru dezvoltare durabilă” ce urmează să fie realizată în 2023 – prima conferinţă a ONU pe tema apei şi a salubrităţii din ultimii aproape 50 de ani.
Chiar și înaintea crizei provocate de COVID-19, unele dintre cele mai bogate state ale lumii nu reușeau să ofere soluții complete de îngrijire a copilului tuturor familiilor, iar în unele cazuri, acestea reflectau mai degrabă prioritățile lor de politică decât resursele disponibile, potrivit unui nou raport al Biroului de Cercetare al UNICEF – Innocenti, publicat astăzi.
Studiul – Where do rich countries stand on childcare? [Care este situația serviciilor de îngrijire a copilului în țările bogate?] – folosește cele mai recente date comparabile, evaluând politicile referitoare la concediul parental și îngrijirea copilului din cele 41 de state cu venituri ridicate care fac parte din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sau din Uniunea Europeană (UE).
Raportul clasează fiecare țară în funcție de opt indicatori, grupați pe patru dimensiuni: concediul parental, accesul, calitatea și accesibilitatea financiară a serviciilor de îngrijire a copilului.
România se află pe locul doi în ceea ce privește concediul parental (92 de săptămâni de concediu plătit integral), fiind precedată de Japonia și urmată de Estonia și Republica Coreea. România și Estonia acordă cel mai lung concediu de maternitate, în timp ce Japonia și Coreea au cel mai lung concediu de paternitate.
În general, concediul de maternitate, care începe în mod normal chiar înaintea nașterii copilului, se întinde pe o perioadă scurtă și este bine plătit, ajungând, în medie, la 19 săptămâni în cazul țărilor bogate și fiind plătit cu 77% din salariul mediu pe economie.
Concediul parental acordat după concediul de maternitate are, de obicei, o durată mai lungă și un cuantum mai mic: în medie, 36 de săptămâni, cu un cuantum ce ajunge la 36% din salariul mediu.
În ceea ce privește accesul, România ocupă poziția 39 (situându-se în ultima treime a clasamentului), fiind urmată de Slovacia și Turcia.
Dimensiunea referitoare la acces cuprinde doi indicatori: copiii de 3-5 ani care au beneficiat de servicii de îngrijire și educație timpurie cel puțin o oră pe săptămână în 2019 și copiii cuprinși într-o formă organizată de învățământ cu un an înainte de începerea școlii în 2018. În ceea ce privește accesibilitatea financiară a serviciilor de îngrijire a copilului, România ocupă locul 27 (aflându-se în treimea din mijlocul clasamentului), împreună cu Polonia.
„Concluziile raportului arată în mod clar faptul că trebuie să sporim accesul la serviciile de îngrijire a copilului pentru toți copiii români și în special pentru cei vulnerabili, în vederea asigurării dezvoltării lor, pentru aceasta fiind esențial ca serviciile de îngrijire și educație timpurie a copilului să fie unele de calitate și accesibile financiar. Garanția europeană pentru copii va avea un rol cheie în ceea ce privește obținerea de rezultate în acest domeniu”, a afirmat Pieter BULT, Reprezentantul UNICEF în România.
Potrivit raportului, unii părinți depind de sprijinul informal sau neremunerat oferit de rude, prieteni sau vecini pentru îngrijirea copilului. În țările înstărite, 27% dintre copiii sub trei ani și 29% dintre copiii a căror vârstă este cuprinsă între trei ani și vârsta școlară depind de acest tip de îngrijire cel puțin o oră pe săptămână. Însă procentul variază între aproape 0% în țările nordice și peste 50% în România.
O pondere redusă a îngrijirii informale reflectă existența unor măsuri cuprinzătoare în domeniul îngrijirii și educației timpurii a copilului (IETC), în special garanții pentru îngrijirea copilului sau dreptul legal la servicii formale de îngrijire a copilului.
Alte concluzii
• Luxemburg, Islanda și Suedia ocupă primele locuri din clasament. Acestea reușesc să ofere servicii de îngrijire a copilului accesibile financiar și de calitate, acestea acordând, de asemenea, un concediu generos atât mamelor, cât și taților, dând părinților posibilitatea de a alege modul în care doresc să aibă grijă de copiii lor.
• Slovacia, Statele Unite ale Americii și Cipru ocupă ultimele poziții ale clasamentului. Investițiile limitate în concediul parental și serviciile de îngrijire a copilului par să indice percepția potrivit căreia responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor revine mai degrabă sectorului privat decât celui public.
• Statele Unite ale Americii este singura țară bogată fără un concediu de maternitate, un concediu de paternitate sau un concediu parental reglementat la nivel național.
• Islanda, Letonia, Noua Zeelandă, Finlanda și Danemarca asigură cel mai înalt nivel de calitate în cazul serviciilor de îngrijire a copilului.
Pandemia de COVID-19 a prezentat o serie de provocări și în ceea ce privește educația, îngrijirea și bunăstarea copiilor, în eforturile părinților de a găsi un echilibru între responsabilitățile profesionale și cele legate de îngrijirea copilului, povara căzând în mod disproporțional pe umerii femeilor.
În contextul măsurilor de carantină și al închiderii școlilor, serviciile de îngrijire a copilului au fost printre cele mai afectate servicii adresate familiilor și au avut un puternic efect de domino.
În prima jumătate a anului 2020, 12 state bogate au introdus politici privind îngrijirea copilului cu scopul de a reduce impactul crizei asupra familiilor cu copii. Acestea au inclus beneficii pentru îngrijirea copilului (Canada, Italia, Republica Coreea, Polonia), concediu plătit (Grecia, Ungaria, Norvegia, România) sau proceduri simplificate de accesare a beneficiilor pentru îngrijirea copilului (Austria).
Raportul oferă și îndrumări referitoare la modalitatea prin care guvernele și sectorul privat pot dezvolta politicile legate de îngrijirea copilului și concediul parental, inclusiv prin:
• O combinație care să includă concediu de maternitate, concediu de paternitate și concediu parental plătite și acordate mamelor și taților în perioada prenatală și în primul an de viață al copilului;
• Un concediu parental care integrează dimensiunea de gen și este echitabil din perspectiva genului pentru a asigura că niciunul dintre părinți nu este suprasolicitat de responsabilitățile legate de îngrijirea la domiciliu;
• Un concediu disponibil angajaților cu normă întreagă și celor încadrați în forme de angajare atipice, precum cei care lucrează cu program parțial, și un sprijin care să acopere costurile aferente nașterii copilului și îngrijirilor parentale în cazul părinților aflați în alte situații, precum persoanele neasigurate;
• Servicii de îngrijire a copilului accesibile financiar, care sunt disponibile la finalul concediului parental, astfel încât să nu apară nicio sincopă la nivelul sprijinului disponibil;
• Servicii de îngrijire a copilului de calitate, flexibile și accesibile fizic și financiar, care sunt disponibile tuturor copiilor, indiferent de situația familială;
• Servicii de îngrijire a copilului furnizate și reglementate de stat pentru a facilita accesul familiilor cu venituri mici și pentru a asigura standarde de furnizare;
• Investiții în personalul responsabil de îngrijirea copiilor, în calificarea și condițiile de muncă ale acestuia, în vederea promovării celor mai înalte standarde;
• Încurajarea angajatorilor să acorde concediu plătit într-o manieră incluzivă și adaptată la dimensiunea de gen, program de lucru flexibil și sprijin pentru îngrijirea copiilor;
• Alinierea serviciilor de îngrijire a copilului la alte politici de susținere a familiei, precum alocațiile de stat pentru copii, astfel încât să se reducă riscul replicării la nivelul serviciilor publice de îngrijire a copilului a inegalităților existente între copii.
La nivel mondial, aproximativ una din opt țări cheltuie mai mult cu plata datoriilor decât cu serviciile sociale, potrivit unui raport al UNICEF.
Raportul COVID-19 and the Looming Debt Crisis [COVID-19 și iminenta criză a datoriilor] notează faptul că 25 de țări din lume – majoritatea împovărate deja de sărăcie și lipsuri – au alocat în 2019 o proporție mai mare din cheltuielile publice totale pentru plata datoriilor decât pentru educație, sănătate și protecție socială la un loc. Potrivit raportului, sunt necesare eforturi globale pentru a proteja cheltuielile sociale și, implicit, dreptul fiecărui copil la protecție socială, educație și servicii medicale.
„Copiii care trăiesc în țări cu datorii mari și cu resurse limitate pentru protecție socială, educație și sănătate au puține șanse să scape vreodată de sărăcie și lipsuri”, a declarat directorul executiv al UNICEF Henrietta Fore. „Costurile personale și publice sunt enorme, prin urmare copiii, comunitățile și țările lor nu prea pot spera la o dezvoltare economică și socială sustenabilă”.
Înaintea pandemiei de COVID-19, statele cu cel mai mare grad de îndatorare – inclusiv Ciad, Gambia, Haiti și Sudanul de Sud – cheltuiau cel puțin 3 dolari pentru plata datoriilor la fiecare dolar alocat serviciilor sociale esențiale, potrivit raportului.
În plus, raportul semnalează faptul că un sfert dintre țările cu venituri mici și medii – în care trăiesc 200 de milioane de copii – sunt actualmente supraîndatorate sau prezintă risc de supraîndatorare.
Deși națiunile din cadrul G20 au demarat Inițiativa privind suspendarea plății datoriilor în perioada aprilie 2020 – iunie 2021, doar una din trei țări eligibile au participat la acest demers. Până acum, inițiativa a contribuit la menținerea cheltuielilor din domeniul sănătății și al protecției sociale în cele 46 de țări participante. Cu toate acestea, cheltuielile cu educația s-au redus deja în ultimul an. Potrivit raportului, se pare că țările îndatorate au tăiat cheltuielile aferente protecției copilului, nutriției și serviciilor de apă, salubritate și igienă.
„Pandemia a provocat în domeniul educației o catastrofă globală ce trebuie remediată urgent pentru ca generația COVID-19 să nu devină o generație pierdută. Totuși, din cauza COVID-19 și a presiunii datoriilor ce afectează aceste țări, observăm deja o contractare a bugetelor educației într-un moment în care țările trebuie să investească în îmbunătățirea școlilor și a sistemelor de învățământ”, a declarat Fore.
Raportul remarcă totodată faptul că răspunsul global la criza datoriilor este prea redus în comparație cu răspunsul fiscal adoptat în cazul COVID-19. Moratoriul nu acoperă actualmente datoriile către creditorii comerciali, motiv pentru care țările cu venituri medii sunt tot mai expuse.
Pentru a asigura protecția drepturilor copilului după pandemia de COVID-19, este crucială reconfigurarea procesului de restructurare a datoriilor la nivel internațional, care să includă acordarea unui sprijin preferențial mai consistent țărilor sărace puternic îndatorate, o mai mare transparență privind datoriile în cadrul proceselor de bugetare de la nivel național și acțiuni coordonate din partea creditorilor.
„Scutirea parțială sau totală de datorii și restructurarea completă a acestora este esențială pentru asigurarea unei redresări incluzive și durabile, astfel încât copiii să nu suporte o dublă povară, aceea a unor servicii sociale reduse în prezent și cea a unor datorii majorate în viitor”, a afirmat Fore.
„Este imperativ ca agențiile internaționale, creditorii și guvernele naționale să acționeze împreună pentru a reduce povara datoriilor și pentru a direcționa economiile spre investiții sociale incluzive”.
Comitetul naţional pentru coordonarea vaccinării anti-COVID informează că, în ultimele 24 de ore, au fost imunizate 29.769 de persoane, potrivit datelor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Sănătate Publică, prin aplicaţia Registrul Electronic Naţional al Vaccinărilor.
Dintre persoanele vaccinate, 12.917 au primit prima doză, iar 16.852 – doza de rapel.
Până în prezent, au fost vaccinate 598.135 de persoane. Dintre acestea, 475.086 cu o doză, iar 123.049 cu două doze.
La cei vaccinaţi în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 66 reacţii comune şi minore, din care: 5 reacţii de tip local, 61 reacţii generale.
Începând din 27 decembrie 2020, la nivelul centrelor de vaccinare s-au înregistrat 1.880 de reacţii comune şi minore, din care: 461 reacţii de tip local, cu durere la locul injectării; 1.419 reacţii generale (febră, cefalee, mialgii, artralgii, astenie, alergii de tip urticarie), iar 9 reacţii adverse sunt în curs de investigare.
Programul centrelor de vaccinare se încheie la ora 20,00, motiv pentru care numărul vaccinărilor realizate în intervalul orar 17,00 – 20,00 va fi reflectat în raportarea din ziua următoare.
România este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naștere în rândul mamelor adolescente, sarcina în adolescență având numeroase consecințe negative asupra viitoarelor mame, precum și costuri sociale și economice, arată un studiu realizat de UNICEF împreună cu Asociația SAMAS în România.
Potrivit autorilor, fenomenul este ciclic, repetându-se în cadrul acelorași familii de la o generație la alta împreună cu precaritatea economică, socială și de sănătate.
În 2019, au fost înregistrate 16.639 de sarcini în rândul adolescentelor, în scădere cu 9% față de anul 2018. În cazul adolescentelor sub 15 ani, numărul de sarcini a scăzut în toate regiunile, cu excepția regiunilor Nord-Vest și Nord-Est, unde creșterea a fost de 11%.
● În 2019, numărul întreruperilor de sarcină în cazul fetelor între 15 și 19 ani a fost de 4.290
● Vârsta primului partener sexual este apropiată de vârsta adolescentei în aproape 70% dintre cazuri
● La adolescentele între 15 și 19 ani, în 2019, cele mai multe sarcini au fost în județele Mureș (827 de sarcini), Brașov (761 de sarcini), Dolj (700 de sarcini), Iași (691 de sarcini), Bacău (654 de sarcini), Constanța (616 de sarcini), Bihor (593 de sarcini), Suceava (512 de sarcini), Dâmbovița (503 de sarcini) și Prahova (483 de sarcini)
● Persoanele cu cel mai scăzut nivel de educație au cele mai multe sarcini (31,7 %), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învățământul obligatoriu sau ani de liceu.
