O nouă reuniune NATO va avea loc la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:27

Bogdan-Silviu Răducan (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a atenționat joi că este periculos de subestimat Rusia și ambițiile președintelui rus Vladimir Putin în contextul războiului din Ucraina, transmite Reuters, preluată de Agerpres.

Rușii au dat dovadă de o mare disponibilitate de a tolera pierderile și suferința, a declarat Stoltenberg la o conferință de afaceri în Norvegia.

Nu avem indicații că președintele Putin și-a schimbat planurile și obiectivele în Ucraina, așa încât este periculos să subestimăm Rusia, a conchis secretarul general al NATO.

Comitetul militar al NATO va avea o reuniune pe 18 și 19 ianuarie la Bruxelles pentru a analiza evoluția războiului pornit în februarie anul trecut de Rusia împotriva Ucrainei, precum și pentru a lua în discuție alte chestiuni de importanță strategică.

Cătălin Tomescu: A trecut vremea să ne bazăm pe alții, chiar dacă suntem țară membră NATO și UE. În istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioadă, dar acum trebuie să ne trezim, să ne luăm soarta în mâini și să facem noi pentru noi

Publicat de Gabriel Stan, 3 ianuarie 2023, 14:36

La Subiectul Săptămânii de la finalul anului, invitatul rubricii a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu, care a analizat în detaliu situația de pe frontul din Ucraina, începând cu data de 24 februarie și până pe 31 decembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-locotenent, bine ați venit la Jurnal Militar, bine ați venit la Subiectul săptămânii.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație. Salut ascultătorii dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aș fi început cu piesa lui Victor Socaciu, Zangra. Vi se potrivește foarte bine acel cântec pe care l-a compus Victor Socaciu, despre un ofițer care s-a pregătit toată viața, care a ajuns general și care tot timpul a așteptat maurii. În momentul în care ei au intrat în cetate, el era ieșit în rezervă. Este cumva și povestea dumneavoastră, o carieră prodigioasă.

Ați ajuns în funcții de comandă foarte importante, chiar una dintre cele mai importante. Ați comandat Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu și cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului în Ucraina, ați ieșit în rezervă. Aveți un regret față de această întâmplare a destinului?

Cătălin Tomescu: Da, m-ați ghicit. A citit înseamnă comentariile de atunci. Cam așa e. Am început să mă închei la cravată, cum zic eu, din 1978 când am intrat în liceul militar și, conform legilor actuale, la general de trei stele câte aveam eu general locotenent, ieșirea la pensie sună clopoțelul când împlineşti 58 de ani în ultima zi a lunii în care împlineşti vârsta asta. Sunt născut în februarie pe 5 februarie 1964.

Prin urmare, pe 5 februarie 2022 am făcut 58. Într-o luni s-a semnat decretul de trecere în rezervă. Corect, conform legislației la limită de vârsta. Asta e, toți suntem datori cu ieșirea la pensie. Frustrarea mi-a venit din cauza faptului că Federația Rusă a atacat chiar pe 24 dimineața și eu până pe 21 mai erau câteva zile.

Din păcate nu s-a luat decizia ca să se oprească trecerea în rezervă, ieşirea la pensie şi așa mai departe. Cum ar fi fost normal, că începea un război la granițele României.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și erau informații și toată lumea știa că va începe un război.

Cătălin Tomescu: Pe 24 chiar a început. Chiar m-am supărat, așa zic, ia uite, toată viața m-am pregătit pentru asta și acum, când e nevoie mai mare de mine, trebuie să ies la pensie, că nu știu cine a hotărât printr-o ordonanță sau lege, nici nu știu ce e, că nu m-a interesat niciodată. Nu mi-am propus să ies înainte de termen.

Eu am zis că rămân în serviciu activ atât timp cât legea îmi permite. Deci am avut o frustrare, recunosc, dar asta este. Mi-am văzut de treabă în continuare. Am mers, am desfășurat ceremonia la Sibiu.

Pe vremea aia eu eram comandantul corpului multinațional și i-am lăsat pe cei mai tineri să ducă în continuare steagul sus cu privire la apărarea țării. Am avut într-adevăr, o carieră mai mult decât onorabilă.

Din structurile românești am comandat tot ce se putea comanda până la nivel de divizie, comandantul diviziei 1, iar în NATO am condus de la nivel pluton până la nivel corp de armată, maximul la care s-a putut ajunge pentru țara noastră.

Prin urmare sunt mândru, fără doar și poate de ceea ce am făcut. Legea-i lege și trebuie s-o respectăm cu toții. Oricum rămân în poll position dacă vreodată va fi nevoie, cu certitudine voi răspunde.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Încerc să mă pun în pielea dumneavoastră. 24 februarie 2022, eu împreună cu câțiva colegi din rețeaua Jurnal Militar din țară eram la Satu Mare, ne pregăteam să facem un reportaj cu batalionul de geniu ”Tisa” de acolo și noaptea ne-am cazat la căminul de garnizoană și dimineață toate televizoarele vuiau.

Şi voiam să vă întreb, pentru că spuneam că încep să mă pun în pielea dumneavoastră, ce ați gândit dimineața din 24 atunci când Rusia a atacat Ucraina și atunci când sunt convins că ați fost foarte, cum spuneați, frustrat, pentru că ați fi putut să faceți lucruri.

Cătălin Tomescu: În primul rând, eu fac parte din cei care nu am crezut că va ataca Putin. Sincer, și acum cred că el ar fi obținut – luăm situația din ziua de azi cu zona pe care o controlează ei – se putea ajunge acolo prin război hibrid, exact cum a procedat în 2014. Se vede treaba că m-am înșelat. Kremlinul a decis să atace.

Erau semne și așa mai departe, dar presiuni din astea au mai fost întotdeauna, începând de la criza rachetelor din Cuba, pe vremea lui Kennedy și până în zilele noastre. În general puterile globale, pe vremea aia Uniunea Sovietică și Statele Unite, ei nu se băteau între ei, se băteau pe alte teritorii și pe alte zone, unde fiecare voia să-și flexeze mușchii, scuzați expresia neacademică, dar să vadă cât poate să reziste celălalt, războiul rece, cursa înarmărilor, cursa nucleară și așa mai departe.

Sunt multe exemple. Revenind, nu am crezut. Când s-a trecut la invazie, și eu, ca și dumneavoastră, m-am trezit dimineața și am văzut că s-a trecut la ofensivă atunci am realizat că ceva se întâmplă, cărțile sunt mult mai mari, pentru că hibrid e una, nu trebuie să ceri aprobare la nimeni. S-a desfășurat întotdeauna, numai că noi oamenii suntem noi la mecanismele lui, dar el a existat dintotdeauna.

În perioada post război rece, războiul hibrid a ajuns la cote inimaginabile, multidimensionale, nu numai în Europa, peste tot. Prin urmare, eu am zis că el va adopta această formă. M-am înșelat.

S-a trecut direct la conflict. Trecând la conflict, conflictul nu se mai desfășoară după aceleași reguli. La conflict ca să ataci Ucraina în plină epocă de calmitate, relativă și asta bineînțeles, trebuie să ai niște aranjamente, trebuie să ai niște înțelegeri la nivel global.

Ucraina fiind o miză mică, din punctul meu de vedere, față de ordinea mondială și față de aranjamentele globale, numai că aici s-a decis terenul de desfășurarea a lor pentru a stabili rezultatul final.

Prin urmare, prima temere am avut-o să nu cumva să fi atrasă România, prin România o dată NATO. A doua temere a fost legată de eventualul sprijin al Chinei, pentru că să nu uităm…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Erau semne.

Cătălin Tomescu: Putin a avut o întâlnire cu președintele Chinei cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă și zic: ce rol joacă China, care e actor global în devenire, în multe domenii sunt cap la cap cu americanii, în altele puțin mai jos, poate sunt și în unele domenii mai sus. Trei. Reacția NATO și a Uniunii Europene.

Eu am avut o dezamăgire. Una din cauzele pentru care Putin a atacat cred eu că este și aceea că în anul 2014, când a fost luată Crimeea, și Donbasul, fără război, pe mijloace hibride, societatea occidentală în întregul ei, Statele Unite ca jucător singular la scară globală, NATO și UE s-au mărginit la niște discuții, niște critici, niște acorduri, niște întâlniri, niște conferințe, nimic palpabil și practic s-a luat o regiune. Nu facem istorie cu Crimeea acum. Ideea este că ce s-a întâmplat ds-a întâmplat. Regiunea Donbas și Crimea au fost luate în 2014.

Donbasul cu război, Crimeea fără război, chiar prin vot. Prin urmare, cred eu, că temerile erau justificate, dacă se va acţiona la fel. Prinde ăsta curaj, trece prin foc și spadă Ucraina și nu se știe ce se întâmplă mai departe. Nu e chiar așa ușor, mai mult teamă îmi era pentru Moldova, pentru că totuși nu l-am crezut niciodată și nici acum nu cred că va avea proasta decizie de a ataca o țară NATO, mai ales acum în urma războiului deja desfășurat, pentru că reacția totuși occidentală și a NATO a fost de data asta mult mai viguroasă decât în 2014. Deci cam astea au fost temerile mele la momentul 24-25 februarie 2022.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum, în ultima zi a anului, cum vedeţi, cum stăm?

Cătălin Tomescu: Domnule, cred că, încă o dată sper să nu am dreptate. De aceea m-ați invitat, ca să vorbesc ca expert tehnic în probleme de geopolitică pe regiunea extinsă a Mării Negre, la nivel global, NATO și așa mai departe şi strategie militară.

Din păcate, cred că începutul anului va duce la reluarea operațiunilor ofensive de către Federația Rus. Practic începem din nou din 24.

Palmele pe care le-a luat armata rusă și Putin în sine, pe timpul ducerii acțiunilor de luptă din anul 2022, deci din februarie până acum, nu le-a căzut bine rușilor. Deci, acolo s-a început greșit, s-a acționat și greșit.

Ca plan să ataci din trei părți, și așa mai departe, e greu de contracarat. Plus capacitatea şi capabilitatea de desfășurare a acțiunilor militare a armatei ruse la momentul respectiv era cotată la un nivel mult mai înalt decât s-a dovedit ulterior și nu aveai de unde să știi, decât războiul îţi probează capacitatea și capabilitatea forțelor tale armate. Eșecul a fost greu de digerat.

Ulterior s-a decretat acea mobilizare parțială. Să nu uităm că ei au vreo 250 de mii de oameni la pregătire acum. Ăştia nu au fost mobilizați degeaba.

E doar o misiune de timp să reia acțiunile ofensive, pentru că eu sunt convins că ei, probabil generalii au cerut şase luni de pregătire, ei n-au rămas decât cu vreo patru, nu cred că le-au dat mai mult de patru și cred că toată această mobilizare parțială a avut drept scop crearea unei forțe suficient de solide ca să se reia acțiunile militare ofensive pe teritoriul Ucrainei.

Sper să nu aibă succes și să nu am eu dreptate, dar cred că ăsta va fi viitorul, din păcate. Inclusiv vizita președintelui Zelenski la Washington. Știți cum e, războaiele le încep politicienii mai întotdeauna în istorie. Problema e că atunci când nu le ies obiectivele se vede treaba că nu s-a ajuns la niciun fel de situație care să permită deschiderea negocierilor, practic, Kremlinului cred că i-ar conveni situația actuală, bineînțeles că asta nu îi convine Kievului și înțeleg, că e ţara lor, bineînțeles, și vor să-i dea afară și să restabilească graniţele de dinainte de 2014.

Dar e foarte greu! Colosul rus renaşte, întotdeauna s-a întâmplat. Uitați-vă la războiul al doilea mondial. Păi până în 1943…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … erau înghesuiți…

Cătălin Tomescu: Sigur. Au luat bătaie după bătaie, după care odată că și-a creat capabilităţile în luptă și când şi-au dezvoltat capacitățile de producere a echipamentelor militare, faimosul tanc T34  și avioanele MIG, și așa mai departe, când au reluat războiul l-au reluat de s-a oprit pe zona Berlin datorită faptului că americanii au debarcat în Franța, şi au ajuns și ei acolo, că dacă nu, nu cred că se opreau decât la Oceanul Atlantic.

Deci, nu vreau să fiu pesimist, dar cred că Kremlinul în sine, Putin și generalii lui nu au crezut că pot să ia o asemenea papară. Prin urmare, ca să iasă onorabil din situație, ei trebuie să-și mențină măcar actuala linie, eventual dusă până la limita teritoriilor celor patru zone declarate că a aparținut Federației Ruse, iar asta nu se poate face decât pine introducerea unor forţe în luptă.

Acum sper ca militarii ucraineni, poporul ucrainean care a acționat exemplar pot să spun, s-au mobilizat exemplar pentru apărarea țării, cu sprijinul NATO şi al Statelor Unite, bineînțeles, să poată să reziste pe linia asta și să se tragă o linie de care să se poate așeza la masa negocierilor.

Şi revin la întâlnirea domnul Zelenski cu domnul Biden. Cred că acolo s-au pus cărţile pe față, iar politicienii i-au întrebat pe generali, fiecare pe ai lui: măi, de ce nu se termină o dată, de ce așa și nu așa.

Ucrainenii de ce nu putem să îi batem, ruşii de ce nu putem să ne menţinem teritoriul, americanii de ce e situația așa și nu e invers. Și probabil generalii au spus: domnule, în condițiile în care rămân jucătorii cei doi, practic va fi extrem de greu ca Ucraina să poată să îi dea afară din teritorii, decât cu anumite aprobări și anumite echipamente pe care la momentul ăsta nu le au.

Probabil generalii ruşi i-au spus lui Putin: nu putem să atingem asta decât dacă mai introducem în luptă 200 de mii de oameni și așa mai departe.

La vremea când s-au întâlnit Zelenski cu Biden, Putin a fost la Moscova și a avut o întâlnire cu activul de comandă din armată și le-a spus un lucru esențial: Cereţi, că vi se va da. Cu alte cuvinte, de la un om politic înseamnă: eu vă dau tot ce trebuie, voi trebuie numai să-mi atingeți liniile pe care vi le-am spus eu.

Prin urmare, cred că s-a discutat la Washington care ar fi condițiile în care să se așeze la masa negocierilor ca să poată să trateze direct cu Kremlinul și să stabilească: domnule, haideți să ne oprim aici și să negociem.

Pentru că ele trebuie să fie acceptate și de Ucraina. Altfel, tot războiul ăsta a fost în zadar. Şi așa e și normal, pentru că ei au fost atacați, nu ei i-au atacat pe ruși. De asemenea, premierul Medvedev a fost în China. China, dacă vă aduceți aminte, declarațiile de atunci din partea președintelui Xi au fost: domnule, trebuie cumva să vă așezați la masa negocierilor, unu.

Și doi, nu cumva să vă treacă prin cap să folosiți arma nucleară, că noi nu sprijinim treaba asta. Pentru că până la urmă asta e problema fundamentală. În cazul în care rușii pierd, ce îi poate determina să nu apese pe buton.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ce îi poate determina?

Cătălin Tomescu: Cred că ieșirea din acest război trebuie cumva să convină și Moscovei, să poată să prezinte propriului public că în lupta cu NATO… Deja dacă ați observat în retorica Kremlinului…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta e retorica.

Cătălin Tomescu: …nu mai există un război cu Ucraina. Ucrainenii sunt consideraţi fraților care au fost induși în eroare și păcăliți de Occident să poarte un război împotriva lor și ei, de fapt, se luptă cu întreaga societate occidentală, în speță NATO și Statele Unite.

Cam asta se dă acum pe toate posturile pe teritoriul Federației Ruse, și nu numai, ceea ce înseamnă că pentru ei devine o problemă gen Al Doilea Război Mondial. Noi trebuie să ne ridicăm, să eliminăm hitlerismul și fascismul de pe continentul european. Punct!

Ei ca să ieşi din situația asta, din punctul meu de vedere cred că el trebuie să aibă o situație suficient de convenabilă, pe teren, mă refer, și spun convenabilă care în fața propriului public, chiar dacă ei tehnic ar pierd războiul pentru cucerirea Ucrainei și înlăturarea lui Zelenski și punerea în poziții guvernamentale și eventual președinte, oameni care să fie pro-Rusia, deci care să-i permită lui să spună, domnule nu am pierdut, uite am reuşit să facem faţă Occidentului ş.a.m.d. prin păstrarea celor patru regiuni şi a Crimeei, ceea ce încă odată sigur nu îi va conveni Kievului. Şi aici trebuie să se hotărască Kievul unde va fi de acord că treacă la negocieri, în ce situaţie de pe teren./rpatulea/ilapadat

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii extins, precum am spus la început, generalul Cătălin Tomescu.

Domnule general, ați afirmat, un pic mai devreme, că de fapt întâlnirea lui Putin cu elita militară din Rusia, în paralel cu întâlnirea lui Zelenski și a lui Biden, de fapt ați tradus următorul lucru: Cereți-mi și vi se va da. Se poate face o paralelă între situația din Al Doilea Război Mondial, când ei au renăscut, având în vedere că totuși acum sunt sub sancțiuni economice? Pot ei să revină la o producție de armament care să le permită o renaștere pe front din acest punct de vedere?

Cătălin Tomescu: Eu sincer nu sunt expert în probleme economice, dar din ceea ce văd, Federația încă nu geme de sacțiunile economice.

Putin și guvernului lui, și mă rog, gruparea aflată la conducerea Federației Ruse în diferite alte mijloace și-a găsit porți de relaţionare cu terțe state, altele…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De supraviețuire.

Cătălin Tomescu: …în afară de cele occidentale, în care să îi permită să aibă un buget satisfăcător, în care populația Federației să nu geamă de foame, să nu geamă de frig, să nu geamă de lipsă de combustibil și așa mai parte, iar ei în continuare să dispună de resursele financiare cu care să treacă industria de apărare pe picior de război.

Să nu uităm că, tot tehnic vorbind, ei au niște categorii de armament destul de bune din punct de vedere tehnologic. Ele n-au apărut, cele mai multe, din cauza faptului că ele erau destinate exportului. Faimoasele Suhoi 57, faimoasele tancuri T14 și așa mai departe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care nu au apărut, așa e.

Cătălin Tomescu: Păi da, pentru că ei de fapt nu le… Putin la momentu respectiv sau mă rog, ori el, ori Medvedev, cam așa e de 20 de ani, ei le-au scos pe piață, se duceau la târgurile de armament și le vindeau la terți, marii cumpărători de multe ori fiind China și India, adică niște țări cu bugete serioase și interesate să achiziţioneze armament de proveniență rusească, deoarece era mult mai ieftin decât cel occidental. O dată.

Şi doi, mulți dintre ei nici nu puteau să ia armament, să zicem, din Statele Unite, pentru că acestea oricum nu l-ar fi vândut.

Prin urmare, tehnologia încă e acolo, e doar problema să treci pe picior de război. Cel mai bun exemplu este în Al Doilea Război Mondial, construcţia lui T34. Vă aduceţi aminte că cele mai bune tancuri, pe de-o parte erau tancurile germane.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Panzer, da.

Cătălin Tomescu: Absolut. Ulterior americanii au încercat să contrabalanseze, dar la momentul respectiv nici ei măcar nu puteau face față tancului german, după care ruşii au inventat acel T34, care arată foarte bolovănos, dar e demonstrat pe toate misiunile de specialitate ca Discovery și așa mai departe, probabil Stalin a dat ordin: faceţi-mi un tanc care să poată să-l dărâme pe celebrul tanc german.

Şi atunci s-a inventat acest tanc, care are un design deplorabil, numai că o eficiență maximă, tunul de 85, unul din cele mai bune tunuri inventate. Prin urmare, și acum dacă există, spunând treaba asta, el a dat de înțeles că este resursa financiară și a zis: ziceți-mi ce categorii de tehnică vă trebuie ca să nu cheltuiți banii aiurea și eu aia o să vă dau.

Ceea ce înseamnă că industria de apărare a lor, în urma desfășurării războiului, probabil i-au raportat: suntem gata să începem să producem, numai să ziceţi ce producem, producem Suhoiuri, producem dronă, producem submarine nucleare, producem crucișătoare, tancuri, ce producem.