„Concluziile raportului arată clar nevoia de măsuri complexe pe mai multe planuri și cu implicarea mai multor instituții ale statului, care trebuie să se coordoneze eficient. Sistemul de educație, cel medical, dar și autoritățile locale trebuie să acționeze, acordând o atenție sporită tinerelor din categoriile vulnerabile, în special în contextul pandemiei de COVID-19, în care vulnerabilitățile familiilor aflate la risc au crescut”, a declarat Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România.
Raportul arată că sarcinile în cazul mamelor de peste 15 ani ar putea fi prevenite prin educație și programe de planificare familială adaptată cadrului socio-cultural în care trăiesc aceste adolescente. De asemenea, nu există o delimitare a rolului și o corelare a atribuțiilor de acțiune pentru autorități în privința sănătății reproducerii generațiilor tinere și a prevenirii sarcinilor la minore.
„Nivelul de educație este direct proporțional cu vârsta primei experiențe de cuplu și cu apariția unei sarcini în viața unei adolescentei. Un procent semnificativ de mame minore (31,7%, din datele noastre) nu finalizează ciclul de educație primar. Una din 6 adolescente care au avut un copil înainte de 15 ani va avea un al doilea copil înainte de a împlini 18 ani.
Aceste cifre ilustrează amploarea problemei și necesitatea unei acțiuni educative care să se adreseze tuturor grupurilor de adolescenți, pe canalele de comunicare specifice și cu forme diferite de prezentare a mesajelor, adaptate nevoilor acestora În ceea ce privește Asociația SAMAS, aceasta se va implica în continuare în sprijinirea activității de educație în comunitățile defavorizate”, a declarat Marina Oțelea, unul din autorii studiului.
Autorii notează că nu sunt implementate măsuri educative pentru grupurile de adolescenți dezavantajați social și pentru cei care au abandonat școala, ceea ce sporește riscul pentru un comportament sexual riscant și apariția unei sarcini nedorite.
Este nevoie de o abordare complexă, multidimensională, în cadrul unor politici publice integrate care să vizeze educația sexuală, sensibilizarea comunității asupra nevoilor specifice în domeniu și asigurarea unor servicii adaptate profilului psihologic și emoțional al adolescentului.
Printre recomandări se numără inițierea unei reforme legal-administrative care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informații și servicii de sănătate a reproducerii și sexualității, prin revizuirea și adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii.
Se mai recomandă și introducerea în programa școlară a educației în domeniul sănătății reproducerii și sexualității ca materie obligatorie, în acord cu standardele internaționale și axarea programelor pe valori și pe crearea de obiceiuri comportamentale responsabile.
Este necesară și reorganizarea serviciilor de planificare familială cu inițierea unor servicii prietenoase pentru adolescenți și tineri și identificarea posibilităților de a reface rețeaua de cabinete de planificare familială/servicii de sănătate a reproducerii. De asemenea, se recomandă asigurarea furnizării de contraceptive gratuite adolescenților, în general, și cu prioritate celor defavorizați.
Raportul „Sarcina la adolescente în România” poate fi descărcat de aici.
Două treimi dintre copiii cu vârste școlare din lume – sau 1,3 miliarde de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 17 ani – nu au conexiune la Internet acasă, potrivit unui nou raport comun al UNICEF și al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT).
Raportul How Many Children and Youth Have Internet Access at Home? (Câți copii și tineri au acces la Internet acasă?) constată o lipsă similară a accesului în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani, 759 de milioane (63%) neavând conexiune la domiciliu.
„Faptul că atât de mulți copii și tineri nu au Internet acasă reprezintă mai mult decât un decalaj digital – este o falie digitală”, a declarat Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF. „Lipsa de conectivitate nu limitează doar capacitatea copiilor și tinerilor de a se conecta online. Îi împiedică să concureze în economia modernă. Îi izolează de lume. Iar în cazul închiderii școlilor, ca în situația cu care se confruntă în prezent milioane de persoane din cauza COVID-19, le îngreunează accesul la educație. Spus mai direct, lipsa accesului la Internet îi va costa viitorul pe cei din următoarea generație”.
Aproape un sfert de miliard de elevi din întreaga lume sunt încă afectați de închiderea școlilor; din cauza COVID-19, sute de milioane de elevi se bazează pe învățarea virtuală. Pentru cei care nu au acces la Internet, educația poate fi inaccesibilă. Chiar și înainte de pandemie, un număr tot mai mare de tineri aveau nevoie să deprindă competențe fundamentale, transferabile, digitale, specifice unor locuri de muncă și antreprenoriale pentru a concura în economia secolului XXI.
Decalajul digital perpetuează inegalitățile care deja creează diviziuni între țări și comunități, arată raportul. Copiii și tinerii din cele mai sărace gospodării, din statele rurale și cu venituri mai mici, rămân și mai mult în urma colegilor lor și au foarte puține șanse de a recupera.
La nivel global, 58% dintre copiii de vârstă școlară din cele mai bogate gospodării au conexiune la Internet acasă, comparativ cu doar 16% dintre copiii din cele mai sărace gospodării. Aceleași disparități există și la nivelul veniturilor țărilor respective. Mai puțin de unu din 20 de copii de vârstă școlară din țările cu venituri mici are conexiune la Internet acasă, comparativ cu aproape nouă din 10 din țările cu venituri mari.
„Conectarea populațiilor rurale rămâne o provocare formidabilă”, a declarat secretarul general al UIT, Houlin Zhao. „Așa cum se arată în documentul Measuring digital development: Facts and figures 2020 (Măsurarea dezvoltării digitale: Date și cifre 2020), părți mari din zonele rurale nu sunt acoperite de rețea mobilă cu bandă largă și mai puține gospodării rurale au acces la Internet. Decalajul dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește adoptarea Internetului cu bandă largă mobilă și utilizarea Internetului este deosebit de mare, ceea ce face ca aproape 1,3 miliarde de copii cu vârste școlare, în mare parte din țările cu venituri mici și din regiunile rurale, să se confrunte cu riscul de a rata oportunități educaționale, deoarece nu au acces la Internet acasă”.
Există, de asemenea, disparități geografice în interiorul țărilor și între regiuni. La nivel global, aproximativ 60% dintre copiii de vârstă școlară din zonele urbane nu au acces la Internet acasă, comparativ cu aproximativ trei sferturi dintre copiii de vârstă școlară din gospodăriile rurale. Copiii de vârstă școlară din Africa subsahariană și Asia de Sud sunt cei mai afectați, aproximativ nouă din 10 copii neavând conexiune la Internet.
Anul trecut, UNICEF și UIT au lansat Giga, o inițiativă globală de conectare a fiecărei școli și a comunității din jurul acesteia la Internet. Prin colaborare cu guvernele, în cadrul proiectului Giga s-au cartografiat, până în prezent, peste 800.000 de școli din 30 de țări. Pornind de la aceste date, Giga colaborează cu guvernele, industria, sectorul civil și partenerii din sectorul privat pentru a promova necesitatea investițiilor în proiecte cu finanțare mixtă (publică și privată) în vederea construcției de infrastructură de conectivitate necesară pentru a implementa soluții digitale de învățare și alte servicii.
Inițiativa se desfășoară acum în cadrul Reimagine Education și în coordonare cu Generation Unlimited. Prin inițiativa Reimagine Education, UNICEF își propune să abordeze criza învățării și să transforme educația, oferind copiilor și tinerilor acces egal la învățarea digitală de calitate. O premisă pentru realizarea acestui obiectiv este conectivitatea universală la internet.
Bazându-se pe aceste eforturi și pe importanța implicării tinerilor, Generation Connect este o inițiativă lansată de UIT pentru a capacita tinerii să se implice și să participe la lumea digitală.
Deși cifrele din raportul UNICEF-UIT prezintă o imagine alarmantă, situația este probabil mai gravă din cauza mai multor factori concertați, cum ar fi accesibilitatea, siguranța și competențele digitale insuficient dezvoltate. Conform celor mai recente date UIT, abilitățile digitale scăzute rămân o barieră în calea participării semnificative la societatea digitală, iar accesul la telefonia mobilă și Internet este, în continuare, prea scump pentru mulți locuitori ai țărilor în curs de dezvoltare, ca urmare a unor mari disparități la nivelul puterii de cumpărare.
Chiar și atunci când copiii au conexiune acasă, este posibil să nu aibă acces la aceasta din cauza unor factori precum presiunea de a face treabă în casă sau de a lucra, lipsa de dispozitive suficiente în gospodării, faptul că fetelor le este permis accesul la Internet într-o măsură mai mică sau deloc sau lipsa de înțelegere privind accesarea oportunităților online. Există, de asemenea, probleme legate de siguranța online, deoarece părinții pot fi inadecvat pregătiți pentru a-i ajuta pe copii să rămână în siguranță.
Un număr de 9.005 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS-CoV-2 au fost înregistrate, în ultimele 24 de ore, în urma efectuării a 36.271 de teste la nivel naţional, informează, joi, Grupul de Comunicare Strategică. Acestea sunt cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitivș
Până joi, pe teritoriul României au fost confirmate 449.349 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus. Un număr de 323.514 persoane au fost declarate vindecate.
Potrivit GCS, până la această dată, la nivel naţional, au fost prelucrate 4.011.887 de teste. Dintre acestea, 36.271 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 22.829 în baza definiţiei de caz şi a protocolului medical şi 13.442 la cerere.
De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate şi rezultatele a 620 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore şi transmise până la data de 26 noiembrie.
13.248 de persoane cu COVID-19 sunt internate în unităţile sanitare de profil, dintre care 1.226 la terapie intensivă, a informat, joi, Grupul de Comunicare Strategică.
Pe teritoriul României, 48.458 de persoane confirmate cu infecţie cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu şi 12.376 se află în izolare instituţionalizată.
De asemenea, 70.873 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar 58 în carantină instituţionalizată.
171 de persoane infectate cu noul coronavirus au murit, numărul total al deceselor în România ajungând la 10.712.
Potrivit GCS, în ultimele 24 de ore, au fost raportate 171 de decese (105 bărbaţi şi 66 femei) ale unor pacienţi infectaţi cu noul coronavirus, internaţi în spitalele din spitalele Alba, Argeş, Arad, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiş, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi în Bucureşti.
Cinci dintre decese au fost înregistrate la categoria de vârstă 40-49 de ani, 22 la categoria de vârstă 50-59 de ani, 34 la categoria de vârstă 60-69 ani, 57 la categoria de vârstă 70-79 ani şi 53 la categoria de peste 80 de ani.
Conform GCS, 163 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienţi care au prezentat comorbidităţi, patru nu au prezentat comorbidităţi, iar pentru patru nu au fost raportate comorbidităţi până în prezent.
Potrivit unui raport UNICEF publicat astăzi, numărul total de copii infectați cu HIV a ajuns la 2,8 milioane. Documentul, numit Reimagining a resilient HIV response for children, adolescents and pregnant women living with HIV (Regândirea unui răspuns rezilient pentru copii, adolescenți și gravide care trăiesc cu HIV), avertizează că, în lupta împotriva HIV, copiii sunt lăsați în urmă.
Eforturile de prevenție și tratamentul pentru copii rămân unele dintre cele mai scăzute în rândul populațiilor principale afectate. În 2019, puțin peste jumătate dintre copiii din întreaga lume au avut acces la tratamente vitale; procentul este semnificativ mai mic decât cel pentru mame (85%) și, respectiv, pentru toți adulții care trăiesc cu HIV (62%). Aproape 110.000 de copii au murit din cauza SIDA anul trecut.
În ciuda unor progrese înregistrate în lupta dusă de decenii împotriva HIV și SIDA, există încă disparități regionale profunde între toate categoriile de populație, în special în ceea ce privește copiii, se arată în raport. Acoperirea pediatrică a tratamentului antiretroviral este cea mai ridicată în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (81%), urmată de Asia de Sud (76%), Africa de Est și de Sud (58%), Asia de Est și Pacific (50%), America Latină și Caraibe (46%) și Africa de Vest și Centrală (32%).
„Chiar în timp ce omenirea se luptă cu o pandemie globală, sute de mii de copii continuă să sufere din cauza epidemiei de HIV”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Henrietta Fore. „Încă nu există vaccin împotriva HIV. Ratele de infectare a copiilor sunt în continuare alarmante, iar copiii continuă să moară din cauza SIDA. Acest lucru se întâmpla și înainte ca pandemia de COVID-19 să întrerupă serviciile vitale de tratament și prevenție a HIV, ceea ce pune în pericol și mai multe vieți”.
Criza COVID-19 a agravat și mai mult inegalitățile în ceea ce privește accesul la servicii vitale pentru copiii, adolescenții și femeile însărcinate cu HIV de pretutindeni.
Într-un sondaj realizat recent de UNICEF în 29 de țări în care infecțiile cu HIV reprezintă o prioritate, o treime dintre respondenți au afirmat că acoperirea serviciilor pentru copii, adolescenți și femei care trăiesc cu și sunt vulnerabili la HIV este mai mică cu cel puțin 10% decât înainte de pandemie.
Datele UNAIDS privind întreruperea serviciilor pentru persoane cu HIV, citate în raport, ilustrează în continuare impactul măsurilor de control necesare, perturbările la nivelul lanțului de aprovizionare, lipsa echipamentelor de protecție personală și redirecționarea lucrătorilor sanitari către serviciile HIV.
În lunile aprilie și mai, ce au coincis cu stări de izolare parțială sau completă, tratamentul pediatric HIV și testarea încărcăturii virale la copii au scăzut, în unele țări, cu 50-70%, iar inițierea tratamentelor noi a scăzut cu 25-50%.
În mod similar, s-a raportat că livrarea tratamentului în unitățile medicale și tratamentul pentru mame s-au redus cu 20-60%, testarea HIV pentru mame și inițierea tratamentului cu antiretrovirale au scăzut cu 25-50%, iar serviciile de testare a sugarilor au scăzut cu aproximativ 10%.
Deși relaxarea măsurilor de control și direcționarea strategică a tratamentelor către copii și femei însărcinate au condus cu succes la o revenire a furnizării serviciilor în ultimele luni, încă există provocări, iar omenirea este încă departe de atingerea obiectivelor globale HIV 2020 pentru copii și adolescenți.
Alte date referitoare la 2019 incluse în raport:
150.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 9 ani au fost infectați cu HIV, ceea ce duce numărul total de copii din această grupă de vârstă care trăiesc cu HIV la 1,1 milioane.
• 170.000 de adolescenți cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani au fost infectați cu HIV, ceea ce duce numărul total de adolescenți infectați cu HIV la 1,7 milioane.
• 130.000 de adolescente au fost infectate cu HIV în 2019.
• Numărul total al deceselor legate de SIDA în rândul copiilor și adolescenților a fost de 110.000, dintre care 79.000 în categoria de vârstă 0-9 ani și 34.000 în categoria de vârstă 10-19 ani.
• Accesul mamelor la terapia cu antiretrovirale, menită să prevină transmiterea virusului la copiii lor a crescut, la nivel global, la 85%, iar diagnosticul timpuriu al sugarilor a ajuns la 60%.
• Numărul femeilor însărcinate infectate cu HIV a fost de 1,3 milioane; se estimează că 82.000 de copii cu vârsta sub cinci ani au fost infectați în timpul sarcinii sau nașterii, iar 68.000 au fost infectați în timpul alăptării.
Raportul face apel la toate guvernele să protejeze, să susțină și să accelereze progresele în ceea ce privește combaterea infectării cu HIV, prin menținerea serviciilor esențiale de sănătate și consolidarea sistemelor de sănătate.
UNICEF a avertizat azi, într-un nou raport, că pandemia de COVID-19, aflată în pragul celui de-al doilea an, prezintă numeroase consecințe grave pentru copii.
Publicat înaintea Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului, Averting a Lost COVID Generation [Prevenirea pierderii unei generații din cauza COVID] este primul raport al UNICEF ce descrie pe larg numeroasele consecințe grave pentru copii, pe fondul prelungirii pandemiei. Acesta arată că, deși copiii infectați prezintă simptome ușoare, numărul infectărilor este în creștere, iar impactul pe termen lung asupra educației, nutriției și bunăstării poate afecta viața unei generații întregi de copii și tineri.
„De la începutul pandemiei de COVID-19, circulă constant un mit potrivit căruia copiii sunt rareori afectați de această boală. Este cât se poate de neadevărat”, a afirmat Henrietta Fore, Directorul executiv al UNICEF. „Copiii se pot îmbolnăvi și pot răspândi boala, dar acesta este doar vârful aisbergului pandemic. Întreruperea serviciilor cheie și creșterea vertiginoasă a ratei de sărăcie reprezintă cel mai mare pericol pentru copii. Cu cât durează mai mult criza, cu atât impactul ei asupra educației, sănătății, nutriției și bunăstării copiilor va fi mai profund. Viitorul unei generații întregi este în pericol”.
Potrivit raportului, în data de 3 noiembrie, în 87 de țări ce dețin date dezagregate în funcție de vârstă, copiii și adolescenții sub 20 de ani reprezentau unul din nouă cazuri de COVID-19, adică 11% dintre cele 25,7 de milioane de infectări raportate de către aceste state. Este necesară o mai mare fiabilitate a datelor dezagregate în funcție de vârstă referitoare la infectări, decese și testări pentru a înțelege mai bine impactul crizei asupra copiilor celor mai vulnerabili și pentru a ghida intervențiile.
Raportul menționează că, deși copiii pot transmite virusul altor copii și persoanelor mai în vârstă, există puternice indicii care arată că, în cazul în care se aplică măsuri de siguranță elementare, beneficiile nete ale continuării activității școlilor sunt mai importante decât costurile implicate de închiderea lor. Școlile nu reprezintă unul dintre principalele mijloace de transmitere comunitară, iar copiii iau virusul mai degrabă în afara unităților școlare.
Conform raportului, întreruperea serviciilor medicale și sociale esențiale pentru copii, cauzată de COVID-19, reprezintă cel mai mare pericol pentru aceștia. În baza noilor date generate de studiile întreprinse de UNICEF în 140 de țări, raportul menționează că:
• Aproximativ o treime dintre țările analizate a înregistrat o scădere de cel puțin 10%a acoperirii serviciilor medicale, precum vaccinări de rutină, tratament ambulatoriu pentru bolile infecțioase ale copilăriei și servicii de sănătate a mamei. Frica de infectare reprezintă o cauză majoră.
• În 135 de țări, acoperirea serviciilor de nutriție adresate femeilor și copiilor a scăzut cu 40%. În octombrie 2020, la nivel mondial, 265 de milioane de copii nu aveau în continuare acces la mesele oferite în școli. Peste 250 de milioane de copii sub 5 ani s-ar putea să nu beneficieze de programele de suplimentare cu vitamina A, care oferă beneficii vitale.
• 65 de țări au raportat o scădere a vizitelor la domiciliu efectuate de asistenții sociali în septembrie 2020, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
Alte date alarmante prezentate în cadrul raportului sunt:
• În noiembrie 2020, închiderea școlilor la nivel național în 30 de țări afectează 572 de milioane de elevi, adică 33% din totalul elevilor la nivel mondial.
• Potrivit estimărilor, întreruperea prelungită a serviciilor și creșterea ratei de subnutriție pot duce la 2 milioane de noi decese în rândul copiilor și 200.000 de noi cazuri de copii născuți morți, într-un interval de 12 luni.
• Alte 6-7 milioane de copii sub 5 ani se vor confrunta cu pierderi în greutate sau subnutriție acută în 2020, o creștere de 14% ce va însemna, lunar, peste 10.000 de noi decese în rândul copiilor, mai ales în Africa Subsahariană și Asia de Sud.
• La nivel mondial, se estimează că numărul copiilor afectați de sărăcie multidimensională – fără acces la educație, sănătate, locuințe, nutriție, salubritate și apă – a crescut cu 15%, adică cu 150 de milioane de copii, la mijlocul lui 2020.
Pentru a răspunde acestei crize, UNICEF îndeamnă guvernele și partenerii:
Să se asigure că toți copiii au acces la educație, inclusiv prin eliminarea decalajului digital.
Să garanteze acces la servicii de nutriție și sănătate și să se asigure că sunt disponibile vaccinuri la prețuri accesibile pentru fiecare copil.
Să sprijine și să protejeze sănătatea mintală a copiilor și tinerilor și să pună capăt abuzului, violenței de gen și neglijării copiilor.
Să crească accesul la apă potabilă sigură, salubritate și igienă și să oprească degradarea mediului și schimbările climatice.
Să reducă sărăcia infantilă și să asigure o redresare incluzivă tuturor.
Să își dubleze eforturile menite să protejeze și să sprijine copiii afectați de conflicte, dezastre și strămutări și familiile acestora.
„În acest an, de Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, rugăm guvernele, partenerii și sectorul privat să asculte copiii și să acorde prioritate nevoilor lor”, a afirmat Fore. „În aceste momente în care ne reimaginăm cu toții viitorul și lumea de după pandemie, copiii trebuie să aibă prioritate”.
Elevii din țările cu venituri mici și din cele cu venituri medii inferioare au pierdut deja aproape patru luni de școală de la începutul pandemiei, comparativ cu șase săptămâni în țările cu venituri mari, potrivit unui nou raport publicat de UNESCO, UNICEF și Banca Mondială.
„Nu trebuie să privim prea departe pentru a vedea dezastrul provocat de pandemie în educația copiilor din lumea întreagă. În țările cu venituri mici și cele cu venituri medii inferioare, acest dezastru este amplificat de accesul limitat la învățământul la distanță, riscul crescut de tăieri bugetare și întârzierea redeschiderii școlilor, care împiedică orice șansă la normalitate pentru elevi”, a afirmat Robert Jenkins, coordonator educație în cadrul UNICEF. „Prioritizarea redeschiderii școlilor și atât de necesara recuperare a lecțiilor sunt critice”.
Raportul centralizează rezultatele anchetelor privind răspunsul țărilor la COVID-19 în domeniul educației, anchete desfășurate în aproape 150 de țări în perioada iunie-octombrie.
Potrivit raportului, elevii din țările cu venituri mici și din cele cu venituri medii inferioare au fost cei mai defavorizați în ceea ce privește accesul la educația la distanță și monitorizarea pierderilor de învățare, prezentând totodată cel mai mare risc de a se confrunta cu întârzieri în redeschiderea școlilor și de a frecventa școli lipsite de resursele necesare pentru funcționarea în siguranță.
• Deși peste două treimi dintre țări și-au redeschis școlile complet sau parțial, una din patru a ratat data stabilită pentru redeschiderea școlilor sau nu a stabilit încă o dată, majoritatea acestora fiind țări cu venituri mici și țări cu venituri medii inferioare.
• Doar una din cinci țări cu venituri mici a raportat că zilele în care se face educație la distanță reprezintă zile de școală oficiale, recunoscând impactul redus al măsurilor legate de învățământul la distanță, comparativ cu trei sferturi dintre țări la nivel mondial.
• Dintre cele 79 de state care au răspuns la întrebările referitoare la finanțare, aproape 40% dintre țările cu venituri mici și venituri medii inferioare au redus sau intenționează să reducă bugetul educației în actualul sau următorul an financiar.
• Deși majoritatea țărilor au raportat că procesul de învățare al elevilor este monitorizat de către profesori, un sfert dintre țările cu venituri mici și venituri medii inferioare nu monitorizează procesul de învățare al copiilor.
• Jumătate dintre respondenții din țările cu venituri mici au raportat că nu dețin fonduri adecvate pentru măsurile de siguranță, precum dotări pentru spălarea mâinilor, măsuri de distanțare socială și echipament de protecție pentru elevi și profesori, comparativ cu 5% dintre țările cu venituri mari.
• Aproximativ două din trei țări cu venituri mici au introdus măsuri în sprijinul accesului sau incluziunii celor expuși riscului de excluziune.
• Peste 90% dintre țările cu venituri mari și venituri medii superioare care au răspuns în cadrul anchetei le-au cerut profesorilor să continue să predea în perioada în care au fost închise școlile, în comparație cu mai puțin de 40% dintre țările participante cu venituri mici.
„Pandemia va adânci decalajul legat de finanțarea educației în cazul țărilor cu venituri mici și medii. Dacă se investește corespunzător acum, fără a mai aștepta, acest decalaj s-ar putea reduce semnificativ”, a declarat Stefania Giannini, Directorul general adjunct pentru educație al UNESCO.
„În cadrul Reuniunii globale privind educația organizate de UNESCO, împreună cu Ghana, Norvegia și Regatul Unit, în data de 22 octombrie, în jur de 15 șefi de stat și de guvern, aproximativ 70 de miniștri ai educației și parteneri din domeniul dezvoltării s-au angajat să protejeze fondurile dedicate educației și să acționeze în sensul redeschiderii în siguranță a școlilor, sprijinirii tuturor cadrelor didactice care sunt în linia întâi și reducerii decalajului digital. Sunt demersuri ce ne responsabilizează pe toți”.
Alte constatări sunt:
• Aproape toate statele au inclus învățământul la distanță în răspunsul lor din domeniul educației, sub forma platformelor online, a programelor TV și radiofonice și a pachetelor dedicate învățării acasă.
• Nouă din zece țări au facilitat accesul la educația online, cel mai des prin intermediul telefoanelor mobile sau oferind acces la Internet la un tarif subvenționat ori gratuit, însă gradul de acoperire a variat semnificativ.
• Șase din zece țări au furnizat materiale care să îi ghideze pe părinți pentru realizarea lecțiilor acasă, în timp ce patru din zece țări au oferit consiliere psihosocială copiilor și persoanelor responsabile de copii pe durata închiderii școlilor. Astfel de demersuri au fost mai des întâlnite în rândul țărilor cu venituri mari și în mediile în care existau deja resurse.
„În ciuda numeroaselor eforturi, există diferențe importante între țări la nivelul capacității de a oferi copiilor și tinerilor programe eficiente de educație. Și probabil sunt diferențe și mai mari la nivelul țărilor în ceea ce privește stimularea educațională de care beneficiază copiii și tinerii.
Înainte de pandemie, ne îngrijoram de sărăcia educațională și de inegalitatea oportunităților de învățare. Acum baza educațională este și mai scăzută, iar creșterea inegalității oportunităților ar putea fi catastrofală. Reluarea procesului de învățare constituie o sarcină extrem de stringentă”, a afirmat Jaime Saavedra, Directorul global pentru educație al Băncii Mondiale.
La fiecare 16 secunde, un copil se naște fără viață!
Foto: Sursa foto: UNICEF
Publicat de Andra Radu,
8 octombrie 2020, 14:42 / actualizat: 8 octombrie 2020, 17:44
Aproape două milioane de copii se nasc fără viață în fiecare an, adică unul la fiecare 16 secunde, potrivit primelor estimări comune referitoare la copiii născuți morți, publicate de UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Grupul Băncii Mondiale și Divizia Populație din cadrul Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale al ONU.
Marea majoritate a cazurilor de copii născuți morți, 84%, se înregistrează în țările cu venituri mici și în cele cu venituri medii inferioare, potrivit noului raport, A Neglected Tragedy: The Global Burden of Stillbirths [O tragedie neglijată: povara reprezentată la nivel global de copiii născuți morți].
În 2019, 3 din 4 cazuri de născuți-morți au fost raportate în Africa Subsahariană sau în Asia de Sud. Un copil născut mort este definit în cadrul raportului drept un copil care se naște fără semne vitale, la cel puțin 28 de săptămâni de sarcină.