Pentru acțiunea care urmează să se desfășoară este clar că lor le trebuie pe uscat mijloc blindate, tancuri cu care să se desfășoare acțiunile ofensive, pentru că încă o dată, războaiele se cuceresc pe uscat; cu rachete și cu avioane se trimit doar bombe și distrugi, nimiceşti sau neutralizezi.

Ca să câștigi terenul și să-l ții trebuie să ai mijloace pe uscat, cu tot riscul. Doi: le trebuie mijloace antiaeriene în virtutea asigurării unei protecții antiaeriene în eventualitatea unui atac aerian din partea Ucrainei, dacă ar primi mijloace.

De asemenea, sigur va continua cu producerea de rachete, de orice tip, orice vector de lovire, pentru că observați de câteva luni ei practic numai asta fac, după ce au luat cele patru republici și le-a decretat ca fiind parte a Federației Ruse, practic numai bombardează.

Pe uscat, pe teren au fost mişcări nesemnificativ în economia războiului. În schimb, la bombardamente sunt neîntrecuţi, inclusiv de curând, că au fost cu drone din Iran, că au fost cu rachete, că or fi de orice tip, de la supersonice în jos.

Asta nici măcar, din punctul meu de vedere nu mai contează, contează că el a intrat într-un război de uzură, coroborat și cu venirea iernii, ca să câștige timp să se pregătească mobilizații, cei care execută antrenamentele pentru a fi introduși în luptă.

Prin urmare, ca să concluzionez la întrebarea dumneavoastră, da, cred că ei sunt în măsură sau și-au asigurat condițiile de producție necesare industriei de apărare și financiare, și materiale, necesare producții de echipamente de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul întâlnirii noastre, cu ce ar putea să-i mai surprindă, pentru că este clar că va fi și în 2023 o contraofensivă, o ofensivă rusească. Cu ce credeți că îi va mai putea surprinde Ucraina și NATO pe ruși, având în vedere că în februarie Javelinul a făcut furori, a neutralizat blindatele și tancurile rusești.

Au mai fost câteva momente în care rușii au fost surprinși, dar care, iată, pe parcurs, s-au estompat aceste surprize. Ar mai fi de vorbit și despre Patriot-ul ăsta pe care îl vor primi, dacă îl vor primi ucrainienii.

Cătălin Tomescu: Ca să facă față și să-și mențină inițiativa, armata ucraineană trebuie să primească câteva categorii de tehnică. Voința e la ei, dârzenia e la ei, fără doar și poate. Prima dată mijloace anti-aeriene ca să contracareze drone, rachetele și avioanele. Ați amintit de Patriot.

Patriot într-adevăr, e un echipament de luptă foarte modern, foarte sofisticat, foarte precis, dar e și foarte scump. O dată. Doi, e foarte tehnologizat. Ştiţi cum e asta? Gândiți-vă că dumneavoastră ați condus Trabant toată viața, știți, vechea mașină de pe vremea comunistă și după aia dă norocul peste dumneavoastră, câștigați doar 6 din 49 și vă cumpărați un Ferrari.

Mă, garantez că în primele trei zile daţi cu el în gard, pentru că ai o mașină care în trei secundă atinge 100 la oră, dumneavoastră o să apăsați cu pedala până la fund, că așa eraţi obişnuit la Trabant, și bineînțeles că v-ați urcat în primul copac. Cam așa e cu sistemele de de luptă înalt tehnologizate.

Îți trebuie timp ca să te obișnuiești cu ele. Dar să spunem că ar învăța. Patriot e foarte bun deci pentru categoriile astea, pentru că altfel e foarte scump. Nu poți să tragi cu rachetă Patriot într-o dronă care costă 50.000 de euro sau 100.000 de euro. Prin urmare asigură o anumită protecție foarte bună.

Pe lângă asta, le trebuie și alte mijloace care să asigure protecția anteriană împotriva dronelor. Ăsta e primul capitol: apărea antiaeriană. Al doilea la capitol din punctul meu de vedere reprezintă mijloacele de manevră și de lovire de la sol.

Încă o dată, și pentru ucraineni, ca să recucerească teritoriile actualmente aparținând Federației sau declarate de Federația Rusă că le aparțin lor, că tehnic cred că așa e, juridic, așa se enunță treaba…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Tot de acţiune pe uscat.

Cătălin Tomescu: Exact, le trebuie mijloace pentru executarea manevrei ofensive pe uscat, și asta înseamnă numai tancuri, combinate cu mijloace antitanc ca să nimiceşti tancurile inamicului, și mijloace blindate în care infanteria să poate să treacă la ofensivă. Din punctul meu de vedere numai așa se pot recuceri acele teritorii.

Şi al treilea element care cred eu că ar fi esențial în desfăşurarea războiului rămâne ca Marea Neagră să nu permită desfășurare acțiunilor ofensive de pe mare, pentru că altfel le-ar putea trece prin cap ruşilor să se ducă din nou la Odesa. Şi deschiderea unui al treilea front…ucrainenii au acum front, după granița de est, Kievul, care rămâne capitala și trebuie să ai grijă să nu cumva să vină rușii din nou…  

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Belarus.

Cătălin Tomescu: Exact, să deschizi al treilea front, cum a fost planul inițial în februarie 2022. Ar fi foarte greu de contracarat, pentru că le-ar trebui lor încă 100 de mii, adică sunt mulți, măcar 50.000, două divizii plus întărire, plus logistică și așa mai departe care să apere actuala graniță de sud a lor, deci ceea ce e teritoriu necucerit între Crimeea și gurile Dunării.

Ca să să întâmple așa ceva, cred eu că Marea Neagră trebuie să rămână interdicție pentru acțiunea forțelor navale sau amfibii ale rușilor. Asta ar fi cele trei elemente, bineînțeles, pot fi multe, vă dați seama că putem vorbi mult.

Dar în esență miljoacele antiaeriene, mijloace pentru uscat și interdicția la Marea Neagră. Pentru treaba asta, o problemă politică iar e necesară și nu știu în ce măsură NATO și Statele Unite vor fi de acord.

Tot o cheie a succesului ar fi în aprobarea de către aceste state care furnizează aceste echipamente cum e Himarsul, de exemplu, aprobarea ca aceste state să o dea Kievului de a putea desfășura acțiuni de lovire pe teritoriul Federației Ruse, cum se acționează asupra unui aeroport.

Până acum au fost lovite câteva ținte din Crimea, care practic e în zona de conflict, dar ulterior, cu câteva săptămâni în urmă și chiar săptămâna trecută a fost lovit un aeroport din adâncimea dispozitivului de luptă al Federației Ruse, un aeroport care e la vreo 200 de kilometri de granița veche, de cea până în 2014.

Ei, aici, asta e o decizie politică cu certitudine. Aici ar fi un element cheie, pentru că odată lovit teritoriul Federației Ruse și grupările de forțe și puncte de comandă și linii de aprovizionare logistică, atunci ar crea probleme clar Federației și chiar i-ar afecta extrem de tare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ar fi și o linie roșie pe care ei tot o o invocă.

Cătălin Tomescu: Exact, ar fi și o linie roșie, numai că, încă o dată, asta sigur, dacă se va întâmpla și vor începe să fie bombardate ținte, cât vor fi militare, aș rămâne un 50%-50% da, dar dacă cumva s-ar trece la bombardarea inclusiv a infrastructurii civile, cum se întâmplă acum, practic populația rusă ar ajunge la concluzia că de fapt sunt în război și i-ar da apă la moară pentru gesturi necugetate Kremlinuli, fără discuție.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai mai vedeți posibilă folosirea armei nucleare tactice?

Cătălin Tomescu: Asta rămâne oricând posibilă, fără discuție. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, nu înseamnă că se justifică sau încă o dată, de la moment începerii acțiunilor și la modul cum e balansat acum mesajul către propria populație și către ceilalţi jucători globali și nu numai, Kremlinul spune că e în război cu NATO și cu societatea occidentală și așa mai departe, este clar că este posibil orice.

Cred că dacă ei nu vor fi în stare să-și mențină actualele linii și pur și simplu vor fi înfrânți și scoși din teritoriile acaparate, pe bună dreptate de altfel, cred că poate duce la acțiuni de genul ăsta, care pentru mine tehnic este o diferență între arme nucleare, tactice și cele strategice.

Politic e o singură decizie de folosire a lor, dar pentru mine trecerea la arsenalul nuclear rămâne un prag, care odată trecut poate duce la distrugerea emisferei nordice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum credeți că ne va afecta pe noi, românii, acest conflict în anul care vine, ținând cont de această aproape certitudine că va fi în continuare război?

Cătălin Tomescu: Domnule, sincer eu sunt afectat de ce ni se întâmplă nouă, dar nu avem altă soluție. Așa ne-a așezat Dumnezeu, asta ne e geografia aici, la întretăierea imperiilor, culturilor, religiilor, căilor de comnicaţie şi așa mai departe, şi acum şi la graniţa noastră cu acest conflict nedorit.

Clar suntem afectaţi, o dată din punct de vedere al populației civile, care chiar dacă nu suntem în război, din multe puncte de vedere lucrurile s-au schimbat în România de la împrumuturile care au crescut până la costurile mari pentru plata energiei și așa mai departe, că le simte omul obișnuit, nu mai vorbesc la nivel macro-economic, sigur sunt și acolo colaborat şi cu Schengen-ul și așa mai departe.

Am avut multe frustrări anul ăsta noi, ca români, cărora trebuie să le facem față. Spuneam că, ce cred eu că s-ar întâmpla din punct de vedere al eventualității unui atac al unei țări NATO. Nu cred că Rusia îşi permite aşa ceva și practic nu cred că România va fi implicată într-un conflict.

Doi: dacă nu se oprește războiul, sigur frustrările și privațiunile și măsurile economice nesesar a fi luate vor fi din cele care vor afecta nivelul de trai și populația civilă. Şi în ultimul rând continuarea războiul ar însemna un număr și mai mare și mai mare de refugiați din Ucraina peste noi, să îi gestionăm, care oricum și asta se face cu bugetul nostru.

Singurul lucru care se poate întâmpla, mai mult decât s-a întâmplat, ar fi ca eventualul succes, care nu e de dorit, al rușilor, să afecteze situația din Republica Moldova. Noi rămânem principala țară implicată în sprijinul necondiționat al Moldovei, din considerentele pe care le știe toată lumea, care iar ne-ar obliga să tăiem de la noi ca să sprijinim.

Nu cred că ei ar fi interesaţi să atace Republica în sine, dar cred că ar fi interesaţi să facă joncțiunea cu teritoriul transnistrean, care practic face parte din Republica Moldva, dar numai că e condus de un regim pro-rus și la care rușii ar putea avea acces destul de ușor și nu li s-ar împotrivi nimeni acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta ar însemna însă ca mai întâi să pice Ucraina.

Cătălin Tomescu: Cam așa sau cel puțin sudul Ucrainei. De ceea ce spuneam că pentru mine un obiectiv strategic ar fi să interzică operațiunile navale și amfibii pe care l-ar putea desfășura Federația Rusă în zona Odesa, pentru că dacă ar lua Odesa, e clar că de acolo până în Transnistria e la o aruncătură de băţ, cum aş spune neacademic, adică ar mai fi o problemă doar de o zi, două ca să facă joncţiunea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și o ultimă întrebare. Ați folosit mai devreme niște epitete adevărate. Ați spus că ucrainenii sunt dârzi și că sunt pe poziții și că fac mai mult decât cineva și-ar fi închipuit.

Din experiența dumneavoastră ca strateg militar, totuși, cât credeți că mai poate rezista, cu tot ajutorul ăsta tehnologic din partea vestului, cât mai pot rezista ucrainenii ca trupe mă refer, ca număr de oame, pentru că deocamdată ajutorul este doar la nivel de tehnică militară?

Cătălin Tomescu: În primul rând vreau să zic ceva şi de rău, apropo de frustrări, că am una şi pe Zelenski, că trebuie să o spun şi pe asta, nu neapărat el, că era la Washington, dar cel puțin s-a vehiculat în mijloacele mass-media că Parlamentul ucrainean a votat legea minorităților, care nu are niciun fel îmbunătățire față de trecut și în care etnicii români minoritarii români nu sunt recunoscuți. De exemplu, mă simt frustrat treaba asta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu ne-am fi aşteptat la treaba asta.

Cătălin Tomescu: Păi la cât te-am ajutat eu pe tine, tu acum… bineînțeles că un specialist în domeniu ar spune: păi da, domnule general, dar nu se poate, pentru că minoritățile înseamnă și minoritate maghiară, și minoritatea rusă, și minoritatea tătară. Și atunci trebuie să faci pentru toți. Nu, domnule, puteai să faci pentru români ca să-mi arăți că eşti prieten cu mine, pentru români. Nu știu dacă am dreptate tehnic, nu știu dacă am juridic, sunt probleme pe care trebuie să le stabilească alţii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar moral, da.

Cătălin Tomescu: Dar moral sunt frustrat. Nu mi-aş ierta-o dacă nu aş spune-o, pentru că e o realitate și sunt convins că mulți din români gândesc așa. Adică, măi, noi te ajutăm, ar trebui să ne arăți un semn că recunosc sprijinul ăsta, pentru că noi nu suntem Statele Unite să le dăm cu miliarde în cap.

Ceea ce le dăm noi și îi sprijinim probabil e echivalent cu jumate de când le dau ei, păstrând proporțiile. Și atunci trebuie să-mi arăţi că apreciezi gestul meu.

Și asta e singura problemă pe care o avem în discuţie, că în rest nu prea mai sunt celelalte, restul sunt stabilite prin tratate internaționale. Acum revenind la întrebarea…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cât mai pot ei rezista?

Cătălin Tomescu: Cât mai pot rezista? Din punctul meu de vedere, încă o dată, practic nu-mi iau cuvintele înapoi, în sensul că poporul ucrainean a dovedit eroism, dârzenie și determinare, fără doar și poate, și rămâne așa.

Sincer, am fost surprins, bineînțeles, în mod plăcut de determinarea pe care o au, pentru că acolo nu luptă doar armata, luptă și civilii, și dârzenia lor. Bineînțeles că sunt plecați vrei cinci, şase milioane, dar numai că până la 40 mai sunt şi au rămas unii necombatanți, dar numai să îndure cu stoicism bombardamentele, ceilalţi chiar luptă.

Dar în situația în care Putin se ține de cuvânt și îi mai introduce pe ăştia în luptă și mai mobilizează așa cum a declarat la Moscova, încă un milion şi ceva, dacă vă aduceți aminte s-a declarat că mai poate continua procesul de mobilizare cu …

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Credeţi că e posibil?

Cătălin Tomescu: Păi este posibil dacă nu-și atinge obiectivele. Atunci cred că, din punctul meu de vedere, ca să-și mențină actualele zone, probabil trei luni, patru luni dacă rușii se țin de planul… planul nu l-am citit eu, dar cred că asta vor să pregătească, o reîncepere a ostilităților conform planului din februarie 2022, dar cu alte forțe și pe alte principii și cu alte mijloace și altă gândire și altă mentalitate, probabil nu mai mult de şase luni și poate să-i dea peste cap, dacă rămân singuri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult, domnule general Cătălin Tomescu. La sfârșit, pentru că este ultima zi a anului, v-aș îndemna, v-aș ruga să le daţi un mesaj românilor, apropo de termenul ăsta mult uzat în zilele noastre, reziliență.

Avem nevoie, sigur, primii sunt ucrainenii, dar nu suntem departe de acest conflict, avem nevoie de această reziliență.

Cătălin Tomescu: Este obligatorie. S-a dovedit și prin luminița cu Schengenul că a trecut vremea să ne bazăm pe alții. Chiar dacă suntem țară membră NATO și UE, și suntem, cu bunele și cu relele lor, se vede treaba că în anumite privinţe parcă nu am face parte din UE cel puțin, și prin urmare a trecut vremea să ne bazăm pe marile puteri.

Cam în istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioada istorică, care ne vor sprijini în detrimentul celorlalte care nu ne sprijină.

Ei, la ora actuală toți ne sprijină și nici unul nu face nimic, ca să zic așa, și prin urmare cred că ar fi timpul să gândim pentru noi, să ne dăm seama că totul depinde de noi și trebuie să ne și luăm țara înapoi și trebuie să muncim noi în primul rând și să terminăm cu toată falsa contradicție și falsa planificare și falsa… luminiţa de la capătul tunelului care e şi stinsă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care vine de 25 de ani.

Cătălin Tomescu: Da, bineînțeles, a şi dat unul peste noi și nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne trezim și trebuie să ne luăm soarta în mâini, și în primul rând trebuie să facem noi pentru noi. Unu.

Doi, trebuie să ne verticalizăm coloana și să știm ce vrem. Trei, să terminăm cu ideile astea de tot timpul îi acuzăm pe alții ce se întâmplă sau ce frustrări. Noi tot timpul dăm vina pe alții.

Bineînțeles că avem dreptate de multe ori şi alții ne vor slabi, dar nu contează, asta se întâmplă și la alții din zona noastră, și nu numai, care ei și-au stabilit clar obiectivele pe care vor să și le atingă și obiectivele alea și le urmăresc cu mare determinare, și cu curaj, și cu inițiativă, și cu efort.

Din punctul meu de vedere asta ar trebui să judecăm și să ne fie linia de conduită pentru anul următor, bineînțeles, în cadrul organizațiilor euroatlantice de la care facem parte, cu bune și cu relele lor, NATO și UE.

Altfel, multă sănătate și pace și dacă o da Dumnezeu și mintea politicienilor să se oprească războiul ăsta, să reușim chiar să aducem un pic de plus valoare vieții particulare a fiecăruia dintre noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii la Radio România Actualități a fost generalul Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc! La mulți ani și să ne reauzim cu bine în 2023!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! La mulți ani tuturor, un an cu sănătate și mai bun decât 2022! Mulţumesc!

Radu Tudor: Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României, iar acesta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată ci o țară aliată NATO

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 11:20

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru a înțelege și mai bine despre ce se întâmplă, pentru a înțelege lumea în care trăim, de câțiva ani deja, încoace, la „Subiectul săptămânii” dezbatem problemele cele mai importante, întâmplate în săptămâna pe care o încheiem sau în proximitatea acesteia. La telefon este analistul militar, jurnalistul Radu Tudor. Bună dimineața, domnule Tudor!

Radu Tudor: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Avem subiecte importante săptămâna asta. V-am rugat să intrăm și să dezbatem pentru oamenii care ascultă la Radio România Actualități și pentru a înțelege lucrurile, cum spuneam, un pic mai bine, avem mai multe subiecte.

Să vedem câte reușim să abordăm. Este o știre îngrijorătoare cu care aș vrea să începem. Ministerul rus al Apărării programează opt teste de rachete strategice pentru 2023. Apare și pe site-ul dumneavoastră și pe toate agențiile de știri. Cum să ne raportăm față de această intenție?

Radu Tudor: Suntem avertizați, domnule Dumitrașcu, că Rusia își propune să fie la fel de agresivă și de amenințătoare și în 2023.

Speranța că războiul se va termina, că la Moscova a reuși să apară măcar un firicel de rațiune, din păcate, nu se confirmă și, mai mult, comandantul Forțelor Strategice ale Federației Ruse spune că apariția acestor noi rachete vizează distrugerea sau străpungerea scutului de apărare antirachetă al NATO.

Știm bine, elemente discutul antirachetă se află și pe teritoriul României, la Deveselu. Ori, această retorică, NATO are apărare eficientă, dar noi vrem să o distrugem, este doar într-o logică agresivă, într-o logică războinică. Nimeni, niciodată, din NATO, nu a amenințat Rusia, de la terminarea Războiului Rece, de la căderea comunismului. În schimb, Rusia continuă să aibă această retorică și, mai mult, această acțiune agresivă.

Suntem avertizaţi că vor să ameninţe NATO în mod concret, drept pentru care responsabilitatea noastră cea mai serioasă în momentul de fată este să ne întărim apărarea, să facem din flancul de est cel mai puternic zid de apărare în faţa acestei ameninţări a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este cu siguranţă şi concluzia pe care au tras-o oficialii NATO la ministeriala de la sfârşitul lunii trecute, la care aţi participat – aţi realizat şi un interviu cu Jens Stoltenberg. Cam asta era concluzia, să fim scut de apărare aici, pe flancul de est.

Radu Tudor: Noi suntem în linia întâi, domnule Dumitraşcu, şi ştim foarte bine şi avem în noi acest radar cu totul special de a detecta şi de a simţi ameninţarea care vine de la est. Din păcate, istoria României moderne a marcat foarte multe concretizări ale ameninţării ruseşti asupra teritoriului României.

Şi recunosc că a fost un privilegiu pentru mine să realizez al treilea interviu cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi o mare bucurie şi o satisfacţie profesională să pot dialoga cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Chris Cavoli.

Am reuşit să înţeleg din dialogul cu ei şi din mesajele pe care mi le-au transmis că NATO înțelege până la ultimul detaliu această amenințare, că se planifică în domeniul apărării chestiuni care n-au existat niciodată în NATO, cu atât mai puțin după terminarea Războiului Rece, că în momentul de față, România este un vârf de lance al acestei apărări, că nu întâmplător o unitate de elită precum Divizia 101 Aeroportate și-a dislocat trupele la Mihail Kogălniceanu și vedem toate aceste evoluții care înseamnă activarea planurilor de apărare ale NATO la un nivel fără precedent. Știm ce avem de făcut, nu este nimic prea mult din ceea ce facem.

Ne bazăm foarte mult pe Armata Română și pe aliații noștri din NATO, drept pentru care, pentru prima oară, vedem și tancuri franțuzești pe teritoriul României și militari din Divizia 101 Aeroportate. Suntem singura țară de pe flancul de est care avem atât sistemul de rachete HIMARS, cât și sistemul de rachete Patriot. Există vești bune pe care Armata Română, ca o componentă esențială a apărării NATO, ni le dă în această perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar urma să completez, oamenii interpretează diferit. E de bine sau e de rău că sunt tancuri franțuzești în România și toată această mobilizare? Unii dintre oamenii care văd asta spun că ar fi fost mai bine să nu fie aici și să nu reprezinte asta o provocare.

Noi însă, și dumneavoastră și mai mult, vorbind cu oficialii de rang înalt din NATO, spunem cu toții că e de bine că sunt aici armatele străine și că  reprezintă un punct de apărare și o descurajare pentru Rusia.

Radu Tudor: Mă bucur că puneți această întrebare, pentru că ea comportă două răspunsuri. Primul, ce s-ar fi întâmplat dacă în fața acestei amenințări rusești, în fața războiului neprovocat și sângeros declanșat de Rusia în Ucraina, aliații NATO n-ar fi venit pe teritoriul României?

Probabil gradul de frustrare al românilor ar fi crescut enorm, la fel de mult, probabil ca și în cazul neaccesării în spațiul Schengen. Or, din punctul acesta de vedere, NATO a avut un răspuns radical diferit.

Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României și ăsta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată, este o țară aliată NATO și că vin alături de noi militarii care trebuie să dea un semnal Rusiei: nu vă atingeţi un centimetru din teritoriul României, din teritoriul Alianței. A doua chestiune, mă rog, revine în mod recurent în mesajele radioascultătorilor și telespectatorilor. Sunt câțiva care spun am văzut tancuri pe drumuri…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Radu Tudor: … am văzut avioane de cer, am văzut o pregătire militară intensă, sunt îngrijorat, mă tem.

Eu le-aș spune că sentimentul trebuie să fie exact invers: să vă bucurați că militarii își fac datoria, să vă bucurați că suntem apărați, să vă bucurați că avem aliați NATO pe teritoriul României, care ne conferă siguranță și securitate și care protejează integritatea teritorială a României.

Când vedeți militari, chiar și în zonele urbane sau în zonele rurale, să știți că ei își fac datoria și asta trebuie să vă dea sentimentul de siguranță. Noi suntem pregătiți pentru pace și o facem 24 din 24. Prezența militarilor nu înseamnă război, dimpotrivă, înseamnă descurajarea celor care ar vrea să implice România și NATO într-un război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, domnule Radu Tudor, vreau să ne îndreptăm către Ucraina, pentru că acest Campionat Mondial de Fotbal, care se va termina mâine, a avut cumva un efect de bumerang, aș spune, din punctul unora de vedere.

S-a vorbit mai puțin despre războiul din Ucraina, a venit iarna, ne-au indus anumite știri mai puțin, să zicem aprofundate, ideea că lucrurile s-au mai calmat, ceea ce nu e deloc adevărat.

Radu Tudor: Nu e deloc adevărat. Amenințarea rămâne. Ucraina este, din păcate, bombardată cu rachete, cu drone, mor civili în continuare, e o situație incredibil de dureroasă, o țară care rămâne din ce în ce mai mult fără energie și fără apă în debutul iernii și, evident, un Campionat Mondial de Fotbal întotdeauna a atras atenția.

Dar să nu uităm că România este țara membră a NATO, cu cea mai lungă frontieră terestră cu Ucraina, că bazinul Mării Negre a fost transformat într-o scenă de război de Rusia. Și apropo de ceea ce am discutat la începutul emisiunii, Moscova continuă să amenințe NATO și să spună că vrea să-i distrugă sistemul de apărare.

Noi în continuare ne vom apăra foarte eficient, nu vom amenința Rusia, tot sperăm că la Moscova va veni un lider care va dori pace și o relație civilizate, dar chestiunea aceasta a Ucrainei rămâne principala preocupare de securitate și apărare a României și a NATO și cred că factorii decizionali care au avut foarte multe opțiuni în față nu s-au dat la o parte în a monitoriza 24 din 24 situația din Ucraina, mai ales că, potrivit informațiilor oferite de generalul Valeri Zalujni, șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Rusia ar pregăti o ofensivă în februarie-martie, din nord, de la frontiera cu Belarus, din nou asupra Kievului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o știre asupra căreia vom reveni, pentru că ne așteaptă vremuri complicate. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Radu Tudor, pentru intervenția din această…

Radu Tudor: Mulţumesc, Radio România! Mulţumesc, Cristi Dumitraşcu. Sărbători fericite!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulţumesc! Sărbători fericite!

Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită în zona bazinului Mării Negre

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 10:00

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită au fost efectuate din România în zona bazinului Mării Negre de la începutul invaziei ruse în Ucraina.

La aceste misiuni au participat aeronave ale Forțelor Aeriene Române și ale detașamentelor din țări aliate aflate în țara noastră în acest scop.

Majoritatea misiunilor de interceptare au vizat aeronave ale Federației Ruse care se apropiau de spațiul aerian al României.

Au existat și cazuri în care aeronave civile au avut nevoie de coordonare după ce comunicațiile au fost întrerupte ori din cauza unor alerte false cu bombă. Ministerul Apărării Naționale precizează că nici un avion rusesc nu a intrat în spațiul aerian al țării noastre.

În prezent, Forțele Aeriene Române execută acest tip de misiuni în cooperare cu detașamentele aviației militare italiene și spaniole.

Ovidiu Raețchi: Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, pentru că Alianța e una cu caracter defensiv, iar Marea Neagră e vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele

Publicat de Gabriel Stan, 12 decembrie 2022, 14:03 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

La „Subiectul săptămânii” aducem în atenția dumneavoastră concluziile ministerialei NATO desfășurată săptămâna trecută la Bucureşti, primul eveniment de nivel înalt al NATO într-un stat de pe flancul estic, după agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Vă invităm să ascultați un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi seara, la Radio România Actualități.

Invitații lui Radu Dobrițoiu au fost Ovidiu Raețchi, preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență, și Ion Petrescu, colonel în rezervă, analist militar, fost director al trustului de presă al Armatei.

Radu Dobrițoiu (realizator): Ce mesaj transmite alegerea Bucureștiului pentru această reuniune?

Ovidiu Raețchi: Sunt două mesaje. În primul rând, în mod evident, este sprijinul față de partenerii ucraineni, care a fost subliniat și care a fost dezbătut în detaliu de-a lungul zilelor reuniunii ministeriale.

În mod evident, este și un semnal în raport cu importanța României în acest flanc, pentru că, dacă te uiți la linia celor trei mări dinspre estul Europei, adică de la Baltica la Marea Neagră și la Adriatică, vei înțelege imediat de ce e Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, astăzi; pentru că Alianța e una cu caracter defensiv și pentru că Marea Neagră e, în acest moment, vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele.

Iar dacă flancul baltic a fost deplin consolidat, ca efect nescontat, dacă în sud, la Adriatică, există, sigur, încercări de destabilizare hibridă, dar nu se poate vorbi de o agresiune directă din rațiuni geografice, Marea Neagră este direcția care trebuie stabilizată și protejată, iar România a reprezentat promotorul strategic al acestei idei încă după ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei.

Noi am pledat pentru o pondere egală a prezenței înaintate NATO la Marea Neagră, în raport cu Baltica. Și iată că istoria ne dă dreptate, în ideea că, dacă Federația Rusă simte o anumită vulnerabilitate într-o zonă, acolo își va concentra eforturile. Or, la Marea Neagră avem Ucraina, avem Moldova cu Transnistria, cu Găgăuzia, avem Georgia.

Toate aceste idei au fost formulate de România, care, politic, a fost, este și va fi actorul de la Marea Neagră cu cel mai puternic discurs pro-NATO și al creșterii prezenței NATO, iar opțiunea pentru București a fost o consecință.

Radu Dobrițoiu (realizator):  Domnule colonel Ion Petrescu, pe palierul militar s-a discutat de Ucraina. Ce concluzii putem trage după reuniunea de la București? Cât de importantă este Ucraina, rezistența Kievului în strategia de securitate a NATO?

Ion Petrescu: Au fost la București voci care au perceput această reuniune de-o manieră, pe care aș caracteriza-o cu eleganță, bazată pe lipsă de informație. Sigur că toți cei care au participat la această reuniune a miniștrilor de externe ai NATO știau că principala problemă rămâne Ucraina.

Ucraina, din perspectiva faptului că și-a propus, anul viitor, așa cum zicea președintele Zelenski, să-și elibereze toate teritoriile, inclusiv Donbasul, Ucraina de Sud și Crimeea, un obiectiv extrem de ambițios, în condițiile în care, așa cum declara președintele Putin, Rusia rămâne cu trupe în Ucraina și își apără interesul național acolo.

La momentul când difuzați emisiunea, sunt 125.000 de mobilizați trimiși de Kremlin în sprijinul forțelor destinate inițial pentru operațiunea militară specială pe teritoriul statului ucrainean și se preconizează ca restul, până la 300.000, să fie trimiși după terminarea perioadei de instruire, probabil înainte de data de 1 martie.

De aceea, această voce unitară a miniștrilor de externe aliați a contat foarte mult, deoarece aici nu e vorba doar de simple declarații, ci de o bifare a unor angajamente anterioare, care încep de la livrarea de armament, cum procedează Statele Unite al Americii, Marea Britanie, până la alte modalități de ajutorare a statului ucrainean, greu încercat în această iarnă de bombardamentele cinice ale Federației Ruse și care va primi, cu recunoștință, toate aceste generatoare pe care o serie de state europene le-au pregătit; le trimit pe calea aerului pentru a ajuta populația ucraineană greu încercată de acest război dus pe frontul de est.

Ștefan Ciochinaru: Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Vrea o iarnă grea pentru noi, întuneric și frig în Ucraina, dezbinare în Europa și vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă

Publicat de Gabriel Stan, 5 decembrie 2022, 13:58

La ”Subiectul săptămânii” avem un interviu cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, de la care vom afla care sunt principalele concluzii de după reuniunea NATO de la București, încheiată miercuri, 30 noiembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, iată mesaje importante care au reieșit după întâlnirea NATO de la București.

Am reținut ceva înainte de a vă ruga să dezvoltăm concluziile pe care le-ați tras dumneavoastră, să dezvoltăm un alt mesaj care vine dinspre Moscova, dinspre ministrul de externe Lavrov, care, iată, a mai scos din joben încă una gogotă, așa cum acum vreun an spuneau că înțelegerea pe care au avut-o ei pe vremuri nu se respectă și că vor să refacă sfera de influență până în centrul Europei, acum avem altă motivație ciudată: NATO trebuie să dispară, pentru că Uniunea Sovietică a dispărut. Cum comentați declarația asta?

Ștefan Ciochinaru: Cu amuzament, adică morocănosul Pinocchio, cum mai este supranumit mai nou ministrul de externe al Federației Ruse, din motive lesne de înțeles, din sintagma pe care am amintit-o, eh, morocănosul Pinocchio nu se dezminte.

Nu există niciun fel de legătură de cauzalitate între dispariția URSS și NATO, atâta vreme cât NATO este o alianță defensivă, constituită prin voința țărilor membre. Și cu asta se termină toată discuția.

Avem 28 de state europene, plus două state din America de Nord, Canada și Statele Unite ale Americii, care au acest acord de voință privind securitatea lor colectivă. Politica aventuristă a Rusiei este o amenințare pentru pacea globală, nu doar continentală, iată, justifică existența unei astfel de alianțe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu atât mai mult cu cât, iată, s-a vorbit despre războiul din Ucraina în continuare. Noi am mai dezbătut în perioada anterioară, destul de curând am mai dezbătut acest subiect și reiese aici un mesaj important după întâlnirea de la București, se transmite un mesaj de unitate și de efort susținut de a sprijini Ucraina, oricât va dura. Nu dăm înapoi. Așa se spune.

Ștefan Ciochinaru: Da, da, da, a fost, de fapt este foarte interesant ce s-a întâmplat la București, că nu vorbim doar de reuniunea ministrială NATO, a fost un cumul de întâlniri la București. Să nu uităm și de reuniunea liderilor conferinței pentru securitate de la Munchen, să nu uităm de întâlnirea organizată de Marshal Found și de Aspen Institut pentru Securitatea Europeană, să nu uităm de întâlnirea miniștrilor de externe ai G 7, sigur, mai puțin Japonia.

Deci, iată, au fost vreo patru evenimente extraordinare, sigur prilejuite de această ministerială a NATO, toate consacrate, în fond, situației securitare din Europa. Pentru că, ca să legăm de întrebarea anterioară a dumneavoastră, domnul Lavrov, morocănosul Pinocchio, spunea că nu mai există URSS. 

Nu mai există URSS, există Federația Rusă, Imperiul Rus, care continuă, indiferent că vorbeam de comisari atunci, de gospodine acum, continuă aceeași politică agresivă, imperialistă, care caracterizează Moscova de sute de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vede că o rezistență reală, adevărată nu poate fi susținută de Ucraina decât cu ajutorul Vestului, cu ajutorul tehnologiei moderne.

Am văzut și noi, acum câteva zile, la parada militară națională, spre norocul nostru și spre lauda noastră, pentru că am urmărit un drum greu de reforme, prin care am reușit să dotăm cât de cât armata cu sistemele atât de lăudate în război din Ucraina, şi aici am să spun despre HIMARS, dar acum, iată, ministrul ucrainean Kuleba cere și Patriot. Credeți că va fi posibil să aibă, în viitorul apropiat, Ucraina și un sistem Patriot?

Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă va fi posibil, dar cu siguranță este foarte necesar, pentru că vedeți, tot armamentul modern pe care l-a donat lumea liberă Ucrainei, pentru ca să se apere în fața acestei agresiuni ilegale a Rusiei, nu este un armament care să-i permită Ucrainei să lovească în adâncime pozițiile ruse, în timp ce Rusia lovește, după cum am văzut, Ucraina până la frontierele ei cu țările NATO. Și atunci, da, Ucraina are nevoie de apărare antiaeriană, pentru că aici ar fi rolul Patriot.

Are mare nevoie de Patriot, asta cu siguranță. Dacă se va și reuși să se deplaseze sistemele Patriot în Ucraina, este o decizie care mă tem că nu este atât politică, cât militară, pentru că știm bine că sistemele Patriot presupun un nivel de tehnologie care trebuie pus la adăpost de mâna lungă a Moscovei. Cred că aici despre asta este vorba. Alminteri, reuniunile de la București au prilejuit nu doar afirmarea unității NATO – şi foarte bine spuneați dumneavoastră de hotărârea colectivă de a sprijini Ucraina până la victoria acesteia asupra Rusiei.

Atenție foarte mare la terminologie! De altfel, ştiţi bine că privind aderarea, posibila aderare a Ucrainei la NATO, s-a spus că există o condiție, și anume Ucraina să învingă în acest război, să rămână o țară suverană, pentru că în NATO nu pot să intre decât țări suverane. Nu sunt jocuri de cuvinte, sunt formulări foarte interesante și trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în fond, la București s-au pus jaloanele pentru tot ceea ce urmează să se întâmple pe front, până undeva la sfârșitul primăverii, începutul verii anului viitor. Da, n-ar fi o tragedie doar pentru Ucraina dacă s-ar pierde acest război, ar fi o tragedie pentru întreaga lume democratică, care ar deveni mai vulnerabilă și viața ar fi periculoasă într-o astfel de lume.

Nu există dubii din punctul acesta de vedere. Au fost câteva puncte interesante ale declarațiilor date la București și, dacă-mi îngăduiți, aș accentua puțin asupra lor, pentru că ele vin ca răspuns la strategia lui Putin.

Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Putin vrea o iarnă grea pentru noi, vrea întuneric și frig în Ucraina, vrea dezbinare în Europa, vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă. Dar, la București s-a spus foarte clar, pentru prima dată, că Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre sunt zone de importanță strategică pentru NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Important.

Ştefan Ciochinaru: Sigur că da, foarte important. S-a spus că NATO nu va recunoaște niciodată anexările ilegale ale Rusiei, care încalcă flagrant dreptul internațional și Carta ONU. De asemenea, s-a mai spus un lucru foarte important, dacă-mi îngăduiţi, și anume că toți cei responsabili pentru crime de război trebuie să fie trași la răspundere și vor fi trași la răspundere.

Sprijinul pentru Ucraina rămâne ferm  indiferent de durata războiului. Se vor adopta planuri concrete în cazul unui atac rusesc împotriva vreunei țări NATO – şi aici e contribuția României, ştim foarte bine că președintele României a cerut aceste măsuri concrete. S-a stabilit, de asemenea, extrem de important că nu este un adversar China. China este o competitoare, există o rivalitate sistemică, dar nu este un …

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Inamic.

Ştefan Ciochinaru: … adversar pentru NATO. De asemenea, așa cum spuneam, Ucraina trebuie să rămână un stat suveran, ca să devină membru NATO. Dar, foarte important, cel puțin pentru noi, pentru români, s-a desprins o lecție războiului de până acum, și anume că țări precum Moldova, Georgia și Bosnia-Herțegovina trebuie sprijinite acum.

Nu mai trebuie amânat. Trebuie luate toate măsurile pentru ca aceste țări să fie la adăpost de mâna lungă a Moscovei, care acționează uneori direct și uneori prin țări prietene. Și dați-mi voie să nu le amintesc, că le știm foarte bine cu toții, chiar dacă vorbim aici de Belgrad și de Budapesta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că ați amintit despre Republica Moldova, era chiar ultima întrebare pe care voiam să v-o adresez. S-a amintit aici, în declarația lui Jens Stoltenberg, despre întâlnirea cu Maia Sandu și despre faptul că se respectă statutul neutru al țării și al faptului că nu este o țară care aspiră la aderarea la NATO. Un pic complicat pentru Moldova.

Ştefan Ciochinaru: E foarte complicat acest statut de neutralitate, care a apărut o soluție în anii ’90, creează niște dificultăți securitare în momentul de față. Ceea ce este însă absolut salutar este faptul că Uniunea Europeană, și, iată, acum și NATO, dar în această ordine, întâi Uniunea Europeană și apoi NATO, în pofida acestui statut de neutralitate, au înțeles că trebuie să sprijine acest al doilea mic stat românesc, să reziste în fața presiunilor.