„Pierderea unui copil la naștere sau în timpul sarcinii reprezintă o tragedie devastatoare pentru familie, îndurată adesea în tăcere și mult prea frecventă la nivel mondial”, a declarat Henrietta Fore, Director executiv al UNICEF.
„La fiecare 16 secunde, undeva în lume, o mamă va trăi tragedia de nedescris a nașterii unui copil fără viață. Dincolo de pierderea unei vieți, consecințele psihologice și financiare asupra femeilor, familiilor și societăților sunt enorme și de durată. Pentru multe dintre aceste mame, lucrurile ar putea sta altfel. Majoritatea cazurilor de copii născuți morți ar fi putut fi prevenite printr-o monitorizare de calitate, îngrijiri prenatale adecvate și personal calificat la naștere”.
Raportul avertizează cu privire la faptul că pandemia de COVID-19 ar putea duce la creșterea numărului de copii născuți morți la nivel global. O reducere cu 50% a serviciilor medicale din cauza pandemiei ar putea rezulta în aproape 200.000 de noi cazuri de născuți-morți într-un interval de 12 luni în 117 țări cu venituri mici și medii. Aceasta înseamnă o creștere de 11,1% a numărului de copii născuți morți.
Potrivit modelării realizate pentru raport de către cercetătorii de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, 13 țări s-ar putea confrunta cu o creștere de minim 20% a numărului de născuți-morți în decursul unei perioade de 12 luni.
Majoritatea cazurilor de copii născuți morți sunt cauzate de calitatea scăzută a îngrijirilor în timpul sarcinii și la naștere. Conform raportului, lipsa investițiilor în servicii prenatale și intranatale și în dezvoltarea personalului reprezentat de asistenți medicali și moașe constituie o provocare cheie.
Peste 40% dintre decesele bebelușilor survin în timpul travaliului, o pierdere ce ar putea fi evitată prin accesul la personal medical calificat în timpul nașterii și la servicii obstetrice de urgență acordate la momentul oportun. Aproximativ jumătate dintre cazurile de copii născuți morți din Africa Subsahariană și Asia Centrală și de Sud se înregistrează în timpul travaliului, comparativ cu 6% în Europa, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă.
În România, rata copiilor născuți morți (numărul de copii născuți morți la 1.000 de nașteri) a fost de 3,2 în 2019 (un total de 604 copii născuți morți în 2019), în scădere de la 4,1 în 2010 (888 de copii născuți morți) și 6,7 în 2000 (1.464 de născuți morți), reducerea în ultimele două decenii fiind de 52%.
Chiar și înainte ca pandemia să producă întreruperi importante la nivelul serviciilor de sănătate, puține femei din țările cu venituri mici și medii beneficiau de îngrijiri prompte și de calitate pentru prevenirea nașterii unui copil mort.
Jumătate dintre cele 117 țări analizate în cadrul raportului au o rată de acoperire ce variază de la un minim de sub 2% până la un maxim de doar 50% în cazul a opt intervenții importante pentru sănătatea mamei, precum cezariana, prevenirea malariei, gestionarea stărilor hipertensive în timpul sarcinii și detectarea și tratarea sifilisului.
Se estimează ca mai puțin de jumătate dintre femeile însărcinate care au nevoie de asistență pentru nașterea vaginală – o intervenție critică pentru prevenirea decesului copilului în timpul travaliului – beneficiază de astfel de servicii.
Drept urmare, în ciuda îmbunătățirilor realizate la nivelul serviciilor medicale în direcția prevenirii sau a tratării cauzelor de deces infantil, progresele înregistrate în privința reducerii procentului de copii născuți morți sunt lente.
Între 2000 și 2019, rata anuală de reducere a procentului de copii născuți morți a fost de doar 2,3%, comparativ cu o scădere de 2,9% a mortalității neonatale și de 4,3% a mortalității în rândul copiilor în vârstă de 1–59 de luni. Cu toate acestea, se pot obține progrese prin politici, programe și investiții solide.
„Venirea pe lume a unui copil ar trebui să fie un moment de mare bucurie, însă, zilnic, mii de părinți trăiesc tristețea insuportabilă provocată de nașterea unui copil fără viață”, a afirmat dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general al OMS. „Tragedia nașterii unui copil mort arată cât de vitale sunt consolidarea și continuarea serviciilor medicale esențiale și cât de critică este creșterea investițiilor în asistenți medicali și moașe”.
Raportul precizează de asemenea faptul că problema copiilor născuți morți nu reprezintă o provocare doar pentru țările sărace. În 2019, 39 de țări cu venituri ridicate au înregistrat un număr mai mare de născuți-morți decât de decese neonatale, iar 15 țări au avut un număr mai mare de copii născuți morți decât de decese infantile. Nivelul de educație al mamei este unul dintre principalii determinanți ai inechității în statele cu venituri ridicate.
Atât în țările cu venituri mici, cât și în cele cu venituri ridicate, se înregistrează un procent mai mare de copii născuți morți în mediul rural decât în mediul urban. Statutul socioeconomic este de asemenea corelat cu o incidență mai ridicată a cazurilor de copii născuți morți. De exemplu, în Nepal, rata este cu 40%-60% mai mare în rândul femeilor din castele minoritare decât în cazul femeilor din castele superioare.
Minoritățile etnice din țările cu venituri ridicate, în mod special, nu au întotdeauna acces la suficiente servicii medicale de calitate. Potrivit raportului, s-a observat că, de exemplu, populația inuită din Canada înregistrează un procent al copiilor născuți morți aproape de trei ori mai mare decât restul Canadei, iar femeile afro-americane din Statele Unite ale Americii prezintă un risc de naștere a unui copil mort aproape de două ori mai mare decât în cazul femeilor caucaziene.
„COVID-19 a declanșat o criză sanitară secundară devastatoare pentru femei, copii și adolescenți în urma întreruperii unor servicii medicale vitale”, a afirmat Muhammad Ali Pate, Director global pentru sănătate, nutriție și populație în cadrul Băncii Mondiale și director al Mecanismului de finanțare mondială pentru femei, copii și adolescenți.
„Femeile însărcinate au nevoie de acces continuu la îngrijiri de calitate, pe întreaga durată a sarcinii și în timpul nașterii. Sprijinim țările pentru a-și consolida sistemele de sănătate în vederea prevenirii cazurilor de copii născuți morți și a asigurării că fiecare femeie însărcinată are acces la servicii medicale de calitate”.
Cele mai multe cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus au fost înregistrate, până în prezent, în Bucureşti – 4.467, Suceava – 4.268 şi Braşov – 2.381, iar în alte nouă judeţe – Argeş, Botoşani, Dâmboviţa, Galaţi, Iaşi, Ilfov, Neamţ, Prahova şi Vrancea sunt peste 1.000 de îmbolnăviri.
Potrivit Grupului de Comunicare Strategică, pe teritoriul României au fost infectate cu noul coronavirus 38.139 de persoane.
În raportarea GCS figurează şi 39 de persoane care nu sunt alocate niciunui judeţ.
Alte 681 de cazuri de infectare cu noul coronavirus au fost raportate de la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, numărul total al îmbolnăvirilor ajungând luni la 38.139.
La ATI, în acest moment, sunt internaţi 293 de pacienţi.
Dintre persoanele confirmate pozitiv, 25.213 au fost externate, dintre care 22.747 de pacienţi vindecaţi şi 2.466 de pacienţi asimptomatici, externaţi la 10 zile după depistare.
Totodată, până în prezent, 972 de pacienţi cu test pozitiv au fost externaţi la cerere. Până la această dată, la nivel naţional, au fost prelucrate 967.192 teste, arată GCS.
12 persoane au murit, în ultimele 24 de ore, din cauza COVID-19, numărul total al deceselor în urma infectării cu noul coronavirus ajungând la 2.038.
Potrivit GCS, cei care au murit sunt şapte bărbaţi şi cinci femei, internaţi în spitalele din Argeş, Bistriţa-Năsăud, Galaţi, Prahova, Timiş, Vâlcea, Vaslui, Vrancea şi Ilfov.
Dintre aceştia, un deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 40-49 ani, un deces la categoria de vârstă 50-59 ani, unul la categoria de vârstă 60-69 ani, cinci decese la categoria de vârstă 70-79 ani şi patru decese la persoane cu vârsta de peste 80 de ani.
11 dintre decese sunt ale unor pacienţi care au prezentat comorbidităţi. Un pacient decedat nu a prezentat comorbidităţi.
Potrivt GCS, 5.215 români din străinătate au fost confirmaţi ca infectaţi cu noul coronavirus, iar numărul deceselor cetăţenilor români, din cauza COVID-19, rămâne 122.
Dintre cei 5.215 cetăţeni români confirmaţi ca fiind infectaţi, 1.885 sunt în Italia, 561 în Spania, 117 în Franţa, 2.330 în Germania, 129 în Marea Britanie, 28 în Olanda, 2 în Namibia, 4 în SUA, 111 în Austria, 3 în Belgia, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Elveţia, 2 în Turcia, 2 în Islanda, 2 în Belarus, 15 în Grecia, 2 în Cipru şi câte unul în Argentina, Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Emiratele Arabe Unite, Malta, Brazilia, India, Bulgaria, Kazahstan, Ucraina, şi Suedia.
De la începutul pandemiei şi până la acest moment, 122 de cetăţeni români aflaţi în străinătate au murit: 31 în Italia, 19 în Franţa, 43 în Marea Britanie, 9 în Spania, 14 în Germania, 2 în Belgia, unul în Suedia, unul în Elveţia, unul în SUA şi unul în Brazilia.
Dintre cetăţenii români confirmaţi cu noul coronavirus, 158 au fost declaraţi vindecaţi: 135 în Germania, 11 în Franţa, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Namibia, unul în Luxemburg şi unul în Tunisia, precizează GCS.
Atingerea obiectivului „ZERO FOAME” până în 2030 este pusă la îndoială!
Foto: sursa foto: comunicat
Publicat de Andra Radu,
14 iulie 2020, 14:30 / actualizat: 14 iulie 2020, 15:43
Tot mai multe persoane suferă de foame, conform unui studiu anual realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Zeci de milioane de persoane au intrat în rândul celor cu malnutriţie cronică în ultimii cinci ani, iar ţări din întreaga lume continuă să se confrunte cu mai multe forme de malnutriţie.
Ultima ediţie a raportului Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial, publicat astăzi, estimează că aproape 690 de milioane de persoane au suferit de foamete în 2019 – creștere cu 10 milioane din 2018 şi cu aproape 60 de milioane în cinci ani. Costurile mari şi accesibilitatea financiară scăzută înseamnă că miliarde de persoane nu se pot hrăni cu mâncare sănătoasă ori bogată în nutrienţi.
Cele mai multe persoane care suferă de foamete sunt în Asia, dar numărul acestora creşte rapid în Africa. La nivel mondial, raportul preconizează faptul că pandemia de COVID-19 ar putea determina ca încă 130 de milioane de persoane să sufere de foamete cronică până la sfârşitul anului 2020. (Apariţia unor noi zone în care persoanele suferă de foamete acută în contextul pandemiei poate uneori determina creşterea acestui număr.)
Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial este studiul global cu cea mai mare autoritate, care urmăreşte progresul spre stoparea foametei şi a malnutriţiei. Acesta este creat în comun de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), Fondul Internaţional pentru Agricultură (IFAD), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
În preambul, directorii celor cinci agenţii avertizează că „la cinci ani după ce lumea s-a angajat să pună capăt foametei, nesiguranţei privind obţinerea hranei şi tuturor formelor de malnutriţie, încă suntem departe de atingerea acestui obiectiv până în 2030”.
Explicarea cifrelor referitoare la foamete
În această ediţie, actualizările critice ale datelor pentru China şi alte ţări foarte populate ale lumii[ii] au determinat scăderea substanţială a estimărilor privind numărul global al persoanelor care suferă de foamete, până la cel curent de 690 de milioane. Cu toate acestea, nu s-a produs nicio schimbare a acestei tendinţe. Prin evaluarea întregului fenomen de foamete până în anul 2000 se ajunge la aceeaşi concluzie: după ce foametea cronică a scăzut constant timp de decenii, aceasta a început uşor să crească în 2014 şi acest lucru continuă şi în prezent.
Asia găzduieşte cel mai mare număr de persoane subnutrite (381 de milioane), Africa se află pe locul al doilea (250 de milioane), urmată de America Latină şi Caraibe (48 de milioane). Prevalenţa globală a subnutriţiei – sau procentajul total de persoane care suferă de foame – s-a schimbat puţin la 8,9%, dar cifrele absolute au crescut din 2014. Acest lucru înseamnă că în ultimii cinci ani foametea a crescut odată cu populaţia planetei.
Acest lucru, la rândul său, ascunde mari disparităţi regionale: în procente, Africa este regiunea cea mai afectată şi acest lucru este în creştere, cu 19,1% din populaţie afectată de subnutriţie. Acest procentaj depăşeşte dublul celui din Asia (8,3%) şi din America Latină şi Caraibe (7,4%). În privinţa tendinţelor curente, până în 2030, Africa va găzdui peste jumătate din populaţia lumii afectată de foamete cronică.
Pentru FAO – Qu Dongyu, Director General; pentru IFAD – Gilbert F. Houngbo, Preşedinte; pentru UNICEF – Henrietta H. Fore, Director Executiv; pentru WFP – David Beasley, Director Executiv; pentru WHO – Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director General.
Actualizările unui parametru cheie, care măsoară inegalitatea consumului de alimente în interiorul societăţilor, au fost realizate pentru 13 ţări a căror populaţie combinată se apropie de 2,5 miliarde de locuitori: Bangladesh, China, Columbia, Ecuador, Etiopia, Mexic, Mongolia, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Peru, Sudan şi Thailanda. Numărul populaţiei din China, în special, are cel mai mare impact asupra cifrelor la nivel global.