Pentru că, domnule Dumitrașcu, să fim cinstiți, în aceste zile are loc un război hibrid împotriva Moldovei, Rusia deschizând practic în Moldova un al doilea front, după cel din Ucraina. Numai că de data aceasta aicea, războiul se poartă doar cu instrumentele conflictului hibrid.

Dar asistăm la un veritabil asalt asupra statalității și asupra independenței și asupra guvernului pro-european de la Chișinău. Și evident că acest guvern trebuie sprijinit prin toate mijloacele, la fel ca de altfel și cel din Georgia, și la fel ca și cel din Bosnia-Herțegovina, care de asemenea trece prin momente foarte grele. Victoria acestor forte revanșarde și conservatoare, retrograde, aș spune, grupate în jurul Moscovei, nu ar duce la nimic bun pe continentul european.

Și tot ce speră Moscova, care este punctul strategic al acestei ofensive împotriva Europei și a lumii libere, este să ne facă să ne săturăm de război, să ne fie foarte greu, să ne fie frig, să fim exasperați de scumpirea alimentelor, a energiei. Iarna oricum nu e un anotim care să dea foarte mult optimism multora dintre noi și atunci, săturându-ne, să punem o presiune pe guverne, astfel încât să abandonăm lupta pentru libertate, pentru democrație, pentru valorile în care credem și abandonând această luptă, să lăsăm cale liberă Moscovei și aliaților săi.

Ei bine, asta nu se va întâmpla. Este deja eșuat acest program al lui Putin și, indiferent de preț, lumea democratică, lumea liberă va continua să rămână unită împotriva acestui marasm înfiorător care a pornit și este în continuare întreținut de la Moscova.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult și pentru că spuneați, înainte de a încheia, pentru că aminteați despre acel al doilea front de război hibrid, de data asta care e deschis în Republica Moldova. Dumneavoastră nu sunteți departe de instituția Radio România, care, știți bine, are postul Radio România Chișinău, care, slavă Domnului, poate să reprezinte un pilon important, o contrapartidă a atacurilor hibride, informaționale care vin dinspre Rusia.

Ştefan Ciochinaru: La fel cum Radio România, radioul național, radioul tuturor românilor, a fost întotdeauna în istorie alături de valorile supreme ale națiunii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu drag! O zi bună!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  O zi bună!

Adrian Vascu: Industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre aceasta. E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim

Publicat de Gabriel Stan, 28 noiembrie 2022, 15:31

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La interviul tradițional de la Subiectul Săptămânii, invitat a fost jurnalistul și analistul economic Adrian Vascu, realizatorul emisiunii „Veridice” de la Digi24, emisiune premiată săptămâna aceasta în gala Ziarului Financiar – 24 de ani.

Interviul vizează o temă arzătoare, aceea de folosire a energiei ca armă într-un adevărat război neconvențional, un șantaj la scară largă, ca parte a războiului hibrid purtat de Federația Rusă împotriva Vestului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Vascu, bine ați venit la „Jurnal militar.”

Adrian Vascu: Vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și felicitări pentru premiul pe care l-ați primit din partea Ziarului Financiar. Este o recunoaștere a ceea ce faceți și a faptului că este…

Adrian Vascu: De fapt, a fost o contribuție a noastră, alături de Ziarul Financiar, noi activând mult în domeniul evaluărilor, la „Top 100 cele mai valoroase companii din România” care s-a lansat aseară, și am contribuit la estimarea valorilor din acest top, valori ale companiilor românești.

Pe primul loc a fost, uite că se leagă de subiectul nostru, „Hidroelectrica”, o companie din domeniul energiei, evaluată la vreo 63 de miliarde de lei, și „Nuclearelectrica” cred că era în top 10 ultima, iar ieri, în timpul galei, și cred că în această perioadă s-a vorbit și se vorbește extrem de mult de două lucruri.

Unu e legat de criza asta a energiei și unul dintre factorii care o determină este războiul din proximitatea noastră, din nefericire. Iar al doilea element, s-a vorbit despre acest lucru, și despre faptul că industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre industria militară, pe care o lăsaseră mai la urmă până atunci.

E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim. Una este să fii pregătit pentru absolut orice și alta este să trăim aceste vremuri în care vedem că merge înainte un război, victime și o distrugere de țară care va necesita ani și bani și oameni să ajungă vreodată acolo unde am mai spus.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Din păcate, noi nu avem soluții ca țară dintr-o alianță puternică, o alianță care ne asigură nouă securitatea, şi e un dicton vechi care spune: dacă vrei să ai o pace lungă trebuie să te pregătești de război.

Și aici aș merge cu un citat din Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, care spunea: „Nu putem avea încredere într-un regim care ne lasă pe întuneric și frig, care ucide intenționat oameni din simpla dorință de a ține alte popoare în sărăcie și în umilință. Oricât de greu ar fi acum, singurul nostru drum, calea de viitor a Republicii Moldova, trebuie să rămână spre lumea liberă”.

Cum comentați din punctul de vedere al omului specialist în asigurarea, să zicem, în asigurarea energiei, care este un punct vital în funcționarea unei țări şi sigur că da, treaba asta ține până la urmă de securitate, de securitatea țării.

Adrian Vascu: Da, discursul doamnei Maia Sandu este unul corect, atât politic, cât și uman, până la urmă. Am apreciat de mai multe ori această calitate a discursurilor domniei sale bune. Spune bine.

Pe de altă parte, am luat și eu legătura cu prietenii și chiar avem o sucursală la Chișinău, iar momentul în care s-a luat curentul, săptămâna trecută, a fost unul de speriat cumva acolo, adică nu li s-a mai întâmplat chiar așa, să se întâmple în Chișinău. Imaginează-ţi că s-au oprit troleibuzele prin stații, prin intersecții, lifturile prin casele scărilor, adică surprize pe care nu le aveau.

Chiar mă gândeam că poate vom schimba niște reguli și în zona rezidențialelor de peste tot și să fie niște condiții de generatoare, ca măcar să nu rămână oamenii în lift cu orele sau cine știe ce să pățească în aceste momente. Revenind la Chișinău și la Republica Moldova, atunci când ei au fost un capăt de linie cumva..

Că sunt înspre Europa sunt un capăt de linie și aderă și ea, speră să intre în această direcție, cu noi și frumos ar fi să se întâmple odată sau a fost un capăt de linie și dinspre Moscova și n-au investit în capacități de producție, astfel încât nu au o asemenea independență și este foarte dificil să faci peste noapte capacități care să producă energie și să asiguri un asemenea deficit brusc, cum se întâmplă în Ucraina acum, când ați văzut sau am văzut, voi mai bine, pentru că sunteți în domeniul militar și puteți analiza și strategic și cu experiența pe care o aveți, dar ce vedem noi din afară este că în prag de iarnă cinismul s-a dus la maxim când, de fapt, atacurile sunt exact în zona acestor puncte extrem de nevralgice și extrem de esențiale, până la urmă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultima întrebare. Cum comentați pregătirile pe care le fac unele armate, cum ar fi armata austriacă, care iată, a avut și câteva aplicații, câteva simulări în caz de rămân fără curent?

Adrian Vascu: Mi se pare absolut corect să simuleze niște lucruri care sunt, după cum le vedem, aplicabile în viața de fiecare zi.

Noi privim războiul pentru că deja pentru civili e destul de lung și ni s-a părut zilele astea că e și blurat oarecum din cauza campionatului mondial de fotbal.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu siguranță.

Adrian Vascu: În sensul că lumea a zis: lasă, lăsăm puțin războiul deoparte, că acum trebuie să ne uităm la meci, că joacă cine cu nu știu cine. Dar, în realitate pregătirile se fac, apropo de aceste pregătiri, că se va lua curentul, este una, dar s-au făcut pregătiri ce se va întâmpla în cazul unui atac nuclear?

Iar în acest caz deja rezultatul e cu virgulă pentru oricine, pentru că orice pregătire ai face, am văzut că s-au făcut în diverse zone din lume, ba au făcut americanii cu aliații, ba au făcut rușii exerciții.

Ele par deja în zona aia de filme, deși partea realistă din noi ne spune că n-am crezut că vom mai prinde război în 2022 și uite că se întâmplă și atunci nu mai spunem chiar cu toată gura: domnule, nu o fi nebun cineva să dea drumul la butonul nuclear. Rămânem optimiști în continuare și sperăm să nu se ajungă sub nicio formă la un asemenea demers.

Pe de altă parte, din biografia lui Putin, lucrurile care au fost scrise și sunt publice, spunea la un moment dat că el a urmărit, a avut o copilărie, mă rog, mai săracă într-un fel și avea o bătălie cu șobolanii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, da, da, ne e cunoscută povestea. Da.

Adrian Vascu: Da, e cunoscută povestea și spune că întotdeauna șobolanul când este prins la colț va ataca și atunci nu contează cum. Sperăm că nu este cazul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc!

Adrian Vascu: Cu mare drag.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul Adrian Vascu, realizatorul pastilei economice „Veridice” de la Digi24. Domnule Vascu, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Adrian Vascu: Cu mare drag, și să fie în pace și să fim sănătoși.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulțumesc.

Ștefan Ciochinaru: Când se va termina acest război, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Va trebui să preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea

Publicat de Gabriel Stan, 21 noiembrie 2022, 14:53

La „Subiectul săptămânii” a fost realizată o analiză a situației geopolitice internaționale, cu accent pe războiul ruso-ucrainean. Cristian Dumitrașcu a realizat interviul cu profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bun venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar, iacătă, avem motive destule să discutăm despre ce se întâmplă pe scena internațională. Aș spune, chiar de la început, una caldă, una rece.

Să spunem că întâlnirea dintre Biden și liderul chinez se poate trece la cea caldă, iar apoi, criza ucraineană continuă. Avem și cele două rachete căzute în Polonia.

Ștefan Ciochinaru: Să începem cu cea caldă – și este de o importanță extraordinară. Constat că sunteți singurii în mass-media care ar fi decelat corect importanța întâlnirii dintre președintele Biden și președintele Xi, care s-a soldat cu, aș zice, un pas mic în relațiile bilaterale, dar un pas uriaș în cele internaționale.

Pentru că la sfârșitul acestei întâlniri, președintele Chinei, Xi Jinping, a declarat – și vă citez aproape cu ghilimele: „China nu caută să schimbe ordinea internațională actuală”. Și închid aici acest citat de o importanță uriașă, pentru că practic, președintele Xi Jinping a semnalat în felul acesta că țara sa, China, iese din acea alianță revizionistă care s-a ambiționat să schimbe ordinea lumii, o ordine bazată pe reguli și care era compusă din Rusia, Iran, Coreea de Nord și – se presupunea – și China.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, foarte important. Iată că s-a tot vorbit în presa internațională despre eliminarea, practic, din cursa asta geopolitică mondială a Rusiei, de fapt.

Ștefan Ciochinaru: Da, pentru că s-a mai convenit acolo ceva și anume, s-a convenit să se renunțe la orice amenințare nucleară în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Ăsta cred că este un pas foarte mare pe care l-a făcut America, pe de o parte, și, iată, China a acquiesat.

Ștefan Ciochinaru: Și, iată, și China și asta conferă lumii o gură de oxigen, o liniște de care era foarte mare nevoie în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Interesant, de asemenea, felul în care s-a poziționat..

Ștefan Ciochinaru: Erdogan…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): … pentru că se pare că a avut iar o poziție diferită.

Ștefan Ciochinaru: Da, președintele Turciei face un balet diplomatic, aș zice, extrem de interesant, maximizând la maximum situația geopolitică a țării sale și încercând să intermedieze între lumea liberă și Rusia, între țările din Asia Centrală, Orient și Occident.

Nu este surprinzător, este un curs politic pe care președintele Erdogan l-a adoptat de la începutul acestui conflict și în felul acesta reușind să capitalizeze în planul politicii internaționale foarte mult.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Întorcându-ne la Ucraina noastră cea de toate zilele, iată că se fac în curând nouă luni.

Ștefan Ciochinaru: Se fac nouă luni, nouă luni în care am strâns foarte multe întrebări. Sunt sunt numeroase interogațiile, domnule Dumitrașcu, pe care le ridică acest mare război din secolul 21. Sunt numeroase.

De ce sunt bombardate școlile și spitalele? De ce sunt bombardate cartierele de locuințe, de ce sunt amenințate centralele nucleare și barajele de acumulare, de ce sunt detonate silozurile alimentare, de ce NATO interzice Ucrainei bombardarea în adâncime a pozițiilor rusești, dar Rusia poate bombarda până la granița cu NATO, și, iată, prin accident și dincolo de ea.

Eu cred că atunci când se va termina acest război, pentru că se va termina, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Și vă dau un singur exemplu: de ce, de exemplu, în conflictele viitorului, ONU să nu preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea, nu doar pentru cei care se află în dispută pe front?

De ce în astfel de situații nu s-ar putea institui o zonă de interdicție, o fâșie de 100 de kilometri la frontiera cu țările nebeligerante? Atunci, astfel de accidente, cum a fost cel al căderii rachetei în Polonia, nu ar mai fi posibile. Deci primejdia de escaladare a războiului ar fi înlăturată. Și sunt numeroase astfel de probleme pe care acest război le ridică.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, după toate cele care s-au întâmplat în această săptămână – și iată, a fost și întâlnirea miniștrilor apărării din NATO la Bruxelles – lucrurile par a se îndrepta către o rezolvare, către un final. Sau încă nu vedem luminița de la capătul tunelului?

Ştefan Ciochinaru: Părerea mea este că în acest moment nu se mai joacă pe front, ci se joacă pe frontul din interiorul Rusiei, de la Moscova.

Acolo s-a constituit, de fapt, în ultima lună, luna octombrie, s-a constituit așa, pe nesimțite, o troică, un nou centru de putere rusesc, format din bucătarul Prigojin, generalul terorist Surovikin și aventurierul Kadîrov.

Acești trei oameni, dintre care doi au armate particulare, atenție, au intrat în dispută directă cu armata rusă, cu ministrul apărării, Șoigu, care încă este susținut de Vladimir Putin. În momentul de față are loc o luptă pentru putere fără niciun fel de menajamente înăuntrul Rusiei. Acolo este, cred eu, adevăratul front în momentul de față, cu toate că, sigur, ce se întâmplă în Ucraina continuă să îmbrace culori dramatice. Recentul bombardament…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Teribil.

Ştefan Ciochinaru: Aproape 100 de rachete Kalibr a însemnat o desfășurare de mare forță și, din câte am înțeles de la specialiștii militari, rușii ar mai avea aproape cam tot 100 de rachete Kalibr în rezervă, dar ar fi ultimele.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, ceea ce cumva, logistic, s-ar putea ca aici să se…

Ştefan Ciochinaru: Ceea ce cumva conturează răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Așa este.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult. Interesantă perspectiva asta. Am mai văzut așa ceva în 1917 în Rusia.

Ştefan Ciochinaru: Este, observația dumneavoastră este extrem de pertinentă. Retrăim acea perioadă. Se apropie cu pas vertiginos o perioadă revoluționară în Rusia, poate chiar insurecțională, poate chiar de război civil.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult pentru momentele, pentru minutele acordate.

Sunt convins că erați așteptat de mulți ascultători care de fiecare dată ne-au dat semnale că vă mai vor aici, la „Jurnal militar”, cu analizele dumneavoastră.

Ne mai auzim aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale ale Radio România. Vă mulțumesc și ne mai auzim la radio.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere și un îndemn pentru ascultătorii dumneavoastră: să țină aproape un aparat de radio cu tranzistor pentru a asculta Radio România în caz de Doamne ferește.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: O zi bună!

Marius Gheorghescu: Ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent fiind principalul factor care a făcut diferența în acest război

Publicat de Gabriel Stan, 14 noiembrie 2022, 16:08

Cristian Dumitrașcu (realizator): Prezent la Babadag în această săptămână am stat de vorbă, pe îndelete, cum se spune, cu comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Dacă vă mai amintiți, domnia sa a realizat analizele foarte tehnice cu privire la războiul din Ucraina, una la vreo două luni după momentul 24 februarie, una prin vară şi, iată, acum, spre final de an, o a treia analiză pe care vă invit să o ascultați.

Invitat la Interviu Săptămânii, comandantul de Infanterie marină din Babadag. Domnule colonel, bună dimineaţa şi bine aţi venit la Radio!

Marius Gheorghescu: Bună dimineața dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așteptate analizele dumneavoastră ca ofițer activ, comandant de mare unitate, aici, la granița de est, cea mai complicată după părerea specialiștilor, analizele despre războiul din Ucraina au fost foarte apreciate, cu atât mai mult cu cât, în afara faptului că sunteți în meserie, ca să spun așa, sunteți foarte informat, intrați pe toate site-urile și toate sursele posibile, aşa că se cuvine acum, în săptămâna aceasta de noiembrie, să analizăm ce se mai întâmplă în războiul din Ucraina, așa cum am vorbit noi de la început, pe la mijlocul perioadei, și iată acum este o acalmie, cum spuneaţi un pic mai devreme.

Marius Gheorghescu: Într-adevăr, sunt destul de atent la faza tactică, la partea de acțiuni militare de nivel tactic, care sunt, din punctul meu de vedere, cele mai relevante. Da, într-adevăr, războiul a intrat într-o fază de stagnare sau stalemate, cum e termenul britanic sau american.

Rușii își consolidează cucerirea, aliniamentul atins, concomitent cu mobilizarea care recent s-a încheiat, anumite unități cel mai probabil își vor reface, dacă nu total, măcar parțial sau mare parte din capacitatea de luptă; forțele armate ale ucrainienilor rămân în continuare în ofensivă pentru recucerirea teritoriilor anexate și a obiectivelor din zona de contact. Frontul pare ușor stabilizat, asta nu înseamnă că nu lasă loc de surprize.

Avem retragerea și evacuarea populației în zona Herson, care pare să incite opiniile multor specialiști aici – fie că se datorează succesuluiimilitar al forțelor ucrainene, fie ne putem aștepta și la o surpriză din partea armatei ruse, un procedeu numit capcană, dar la un nivel mult mai mare.

De asemenea, în Luhansk succesul forțelor ucrainene este mult mai vizibil. Cred că toată lumea așteaptă iarna, ca de obicei rușii sunt specialiști în a folosi conjunctura iernii în favoarea acțiunilor lor.

Mobilizarea, chiar dacă va da un impuls acţiunilor militare ale rușilor, nu cred că vor fi consemnate succese notabile, poate izolate, locale, vom vedea. Din punctul meu de vedere, pare-se că vor să consolideze.

După părerea mea, obiectivul militar al forțelor ruse este să consolideze și să mențină podul terestru către peninsula Crimeea, unde sunt mai multe obiective: alimentarea cu apă, șoselele.

A fost atacul sau lovitura forțelor ucrainene din portul Sevastopol, în care au lovit o fregată din clasa Amiral Grigorovici, au lovit un remorcher, din nou cu inovații tehnice și tactice ale forțelor ucrainene, au folosit drone aeriene pentru inducerea în eroare a apărării antiaeriene a echipajelor, a navelor din Marea Neagră, iar în port, în gura portului, în golf, au lovit navele cu drone submarine, USV se numesc – vehicule submarine fără pilot, comandate de la distanță.

Iată o inovație, ele existau pe piață, dar cred că este prima punere în scenă sau testare operațională cu succes, reușind să facă victime sau să creeze o problemă de protecție a navelor mari. Lovirea navei amiral, cea care a rămas, nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, pare și acesta un succes. E adevărat că a fost lovită, nu a fost scufundată, dar aceasta reprezintă un semn și un mesaj, cel puțin operațional destul de clar din partea forțelor ucrainene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cred că e foarte interesant pentru dumneavoastră, ca specialist, să vedeți lucruri care, iată, se întâmplă în premieră în istoria militară, şi asta poate fi o chestiune care, sigur că da, se va preda la școală în viitor.

Marius Gheorghescu: După cum suneau specialiștii acum câțiva ani, revoluția în afacerile militare va consta mult în tehnologizare și digitalizarea războiului. Iată că asistăm la testarea operațională a multor sisteme de armament, de senzori, armament. Războiul reprezintă, chiar dacă este în apropierea țării noastre, reprezintă și o oportunitate pentru testarea multor sisteme de lovire și de senzori.

Dacă în bătălia aero-terestră aveam o combinație între aviație și tancuri sau între infanterie mecanizată și aviație, iată că se conturează noi cupluri, să spunem, pe câmpul de luptă între drona aeriană și forță terestră sau între dronă aeriană-dronă submarină.

Iată că apar niște inovații tehnice cu aplicabilitate tactică și operațională care au avut un succes chiar dacă el poate fi doar local sau de oportunitate, dar iată că aceasta a creat – și mă întorc din nou la exemplul loviturii din Portul Sevastopol, a fost mai mult succesul sau surpriza utilizării dronei sumarine sau lipsa măsurilor de protecție a forței în zona portuară Sevastopol?

Ca să poți lovi inamicul trebuie să-i exploatezi vulnerabilotaţile. Cu siguranță forțele ucrainene au avut informații asupra măsurilor de securitate, de protecție a forței portuară a navelor și atunci au reușit să creeze probleme flotei ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aş vrea să revenim la acest punct fierbinte al frontului de est, Herson, acolo unde spuneaţi mai devreme, şi este o idee vehiculată de mulţi specialişti că poate fi o capcană, iar dvs aţi spus că poate fi o capcană la un nivel mare. Dacă am putea să le explicăm ascultătorilolr această capcană, ce urmăresc ruşii, dacă este adevărat, prin această retragere deliberată.

Marius Gheorghescu: Păi în primul rând mă gândesc la o menţinere a contactului de foc, a contactuluui de luptă între forţele ruse şi forţele ucrainene la un nivel minim, ruşii menţin o forţă minală şi simulează o retragere pentru a atrage o mare parte sau un mare nucleu sau forţele principale ale Ucrainei să le atragă într-o zonă care este relativ închisă. Dacă vă uitaţi, este zonă fluvială a Niprului, este o zonă cu mobilitate destul de problematică.

Îi atragi într-o zonă închisă, de mici dimensiuni, după care îi loveşti sau îi încercuieşti şi îi nimiceşti sau îi obligi să se predea. Este o capcană, atragi… Hersonul este o zonă urbanizată, destul de dezvoltată, este un punct fierbinte şi este un obiectiv, bineînţeles, principal al forţelor ucrainene, pe care vor să-l reocupe, chiar dacă ruşii au creat capul de pod pe malul drept al Niprului, acolo, dar este o zonă în care îi pot atrage pe ucraineni şi le pot neutraliza o mare parte din forţele… având în vedere că şi ucrainenii au concentrate forţe, au forţe aeropurtate acolo, au infanterie marină, au forţe motorizate, adică un nucleu destul de consistent al forţei.

Vedeți, luptele sunt în Lugansk și în Herson, sunt în două zone destul de bine adunate, nu auzim decât de focuri sporadice pe alte sectoare ale liniei de contact. Cu siguranță așteptăm și 15 noiembrie, când se întrunesc G20 şi când cred că se vor lua… liderii principalelor puteri economice industrializate, cu siguranță se vor lua și niște decizii privitoare la războiul din Ucraina.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre această posibilitate, să fie o capcană acolo a rușilor, în Herson. Cu siguranță este vorba despre un război informațional, pentru că și ucrainienii presupun că au informații și că au aflat, cred, despre această intenție a rușilor.

Marius Gheorghescu: Întotdeauna când ataci, atacator sau apărător, îți faci niște calcule și, pe baza informațiilor obținute, încerci să deduci sau să conturezi cât mai precis un curs de acțiune al inamicului.

În mod sigur ucrainienii a luat în calcul și această… și în mod sigur și-au generat soluţii pentru a preveni, pentru a combate o eventuală capcană. Să nu uităm totuși că ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent și care, din punctul meu de vedere, a fost principalul factor care a făcut diferența în acest război, cel puțin până în această etapă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu britanicii…

Marius Gheorghescu: Prin informațional britanic, american sprijin NATO, sunt o serie de sisteme care le furnizează informații și cred că a contat foarte mult, fie și în succes, în manevră, în toate celelalte funcțiuni ale luptei, dar cât mai ales în pregătirea acțiunilor în zonele în care rușii au avut vulnerabilități.

Observați că toate loviturile ucrainiene, dincolo de cele susținute de media, totuși, au avut un succes în teren. E adevărat că propaganda de război și de o parte și de alta își face treaba și că prima victimă în război este adevărul, dar printre rânduri putem citi că… să nu credeți că ucrainenii nu au pierderi, au și ei pierderi consistente.

Că nu apar cifre sau că sunt controversate, sunt din tot felul de surse de informații, dar să nu uităm că nici armata rusă nu este acolo total nepregătită. A, că au mobilizat rezerviști, că-s mai puțin pregătiţi, da, dar vedeți că atacurile cu rachete și cu drone continuă și s-au mutat mult în partea de vest și lovesc infrastructura ucraineană., lovesc… Probabil că mizează și pe o reacție a populației civile vizavi de decizia politică, ei exploatează foarte mult această parte a războiului. E totuși un război hibrid. În ce măsură putem să spunem?

Deja suntem în etapa de război convențional, militară, din toate punctele de vedere, dar creează și o presiune pe populația civilă, care, la rândul ei, să pună presiune pe decizia politico-militară ucraineană.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Interviul săptămânii”, colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină de la Babadag „Heracleea”. Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Şi eu vă mulțumesc.

Sărăcia infantilă a crescut în Europa de Est și Asia Centrală!

Publicat de Andra Radu, 20 octombrie 2022, 16:11 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Războiul din Ucraina și creșterea inflației au împins în sărăcie alte patru milioane de copii din Europa de Est și Asia Centrală, înregistrându-se o creștere de 19% față de 2021, potrivit unui nou studiu al UNICEF.

Conform studiului The impact of the war in Ukraine and subsequent economic downturn on child poverty in eastern Europe and Central Asia [Impactul războiului din Ucraina și al recesiunii economice provocate de acesta asupra sărăciei în rândul copiilor din Europa de Est și Asia Centrală] – care include date din 22 de țări din regiune – copiii resimt cel mai mult povara crizei economice cauzate de războiul din Ucraina. Deși constituie 25% din populație, copiii reprezintă aproape 40% din cele 10,4 milioane de persoane care au ajuns în sărăcie în acest an.

Federația Rusă are aproape trei sferturi din creșterea totală a numărului de copii care trăiesc în sărăcie din cauza războiului din Ucraina și a crizei costului vieții din întreaga regiune, în condițiile în care alte 2,8 milioane de copii trăiesc acum în gospodării aflate sub pragul sărăciei. Conform studiului, pe locul doi se situează Ucraina, cu o jumătate de milion de copii care au ajuns să trăiască în sărăcie, fiind urmată de România, cu alți 110.000 de copii.

„Pe lângă ororile evidente ale războiului – uciderea și mutilarea copiilor, strămutarea în masă – consecințele economice ale războiului din Ucraina au un impact devastator asupra copiilor din Europa de Est și Asia Centrală. Copiii din întreaga regiune sunt afectați de consecințele acestui război teribil. Dacă nu oferim acum sprijin acestor copii și familii, creșterea accentuată a sărăciei infantile va duce aproape sigur la pierderi de vieți, la pierderi în educație și la un viitor pierdut”, a declarat directorul regional al UNICEF pentru Europa și Asia Centrală Afshan Khan.

Consecințele sărăciei infantile nu afectează doar familiile aflate în dificultate financiară. Potrivit studiului, această creștere bruscă ar putea duce la decesul a altor 4.500 de copii înainte de împlinirea vârstei de un an, iar pierderile din educație ar putea însemna că alți 117.000 de copii vor abandona școala numai în acest an.

Cu cât o familie este mai săracă, cu atât este mai mare ponderea din venitul său pe care o alocă nevoilor de bază, cum ar fi hrana și combustibilul. Potrivit studiului, atunci când costul bunurilor de bază crește vertiginos, scad fondurile disponibile pentru satisfacerea altor nevoi, precum servicii medicale și educație. Din cauza crizei costului vieții, cei mai săraci copii au un acces și mai limitat la serviciile esențiale și sunt mai expuși riscului de violență, exploatare și abuz.

În cazul multora, sărăcia resimțită în copilărie îi urmărește toată viața. Studiul arată că unu din trei copii care s-au născut și au trăit în sărăcie va continua să trăiască în sărăcie ca adult, creându-se astfel un ciclu intergenerațional al greutăților și lipsurilor.

Provocările cu care se confruntă familiile care trăiesc în sărăcie sau sunt la limita sărăciei se adâncesc atunci când guvernele reduc cheltuielile publice, măresc impozitele pe consum sau pun în aplicare măsuri de austeritate în efortul de a stimula economia pe termen scurt, deoarece acest lucru reduce accesul și calitatea serviciilor de sprijin de care depind familiile.

Studiul stabilește un cadru pentru reducerea numărului de copii care trăiesc în sărăcie și pentru prevenirea creșterii numărului de familii care se confruntă cu greutăți financiare:

• Acordarea de ajutoare financiare universale pentru copii și asigurarea unui venit minim.
• Extinderea beneficiilor de asistență socială pentru a ajuta toate familiile cu copii aflați în dificultate, inclusiv refugiații.
• Protejarea cheltuielilor sociale, în special a celor dedicate copiilor și familiilor celor mai vulnerabile.
• Protejarea și sprijinirea acordării de servicii de sănătate, nutriție și asistență socială mamelor însărcinate, copiilor sub un an și preșcolarilor.
• Reglementarea prețurilor la produsele alimentare de bază pentru familii.

UNICEF a încheiat recent un parteneriat cu Comisia Europeană și cu mai multe state membre ale UE în vederea implementării în fază pilot a inițiativei UE „Garanția pentru copii” menite să reducă impactul sărăciei asupra copiilor și să le ofere posibilitatea de a avea o viață prosperă la maturitate. Având în vedere că, în prezent, tot mai mulți copii și din ce în ce mai multe familii ajung în pragul sărăciei, se impune adoptarea unui răspuns consistent la nivelul întregii regiuni.

„Măsurile de austeritate vor afecta cel mai mult copiii – împingând și mai mulți copii în sărăciei și îngreunând viața familiilor aflate deja în dificultate. Trebuie să protejăm și să extindem sprijinul social acordat familiilor vulnerabile înainte ca situația să se înrăutățească”, a declarat Khan.

Vasile Dîncu: Prin aceste prezențe în România a trupelor din SUA, Portugalia, Polonia, Belgia, Olanda și cu tehnica cea mai modernă, suntem din ce în ce mai apăraţi și mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO

Publicat de Gabriel Stan, 17 octombrie 2022, 14:51

Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles o nouă reuniune a miniştrilor apărării în ţările membre NATO. Dincolo de ce a afirmat Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei, în declaraţia de final a reuniunii, avem și alte decizii importante care s-au luat acolo, la Cartierul General al NATO, multe dintre ele care privesc în mod direct și România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, bun venit la Radio, la „Jurnal militar” și la „Subiectul săptămânii”.

Vasile Dîncu: Bună ziua! Mă bucur foarte mult să comunicăm de aici, de la Bruxelles, unde sunt, într-adevăr, discuții interesante din domeniul militar, din domeniul politicii militare, a apărării. Au fost două zile foarte pline, foarte condensate, în care am avut chiar discuţii istorice. De fapt, sunt două elemente care configurează importanța acestui summit al NATO.

În primul rând, este cel al asigurării implementării deciziilor aliate de la Summitul de la Madrid, din iunie 2022. Este foarte important. S-a făcut o revizie în cele două sesiuni, de exemplu, ale Consiliului Nord-Atlantic, am discutat, am aprobat şi andosat o serie de documente care sunt importante şi care privesc direcţiile politice privind directiva politică pe 2023, evident, pentru planificarea apărării şi evident că am vorbit și despre pregătirea Summitului NATO de la Vilnius, din 2023, pentru că direcţiile le-am trasat astăzi.

Deci, din perspectiva elementelor de strategie şi a elementelor executive, aș putea să spun că astăzi, temele principale ale celor două sesiuni ale Consiliului Nord-Atlantic au fost raportul ministerial de dimensiunea de descurajare şi apărare.

Aici, sigur că noul model de structuri de forţe, am discutat despre implementarea politicilor NATO în domeniul spațial, evaluarea rezilienţei, viziunea transformării digitale, de asemenea, despre planuri de implementare pentru armament în întărirea posturii de descurajare. Au fost elemente, să spunem, care au fost calde şi care țin de zona executivă și asta a fost foarte important pentru astăzi.

De asemenea, tot în această discuţie am avut o importantă sesiune în ceea ce privește direcţiile de fond care au privit adaptarea posturii de descurajare şi apărare, mai ales acest context al modificării situației din Ucraina, trecerea într-o fază nouă a războiului, la ameninţarea nucleară a statului terorist care a devenit Rusia în aceste zile. Au fost lucruri foarte importante.

Am avut o sesiune specială în ceea ce priveşte grupul Framework Nations Concept, grup condus de Germania, care a prezentat al şaselea raport și unde România are o contribuție foarte importantă. Am avut, de asemenea, semnarea unei scrisori de intenţii pentru o iniţiativă legată de un viitor scut antibalistic pentru Europa, o iniţiativă condusă, de asemenea, de Germania și care va fi în viitor configurată, în funcție de nevoile noastre, după un studiu concept la care lucrează câteva țări în acest moment, o iniţiativă la care s-au înscris, din prima, 14 ţări.

Europa va deveni o forţă şi în domeniul industriei şi în domeniul producţiei de infrastructură, a protecţiei infrastructurilor, pentru că o altă discuţie a fost legată de protecţia de infrastructură fizică, având în vedere ceea ce s-a întâmplat în zona nordică, în sabotarea conductelor Nord Stream.

Cu siguranţă că am discutat aici, fiind şi prima sesiune la care au participat Finlanda și Suedia. Am discutat aici și despre cererea Ucrainei privind accesul în NATO, invitarea inițială a Ucrainei, care s-a luat la București, în 2008. În Summitul de la București, noi, România susţinem un traseu pentru integrarea Ucrainei, care a demonstrat de facto că este o ţară care…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Îşi merită locul.

Vasile Dîncu: Nu există aici un consens. Aici sunt unele ţări care vorbesc despre un traseu mai lung. Dincolo de traseu, dincolo de viteza cu care se va desfășura acest lucru, noi, în mod principial, suntem susţinători ai Ucrainei pentru această postură. Am avut, în același timp, şi o bilaterală cu Canada.

Este un prieten al României. Avem un parteneriat important cu Canada. Au fost prezenți în acțiunile de poliție aeriană în România. Am stabilit să intensificăm relațiile, să facem un acord mai complet privind colaborarea cu această țară importantă. România a fost prezentă nu numai în evenimentele de care spuneam.

Ca subiect, am discutat în cadrul sesiunii privind descurajare şi apărare, am discutat și despre stadiul pregătirii battle group-ului care are Franţa ca lead nation în România. Aici am prezentat cu satisfacție modul în care am avansat la Cincu, împreună cu camarazii noștri, cu partenerii noștri din Franța, Olanda și Belgia în construcția de la Cincu. Am primit cu satisfacție și am mulțumit Franței pentru anunțul de a aduce noul echipament, în tancuri și transportoare blindate în România.

I-am mulțumit ministrului Lecornu, prietenul meu, pentru că a făcut un anunț legat de faptul că în această primăvară să sperăm că vom reuși nu numai să operaționalizăm battle group-ul, dar să ajungem în anul viitor și la operaționalizarea la nivel de brigadă.

Deci se va intensifica prezența franceză în România și acest lucru nu poate decât să ne bucure. România continuă să fie și își întărește poziția de furnizor de securitate în această zonă, în care întărim Flancul estic și echilibrăm zona sudică, să spunem, zona Mării Negre, cu Marea Baltică, acolo fiind mult mai dezvoltată la un moment dat prezența de descurajare a forțelor NATO.

Acum, prin aceste prezențe în România, am mulțumit Statelor Unite, Portugaliei, Poloniei, Belgiei, Olandei, tuturor celor care sunt în acest moment cu trupe pe teritoriul nostru – și nu numai cu trupe, și cu tehnica cea mai modernă. Asta înseamnă că suntem din ce în ce mai apăraţi și din ce în ce mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitatul de la „Subiectul săptămânii” de astăzi a fost ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Vasile Dîncu: La revedere, cu drag!

Alexandru Buzică: Oamenii stau la coadă pentru un bidon de apă potabilă!

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 16:30

La inedit am pregătit de această dată un interviu cu Alexandru Buzică, reporterul Radio România Actualități ce a revenit de curând din Ucraina și a adus noutăți despre situația oamenilor din zonele bombardate de către Federația Rusă.

Prezent în emisiunea Vești de Acasă, moderată de Gabriel Stan, de la Radio România Internațional, Alexandru Buzică ne-a vorbit despre criza apei potabile din Ucraina, despre migrarea populației din zonele bombardate către restul țării și despre reacția oamenilor la aflarea veștii anexării anumitor zone de către Federația Rusă.

Ajutoare primite din partea Crucii Roșii

Se stă la coadă pentru apă potabilă în anumite zone din Ucraina

Imagini din regiunea orașului Mikolayiv – Cartierul Korabilni. Se află la 10 km de lini frontului dinspre Herson. 

Foto și video: Alexandru Buzică, reporter Radio România Actualități

Cătălin Tomescu: Arsenalul nuclear a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă. Este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 15:29

În ediția de astăzi avem un interviu cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu și a avut ca temă de discuție pericolul unui posibil atac nuclear al Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general, bun venit la „Jurnal militar” din nou.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nu ne-am mai auzit de câteva luni, undeva prin iulie, pe la jumătate, am mai vorbit. Era războiul în toi în Ucraina. Acum lucrurile au mai avansat. Iată, ucrainienii au avansat foarte mult, au spart frontul acolo, însă ne lovim acum de un alt pericol, de pericolul nuclear.

Cătălin Tomescu: Să le amintim ascultătorilor că folosirea armelor nucleare nu e în primul rând o decizie militară, e o decizie politică, pentru că deja schimbă, face trecerea de la războiul convențional, care e una și se desfășoară cu anumite reguli, la atac nuclear.

Arma nucleară a fost folosită o singură dată, dar atunci a fost ca o surpriză, la sfârșitul celui al Doilea Război Mondial, de către americani cu japonezii, care japonezii nu voiau să capituleze. Germania fusese înfrântă și așa mai departe şi ei nu voiau, datorită mentalității și onoarei și spiritul de samurai și așa mai departe. Și atunci ei au scos arma.

Bine, toată lumea, Stalin, britanicii, toate forțele beligerante bănuiau că americanii au făcut o armă super puternică, dar nu o văzuseră. Atunci s-a ccu dat prima, a doua. Ulterior, împăratul a hotărât să capituleze.

A fost probabil prima dată când împăratul s-a adresat națiunii japoneze la radio și a spus, trebuie să capitulăm. Acum, Putin, în varianta a treia, ar putea să dea ordinul de întrebuințare, dar e o decizie politică majoră, schimbă datele problemei. Nu mi-aș dori sub nici o formă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre această anexare, sigur că este cinică, este ilegală din punctul tuturor de vedere, din punctul de vedere al alianței, să spunem, și al lumii civilizate, nu este cumva prima anexare din istorie care se face nu în urma unui succes militar? El a anexat aceste republici fără măcar să le fi cucerit.

Cătălin Tomescu: Păi Crimea n-a fost un exemplu? Nu aş zice primul. Păi găndiţi-vă la Crimeea, Crimeea, în 2014, a fost anexată în două săptămâni. Şi acolo nici n-a fost război oficial, au fost întrebuințate mecanismele războiului hibrid.

Bine, s-au purtat și acțiuni militare, dar numai că s-au suportat acțiuni militare de militari care nu aveau pe uniformă steagul Federației, care nu erau recunoscuți, care Moscova spunea cine, noi? Noi noi ne-am atacat cu nimeni.