Efectele pandemiei
Pe măsură ce progresul luptei împotriva foametei stagnează, pandemia de COVID-19 intensifică vulnerabilităţile şi insuficienţele sistemelor alimentare ale lumii – adică toate activităţile şi procesele care afectează producţia, distribuţia şi consumul de alimente. Deşi este prea devreme să evaluăm impactul total al carantinelor şi al altor măsuri de izolare, raportul estimează că cel puţin alte 83 de milioane de persoane, sau posibil cel mult 132 de milioane, ar putea suferi de foame în 2020 ca rezultat al recesiunii economice declanşate de COVID-19. Acest pas înapoi aduce şi mai multă îndoială asupra îndeplinirii Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 2 (“Zero Foame ”).
Diete nesănătoase, nesiguranţă alimentară şi malnutriţie
Combaterea foamei şi a malnutriţiei în toate formele sale (inclusiv subnutriţia, deficienţele de micronutrienţi, excesul de greutate şi obezitatea) nu înseamnă doar asigurarea hranei suficiente pentru a supravieţui: alimentele consumate – şi în special cele oferite copiilor – trebuie să conţină nutrienţi. Însă un obstacol cheie este costul mare al alimentaţiei nutritive şi accesibilitatea financiară scăzută a dietelor sănătoase pentru un număr foarte mare de familii.
Raportul prezintă dovezi privind faptul că o dietă sănătoasă costă peste 1,90 dolari americani/ zi, sumă ce reprezintă limita internaţională a sărăciei. Astfel, preţul celei mai ieftine diete sănătoase este de cinci ori mai mare decât preţul pentru o masă formată doar din alimente pe bază de amidon. Lactatele, fructele, legumele bogate în nutrienţi şi alimentele bogate în proteine (de origine vegetală sau animală) sunt cele mai scumpe grupe de hrană existente la nivel global.
Cele mai noi estimări arată că un număr uimitor de peste 3 miliarde de persoane nu-şi pot permite o dietă sănătoasă. În Africa Subsahariană şi Asia de Sud, 57% din populaţie se află în această stare – deşi nicio regiune, inclusiv America de Nord şi Europa, nu este ocolită. Ca rezultat parţial, cursa pentru stoparea malnutriţiei pare compromisă. Potrivit raportului, în 2019, între un sfert şi o treime dintre copiii sub cinci ani (191 de milioane) erau subdezvoltaţi sau aveau masă musculară redusă – erau prea scunzi sau prea slabi. Alte 38 de milioane de copii sub cinci ani erau supraponderali. Printre adulţi, între timp, obezitatea a devenit o pandemie globală în sine.
Apel la acţiune
Raportul susţine că odată ce sunt integrate argumentele privind sustenabilitatea, o trecere globală la dietele sănătoase ar ajuta la combaterea reapariţiei foametei, aducând în același timp economii enorme. Acesta calculează că o astfel de trecere ar permite compensarea aproape în totalitate a costurilor pentru sănătate asociate cu dietele nesănătoase, care se estimează că vor ajunge la 1,3 mii de milioane de dolari americani per an în 2030; în timp ce costurile sociale legate de dietă ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care se estimează că vor ajunge la 1,7 mii de milioane de dolari americani, ar putea fi diminuate cu până la trei sferturi.
Raportul îndeamnă transformarea sistemelor alimentare pentru a reduce costurile alimentelor nutritive şi pentru a creşte accesibilitatea financiară a dietelor sănătoase. În timp ce soluţiile specifice vor fi diferite de la ţară la ţară, şi chiar în interiorul acestora, răspunsul general se află în intervenţiile din întreg lanţul de aprovizionare cu alimente, în mediul alimentar şi în economia politică ce dă formă comerţului, cheltuielilor publice şi politicilor de investiţii.
Studiul face apel către guverne să integreze nutriţia în abordările lor privind agricultura; să acţioneze pentru a elimina factorii de creştere a costurilor din producţie, depozitare, transport, distribuţie şi comercializare a alimentelor – inclusiv prin reducerea ineficienţelor, a pierderii şi a risipei de alimente; să susţină producătorii locali la scară redusă pentru a creşte şi a vinde alimente mai nutritive şi să le asigure accesul în pieţe; să prioritizeze nutriţia copiilor, în calitate de categoria cu cel mai mare grad de necesitate; să încurajeze schimbarea comportamentului prin educaţie şi comunicare; să introducă nutriţia în sistemele sociale de protecţie şi în strategiile de investiţii la nivel naţional.
Acest interval corespunde celor mai recente aşteptări privind o scădere de la 4,9% până la 10% al PIB-ului global.
Raportul analizează „costurile ascunse” ale dietelor nesănătoase şi modelează opinii privind cele patru diete alternative: flexitariană, pescărească, vegetariană şi vegană. De asemenea, raportul confirmă faptul că emisiile de carbon ale anumitor ţări mai sărace vor trebui iniţial să crească pentru a le permite să atingă obiectivele nutriţionale. (În ceea ce priveşte ţările bogate este valabilă situaţia inversă.)
Directorii celor cinci agenţii ONU care au dezvoltat raportul Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial îşi declară angajamentul de a sprijini această schimbare esenţială, asigurându-se că va evolua „într-un mod sustenabil, pentru oameni şi pentru planetă”.
În contextul actual al pandemiei de COVID-19, vulnerabilitățile deja existente ale copiilor, familiilor și comunităților pot duce la exacerbarea riscurilor preexistente: acces limitat la servicii sociale, inegalități în ceea ce privește accesul la educație, sărăcie, se arată într-un raport coordonat de Reprezentanța UNICEF în România.
Sursa foto: comunicat UNICEF
Scopul acestui prim raport a fost evaluarea situației copiilor și familiilor, cu accent pe grupurile vulnerabile, pentru a permite UNICEF și altor actori relevanți să stabilească în mod avizat măsuri de prevenire și răspuns în vederea reducerii consecințelor pandemiei de COVID-19 în trei sectoare: sănătate, educație și servicii sociale.
Categoriile cele mai afectate de măsurile de prevenire a COVID-19 sunt:copiii provenind din familii care trăiesc în sărăcie; copiii de etnie romă (limitarea circulației a redus veniturile familiilor rome); copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate; copii care trăiesc în locuințe supraaglomerate; copiii cu dizabilități și persoanele vârstnice, afectate de reducerea activității medicilor de familie în comunități, dar și de diminuarea contactelor sociale.
Copiii din categoriile amintite sunt caracterizați cel mai adesea de vulnerabilități multiple: trăiesc în gospodării multigeneraționale numeroase sau în familii monoparentale, la risc de sărăcie, locuiesc în locuințe supraaglomerate.
„În aceste zile de criză fără precedent, este nevoie de mobilizarea tuturor resurselor, materiale și umane, pentru a-i proteja pe cei deja vulnerabili. Mii de angajați din serviciile de asistență socială din întreaga țară depun eforturi uriașe pentru a-i proteja pe copiii și părinții aflați în nevoie. Raportul prezentat astăzi este important pentru că aduce în prim plan percepția sintetică a unor oameni de la firul ierbii și ne ajută să înțelegem zonele în care cresc riscurile de vulnerabilitate și a găsi cele mai eficiente soluții pentru reducerea acestora”, a declarat Maria Mădălina Turza, Președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA).
Sursa foto: comunicat UNICEF
O treime dintre subiecții care au participat la studiu sunt de părere că declanșarea crizei COVID a afectat furnizarea serviciilor medicale în comunitățile lor, în special pe componenta serviciilor oferite în cadrul cabinetelor de medicină de familie. Raportul recomandă o mai bună implicare în comunitate a personalului din cadrul cabinetelor de medicină de familie, coroborat cu dezvoltarea serviciilor complementare de telemedicină; creșterea conlucrării dintre cadrele medicale, asistenții sociali și alte categorii de personal din administrație.
Autorii raportului notează că educația online adâncește inegalitățile de acces la educație al copiilor din familii defavorizate, care nu reușesc întotdeauna să asigure nici necesarul de echipamente tehnologice, nici nu au acces la internet. Soluția ar putea fi implementarea unor programe destinate distribuției de echipamente electronice gratuite sau facilitarea achiziției acestora la prețuri subvenționate pentru copiii din familii cu venituri reduse, cât și asigurarea acestor echipamente pentru cadrele didactice. De asemenea, printre recomandări se numără și dezvoltarea unui plan național privind educația la distanță, care să includă predarea online, și crearea de rețele de suport între părinți, copii și cadre didactice pentru a susține compensarea inegalităților existente în utilizarea mijloacelor electronice în educație.
Sursa foto: comunicat UNICEF
Printre problemele cu care se confruntă serviciile sociale se numără reducerea sau chiar suspendarea activității centrelor de zi și limitarea mobilității în teritoriu a lucrătorilor din domeniu, mai ales având în vedere lipsa materialelor corespunzătoare de protecție. Recomandările sunt: furnizarea de echipament corespunzător personalului existent, în special a materialelor de protecție; conceperea unor proceduri detaliate despre furnizarea de servicii sociale și de servicii de protecție specială pe timpul stării de urgență, în vederea adaptării la aceasta.
„Încă de la începutul stării de urgență, UNICEF a atras atenția asupra categoriilor vulnerabile, în special a copiilor a căror situație riscă să se înrăutățească din cauza măsurilor restrictive. Evaluarea rapidă arată și faptul că, în comunitățile unde există mediatori sanitari și școlari, accesul la servicii de sănătate și de educație a fost mai puțin afectat. Este un argument în plus pentru susținerea extinderii la nivel național a Pachetului Minim de Servicii, implementat cu succes de UNICEF în 50 de comunități din județul Bacău”, a declarat Pieter Bult, Reprezentant UNICEF în România.
Ziua Internaţională a Animalelor (World Animal Day) este sărbătorită, anual, la 4 octombrie. Este marcată în majoritatea ţărilor din lume cu scopul de a promova drepturile şi bunăstarea tuturor animalelor, fie ele cu stăpân sau fără, sălbatice sau domestice.
Această zi este cu atât mai importantă şi relevantă cu cât experţii în biodiversitate şi în protecţia mediului trag numeroase semnale legate de situaţia actuală a animalelor.
Declinul faunei sălbatice vizează întregul glob şi în special regiunile cele mai afectate, precum cele de la tropice, potrivit celui de-al 12-lea raport „Living Planet” (Planeta vie), publicat de WWF şi realizat în urma monitorizării a 16.700 de populaţii (4.000 de specii).
În aprilie 2019, a fost publicat un proiect de raport despre biodiversitate, întocmit de Organizaţia Naţiunilor Unite, din care reiese că până la un milion de specii animale şi vegetale riscă să dispară, multe dintre acestea „în deceniile următoare”.
Sursa foto: Andra Radu
Consilierii municipiului Bucureşti au decis, în septembrie 2019, demararea programului educaţional „Împreună învăţăm despre animale”, implementat în şcolile bucureştene, cu lecţii susţinute de către formatori specializaţi şi personal din cadrul Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor.
„Ziua Internaţională a Animalelor nu este doar un omagiu adus tuturor necuvântătoarelor şi oamenilor care le iubesc şi le respectă, ci şi un prilej de a reflecta asupra rolului pe care ni l-a încredinţat Natura. Suntem datori cu toţii să înţelegem că Omul nu este stăpânul absolut al Pământului, dar este cel care are puterea şi menirea de a conduce, cu raţiune şi responsabilitate, destinele planetei”, se arată pe site-ul Ministerului Mediului.
Data de 4 octombrie reprezintă şi sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi, fondator al ordinului Franciscan şi protectorul ceresc al mediului şi al animalelor, conform http://www.ercis.ro/.
Legenda spune că sfântul avea puterea de a învăţa şi dojeni animalele, reuşind chiar să îmblânzească un lup doar cu vorba bună, notează sursa citată.
Comisia de Bugete a aprobat marți un ajutor de 293,5 milioane EUR din Fondul de Solidaritate al UE, în urma catastrofelor care au avut loc în Austria, Italia și România în anul 2018.
Ajutorul de 293,5 milioane EUR din Fondul de Solidaritate al UE se împarte astfel: 277,2 milioane EUR pentru Italia, urmare a ploilor abundente, vânturilor puternice, inundațiilor și alunecărilor de teren din toamna anului 2018; 8,1 milioane EUR pentru Austria urmare a acelorași fenomene meteorologice și 8,2 milioane EUR pentru regiunea de nord-est a României urmare a inundațiilor din vara anului 2018. Propunerea a fost aprobată cu 35 de voturi pentru, un vot împotrivă și trei abțineri.
Deputații europeni încurajează susținerea pentru cercetare la nivel UE și Erasmus
Membrii PE au aprobat, cu 31 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă și o abținere, o creștere cu 100 milioane EUR pentru programele de referință ale UE: Orizont 2020 (80 milioane EUR pentru cercetare) și Erasmus+ (20 milioane EUR pentru mobilitatea tinerilor), urmare a deciziei Parlamentului European și a Consiliului în cadrul acordului privind bugetul UE 2019 din decembrie 2018.
De asemenea, membrii Comisiei Bugete a PE au decis, cu 32 de voturi pentru, 4 împotrivă și o abținere, să restituie statelor membre 1,8 miliarde EUR din bugetul pentru 2018, prin scăderea contribuției la bugetul UE. Acesta este un exercițiu anual, surplusul provenind de obicei din dobânzi și penalități încasate de Comisia Europeană și din programe europene implementate parțial.
Următoarele etape
Toate proiectele de rapoarte trebuie să fie aprobate de plenul Parlamentului, în cadrul sesiunii PE din 16 – 19 septembrie, de la Strasbourg și de Consiliul UE.
Oceanele ar putea deveni cei mai mari dușmani ai oamenilor, la nivel global, dacă nu se va face nimic pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, potrivit unui proiect de raport ONU obținut în exclusivitate de AFP.