Cred că ăsta a fost un exemplu clar de anexarea unui teritoriu printr-un referendum. Ele acum, nimeni nu stă… ştiți, mulți comentator spun, domnule, că au fost măsluite și așa mai departe. Păi acum dacă aplica regula lui Stalin, ştiţi, era o vorbă că nu contează…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cine numără…

Cătălin Tomescu: Sigur, nu contează cine şi ce votează, contează cine le numără. Asta contează mai puțin. Ceea ce important este că el le-a declarat ale lui. În mentalitatea lor și în conștiința lidershipului de la Kremlin şi chiar a poporului rus, partea care îl susține pe Putin spune, nu, astea-s ale noastre acum. Şi spunea cineva, dar n-o să-l recunoască nimeni.

Păi dar ce, pe Crimeea sunt vreo zece țări care au recunoscut Crimeea, sateliții Moscovei, și în rest n-a recunoscut-o nimeni. Şi ce folos? Păi nu e tot a lor? E e greu să le-o iei. Ştiți, odată declarat, înseamnă, trebuie cineva să se ducă să se bată cu Federația Rusă ca să le ia înapoi, dacă nu poţi să le iei prin ,negocieri care, clar, ei nu le vor da. Corect.

Cine poate să facă treaba asta? Vă spun, e un singur stat, dar nu vrem să nominalizăm, că nu ăsta e subiectul discuției. Dar, rest, nimeni n-are puterea asta, chiar așa cum e ea slăbită și așa. De ce?

Pentru că arsenalul nuclear e încă acolo. Arsenalul nuclear, inițial, să fac o paranteză, el nici măcar nu a fost creat ca să fie întrebuințat. Arsenalul a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă.

Bine, de atunci a mai evoluat, mai sunt țări cum e Coreea de Nord și altele, mă rog, care acum dețin arme nucleare. Dar inițial ăsta a fost conceptul, nu ca să-l întrebuințezi, pentru că nici n-ai cum să-ți faci o doctrină de întrebuințare datorită faptului că la capabilitatea de distrugere a arsenalului nuclear existent pe planetă, este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Și aici, în cazul nostru, am văzut acum, se vehiculează, domnule, că dacă dă cu bomba? Sau, nu pot să știu eu dacă dă cu bomba, vă dați seama că nu mă întreabă pe mine, bă, ești de acord sau nu ești de acord?

Dar ce pot să spun e asta, pentru ascultătorii dumneavoastră: din punct de vedere al artei militare, strategiei militare, nu se justifică. Este total aiurea, împotrivă, să fac un test în Marea Neagră. Păi, ce să faci cu el, mă, ce să demonstrezi? Surpriza a fost o singură dată, la Hiroshima. Atât. Toată lumea știe.

Spuneam eu undeva, ei, știi cum e, ai avea o mașină din aia Maybach sau un bogătan din ăsta, să-ți faci poze cu ea, să le pui pe Facebook. Băi, băiețaș, ai înnebunit? Toată lumea știe că o ai, lasă-ne-n pace cu pozele. Cam așa e. Să faci un test ca să demonstrezi ce? Păi cui să demonstrezi și ce? Toată lumea știe.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Toată lumea știe cât de mare e, sigur.

Cristian Tomescu: Toată lumea… Să nu uităm că primele filme cu efectele armei nucleare au fost făcute de ruși. Eu am intrat în școala militară de tancuri în 1982, la orele de instrucție NBC, cum era, mă refer aici la armele de distrugere în masă – chimice, bacteriologice sau radiologice – și la instrucția arme nucleare, ne uitam la filme, lectorii care ne predau la vremea respectivă ne predau pe filme făcute de sovietici, cu efectele lor, ca să ne arate ce poate să facă sarin și așa mai departe, cum erau la armele chimice sau o armă nucleară de nu știu câte kilotone, nu mai îmi amintesc. Deci toată lumea știe.

Ce să demonstrezi cu ea? Să o folosești pe teritoriul Ucrainei? Păi să vă spun ceva, odată dată chiar aia tactică – există tactice și strategice -, chiar cea tactică, deci nu mai poți folosi teritoriul ăla pentru ani. Trupele de tancuri sunt singurele care pot să treacă datorită blindajului și a mijloacelor de protecție să treacă prin zonă contaminată, dar nu să ducă lupte și să stea permanent.

Stai numai în cutia aia, ai trecut, ai traversat și după aia te duci să-ți atingi obiectivul, misiunea, mă rog, oricare ar fi ea. În rest, nimeni nu poate să facă… Ce să faci cu ea? Ţi-ai anexat un teritoriu, păi tu dai cu bomba acum, ca să ce? Plus că produci victime colaterale uriașe, unde poți să-i omori și pe ai tăi, adică proruși.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mi se pare că nu-l prea interesează asta, după cum am văzut așa…

Cristian Tomescu: Păi, pe ei nu i-a interesat niciodată… Știți, una din diferențele majore între concepția de ducere a acțiunilor de lupte a URSS-ului, a sovieticilor, cum era, și a NATO constă în – la NATO când ai de un punct tare al inamicului, îl fixezi și manevrezi, îl încercuiești. continui misiunea și îl lași, ca la asediile din epoca medievală, și o turezi continuu și-l lași acolo, îl bombardezi, îl ții cu capul în jos, nu-l lași să iasă din încercuire până să predă și te duci la misiunea finală. La sovietici nu-i așa.

Ei, doctrinar, forțele lui se concentrează să distrugă forțele principale ale inamicului. De ce? Ei spun așa, dacă i-ai distrus centrul de greutate și principale forțe de manevră și de lovire ale inamicului, practic i-ai distrus toată puterea și atunci scade voința de a lupta, se duce moralul și așa mai departe.

Problema e că tu îți obții obiectivul cu zeci mii de morți sau cu un număr semnificativ de pierderi umane, ceea ce la NATO nu era voie din punct de vedere politic și în orice societate democratică nu se vrea, adică se vrea obținerea succesului, dar fără pierderi, pe când la ei așa ceva nu s-a numărat niciodată. Colaterale într-o acțiune militară la ei n-au contat, la NATO e punct.

Deci, în procesul de lovire, „targeting” în engleză, lovire pe românește, când se identifică țintele principale și se stabilește cu ce vector de lovire, că-i aviație, că e tun, că e tanc, că e rachetă și așa mai departe, când se stabilesc aceste elemente în procesul de lovire a forţelor inamice, se calculează gradul de pericol de a avea sau efectele în victime colaterale, ce înseamnă civili, clădiri, obiective.

Unele sunt și interzise. Vă aduceți aminte, în Irak, când a fost lovit… a început războiul, s-a stabilit de la început: nu se lovesc moschei. De ce? Ca să nu afecteze sentimentul de apartenenţă religioasă al populației irakiene.

Deci, revenind la NATO, există punct distinct în procesul de aprobare al țintelor și dacă numărul victimelor colaterale depășește numărul aprobat la nivelul organizației, la vârf, la Cartierul General de la Mons, la SHAPE, nu-l mai lovește, pentru că aprobarea să face de față cu un political adviser și un legal adviser, cu un jurist şi juristul nu-ți va semna niciodată hârtia dacă ieși din schema asta matematică. Bine, rău, asta e. Deci așa se explică treaba.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai aștep la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc. Salut toți ascultătorii! Sănătate și pace!

Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți

Publicat de Gabriel Stan, 19 septembrie 2022, 16:15

Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.

Marius Gheorghescu: Bună ziua.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.

Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.

Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.

Marius Gheorghescu: Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.

Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…

Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.

Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.

Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?

Marius Gheorghescu: O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.

Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.

E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.

Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.

Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.

Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?

Marius Gheorghescu: Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.

Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.

Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?

Marius Gheorghescu: Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.

Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!

Hari Bucur Marcu: Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Atât Turcia cât și Grecia știu foarte bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele

Publicat de Gabriel Stan, 12 septembrie 2022, 17:31

La „Subiectul săptămânii”, invitatul lui Paul Palencsar este Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Cei doi au discutat despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia, despre situația centralei nucleare de la Zaporojjie și despre recentele tensiuni dintre Turcia și Grecia.

Paul Palencsar: Domnule Bucur Marcu, vă mulțumesc mult că, iată, ați acceptat să stăm de vorbă.

Hari Bucur Marcu: Mulțumesc pentru invitaţie!

Paul Palencsar: Ne atrage atenția războiul din Ucraina, contraofensiva armatei Ucraina acolo, situația centralei nucleare de la Zaporojjie, dar și tensiunile, iată, mai nou, între Turcia și Grecia.

Cu voia dumneavoastră, o să începem prin a vorbit despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia. E această contraofensivă începutul sfârșitului acestui război?

Hari Bucur Marcu: Nu, sub nicio formă. Deci, războiul acesta a pornit în mod iraţional din punct de vedere al ştiinţei militare, ca să spun așa. Nu are un scop politic, ca urmare nu are nicio viziune de pace, nici agresorul, mai ales.

Rusia a declanșat această agresiune militară într-o manieră din care rezultă că ei nu-și propun o pace anume, ei îşi propun doar să distrugă, să-i distrugă tactic, adică pe teren, să distrugă clădiri, locuințe și așa mai departe şi să distrugă un stat, să îi anihileze. Au cuceriri teritoriale pe care pot să le piardă ulterior, că nu le pot apăra, pustiesc anumite zone, chiar oraşe.

Ce pot să facă ucrainenii e să le dezică acest obiectiv strategic de a disrupe viața cotidiană, de a le disrupe viața economică sau socială. Vă daţi seama, sunt milioane de ucraineni care încă sunt dislocaţi intern sau chiar refugiați.

În asemenea condiţii, acţiunile de teatru propriu-zise, cum au fost cele pe care le-au evocat săptămâna asta, în care ucrainenii au început să emită acţiuni, contraatacuri, mai bine zis, sau contralovituri, în cel mai bun caz, dar nu sunt chiar contralovituri, nu putem vorbi încă de contraofensivă sub nicio formă, ei bine, asemenea contraatacuri au scopul tot tactic, adică de a eliebra un sat, de a opri o acţiune ofensivă a inamicului, ceva în genul acesta, dar în niciun caz nu pot în momentul de faţă să joace vreun rol în ecuaţia finală, pentru că războiul se termină cu pacea, asta este foarte important.

Paul Palencsar: Cât mai poate înainta armata ucraineană și cât timp a reușit să păstreze ce a recuperat, pentru că și asta e foarte important?

Hari Bucur Marcu: Dacă îi întrebaţi pe ucraineni, ei vor spune că ei sunt capabili să ducă războiul şi pe timpul anului viitor fără niciun fel de problemă. Nu se predau, nu renunţă, din punctul ăsta de vedere.

Apoi, din alte considerente, cum ar fi cele ale capacităților de luptă pe care le au şi pe care le pot angaja într-o eventuală contraoensivă care, încă o dată, nu a început, nu sunt semne că ar fi început, contează foarte mult ajutorul nostru, al Occidetului, prin care îi dăm sprjin nu numai politic şi umanitar, ci şi sprijin militar.

În momentul în care vor avea suficient de multe forțe ofensive, vorbim în special de blindate mari, vor trece la acţiuni ofensive, este clar ca vor fi tot acţiuni din acestea punctuale, să nu ajungă în est Rusia să deţină controlul militar asupra întregii regiuni Donbas, iar în sud să nu se poată consolida.

Paul Palencsar: Centrala nucleară de la Zaporojjie e, iarăși, un element fierbinte în acest război, bombardamentele continuă în jurul centralei, fiecare dintre părțile combatante acuzându-se reciproc.

Singurul reactor activ a fost decuplat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice. În ce situație ne aflăm? E un pericol real ce se întâmplă acolo?

Hari Bucur Marcu: Categoric este un pericol real de la început, doar că săptămâna asta am beneficiat de prezența inspectorilor ONU la locația respectivă, în interiorul centralei.

Ei au putut să vadă ce fac militarii ruşi acolo, care sunt încărcăturile pe care le au camioanele acelea pe care le-am văzut cu toţii în interiorul centralei, chiar foate aproape de reactoare, lucru care ar fi un pas în direcţia ca ruşii să părăsească militar centrala, să demilitarizeze instalaţiile respective, astfel încât să nu mai fie niciun fel de motiv de bombardamente sau de lovituri cu artileria sau chiar lupte, dacă ar fi cazul.

Singura justificare militară pe care ar putea să o aibă prezența trupelor rusești în zonă și chiar în interiorul centralei ar fi fost dacă ar fi existat cea mai mică suspiciune că centrala este folosită în scopuri militare de către ucraineni, cum ar fi, de exemplu, să-și refacă arsenalul nuclear militar.

Acum este clar, de când au apărut inspectorii ONU, că așa ceva nu este cazul. Deci, practic, rușii nu mai au nici cea mai mică justificare, nici măcar, așa, iluzorie sau teoretică, de a avea prezență militară acolo, deci vor trebui să plece.

Paul Palencsar: Vladimir Putin pare că folosește centrala nucleară de la Zaporojjie ca un cuțit pus la gâtul NATO, cel puțin, așa cum spuneți și dumneavoastră, nu mai are niciun fel de justificare pentru a-și ține trupele acolo.

Și ne gândim cu toții la dezastrul de la Cernobîl, la norul acel radioactiv care a făcut multe victime în anii ’80 și ’90. Sperăm că nu vom trăi, retrăi, aceeași situație. Un punct fierbinte este săptămâna aceasta relația tensionată dintre Turcia și Grecia.

Președintele turc Recep Erdogan a făcut declarații publice care ne dau fiori, într-un tablou deja dramatic, acel al războiului din Ucraina, conturând un eventual război între Turcia și Grecia. Ce se întâmplă acolo, de fapt?

Hari Bucur Marcu: Nu sunt semne de război, să știți. Sunt semne de retorică beligerantă din partea Turciei, care are acest moment istoric în care este importantă în ecuația securității Mării Negre, în eliberarea unor căi de navigație existente pentru grânele ucrainene, care să iasă din porturile ucrainene prin Marea Neagră.

Pe urmă, indivizibilitatea NATO, care este obligatorie, e consensul care guvernează NATO și care este obligatorie pentru ca NATO să fie într-adevăr o forță credibilă în apărarea Europei, mai ales și în asemenea condiții, își folosește acest argument, în retorica electorală pe care, ei deja au început să se pregătească pentru alegerile de anul viitor și folosește această retorică.

Sigur că da, ne așteptăm ca, așa cum a fost în cazul discuției despre lărgirea NATO cu cele două state din nord, Finlanda și Suedia, ne așteptăm ca și aici, retorica aceasta să se calmeze la un moment dat.

Paul Palencsar: Sigur că ne sperie și doar ideea ca două țări NATO să aibă un conflict militar una împotriva celeilalte. E președintele turc Recep Erdogan capabil să renunțe la orgolii de dragul stabilității și unității NATO, acum, când pericolul real și concret este Rusia?

Hari Bucur Marcu: Cu orgoliile este o chestie de asta, e o metaforă. Nu există orgolii în materie de securitate națională și internațională. Aici sunt numai interese. Sunt elemente din acestea de putere care se activează. Orgoliul nu este un element de putere și nici justificare pentru acţiuni internaționale.

Sigur că da, noi ne-am obișnuit de pe timpul Războiului Rece – și s-a preluat această idee, mai ales recent, de când cu comportamentul internațional huliganic al Federației Ruse conduse de președintele lor, Putin, ne-am obișnuit să vorbim despre menajarea unor orgolii.

Dar, una peste alta, nu, în relații internaționale, nimeni nu-și face un plan de menajare de orgolii sau de exacerbare de orgolii din partea cealaltă. Vorbim, într-adevăr, despre două state membre NATO. Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Deci știe Turcia foarte bine și Grecia la fel de bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele.

Conflictul va fi, categoric, doar la maniera aceasta incidentă, că o insulă din aceasta, cum e la noi Insula Șerpilor, pustie, nelocuită, în Marea Egee, care era considerată ca aparținând unui stat, a fost „cucerită”, între ghilimele, de celălalt stat, temporar, până când s-au dus la masa negocierilor și au stabilit cui aparține insula.

De fapt, despre așa ceva era vorba și ultima dată când Erdogan a evocat ideea că pe neașteptate să îi pedepsească pe greci pentru că iluminează avioanele care zboară pe acolo. Ei bine, cam aici stăm. Deci nu, nu sunt semne că s-ar escalada un conflict. Ar fi trebuit, de partea cealaltă, Grecia să evoce motive pentru care face treaba asta. Ori, Grecia neagă și prezența militară pe o anumită insulă, și faptul că ar fi ţintit avioanele turcești cu sistemele antiaeriene pe care le au ei.

Aici suntem, la maniera asta. Sigur că da, toată lumea are nervii întinși de războiul acesta din Ucraina, complet irațional, cum spuneam, dar este și ilegal şi imoral, în acelaşi timp. Ei bine, fiecare gest contează, fiecare vorbă spusă de cineva care ar putea să aibă o consecință în acest conflict contează, dar între vorbe și gesturi, întotdeauna este o mică diferență de care trebuie să ținem seama. Turcia, comportamental, este la nivelul așteptărilor ca stat membru NATO, este de partea Occidentului, este în favoarea rezolvării conflictului, astfel încât Rusia agresoare să fie pusă la punct din punct de vedere al dreptului internațional, deci, cam aici suntem.

Paul Palencsar: Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Mulțumesc mult!

Hari Bucur Marcu: Vă mulțumesc frumos de invitaţie încă o dată.

Remus Cernea: Ucraina ține piept cu succes Rusiei, armata rusă s-a împotmolit și de luni bune nu a mai înregistrat avansuri considerabile

Publicat de Gabriel Stan, 29 august 2022, 14:59

Miercuri, 24 august, a fost Ziua Națională a Ucrainei, iar colegul nostru, Paul Palencsar, a realizat un interviu video cu jurnalistul și corespondentul de război, Remus Cernea, aflat în această periadă în țara vecină, interviu ce a fost difuzat la Subiectul Săptămânii.

Varianta integrală o puteți asculta pe pagina noastră de Facebook, Jurnal Militar by Ora Armatei.

Paul Palencsar: Alături de mine, de la Kiev, din capitala Ucrainei, Remus Cernea. Remus, îți mulțumesc, bun venit!

Remus Cernea: Salut, Paul, mă bucur să ne revedem, să ne reauzim, și vă salut pe toți din Kiev, capitala Ucrainei, unde astăzi, de Ziua Independenței – vedeți în jurul meu, sunt mii de oameni, de fapt, imaginea nu-i acoperă pe toți, desigur – mii de oameni care au venit să vadă sau să revadă această paradă, între ghilimele, atacurilor rusești. Sunt singurele tancuri rusești care au ajuns la Kiev.

Paul Palencsar: Vladimir Putin și-a dorit ca după trei zile tancurile sale să mărșăluiască prin Kiev. Iată că ele sunt acolo, dar după șase luni și ca pradă de război, nu ca armată triumfătoare.

Remus Cernea: Exact. Sunt tancuri distruse de ucraineni, sunt tancuri capturate de ucraineni, unele într-o stare extrem de proastă, altele într-o stare relativ bună.

Paul Palencsar: Remus, e 24 august, Ziua Națională a Ucrainei, prima zi națională serbată când Ucraina este în plin război. Care este starea de spirit acolo, a celor din jurul tău?

Remus Cernea: Oamenii sunt foarte încrezători. Atmosfera aici este relaxată  în Kiev. Sigur că orașul nu e atacat des. Poate ați văzut la știri, o dată la 10 zile, la două săptămâni Kievul este lovit de rachete rusești.

Dar situația nu e la fel de dramatică precum în est. În Harkov, de exemplu, unde, când am fost în luna iunie, bombardamentele erau zilnice și erau zeci de lovituri, mai alea de artilerie de câmp, ca să zic așa.

Kievul e lovit cu rachete trimise din Marea Neagră, Harkovul e lovit însă cu artilerie relativ obișnuită, dar care are o rază de 10-15-20 de km, Harkovul fiind la 12-14 km de linia frontului. Și unde voi și merge, de altfel, mâine. Mâine voi pleca din Kiev spre Harkov.