Sursa foto: Andra Radu
Rezervele de pește ar putea scădea, pagubele provocate de uragane vor crește și 280 de milioane de persoane vor fi strămutate din cauza creșterii nivelului mării, potrivit raportului special al GIEC, privind oceanele și criosfera, raport care va fi publicat oficial pe 25 septembrie la Monaco.
Odată cu creșterea previzibilă a frecvenței uraganelor, numeroase metropole din apropiere de zone de coastă, dar și mici state insulare, ar fi inundate în fiecare an începând cu 2050, chiar și în scenariile optimiste.
De asemenea, 30% până la 99% din permafrost, stratul de sol îngheţat teoretic tot anul, se va topi până în 2100 dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă în ritmul actual.
Sursa foto: Andra Radu
Topirea gheţarilor provocată de încălzirea globală va da o cantitate prea mare de apă proaspătă, apoi prea puţină, miliardelor de persoane care depind de ea, subliniază, de asemenea, un ”rezumat provizoriu pentru factorii de decizie” care va fi discutat de reprezentanţii ţărilor GIEC, care se vor reuni la Monaco începând cu 20 septembrie.
Potrivit raportului, creșterea nivelului mării în secolul următor, ”ar putea depăşi câţiva centimetri pe an”, de circa o sută de ori mai mult decât în prezent.
Raportul va fi publicat după summitul pentru climat din 23 septembrie de la New York convocat de secretarul general al ONU, Antonio Guterres. El doreşte să obţină angajamente mai ferme din partea ţărilor pentru reducerea emisiilor de CO2 în condiţiile în care, în ritmul actual, ele vor conduce la o încălzire globală cu 2 până la 3 grade Celsius până la sfârşitul secolului.
Încă de la început, Uniunea Europeană a folosit toate politicile și măsurile necesare pentru promovarea egalității de gen și pentru crearea unei Europe mai sociale.
UE a adoptat legi, a emis recomandări, a făcut schimburi de bune practici și oferă finanțări pentru sprijinirea acțiunilor statelor membre. Conceptele politicii UE privind egalitatea de gen au fost modelate de hotărârile Curții Europene de Justiție. Parlamentul European adoptă în mod regulat rapoarte din proprie inițiativă referitoare la problemele de gen, solicitând mai multe eforturi pentru îmbunătățirea egalității.
Parlamentul European a fost întotdeauna foarte activ în obținerea egalității între bărbați și femei și are o comisie permanentă dedicată drepturilor femeilor și egalității de gen. În fiecare an, Parlamentul marchează Ziua Internațională a Femeii la 8 martie și sensibilizează europenii prin organizarea de evenimente.
Egalitatea de gen la locul de muncă
În 2019, UE a aprobat noi reguli privind concediile legate de familie și îngrijire și condiții de muncă mai adaptabile, pentru a stimula tații să-și ia concedii de familie, pentru creșterea ratei de ocupare a femeilor.
Legislația UE privind egalitatea de gen la locul de muncă:
reguli priving ocuparea forței de muncă (salarii egale, securitate socială, condiții de lucru și hărțuire)
reguli privind munca independentă
reguli privind concediile de maternitate, paternitate și parental
În cadrul unei rezoluții adoptate în 2018, eurodeputații au cerut țărilor UE să pună în aplicare măsuri pentru a asigura integrarea deplină a femeilor în sectoarele TIC și să încurajeze educația și formarea femeilor în domeniile TIC, știință, tehnologie, inginerie și matematică.
În 2014, Parlamentul European a acordat Premiul Sakharov pentru libertatea de gândire ginecologului congolez Denis Mukwege, pentru că a ajutat mii de victime ale violului în grup și ale violenței sexuale brutale din Republica Democrată Congo și pentru lupta sa pentru demnitatea femeilor, dreptate și pace în țara sa.
De la politica în domeniul migrației la comerțul UE Parlamentul a invitat în mod repetat Comisia Europeană să sporească coerența dintre politicile privind egalitatea de gen și alte politici, precum cele privind comerțul, dezvoltarea, agricultura, ocuparea forței de muncă și migrația.
Într-o rezoluție adoptată în 2016, deputații europeni au solicitat linii directoare în domeniul diferenței de gen la nivel UE, ca parte a reformelor mai largi privind migrația și politica de azil.
Într-un raport adoptat în 2018, eurodeputații au solicitat ca măsurile privind schimbările climatice să țină seama de rolul femeilor și au cerut acțiuni pentru a abilita și proteja cele mai vulnerabile femei.
Parlamentul European publică primele rezultate ale Eurobarometrului post-electoral
Potrivit sondajului Eurobarometru publicat de Parlamentul European, tinerii cu o mentalitate pro-europeană au votat, la alegerile europene din mai 2019, într-un număr semnificativ mai mare decât în alți ani. Sondajul, realizat în săptămânile după alegeri, în toate cele 28 de state membre ale UE, arată că aproape 28.000 de cetățeni din întreaga Uniune Europeană au răspuns la întrebări cu privire la participarea lor la alegerile europene și la subiectele care i-au motivat să voteze.
Primele rezultate ale sondajului arată că sprijinul cetățenilor pentru Uniunea Europeană rămâne la cel mai înalt nivel din 1983 până astăzi: confirmând sondajele pre-electorale, 68% dintre respondenți (+1% față de februarie / martie 2019 ) spun că țara lor a beneficiat în mod pozitiv de statutul de membru al UE.
Vocea mea contează
Un aspect și mai semnificativ pentru legitimitatea democratică a UE este creșterea abruptă a numărului cetățenilor europeni care cred că „vocea lor contează în UE”: 56% dintre respondenți împărtășesc acest punct de vedere, o creștere de 7% începând din martie 2019 și cel mai bun rezultat înregistrat din 2002, anul în care întrebarea a fost adresată prima dată.
„Cetățenii au votat în alegerile europene pe baza unui sprijin foarte puternic pentru UE și cu o convingere mult mai puternică că vocea lor contează în UE”, a spus Președintele Parlamentului European, David Sassoli.
Per total, participarea la alegerile europene din 2019 a crescut cu 8%, până la 50,6%, ceea ce înseamnă cea mai mare participare din 1994 până acum.. Cea mai semnificativă creștere a participării la vot a fost înregistrată în Polonia (+ 20%), România (+19%), Spania (+17%), Austria (+1%) și Ungaria (+14 %).
Participarea tinerilor a crescut cu 50%
Rezultatele sondajului sugerează că alegătorii europeni tineri și și cei care au votat pentru prima dată au fost cei care au influențat pozitiv rata de participare: 42% dintre respondenții între 16/18 și 24 de ani susțin că au votat la alegerile europene, participarea tinerilor crescând astfel cu 50% în comparație cele 28 de procente înregistrate în 2014. La fel de puternică a fost creșterea numărului de participanți la grupa de vârstă de 25-39 ani, în creștere cu 12%, de la 35% la 47%. Prezența tinerilor și a celor care au votat pentru prima dată depășește orice creștere a participării înregistrate pentru alte grupe de vârstă.
Votul sub formă de datorie civică, de exprimare a sprijinului pro-european și pentru că lucrurile se pot schimba
Analizând motivele pentru care oamenii s-au prezentat la vot în 2019, datoria civică este cel mai adesea invocată ca motiv principal de către 52% dintre alegători, o creștere cu 11% față de 2014. Comparativ cu ultimele alegeri europene din 2014, un număr mai mare de cetățeni au votat pentru a-si exprima sprijinul față de UE (25%, o creștere cu 11%) sau pentru că au simțit că pot schimba lucrurile prin vot (18%, o creștere de 6%).
„Parlamentul European și alegerile în sine au devenit parte a vieții democratice normale a cetățenilor. Cu toate acestea, aceste alegeri nu au fost doar o expresie a datoriei civice. Cetățenii au votat pentru că susțin UE, pentru că pot face ca lucrurile să se schimbe prin vot. Parlamentul European trebuie să fie de acum înainte la înălțimea acestor așteptări „, a subliniat David Sassoli.
În 27 de state membre, cetățenii au votat în primul rând pentru că au considerat acest lucru o datorie civică. În toate cele 28 de state membre, mai mulți respondenți decât în 2014 au votat pentru a-și exprima sprijinul față de UE. Cea mai mare creștere pentru acest motiv s-a înregistrat în Germania (39%, +14%), Irlanda (27%, +15%), Italia (23%, +14%) și Spania (23%, +15%).
Eurobarometrul post-electoral a analizat, de asemenea, problematicile care au adus cetățenii la vot în cadrul recentelor alegeri pentru Parlamentul European. Principalele aspecte care au influențat decizia cetățenilor au fost economia și creșterea economică (44%), schimbările climatice (37%), precum și drepturile omului și democrația (37%). „Modul în care UE ar trebui să acționeze în viitor” a apărut, de asemenea, în topul motivației cetățenilor (36%). În 16 țări, respondenții s-au referit la economie și creșterea economică drept cel mai important aspect, în timp ce cetățenii din opt țări au ales schimbările climatice drept tematica principală pentru ei.
„Reforma economică, schimbările climatice, viitorul UE și apărarea drepturilor omului: toate acestea sunt chestiuni cheie pentru Parlamentul European. Asupra acestor lucruri ne-am concentrat în ultimii ani și aici vom continua să fim puternici apărători ai așteptărilor cetățenilor noștri „, a spus David Sassoli.
***
Notă pentru jurnaliști:
Sondajul post-electoral al Parlamentului European a fost realizat ca „Eurobarometrul 91.5”. 27.464 de respondenți au fost intervievați față în față de către Kantar din partea Parlamentul European în toate cele 28 de state membre ale UE, provenind din populația în vârstă de peste 15 ani. Întrebările post-electorale au fost filtrate pentru respondenții în vârstă de peste 18 ani (cu excepția Austriei și Maltei, peste 16 ani, și Greciei, peste 17 ani). Interviurile au avut loc în perioada 7-26 iunie 2019.
Un raport complet, precum și toate rezultatele și tabelele vor fi publicate de către Parlamentul European în septembrie 2019.
Potrivit unui raport al Comisiei Europene, România este țara cu cei mai mulți morți pe șosele.
Raportul arată că, în țara noastră, mor 96 de persoane la un milion de locuitorui. Un prim factor este lipsa autostrăzilor. Comisia Europeană arată că doar o mică parte a deceselor au loc în accidentele de pe autostrăzi. În coada clasametului se regăsește și Bulgaria cu 88 de morți la un milion de locuitori.
Pe de altă parte, în țările cu o infrastructură rutieră bine dezvoltată mor cei mai puțini oameni. Cel mai bine stă, în acest clasamenet, Marea Britanie cu doar 27 de persoane la un milion de locuitori. Podiumul este completat de Danemarca, cu 30 de morți, și Irlanda cu 31.
Un alt raportul al Organizației Mondiale a Sănătății arată că România stă cel mai rău, din țările UE, la numărul de decese în accidente rutiere raportat la populație.
OMS subliniază că bunăstarea unei națiuni are un rol major în această statistică, indicând că riscul unei persoane de a muri într-un accident rutier este de trei ori mai mare într-o țară cu venit mediu decât într-una cu venit ridicat.
Printre motive se numără regulamentele de circulație insuficient de severe sau insuficient aplicate și respectate, precum și infrastructura precară.
Șoferii și pasagerii automobilelor sunt cei mai expuși riscului, cumulând 48% din decese, urmați de pietoni (27%), motocicliști (11%) și cicliști (5%).
Disciplina de grup în Parlamentul European sub presiune post-alegeri?
Foto: 4th European Parliament of Persons with Disabilities -European Disability Forum (EDF)- We want to vote! Towards accessible European elections 2019 and a full participation in political and public life for persons with disabilities.
În politică, puterea unui grup constă în numărul de membri, iar în Parlamentul European acest lucru este și mai mult valabil, mai ales după alegerile europene viitoare care vor conduce la o componenţă extrem de fragmentată.
Până în prezent, grupurile parlamentare europene au fost impresionant de coezive / disciplinate, dacă luăm în considerare diversitatea culturală și economică a membrilor lor. Dar toate acestea se pot schimba în PE, după alegerile din mai, din două motive convergente: în primul rând, presiunea din ce în ce mai mare exercitată de cei care fac opinie separată pentru apărarea intereselor naționale pe termen scurt; în al doilea rând, grupurile mai mari vor pierde din influenţă, iar deputații europeni vor avea o gamă mai largă de opțiuni.
Ca rezultat, rolul liderilor grupurilor, de exemplu coordonatorii din comisii, raportori etc. poate fi slăbit, deoarece deputații din Parlamentul European ar putea deveni tot mai conștienți de faptul că loialitatea lor individuală este mai utilă în grupuri cu membrii valoroşi și mai greu de „disciplinat”. Mai mult, grupurile mai mici vor crește sau vor rămâne stabile, de aceea vor deveni mai atrăgătoare atât pentru aderare, cât și pentru alianţe ocazionale. Acesta poate fi cazul grupului FIDESZ cu grupurile de dreapta PPE, pe aspecte privind migrația, părțile francofone și scandinave ale PPE care votează cu stânga asupra deciziilor sociale și de mediu sau ale francezilor în procesul de votare S&D sau cu extrema stângă împotriva acordurilor comerciale.
Dar tentația de a avea o părere diferită față de cea a propriului grup va fi mai vizibilă în cazul persoanelor fizice decât în delegația națională a partidelor în ansamblu: în unele circumstanțe am observat că deputații europeni au poziții diferite, chiar și în comparație cu proprii lor colegi naționali de partid. Unul dintre cele mai bune exemple din actualul PE este legat de britanica Julie Girling, care a fost cea mai „rebelă” Tory din cadrul delegației sale din partea Partidului Conservator: diferendele sale cu colegii Tory nu sunt legate numai de Brexit, ci şi de alte aspecte de pe agenda UE. După monitorizarea acestor cifre, nu este deloc surprinzător să vedem că, în cele din urmă, ea s-a mutat la PPE.
De fapt, monitorizarea dinamicii votului este cel mai bun predictor de a anticipa dacă un europarlamentar sau un partid se îndepărtează (și există șanse sporite de descompunere) sau gravitează spre o altă forță politică (și există șansa unei fuziuni).
În 2009, analiza noastră privind modul de votare a dezvăluit faptul că conservatorii au fost de departe cel mai „rebel” partid din grupul PPE și, la doar câteva luni după ce s-au despărțit de PPE, pentru a forma ECR. În mod similar, în anii 2012-2013, analiza noastră de vot a Consiliului a arătat că Marea Britanie era din ce în ce mai minoritară în Consiliu – câțiva ani mai târziu, din păcate, am fost martorii referendumului și a tuturor consecințelor acestuia.
În Parlament, socializarea într-un grup politic a ajutat la diminuarea diferendelor, pentru a ajunge la compromisuri care să permită grupurilor să arate o poziție comună atunci când decizia este luată în comisie sau în plen. Dimensiunea mare a grupurilor PPE și S&D a contribuit la crearea disciplinei interne (coeziune).
În general, au fost respectate opiniile raportorului sau ale raportorului alternativ. Dar, mai recent, am văzut deja situații în care, pe teme importante, cum ar fi bugetul UE, politica de mediu, migrația sau acordurile comerciale, deputații europeni nu au urmat poziția propriului raportor.
În actualul PE, în aproximativ 1 din 10 hotărâri, majoritatea a fost mai mică de 50 de deputați, ceea ce înseamnă că dacă 26 de deputați europeni votează invers rezultatul este contrariul. În aceste circumstanțe, doar câțiva deputați din Parlamentul European care şi-ar schimba poziţia (și nu ar urma raportorul grupului lor) sunt suficienți pentru a pierde / câștiga votul. În următorul PE, tendințele indică faptul că astfel de evenimente vor deveni și mai frecvente.
Ce eurodeputați au fost cei mai loiali și rebeli în acest termen al PE?
În acest context, termenii „loiali” și „rebeli” se referă la „votarea în acord cu grupul” și „votarea diferită decât grupul propriu”. Acești termeni ar trebui considerați neutri (nu pozitivi / negativi), deoarece deputații europeni sunt responsabili de apartenenţa lor și sunt liberi să decidă dacă linia grupului este sau nu este în interesul partidului din care fac parte. Ca atare, măsurarea noastră este pur analitică și nu critică.
În cel mai mare grup, PPE, maghiarul Jozsef Szajer, este deputatul care a votat cel mai frecvent cu majoritatea grupului său (a fost „loial”) în 99,19% din deciziile luate. Acest lucru poate fi o surpriză, dar, dacă luăm în considerare faptul că eurodeputatul Szajer are o responsabilitate specială, de a coordona instrucțiunile de vot ale grupului său, atunci găsim motivul. Membrii de partidu ai lui Szajer, din FIDESZ, au scoruri de „loialitate” mult mai scăzute decât el însuși, adică 94% sau chiar mai puțin (dar peste media PE).
Purtătorul de cuvânt al PPE (și spitzenkandidat), Manfred Weber, este pe locul doi, cu 99,12% loialitate, în timp ce un alt german, Michael Gahler, se află pe locul trei. Top 5 al acestui clasament este completat de doi români: Siegfried Muresan (raportorul PE pentru bugetul UE) și Adina Valean (președintele comisiei ENVI).
Pe de altă parte, cei mai „rebeli” în PPE au fost belgienii Claude Rolin și Pascal Arimont, finlandezul Sirpa Pietikainen și portughezul Jose Inacio Faria.
Cei mai loiali în „S&D” sunt: două portugheze, cu acelaşi nume de familie – Rodrigues (Maria Joao și Liliana), doi italieni – David Sassoli și Caterina Chinnici și o lituaniană – Vilija Blinkeviciute.
Interesant este faptul că alți doi italieni se află, de asemenea, în topul clasamentului „rebelilor” din S&D: Sergio Cofferati și Elly Schlein. Acestora li s-au alăturat, în “top 5 cei mai rebeli”, suedeză Soraya Post, malteza Alfred Sant și irlandeza Nessa Childers.
În cea de-a treia forță politică a Parlamentului UE, CRE (Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni), liderul conservatorilor finlandezi, Jussi Halla-aho, este cel mai loial membru al acestui grup, urmat de croata Ruža Tomašić și bulgara Angel Dzhambazki. Cel mai „rebel” din ECR de departe a fost grecul Notis Marias.
În ALDE, nu este o surpriză: liderul belgian al liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, este de asemenea cel care a votat cel mai frecvent cu majoritatea grupului său (a fost „loial”) în 98,71% din deciziile luate. Verhofstadt este urmat de bulgara Iskra Mihaylova si croatul Jozo Radoš.
Dimpotrivă, letona Iveta Grigule-Pēterse se află în partea de jos a acestui clasament, cu doar 79,26% din voturile „loiale” (mai mult de o mie de voturi diferă de majoritatea grupului ei). Ea este urmată de doi olandezi – Johannes Cornelis van Baalen și Jan Huitema.
În grupul verzilor/ALE, cei mai „loiali” sunt doi germani – Barbara Lochbihler și Maria Heubuch urmaţi de maghiarul Benedek Jávor. Toți au votat în mod regulat (peste 99% din decizii) cu majoritatea grupului lor.
Pe de altă parte, Ana Miranda, din Spania, înregistrează cel mai scăzut punctaj din acest clasament raportat la comportamentul de vot, chiar dacă a devenit deputat în Parlamentul European mai târziu decât începerea generală a mandatului. Ea este urmată de estonianul Indrek Tarand și suedezul Max Andersson, ambii votând cu majoritatea grupului lor în puțin mai mult de 92% din decizii.
În Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, liderul său german, Gabriele Zimmer, a fost cel mai loial membru, urmată de doi italieni Curzio Maltese și Eleonora Forenz. În schimb, două persoane olandeze se află în partea de jos a acestui clasament, Dennis De Jong și Anne-Marie Mineur, urmate de portughezul João Pimienta Lopes, care a devenit mai recent membru al Parlamentului European.
Interesant este că deputații din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) și din Grupul Europa Libertății și Democrației Directe (EFDD) sunt cei mai „rebeli” din întregul Parlament al UE. Grecia Notis Marias (ECR) înregistrează cele mai scăzute cifre de loialitate (doar 39,48% dintre voturile sale au fost împărțite de grupul său politic), urmate de lituanianul Rolandas Paksas și italianul Giulia Moi, ambii deputați ai grupului EFDD.
În cadrul programului VoteWatch Europa, am urmărit îndeaproape, în ultimii 10 ani, pozițiile deputaților europeni pe toate subiectele, pentru a anticipa formarea coalițiilor și a identifica care partide și deputați europeni vor fi regizorii pe fiecare subiect.
„Cea mai mare îngrijorare o reprezintă platformele de social media”, avertizează eurodeputata Anna Fotyga, membră din grupul CRE.
Propaganda ostilă care urmărește să submineze UE ar putea influența deznodământul alegerilor europene care vor avea loc în luna mai 2019. Eurodeputații sunt îngrijorați de influența acesteia asupra platformelor de social media și propun măsuri noi. Am discutat despre raportul referitor la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa cu eurodeputata Anna Fotyga, autoarea raportului.
Parlamentul cere mai multe măsuri împotriva dezinformării
Conform raportului, răspândirea dezinformării a devenit mai sofisticată datorită unor instrumente noi și mai agresive. De asemenea, raportul condamnă acțiunile din ce în ce mai agresive ale Rusiei, Chinei, Iranului și Coreei de Nord. Potrivit eurodeputaților, aceste state încearcă să submineze democrațiile europene și suveranitatea tuturor țărilor din Parteneriatul Estic, să influențeze alegerile și să sprijine mișcările extremiste. Acest raport urmează să fie dezbătut și votat în cadrul sesiunii plenare din martie. Doamna Fotyga este responsabilă de coordonarea acestui raport în Parlament
Cât de protejate sunt alegerile europene de interferențele unor părți terțe, atacurile cibernetice și propaganda ostilă?
Vorbim despre 27 de procese electorale paralele unice în fiecare stat membru, care pot fi vizate de actori ostili ce folosesc un set de instrumente adaptate: utilizarea răuvoitoare a roboților, algoritmi, inteligența artificială, trolii, tehnologii din categoria „deepfake” și conturi false în campaniile politice precum și atacurile cibernetice în timpul procesului electoral.
Sunt sigură că, în urma unor cazuri recente de amestec în alegeri și în referendumuri, statele membre au început să evalueze situațiile pe teritoriile lor. Cu toate acestea, investițiile în capacitatea de a contracara campaniile de dezinformare și de a îmbunătăți capacitatea cetățenilor de a detecta dezinformarea necesită timp, iar armele folosite împotriva noastră continuă să evolueze. Acesta este motivul pentru care au fost luate anumite măsuri la nivelul UE, cum ar fi codul de bune practici al UE împotriva dezinformării, care asigură transparența publicității politice și încurajează acțiuni decisive împotriva conturilor false de pe platformele de social media.
Ce trebuie să îmbunătățim?
Trebuie să fim cu un pas înainte, în loc să reacționăm pur și simplu. Cu siguranță trebuie să fim mai concentrați asupra utilizării necorespunzătoare a inteligenței artificiale, precum și asupra dezvoltării acesteia pentru a putea contracara propaganda.
Ceea ce este necesar pentru obținerea succesului este numirea publică a făptașilor, a sponsorilor acestora și a obiectivului pe care aceștia doresc să-l împlinească. Un răspuns robust al UE ar trebui să includă o serie de măsuri, inclusiv sancțiuni specifice.
Sunt unele țări UE mai vulnerabile la dezinformare?
Operațiunile de informare agresivă sunt parte a unei strategii mai largi. Războiul de informații care acompaniază ofensivele militare ar trebui luate în serios și contracarate cu determinare și unitate. Campaniile de dezinformare ale Rusiei continuă să se concentreze asupra estului Ucrainei și Crimeei, însă întotdeauna țintește țările în care vede legături culturale, istorice, lingvistice sau politice. Proiectul „EUvsDisinfo” a demascat peste 4.000 de cazuri de campanii de dezinformare referitoare la o serie largă de teme.
Cum ne putem asigura că în timp ce combatem propaganda nu încurajăm cenzura sau nu împiedicăm libertatea de exprimare?
Așa cum am evidențiat în raportul nostru, libertatea de exprimare precum și pluralismul media stau la baza unei societăți democratice și oferă cele mai bune garanții împotriva dezinformării și propagandei ostile. Cenzura ne-ar submina. Din acest motiv, subliniem importanța transparenței proprietății mass-media și a pluralismului. Cea mai mare îngrijorare pe care o subliniem în raportul nostru o reprezintă platformele de social media. Înțelegem că interzicerea conturilor suspecte poate fi considerată drept cenzură și, prin urmare, astfel de acțiuni trebuie să fie clar justificabile.
BERD – Creşterea în Europa Centrală şi de Est rămâne peste potenţial
Publicat de Camelia Teodosiu,
7 noiembrie 2018, 08:24 / actualizat: 7 noiembrie 2018, 10:17
BERD a spus că creşterea în Europa Centrală şi statele baltice va rămâne peste potenţial în 2018 şi 2019, cu o medie de 4,3% şi respectiv 3,5%.
Cel mai recent raport al băncii privind perspectivele economice regionale afirmă că perspectiva este în general stabilă în economiile din această regiune care se întinde de la Europa Centrală şi de Est, la Asia Centrală şi Nordul Africii.
Redresarea economică rămâne de actualitate în majoritatea ţărilor în care BERD investeşte, dar persistă riscurile create de tensiunile comerciale la nivel global, nivelurile ridicate ale datoriilor corporatiste şi continua instabilitate geopolitică.
BERD se aşteaptă la medii ale creşterii în economiile din zona sa de 3,2% în 2018 şi 2,6% in 2019, după 3,8% în 2017. Predicţiile pentru anul curent şi cel viitor au fost revizuite în scădere faţă de perspectiva din mai cu 0,1% şi respectiv 0,6%, în principal ca urmare a recesiunii turceşti.
„La modul general, creşterea este puternică şi va continua”, a spus economistul-şef al băncii, Serghei Guriev.
Raportul afirmă că oferta de muncitori este în declin în Polonia din cauza îmbătrânirii populaţiei, a scăderii vârstei de pensionare şi a unei participări mai scăzute a femeilor din cauza beneficiilor sociale mai mari. Un factor care contrabalansează această tendinţă în Polonia este creşterea imigraţiei, majoritar din Ucraina şi Asia.
Ascensiunea protecţionismului comercial este un risc direct pentru economiile orientate spre export, în special cele ale Slovaciei şi Ungariei, în vreme ce regiunea sud-est europeană (SEE) prezintă o creştere robustă, cu o redresare modestă în Macedonia şi Serbia, unde se manifestă cele mai puternice ritmuri din ultimii ani. Bulgaria a avut şi ea performanţe bune, la fel ca România, în pofida unor indicii de supraîncălzire. Una peste alta, regiunea SEE are o creştere proiectată de 3,5% în 2018 şi 3,2% în 2019.
Economiile Europei de Est şi cele din Caucaz (EEC) rămân în curs de redresare, în pofida unor indicii de moderare a creşterii. Regiunea EEC are o creştere prognozată de 3,1% în 2018 şi 3,2% în 2019, cât timp nu se va produce o intensificare a tensiunilor geopolitice şi politice şi situaţia economică regională va rămâne pozitivă.
Potrivit raportului, aprobarea şi implementarea unui nou acord standby între Ucraina şi FMI ar ajuta această ţară să facă faţă nevoilor de finanţare externă pe termen scurt şi să menţină o stabilitate macroeconomică pe tot cuprinsul ciclului electoral de anul viitor.