Astăzi îți spun că a sunat alarma aici, la Kiev, de vreo trei ori, și am primit și alerte pe telefonul mobil, pentru că primești astfel de alerte atunci când există un risc. Deci oamenii sunt avertizați, însă, în același timp, ucrainenii ne-au impresionat pe toți, au impresionat întreaga lume democratică prin curajul lor.

Nu se lasă intimidați, își asumă și aceste riscuri, însă viața merge mai departe și ucrainenii au ales să și iasă pe străzi și să își celebreze Ziua Națională, nu să stea în buncăre sau în spații special amenajate pentru bombardamente.

Paul Palencsar: E o Zi Națională când ucrainenii simt sau văd dincolo de, să spunem, steaguri care flutură în vânt, ca în fiecare an, și chiar simt că țara lor e singurul pământ pe care îl au și pentru care trebuie, iată, din nefericire acum, mulți dintre ei să moară pe câmpul de luptă.

Remus Cernea: Da, și ucrainenii, trebuie spus asta, ei ne oferă o lecție extraordinară. Noi, și în România, și în alte țări democratice, suntem, în mod natural, prinși de vâltorile disputelor uzuale, politice sau pe teme sociale, intrăm, desigur, cu pasiune în multe teme, în multe polemici, însă aici, în Ucraina, se joacă de fapt rădăcina celor mai importante valori. Valori democratice și valori morale.

Aici se joacă libertatea, aici se joacă tăria de caracter, aici mizele sunt maxime, sunt maximale. Și ne privesc pe toți. Pentru că unii, probabil ai văzut și tu, unii spun: dar nu e războiul nostru, nu e războiul meu, ce mă interesează pe mine Ucraina? Mă interesează România, mă interesează poporul român.

Sigur că ne interesează România, ne interesează poporul român, suntem implicați în multe teme, sau dispute, sau polemici, sau campanii, sau acțiuni care vizează România, dar ceea ce se întâmplă acum în Ucraina ne privește indirect și pe noi…

Paul Palencsar: Și măcar pentru că riscăm să obținem o nouă graniță de sute de km cu Rusia. Și măcar din punctul ăsta de vedere ar trebui să ne pese.

Remus Cernea: Da, ne pasă și pentru că dacă Ucraina ar ceda sau dacă ar fi învinsă, eu nu cred că mai poate fi învinsă, pentru că spiritul extraordinar de care au dat dovadă ucrainenii este spiritul unor oameni care vor învinge, e spiritul unor învingători, care nu se vor lăsa striviți, nu se vor lăsa învinși, sub nicio formă.

Însă, și în scenariul în care Ucraina s-ar fi prăbușit, să zicem, da, ar fi fost o problemă, că Rusia ar fi ajuns la gurile Dunării, ar fi ajuns lângă România și ar fi pus o presiune teribilă pe Republica Moldova, asta e foarte ușor de înțeles.

Dar și în scenariul în care Ucraina ține piept, și iată că asta se întâmplă acum, Ucraina ține piept cu succes Rusiei, Rusia s-a împotmolit în Ucraina, armata rusă, de luni bune, nu a mai înregistrat avansuri considerabile, e practic blocată, e ținută pe loc, ei bine, iată că în acest scenariu în care ucrainenii rezistă, de fapt ei luptă și mizele care sunt aici ne privesc pe toți.

Pentru că e vorba de curaj, e vorba de determinare pentru a face sacrificiile terifiante, teribile pe care acum le face Ucraina pentru a scăpa…

Paul Palencsar: Deja sunt mii de morți, peste 10 milioane de ucraineni dislocați de la casele lor, conform raportului ONU, copiii, zeci de mii, sute de mii de copii efectiv răpiți, duși în Rusia… Și încă nu cunoaștem cu siguranță toate poveștile horror, de groază, pe care cu siguranță le vom afla după război.

Mulțumim, Remus Cernea, te urmărim, să știi, rămânem cu tine, rămâi și tu cu noi, o să fii pe frontul de est acolo, Ucraina. Te așteptăm oricând. Îți dorim mult succes, să ai grijă de tine, să vii teafăr acasă, e cel mai important!

Remus Cernea: Da, îți mulțumesc foarte mult, Paul, oricum în câteva zile ne reauzim de la Harkov.

Paul Palencsar: Sigur, mulțumim! O zi bună acolo!

Remus Cernea: O zi bună!

Reportaj: Războiul din Ucraina: Normalitatea este atunci când nu cade vreo rachetă pe casă sau peste tine

Publicat de Gabriel Stan, 15 august 2022, 13:18

Jurnaliștii Radio România Actualități, Mario Balint și Alexandru Buzică sunt prezenți din nou, în această perioadă în Ucraina pentru a aduce ultimele informații despre situația de acolo.

Aflați în orașul Odesa, cei doi reporteri au intrat în direct în emisiunea Vești de Acasă, de la Radio România Internațional, de vineri 12 august 2022 și ne-au împărtășit din experinețele trăite în aceste zile.

Cei doi ne-au prezentat situația critică a populației din Ucraina și au adus argumente la știrile care apar atât de des în mass-media din România.

Vă invit să ascultați mărturiile celor doi în legătură cu situația din Ucraina.

Situaţia umanitară în sudul Ucrainei, la Mikolaiv, se degradează pe zi ce trece. Orașul, care avea o populație de 450.000 de locuitori înainte de război, acum are cu 60% mai puțin, pentru că majoritatea au ales să fugă din cauza bombardamentelor neîncetate care afectează regiunea.

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca, dar joacă această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului. De facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 8 august 2022, 15:20

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost analistul militar, profesor de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Acesta a făcut o analiză a celor trei crize mondiale, din Ucraina, Balcani și Taiwan.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, această situație fără precedent, sunt deja trei puncte fierbinți pe planetă. Să vorbim despre războiul din Ucraina, iată, și Balcanii sunt pe cale să ia foc, și mai ales zona China-Taiwan. Pornim de la Ucraina?

Ștefan Ciochinaru: Cu care doriţi dumneavoastră, pornind de la Ucraina, cu atât mai mult cu cât ascultătorii dumneavoastră sunt privilegiaţi.

Noi am anticipat că după Ucraina vom asista la tensionarea a încă două zone și indicam atunci și Strâmtoarea Taiwanului și zona Balcanilor ca fiind cele mai predispuse la apăsarea butoanelor de către Moscova, pentru a se crea tensiuni.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că, fără îndoială, este vorba despre butoanele Moscovei aici, în Balcani.

Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, iar dincolo este vorba de alianţa strategică dintre Xi Jinping și Vladimir Putin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum vedeți dumneavoastră războiul din Ucraina? Cum stau ucrainenii față de, să zicem, acum o lună?

Ștefan Ciochinaru: Faţă de acum o lună stau mai bine, pentru că acum o lună dacă vă amintiţi a început acea ofensivă în Donbas, o ofensivă bazată pe tehnicile mongole, pe tehnicile vehilor lor stăpâni, şi anume /pustiirea/ totală.

Au fost executate bombardamente masive cu artileria rusă, acolo ruşii stau foarte bine la piesele de artilerie, au distrus absolut totul şi după ce au distrus, au înaintat câţiva kilometri. Asta a fost marea ofensiva din Donbas.

Din fericire, s-au oprit, pentru că sunt epuizaţi, pentru că pierderile rușilor au fost uriașe și între timp Ucraina a dezvoltat acțiuni de contraatac în sud, în regiunea Hersonului, obligând ruşii să se deplaseze, după cum vedem în ultimele 48 de ore, să deplaseze trupe acolo pentru a putea să menţină linia frontului, care se clatină foarte puternic sub loviturile ucrainene. Suntem, însă, departe de un contraatac semnificativ, așa cum am noi am mai discutat, domnule Dumitraşcu.

Este nevoie ca armamentul venit din partea a ţărilor NATO și a Statelor Unite să fie asimilat de către armata ucraineană. Specialiştii spun că asta se va întâmpla undeva la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. Deci, până atunci sunt, ca să zic așa, acțiuni de pregătire a viitoarei cofruntări.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vorbeaţi mai devreme despre atacurile de artilerie. Specialiștii militari, chiar din armata română, vorbesc despre o schimbare de paradigmă, despre faptul că între timp, o dată cu acest conflict între Rusia și Ucraina, artileria devine, iată, o armă principală, nu mai este doar o armă de suport, prin aceste tiruri neîntrerupte și acestei distrugeri extraordinare pe care le-au provocat.

Ștefan Ciochinaru: Cu tot respectul, dar nu m-aş grăbi să fac o astfel de afirmație. Asta s-a întâmplat în contextul specific al frontului din Donbas, unde ruşii nu s-au confruntat cu o forţă pe măsura lor. Imaginaţi-vă că ar fi avut în faţă o armată NATO, artileria lor nu ar mai fi făcut doi lei atunci, pentru că ar fi existat o ripostă pe măsura.

Ucrainenii nu au, însă, nici artileria şi nici artileria reactivă, nu au rachetele cu care să distrugă aceste baraje de artilerie. De aceea, a apărut acum ca o floricică artileria rusă. Să fim serioşi, armata secolului 21 e cu totul altceva decât ceea ce a fost la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Ruşii se confruntă acolo, în Ucraina, cu o armată care de-abia de acum încolo se va pune pe picioare.

Nu se confruntă cu forţe militare de talia lor, pentru că atunci lucrurile ar sta cu totul altfel. Aureola lor de mari învingători vine din Cecenia, unde, de asemenea, au distrus totul, vine din Siria, unde, de asemenea, au distrus totul. O armată învingătoare cu adevărat nu e armata care distruge totul. Ştim asta foarte bine din istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă propun să trecem la Balcani, acest butoi cu pulbere al Europei și al lumii. Este zona asta una care să ne dea fiori, așa ca acum 25 de ani?

Ştefan Ciochinaru: Fiori nu, dar este o zonă care ne poate îngrijora, în mod special pe noi, românii, care suntem aici în Europa de Sud-Est. Balcanii sunt complicaţi, ştim foarte bine. Sunt complicaţi, pentru că Rusia, indiferent că a fost comunistă, că a fost ţaristă, că este acum autocrat capitalistă, Rusia a avut în permanenţă aceeaşi politică imperialistă.

Încă de acum 200 de ani şi-a aţintit ochii spre Balcani ca zonă de expansiune şi a mizat pentru asta mai întâi pe greci, după care s-a despărţit repede de partizanatul grecesc, în special după Al Doilea Război Mondial, şi după aceea pe bulgari, pe sârbi, pe diverse complicităţi regionale.

Ei bine, astăzi au mai rămas sârbii, cu care sunt într-o alianţă strategică, am putea spune, chiar dacă nu e declarată ca atare, dar din punct de vedere politic şi militar, acolo este foarte limpede că există o colaborare foarte puternică şi tocmai datorită acestei colaborări vedem tensionarea care are loc în Kosovo şi Bosnia, de altfel, să ştiţi, pentru că întâi s-a încercat în Bosnia, apoi a trecut la Kosovo.

Se încearcă în permanenţă detonarea unor conflicte îngheţate şi aici se vede, încă o dată, ce rol dăunător au aceste conflicte îngheţate. Detonarea acestor conflicte îngheţate, pur şi simplu, pentru a crea probleme în rândul Uniunii Europene şi în rândul ţărilor NATO, în rândul alianţei occidetantale, în ansamblul său, pentru că asta este politica declarată, de altfel, a Moscovei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Confirm ceea ce aţi spus despre Bosnia. Sunt ani de zile de când militarii noștri, care se află în misiune de menținere a păcii în EUFOR, la Sarajevo, trag semnale de alarmă și spun că situația se tensionează de pe o zi pe alta. Să sperăm că alianţa NATO va şti să gestioneze acest butoi cu pulbere, precum spuneam. Vă propun să trecem la al treilea…

Ştefan Ciochinaru: Un singur cuvânt, dacă mai îmi permiteţi. Ar fi, totuşi, de sperat ca Belgradul să se trezească din aceste vise de preamărire balcanică şi să înţeleagă că viitorul Serbiei este înainte de orice în Europa şi, mai ales, alături de ţările vecine.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecând în zona Pacificului, foarte mulți europeni și oameni care trăiesc sub această umbrelă a NATO au venit în ultimele zile cu retorică interesantă, de altfel, justificată, dacă în această situație în care Taiwanul este înconjurat și în care izbucnește un război între NATO și China, dacă nu cumva NATO va fi mai îndreptată și mai atentă către acea zonă, lăsând descoperită Europa?

Ştefan Ciochinaru: Dacă îmi permiteţi, domnule Dumitraşcu, eu cred că este un ‘iepure’ fals. NATO îşi va vedea de treabă în Europa, iar acolo, în Asia, acolo vorbim de cu totul alte forţe.

În eventualitatea în care eu nu cred – şi am s-o explic, dacă rămâne timp – în eventualitatea în care China ar ataca Taiwanul, atunci, spre deosebire de ce se întâmplă în Ucraina, acolo sunt câteva ţări care ar interveni direct.

În primul rând, Statele Unite. Statele Unite în Ucraina nu au intervenit direct. Acolo ar interveni direct. Japonia ar interveni direct. Coreea de Sud ar interveni direct.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar şi Taiwanul.

Ştefan Ciochinaru: Şi chiar şi Taiwanul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care are o armată.

Ştefan Ciochinaru: Nu e deloc de neglijat. Este o ţară cu o înaltă tehnologoe, cu o armată foarte bine înzestrată şi foarte bine instruită, iar China nu este Rusia, să ştiţi. China nu are o armată atât de performantă. Vedem că nici Rusia nu o are, dar China mai are mult până să ajungă la nivelul economiei sale din punct de vedere militar.

China nu îşi poate permite în acest moment o confruntare armată. Ceea ce vedem, însă, acolo, şi de aceea am spus că eu nu cred că se va ajunge la o escaladare militară, ceea ce vedem acolo este o politică tradiţională chineză.

Vă rog să vă amintiţi că în timpul confruntării dintre China şi URSS, chinezii dădeau al 820-lea ultimatum sever Uniunii Sovietice. Un ultimatum se dă o singură dată. Ei erau deja la al 820-lea ultimatum, deci ei tensionează şi discursul, ei fac aceste demonstraţii de forţă, atrag atenţia.

Este un anumit tip de ‘retorică’, între ghilimele, dacă vreţi, specific Chinei, dar China nu va ataca. Aduceţi-vă aminte, când a atacat China vreodată pe cineva? Niciodată. Niciodată în istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Adevărat!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca. China joacă, însă, această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului, pentru că din punct de vedere – ştiţi, de facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan.

Republica Populară Chineză este rezultatul victoriei în războiul civil pe care l-au obținut-o comuniștii lui Mao Zedong împotriva lui Chiang Kai-shek, care s-a refugiat, împreună cu Partidul Naționalist și cu aparatul de stat, în insula Formosa, mă rog, Taiwan. Îi îndemn la calm, domnule Dumitraşcu, mult calm, multă atenție, și nu o să facem noi ce ne revine nouă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Ștefan Ciochinaru, profesor de studii internaționale, analist geopolitic. Vă mulțumesc tare mult și ne mai auzim la radio.

Ștefan Ciochinaru: O zi bună!

Centru de consiliere și informare pentru familiile refugiate din Ucraina, în Suceava!

Publicat de Andra Radu, 3 august 2022, 14:55 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Organizaţia Salvaţi Copiii România a deschis cel de-al treilea centru de consiliere şi informare pentru familiile refugiate din Ucraina, în Suceava, a informat, miercuri, Biroul de presă al organizaţiei.

Conform autorităţilor naţionale, dintre cei 1,7 milioane de cetăţeni ucraineni care au intrat în România de la sfârşitul lunii februarie, 368.000 sunt copii, iar dintre aceştia au rămas în România aproximativ 37.000, în sistemul de protecţie specială fiind integraţi 220 de copii ucraineni.

Salvaţi Copiii România a început şi activităţile de sprijin socio-educaţional şi lucrează cu copiii ucraineni în două şcoli din judeţ, respectiv Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” şi Liceul Teoretic Filadelfia.

Până în prezent, au fost asistate umanitar 154.719 de persoane, dintre care 87.532 de copii ucraineni şi 67.187 de adulţi (femei, vârstnici, familii extinse). Aceştia au primit sprijin umanitar, asistenţă socială şi educaţională, precum şi psihologică. Au fost distribuite 13.938 de tichete sociale pentru familiile cu copii, iar 10.532 de persoane (3.602 de familii) au fost înregistrate în programul de asistenţă financiară pentru a primi suport pentru o perioadă de 3 luni.

„Războiul din Ucraina are consecinţe tot mai dramatice şi tot mai mulţi copii sunt nevoiţi să-şi abandoneze casele, să-şi părăsească prietenii şi să se refugieze cel mai adesea numai cu mamele lor într-o ţară străină, a căror limbă nu o înţeleg. Solidaritatea şi generozitatea românilor i-au ajutat să-şi depăşească emoţiile şi aceşti copii au acum nevoie de sprijin pe termen mediu şi lung, de asistenţă psiho-emoţională şi de integrare educaţională. Perioada care urmează va fi una dificilă şi solicitantă şi este important să dezvoltăm instrumente prin care aceşti copii să fie sprijiniţi pe multiple paliere”, a arătat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii România

Mircea Geoană: Anul viitor vom avea noua generație de planificare militară NATO, de apărare și descurajare pentru întreg spațiul euroatlantic. Mă bucur foarte mult că pentru ţara mea, România, avem astăzi garanții de securitate autentice, cum nu am avut niciodată în istorie

Publicat de Gabriel Stan, 1 august 2022, 11:18

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a întâlnit miercuri, la Târgu Mureș, cu reprezentanții conducerii Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale și cu operatori din Batalionul 51 Operații Speciale din localitate.

Mircea Geoană a fost însoțit de șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Discuțiile s-au axat pe capabilitățile Forțelor pentru Operații Speciale în actualul context de securitate.

Au fost, de asemenea, prezentate standuri cu armament, echipamente și tehnică militară și un scurt moment tactic,specific Forțelor pentru Operații Speciale. La finalul vizitei, secretarul general al NATO, Mircea Geoană, a avut și o scurtă întâlnire cu presa.

Mircea Geoană: Am răspuns cu mare bucurie invitației șefului Apărării, domnul general Petrescu ,și a conducerii Comandamentului Forțelor Speciale de la Târgu Mureș pentru a vizita această unitate de elită a Armatei Române și a Alianței Nord-Atlantice. Ați văzut cu toții profesioniști desăvârșiți români, portughezi, britanici, americani, francezi.

Este pe scară mai redusă spiritul și rațiunea de a exista a Alianței Nord-Atlantice, unul pentru toți și toți pentru unul. Evident, când vizitezi o unitate de un astfel de specific, care sunt în toate armatele de pe planetă și cu atât mai mult în armatele NATO, topul de excelență, sofisticarea riscul și profesionalismul pe care le necesită pentru a putea să operezi operații speciale.

Vedem tot mai multe integrarea domeniilor terestru, naval, aerian, spațial și cibernetic. De asemenea, sunt foarte încurajat de modul în care acest comandament de elită anticipează schimbările care urmează să se producă în continuare pe flancul estic, în contextul de securitate cunoscut prin războiul declanșat de Rusia. Salut, de asemenea, colaborarea la nivel multiregional.

Acest corp de elită are relații privilegiate și conduce anumite operațiuni specifice în regiunea noastră, iar în logica de apărare și descurajare pe flancul estic, inclusiv în România, acest vârf de lance reprezintă un punct de sprijin esențial pentru credibilitatea și eficacitatea apărării noastre aliate și sper ca mulți tineri și tinere să fie atraşi către o profesie de elită, care este plină de riscuri, dar este și plină de provocări interesante.

Sunt îmbărbătat văzând acest spirit național, acest spirit patriotic, acest spirit aliat traversând generațiile și traversând specializările militare, fie că sunt Ministerul Apărării, că sunt Ministerul de Interne, că sunt serviciile de informații și încă o dată, aicea, la Comandamentul Forțelor Speciale văd acest element multinațional, mă bucură enorm de mult.