Banca se aşteaptă ca economia ucraineană să crească cu 3,5% în 2018 şi cu 3,0% în 2019, în condiţiile în care tranşele mari de refinanţare a datoriei externe aşteptate în 2018-2019 constituie un risc de scădere a perspectivei.
Remitențele trimise în România s-au ridicat în 2017 la 4,9 miliarde de dolari
Publicat de Camelia Teodosiu,
30 aprilie 2018, 09:07 / actualizat: 2 mai 2018, 8:59
Creşterea remitenţelor a fost determinată de aprecierea euro şi a rublei faţă de dolar, de avansul economic solid şi de şansele de angajare în ţările unde lucrează cei care trimit bani acasă.
Pentru 2018 – 2019 perspectivele sunt pozitive, dar creşterea nivelului remitenţelor ar urma să fie moderată, ca urmare a stabilizării creşterii PIB-ului în zona euro, Rusia şi Kazahstan. Cursul de schimb rublă – dolar rămâne un factor crucial, care influenţează perspectiva, apreciază BM.
Anul trecut, cei 266 de milioane de migranţi au trimis către ţările emergente şi în curs de dezvoltare o sumă record: 466 de miliarde de dolari, după trei ani de declin, datorită accelerării creşterii economiei globale, se arată în raport.
Pentru acest an se previzionează tot o sumă record: 485 de miliarde de dolari.
Ţările cu cele mai mari transferuri de bani în 2017 au fost India (69 miliarde de dolari), China (64 miliarde de dolari), Filipine (33 miliarde de dolari), Mexic (31 miliarde de dolari), Nigeria (22 miliarde de dolari) şi Egipt (20 miliarde de dolari).
Cele mai mari ieşiri au fost din SUA (67 miliarde de dolari) şi Arabia Saudită (38 miliarde de dolari).
După trei ani de declin consecutiv, remitenţele trimise către Europa şi Asia Centrală au crescut cu 20,9% anul trecut, cele mai mari transferuri de bani în regiune fiind către Rusia (opt miliarde de dolari), Ucraina (7,9 miliarde de dolari) şi România (4,9 miliarde de dolari), relatează Agerpres, citând un raport al Băncii Mondiale.
* n.r.. remitenţă (în acest context) = „transfer de bani”
Există diferenţe mari între statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte gradul de deprivare materială severă.
Potrivit datelor Biroului European de Statistică (Eurostat), aferente anului 2017, în timp ce în state precum Suedia, Finlanda, Olanda sau Luxemburg gradul de deprivare materială severă era sub 3%, acest indicator era de 30% în Bulgaria, 21,1% în Grecia, 19,4% în România şi în Ungaria de 14,5%.
Raportul Eurostat indică faptul că la nivelul Uniunii Europene, procentul persoanelor care suferă de deprivare materială extrem de severă a scăzut la 6,7%, ceea ce reprezintă aproximativ 33 de milioane de persoane. În 2016, acest procent era de 7,5% din nivelul populaţiei.
Raportul Eurostat a fost întocmit pe baza unor criterii de bază precum posibilitatea de a plăti facturi, de a încălzi locuinţa, de a suporta cheltuieli neaşteptate, de a asigura hrană permanentă şi de a pleca în vacanţă.
Potrivit Eurostat, în 2012, procentul de deprivare materială severă era de 9,9%, cel mai ridicat nivel înregistrat în Uniunea Europeană.
Numărul reclamaţiilor făcute la CEDO împotriva Turciei a scăzut în 2017 faţă de anul anterior.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a prezentat raportul pe 2017 într-o şedinţă organizată la Strasbourg.
Preşedintele CEDO, Guido Raimondi, a prezentat situaţia reclamaţiilor şi a cazurilor soluţionate, arătând că „La 1 ianuarie, erau înregistrate 56.250 de reclamaţii provenite din statele membre”.
Raimondi a precizat că pe primul loc se află România, cu 9.920 de reclamații, pe al doilea loc Rusia cu 7.747 reclamaţii şi pe locul trei Turcia, cu 7.500 reclamaţii.
Urmează Ucraina, Italia şi Ungaria, a arătat Raimondi şi a precizat că în 2017, numărul reclamaţiilor a scăzut faţă de anul anterior. În 2016, se înregistraseră 79.750 de reclamaţii.
Turcia a încheiat anul 2016 cu 12.600 de reclamaţii, fiind pe locul doi al clasamentului. Ucraina, care în 2016 se afla pe locul întâi, a ajuns pe locul patru. Aflată pe primul loc în acest an, România a primit numeroase reclamaţii din cauza înghesuielii din închisori şi a condiţiilor de detenţie.
Raimondi a precizat că în 2017 au fost respinse 70.356 de reclamaţii, în creştere cu 92% faţă de 2016.
Anul trecut, CEDO şi-a anunţat deciziile în 1.068 de procese, dintre care 305 implicând Rusia, 116 Turcia, 87 Ucraina şi 69 România.
Raimondi a adăugat că durata medie de judecare şi pronunţare a sentinţei a fost de 18 luni.
Vremea încă mai e bună pentru scăldat?
Agenția Europeană de Mediu publică anual, în luna mai, un raport privind calitatea apelor pentru scăldat din statele membre ale Uniunii Europene. Conform raportului anului 2017, 70% din locurile de scăldat din România oferă o calitate excelentă a apei.
Raportul complet:
https://goo.gl/zy8Nn6
La nivelul Uniunii Europene există reglementări cu privire la calitatea apelor pentru scăldat încă din 1970.
Reglementări privind achiziţionarea şi deţinerea de arme în Uniunea Europeană
Publicat de Camelia Teodosiu,
14 martie 2017, 19:58 / actualizat: 17 martie 2017, 13:20
Un alt subiect, aflat pe agenda Parlamentului European, care a starnit controverse si dezbateri aprinse, este Raportul privind controlul achiziționării și al deținerii de arme.
Raportul este o propunere de directiva care reglementeaza detinerea de arme in cadrul Uniunii Europene. Este o măsură care stabilește un echilibru între angajamentul de a asiguralibera circulație în cadrul Comunității a anumitor arme de foc și necesitatea de a controla această libertate prin garanții de securitate. Maria Grapini, europarlamentar din partea Aliantei Progresiste a socialistilor si Democratilor face cateva precizari in sensul clarificarii propunerii legislative:
Raportul privind controlul achiziționării și al deținerii de arme a produs dezbateri aprinse si in platformele de socializare in randul vanatorilor si colectionarilor. In acest sens Eurodeputatul Marian Jean Marinescu – din partea Partidului Popular European precizeaza:
Raportul anual privind progresul statelor candidate şi potenţial candidate la UE a fost prezentat în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European
Pe parcursul ultimelor 12 luni, Comisia Europeană şi-a intensificat activitatea pentru a-i pregăti pe partenerii de pre-aderare la provocările ce vor urma şi a-i pune pe o pistă europeană mai fermă. Cristina Ion, Bucuresti fm
Cu ocazia prezentării pachetului anual privind extinderea, comisarul Johannes Hahn a precizat: “Criza refugiaţilor a condus la o cooperare strânsă cu ţările din sud-estul continentului – de dragul stabilităţii Europei. Procesul de extindere aduce rezultate concrete prin reforme economice şi democratice. Aceste reforme transformă treptat ţările în cauză, îmbunătăţind rezistenţa şi consolidarea stabilităţii în vecinătatea noastră imediată. Prin urmare, politica de extindere şi politica de migraţie nu se exclud reciproc, acestea se consolidează reciproc.”
Johannes Hahn, responsabil de politica europeană de vecinătate şi extindere a negocierilor a subliniat care sunt punctele cheie în 2015 pentru fiecare dintre ţări.
Muntenegru şi Serbia au înregistrat progrese în cadrul negocierilor de aderare, iar Macedonia este la un nivel relativ bun de aliniere legislativă.
În Albania, se constată un progres constant în abordarea priorităţilor-cheie pentru deschiderea negocierilor de aderare, iar în ceea ce priveşte Bosnia şi Herţegovina, ţara este din nou pe calea reformei.
În Kosovo, guvernul a luat unele decizii foarte dificile în ultima vreme, dar ţara este într-un stadiu timpuriu în numeroase domenii.
Referindu-se la relaţiile cu Turcia, Johannes Hahn a subliniat că s-a consolidat cooperarea în toate domeniile de interes comun, dar Comisia Europeană consideră că trebuie să se pună capăt violenţei în Turcia şi să se revină la negocierile pentru o soluţie durabilă a problemei kurde.
UE şi-a propus reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră cu 20% până în 2020. Raportul prezentat ieri de Agenția Europeană de Mediu arată că Uniunea este în grafic
Intitulat „Tendințe și previziuni în Europa în 2015”, raportul arată că, în Europa, emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 23 % între 1990 și 2014 și au atins cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată.
Cele mai recente previziuni ale statelor membre arată că UE se îndreaptă spre o reducere cu 24 % până în 2020, cu ajutorul măsurile deja în vigoare, sau spre o reducere cu 25 %, în cazul adoptării măsurilor suplimentare deja planificate.Obiectivul stabilit pentru 2030 este reducerea cu cel puțin 40 % a emisiilor și Uniunea depune deja eforturi în acest sens; aceasta este contribuția sa la noul acord global privind schimbările climatice care urmează să fie încheiat la Paris, în luna decembrie.
În legătură cu acest subiect, Miguel Arias Cañete, comisar pentru politici climatice și energie, a spus că Europa a reușit să reducă emisiile cu 23 % între 1990 și 2014, perioadă în care economia a înregistrat o creștere de 46 %. Adică protecția climei și creșterea economică pot merge mână în mână. Acesta este un efort global fără precedent , care trebuie salutat , dar este clar din discuțiile noastre că acest lucru nu este suficient ; contribuțiile curente , ale celor 150 de țări , care reprezintă 90 % din emisiile globale , în cazul în care sunt puse în aplicare pe deplin , ne duc spre scăderea cu aproximativ 3 ° , astfel că trebuie să facem mai mult .
Aceste rezultate, a mai spus comisarul Canete, sunt un semnal puternic înaintea Conferinței de la Paris privind schimbările climatice, care confirmă faptul că Europa își respectă angajamentele și că politicile sale în materie de climă și energie dau roade.
In acest fel oamenii şi au adus cauze importante direct în atenția factorilor de decizie europeni. Un raport al Comisiei Europene trece în revistã progresele, dar şi obstacolele care împiedicã bunul mers al acestor iniţative. Claudia Ruse de la Bucuresti fm ne prezinta toate datele în rubrica Euranet Plus de astazi
Comisia Europeanã a anunţat cã, în ultimii trei ani, au fost primite 51 de cereri de a lansa o iniţiativã cetãţeneascã.
Dintre acestea, 31 au vizat domenii care ţin de competenţa comisiei şi au fost înregistrate.
Trei au atins pânã în prezent pragul de un milion de semnãturi, iar 12 au ajuns la sfârşitul perioadei de colectare a declaraţiilor de susţinere, fãrã a atinge însã pragul corespunzãtor.
Raportul executivului comunitar mai aratã cã trei astfel de iniţiative cetãţeneşti sunt încã în fazã de colectare a declaraţiilor de susţinere, adică a semnăturilor iar zece au fost retrase de organizatori.
Doar douã iniţiative au parcurs întregul proces prevãzut în regulament şi au primit un rãspuns din partea Comisiei Europene.
Este vorba de un demers legat de dreptul la apã şi salubritate în privinţa cãruia Bruxelles s-a angajat sã ia noi mãsuri care sã asigure o mai mare transparenţã şi un altul referitor la dreptul la viaţã şi la protecţia embrionului uman, folosit în activitãţi de cercetare în domeniul celulelor stem.
În ceea ce priveste România, raportul Comisiei europenerelevă că cetăţenii români s-au mobilizat doar într-un singur caz, pentru a strânge numarul necesar de semnaturi, spune Mihai Roşioru, ofiţer de presă Reprezentaţa Comisiei Europene la Bucureşti.
“Este vorba despre initiativa cetăţenească”Unul dintre noi” care se referă la dreptul la viaţă, protecţia demnităţii şi integrităţii umane. În cazul acestei initiative cetăţeneşti peste 110 mii de cetăţeni români au susţinut prin semnături această initiative, un număr cu mult peste pragul necesar pentru România, de 25 de mii de semnături. Aşadar, există disponibilitate din partea cetăţenilo români pentru a susţine iniţiativele cetăţeneşti.”
Aproape sase milioane de europeni au sprijinit iniţiative cetãţeneşti în ultimii trei ani, de când aceastã practicã a devenit posibilã în spaţiul comunitar.
Iniţiativa cetãţeneascã reprezintã unul dintre elementele de bazã care vizeazã consolidarea încrederii în instituţiile europene şi promovarea unei participãri active a cetãţenilor la procesul de elaborare a politicilor europene – spune prim vicepreşedintele Comisiei, Frans Timmermans. În opinia sa, trebuie cãutate noi modalitãţi pentru a încuraja cetãţenii sã recurgã mai frecvent şi mai eficient la acest instrument.
De altfel, raportul Comisiei Europene aratã cã declaraţiile de susţinere primite au provenit de la cetãţeni din toate cele 28 de state membre ale Uniunii.
Existã însã situaţii în care unii cetãţeni nu au putut sã sprijine iniţiativele din cauza unor criterii diferite impuse de statele membre. Este şi motivul pentru care Comisia Europeanã a început discuţii cu statele membre pentru a soluţiona aceste probleme. Iniţiativa cetãţeneascã europeanã a fost introdusã de Tratatul de la Lisabona de funcţionare a UE.
Normele şi procedurile sunt prevãzute într-un regulament care este in vigoare de la 1 aprilie 2012. Pentru a lansa o iniţiativã, europenii trebuie sã formeze un comitet al cetãţenilor. O iniţiativã trebuie apoi susţinutã de cel puţin un milion de europeni, provenind din cel puţin şapte state membre din cele 28.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Vocea mea contează
Participarea tinerilor a crescut cu 50%