Chiar am întâlnit un militar portughez, care vorbea într-o românească perfectă, cu uşor accent moldovenesc şi îmi spune: „Domnule secretar general adjunct, eu sunt militar portughez, dar sunt din Moldova, am plecat în Portugalia și acuma sunt militar NATO la Târgu Mureș”. Mi se pare o poveste plină de tâlc.

Anca Făgăraș (reporter): Pe lângă amănuntele legate de întâlnirea cu operatorii pentru operații speciale din Târgu Mureș, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a răspuns și altor întrebări ale ziariștilor prezenți legate de situația actuală de securitate, dar și despre cum vede actuala desfășurare a războiului din Ucraina.

Mircea Geoană: Summitul de la Madrid a luat decizii istorice cu privire la modificarea profundă a modului în care imaginăm apărarea și descurajarea. De la prezența avansată trecem la apărarea avansată.

Anul viitor vom avea noua generație de planificare militară NATO, care devine operațională – planul de apărare și descurajare pentru întreg spațiul euroatlantic. Vom avea în România și în Polonia și pe flancul estic această dimensiune holistică, dacă vreți, a apărării, inclusiv echipamente prepoziționate, elemente legate asset-uri spațiale, asalturi cibernetice. Deci este o altă generaţie a modului în care imaginăm apărarea şi descurajarea şi mă bucur foarte mult că pentru ţara mea, România, avem astăzi garanții de securitate autentice, cum nu a avut țara aceasta niciodată în istoria noastră.

Noi am făcut mod deliberat o diviziune a muncii între NATO, ca organizație, și care susține Ucraina și la Madrid liderii noștri au aprobat un nou pachet cuprinzător de asistență pentru Ucraina, dar non-letal, ceea ce înseamnă pregătire, drone, comunicații, combaterea dezinformării, care este masivă, protecție împotriva atacurilor cibernetice și, foarte important, pregătirea tranziției la echipamente din era postsovietică pentru armata ucraineană.

Sunt lucrurile pe care NATO le va face. Dar în mod deliberat, pentru a evita un risc de escaladare al unui război deja complicat între Ucraina și Rusia, între Rusia și Ucraina, un război între NATO și Rusia, aliații au decis ca NATO să facă lucrurile care sunt non-letale, care nu sunt direct implicate într-un conflict de natură militară, iar aliții, în mod național, individual, împreună cu partenerii, să facă acest efort de a sprijini cu echipamente militare adecvate acestui moment al războiului partenerii din Ucraina.

Mi se pare și ni se pare, la nivelul conducerii NATO, că este o diviziune corectă a muncii. NATO ajută ca organizație Ucraina, iar NATO, ca ecosistem de alianță, ajută de asemenea Ucraina și vom continua să ajutăm pentru că merită, este și interesul nostru și credem că bravura și sacrificiul ucrainenilor vor primi din partea noastră sprijin militar, financiar, economic, moral, politic, așa cum se întâmplă de-o manieră ireproșabilă în acest moment.

Armata Federației Ruse este în continuare o armată de tip postsovietic, cu tot ce înseamnă echipamente, comandă și control, doctrina militară și filozofie militară, în timp ce armata ucraineană, cu sprijinul nostru, după 2014, după invazia şi anexarea ilegală a Crimeii, este o armată modernă, de tip occidental, de tip NATO, de unde şi diferenţa de calitate a modului în care execută operaţii de război cele două părţi.

Asta nu înseamnă că Federaţia Rusă nu are în continuare capabilităţi importante, nu are în continuare elemente care să fie preocupante pentru Ucraina şi pentru noi. Dar dacă ne uităm la modul în care cele două tipuri de sisteme militare funcţionează, Ucraina este mult mai agilă, este mult mai suplă, este mult mai adaptată războiului modern.

Şi mai este un lucru care depăşeşte tipul de armament, tipul de muniţie, cât de precis loveşte artileria unei părţi sau a celeilalte părţi: este elementul intangibil al moralului trupelor şi al moralului populaţiei şi într-un fel îţi aperi ţara şi te lupţi pentru ţara ta şi într-un alt fel te duci într-o aventură militară într-o ţară în care nu înţelegi de ce ai fost trimis acolo.

Deci diferenţa de moral al trupelor ruseşti şi al celor ucrainene este absolut zdrobitoare în favoarea ucrainenilor. Dar asta nu înseamnă că războiul nu este complicat, că nu este de durată şi c nu vedem deocamdată elemente politice care să indice terminarea prea rapidă, aşa cum ne-am dori, a acestui război.

Importanța Insulei Șerpilor în războiul dintre Ucraina și Federația Rusă

Publicat de Gabriel Stan, 27 iunie 2022, 15:10

La începutul săptămânii, Insula Șerpilor a revenit în prim-planul războiului din Ucraina printr-o serie de atacuri aeriene lansate de armata ucraineană.

Aceste atacuri reprezintă poate cea mai importantă contraofensivă de la începutul războiului din data de 24 februarie, atunci când Insula Șerpilor a fost capturată de armata Federației Ruse.

Pentru că Insula Șerpilor reprezintă un punct strategic în imediata apropiere de apele noastre teritoriale, la circa 45 km de țărmul românesc, este evident că se impun măsuri excepționale de contracarare a eventualelor pericole.

De aceea, în Aula Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București s-a desfășurat un seminar organizat de Comandamentul Forțelor Întrunite, în cadrul căruia au fost dezbătute teme majore legate de controlul asupra Insulei Șerpilor și de situația de securitate de la Marea Neagră. Un reportaj realizat de Gabriel Stan și Cristian Dumitrașcu.

General maior Dorin Ioniţă comandantul Comandamentului Forțelor Întrunite: Insula Șerpilor are o istorie care pornește din antichitate, are o istorie în care apartenența acestei insule a diferit de la perioadă la perioadă.

Este o stâncă ce poate oferi dezvoltarea unor capabilități militare, dar care, prin poziționare, angajează spațiu economic disputat în aceeași măsură de trei state – vorbim de Rusia, Ucraina și România -, spațiu care se dovedește a fi unul foarte generos în ceea ce înseamnă rezervele de hidrocarburi.

Federația Rusă deține controlul acestui spațiu. Se încadrează întru un mediu de securitate cu continue trăsături esențiale ale cadrului geopolitic global, și vorbim aici despre entități regionale.

Ne afectează pentru că se încadrează în dimensiunile finite de spațiu de dezvoltare, ne afectează pentru că pe această insulă deja sunt dezvoltate capabilități militare de cercetare în primul rând, dar și de lovire, care micșorează limitele de siguranță ale statului nostru, ale României.

Cristian Dumitrașcu: O dezbatere despre Insula Șerpilor și despre situația geopolitică de lângă țara noastră era necesară. Foarte mulți oameni s-au gândit, și-au pus speranțe în reacția noastră, a statului român, dar mai cu seamă a armatei și a forțelor navale, pentru că Insula Șerpilor este cucerită de Federația Rusă din 24 februarie.

Domnule contraamiral Marian Săvulescu, cum ați gândit această dezbatere, de ce era necesară pentru coagularea câtorva segmente și a unor lideri militari care pot să facă ceva în sensul ăsta?

Contraamiral Marian Săvulescu: Așa cum aţi amintit, 24 februarie – Insula Șerpilor schimbă stăpânul. Federația Rusă, la începutul ostilităților, cucerește insula și, mai mult, la nord de Paralela 45, grade 21 de minute, impune o blocadă maritimă.

La timpul respectiv am făcut conexiune cu procesul pe care România l-a intentat Ucrainei la Haga, la Curtea internațională de justiție, proces care a avut loc între anii 2004 – 2009 și după care decizia Curții a fost de atribuire a unei suprafețe aproximativ de 80% din ceea ce am solicitat noi vizavi de zona economică exclusivă și platoul continental.

Reprezentantul militar al României la Haga a fost domnul coontraamiral în retragere Laurian Eugen. L-am contactat, cu rugămintea de a veni şi a ne împărtăși ceea ce a însemnat pentru noi acest proces cu Ucraina şi, de ce nu, să lansăm o provocare viitorilor lideri militari, astăzi masteranzi de anul I la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

Provocarea constă în a-i atrage într-o discuție vizavi de riscuri şi amenințări la Marea Neagră, la nord de Paralela 45 – 21 vizavi de o posibilă extindere a Federației Ruse până în nordul fluviului Dunărea, la nord de Insula Șerpilor.

Cristian Dumitrașcu: Ce ar trebui să știe oamenii de acasă care ascultă la radio despre ceea ce îmi spuneați mie mai devreme, despre acea conștiință maritimă? Şi asta nu întâmplător vă întreb, pentru că ați fost și comandantul Fregatei Regele Ferdinand și cunoașteți poate mai bine ca oricine ce înseamnă Marea Neagră pentru România.

Contraamiral Marian Săvulescu: Marea Neagră nu este interesantă numai din iunie până la mijlocul lui septembrie, ci Marea Neagră este poarta noastră de ieșire la oceanul planetar, acolo unde nu demult aveam 328 de nave maritime.

Avem de la linia coastei, la 220 mile către est, o responsabilitate privind apele teritoriale, zona contiguă şi zona economică. Acolo sunt resurse de hrană, acolo sunt resurse energetice și uitați-vă ce se întâmplă când lunar plătim mai mult pe gaz metan, și noi îl avem aici, în apropiere, pe petrol la pompă, și noi îl avem aici, în apropiere.

Momentan, capacități de exploatare nu sunt, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm. Redeschiderea interesului nației române către est, către Marea Neagră, adică platformă de foraj marin, o infrastructură de transport a acestei importante resurse, nave comerciale, nave de pescuit oceanic la Marea Neagră și oceanul planetar, așa cum România a avut anterior.

Contraamiral Eugen Laurian: Numele meu este Eugen Laurian, contraamiral doctor în retragere, ofițer de marină în Forțele Navale 10 ani, în Universitatea Națională de Apărare alţi10 ani și ultimii 15 ani în structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale.

Acea rocă, noi o numim insulă, nu are niciun fel de viață economică. N-a avut și nu are, pentru că nu are nici un fel de industrie, nici un fel de agricultură. Viața nu se poate autosusține acolo, ea depinde sută la sută de ceea ce i se aduce de pe țărm, de la rezervele de hrană, rezervele de apă și celelalte elemente necesare traiului omenesc acolo.

Dar este importantă datorită rezervelor de hidrocarburi din marea teritorială din jurul Insulei Șerpilor și este o suprafață, acel cerc de 12 mile marine determină o suprafață de aproximativ 1.600 de kilometri pătrați și dacă în zona respectivă sunt rezerve de hidrocarburi, şi sunt convins că sunt, acelea pot fi exploatate, pentru că sunt exploatabile, și de aici mărește prețul zonei respective.

Iar din punct de vedere militar, cum spuneam, sau strategic, are o importanță mai mare decât importanța economică, pentru că insula fiind un punct îndepărtat de Crimeea, de exemplu, poate fi realizată o bază goniometrică foarte relevantă între insulă, cu stațiile care se poziționează, și alte state din Crimeea sau din altă zonă a Rusiei și, pe baza respectivă, pot descoperi ce se comunică în spațiu invizibil până în toată Marea Mediterană.

Crește numărul de refugiați în Târgu Mureș!

Publicat de Andra Radu, 22 iunie 2022, 17:10 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

La Casa de Oaspeți din Târgul Mureș sunt găzduiți 20 de refugiați, 5 adulți și 15 copii, iar la Hotel Tineretului se află 30 de persoane, 18 adulți și 12 copii. Totodată, alte aproximativ 100 de persoane sunt găzduite de persoane fizice din municipiu.

Numărul refugiaților aflați în spațiile publice din Târgu Mureș a crescut în ultima perioadă, după ce aceștia au fost nevoiți să plece din hoteluri și pensiuni, odată cu deschiderea sezonului turistic.

De la începutul războiului din Ucraina, prin Târgu Mureș au trecut peste 1.000 de refugiați.

Ileana Rotaru: Aceste tehnici de dezinformare și de manipulare în masă au vizat în special chestiuni care țin de psihologie cognitivă, iar lucrurile acestea nu vin dintr-odată ci este o campanie de lungă durată

Publicat de Gabriel Stan, 13 iunie 2022, 14:06

Constantin Herţeanu: Bun găsit și bine ați revenit în emisiunea Jurnal Militar!

Ileana Rotaru: Mulțumesc frumos pentru invitație! Şi eu mă bucur că am revenit în studioul dumneavoastră și în cadrul emisiunii Jurnal Militar.

Constantin Herţeanu: De ce este important, pentru cei care sunt pe recepție, să facem aceste analize, să știe care este percepția publicului larg asupra unor subiecte sensibile cum este acesta privind războiul din Ucraina?

Ileana Rotaru: Este foarte important pentru fiecare dintre noi într-o formă sau alta să știe cam în ce zonă, în ce val de cunoaștere se regăsește vizavi de problemele cu care se confruntă la modul personal sau la modul societății, la modul general, la nivel societal. 

Războiul din Ucraina într-adevăr este un subiect foarte sensibil, ne-a surprins pe toți, așa cum ne-a surprins acum doi ani pandemia, dar mai mult decât atât, desfășurându-se la granițele de est ale României, plus valul de refugiați și tot ce s-a întâmplat acolo și se întâmplă în continuare din păcate, gradul de îngrijorare al populației a fost unul extrem de important.

Deci prin urmare s-a conturat o problemă la nivelul societății, vizavi de autorități, de statul român de cum reacționează fiecare sau cum şi-ar dori fiecare dintre cetățenii României să reacționeze în această situație. Este foarte important de menționat că aceste sondaje, iată cel de față, a fost comandat de către o organizație nonguvernamentală.

Constantin Herţeanu: New Strategy Center.

Ileana Rotaru: Exact, New Strategy Center care este unul dintre think tankurile din România care are ca obiect principal de interes promovarea unei culturi de securitate la nivelul cetățenilor din România; desfășoară o serie de activități legate de securitatea României și relațiile externe ale României, în special în zona bazinului Mării Negre, dar și în Balcani.

În urma cercetării realizate de INSCOP, este iarăși un lucru foarte important pe care l-am remarcat când m-am uitat și eu peste aceste date, faptul că așa cum știm, în perioada dinaintea declanșării războiului în Ucraina, la nivelul spațiului public online românesc și nu numai, existau o serie de tendințe să spun, sau niște atitudini favorabile proruse.

Constantin Herţeanu: Plecând și de la știrile false și de la acțiunile concertate ale Rusiei în ceea ce privește media din România și nu numai, media din Uniunea Europeană.

Ileana Rotaru: Acum că aţi deschis acest subiect, această propagandă sau aceste tehnici de dezinformare și de manipulare în masă au vizat în special chestiuni care țin de psihosociologie, de psihologie cognitivă iar lucrurile acestea nu vin dintr-odată ci este o campanie de lungă durată care a încercat să sedimenteze în mentalul colectiv o anumită atitudine și anumite comportamente.

Acest sondaj – și de ce spun că este important și ne furnizează niște date extrem de interesante, este legat de faptul că a fost derulat în timp. Este o cercetare de tip panel și putem să observăm anumite tendințe legate de modul în care a evoluat, de la declanșarea conflictului în Ucraina până în data de 21 mai…

Constantin Herţeanu: Şi ne arată exact trecerea și schimbarea de opinie a cetățenilor.

Ileana Rotaru: Pe anumite dimensiuni, da, se pot remarca unele modificări care au fost aduse, dar în același timp altele care au fost întărite și care confirmă de fapt pentru marea majoritate a românilor că nu sunt singuri. Şi că sunt şi alţii care gândesc și simt la fel și că anumite mituri – că era și acea emisiune la un moment dat pe un program de știri, documentarul acela cu…

Constantin Herţeanu: În cinci zile, ruşii sunt la Berlin sau la București sau unde vor ei.

Ileana Rotaru: Exact. Şi, de fapt, totul a fost un balon de săpun până la urmă, desigur, cu mari sacrificii și cu pierderi de vieți omenești și cu tot ceea ce se întâmplă în continuare în Ucraina și cu milioanele de refugiați care au părăsit teritoriul Ucrainei, dar, practic, a demonstrat că Marele Urs de la Răsărit nu este chiar atât de mare și nu este nici chiar atât de înfricoșător.

Constantin Herţeanu: 65% dintre români au o părere bună despre faptul că NATO și SUA trimit mai multe trupe în România, deoarece ne pot apăra de Rusia, în creștere față de februarie 2022, când procentul era mai mic.

Ileana Rotaru: Da, pentru că forța exemplului a fost și este în continuare covârșitoare. Oamenii au observat că este mult mai bine să fii, de fapt, în NATO și să fie o întreagă structură extrem de importantă de state, de la cele mai mici până la cele mai mari, care vin să te sprijine, au început să înțeleagă ce înseamnă acel Articol 5 – „Toți pentru unul, unul pentru toți”.

Constantin Herţeanu: Şi astăzi, doar 11,9% dintre respondenți cred că România ar trebui să iasă din NATO.

Ileana Rotaru: Atenţie, acest sondaj a fost realizat pe o populație reprezentativă la nivelul României, deci acum să ne înțelegem că vorbim doar despre o anumită categorie de persoane din perspectiva vârstei. Deci este un sondaj reprezentativ național. Lucrurile acum sunt un pic mai clare, dar nevoia te-a învățat ca să înțelegi un lucru pe care alții ţi-l spuneau înainte.

Constantin Herţeanu: Peste 70% dintre români cred că Rusia este vinovată pentru războiul din Ucraina, iar mai mult de jumătate cred că Ucraina va ieși câștigătoare.

Ileana Rotaru: Şi mai mult decât atât, este încă un item care a fost dezbătut în acest sondaj. Se referă la faptul că liderii ruși ar trebui să plătească pentru crimele de război din Ucraina și este iarăși o proporție covârșitoare – de 87%.

Da, cum am spus, din păcate, cu prețul a ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, oamenii, de fapt, au înțeles că totuși o agresiune a unui stat frate, cum i se spunea, este cu totul și cu totul inacceptabilă, pierderea de vieți omenești, pierderea de copii, pierderea de persoane vulnerabile care au rămas, nu au putut să plece şi au rămas în diferite orașe și au fost bombardaţi nu este acceptabilă și că orice formă de genul acesta de război nejustificat este ceva care nu poate să fie trecut cu vederea.

Opinia se schimbă foarte ușor sau destul de ușor, în funcție de diferite variabile, de diferite cauze. Este un moment, este un semnal, este o tendință care sperăm să se manifeste și mai departe, să fie o lecție învățată și, desigur, sperăm ca și acest război să se termine și cu câștigul din partea celor care au dreptate și care sunt mai buni.

Constantin Herţeanu: A fost alături de noi doamna conf. univ. dr. Ileana Rotaru, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Vă mulțumim!

Ileana Rotaru: Vă mulţumesc şi eu frumos pentru invitație și mult succes în tot ceea ce faceți! Şi, de asemenea, să fie pace!

Aproape 4.000 de ucraineni au beneficiat de asistență la centrul CATTIA!

Publicat de Andra Radu, 7 iunie 2022, 11:20 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Aproximativ 4.000 de cetățeni ucraineni au solicitat sprijinul centrului pentru refugiați de la CATTIA, în cele peste 100 de zile de când Rusia a atacat Ucraina, au anunțat reprezentanții Primăriei municipiului Brașov.

Centrul de la CATTIA a primit recunoașterea UNICEF și a Guvernului Japoniei ca „Punct Albastru” – Blue Dot.

Sprijinul va continua și în perioada următoare. Tot în aceste 100 de zile, literele BRAȘOV de pe Tâmpa, au fost luminate în culorile Ucrainei.

Teodor Incicaş: Avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră. Achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare

Publicat de Gabriel Stan, 30 mai 2022, 17:40

Săptămâna trecută a avut loc în București o nouă ediție a Expoziției internaționale dedicate a industriei aeronautice și de apărare, la care au fost prezente peste 400 de companii din 35 de țări.

Discuția pe care v-o propunem în continuare este una despre înzestrarea Armatei Române și despre importanța domeniului, mai ales în contextul conflictului din Ucraina, care ne-a arătat o nouă față a războiului, dată de tehnologie și de tehnică militară modernă, care au făcut ca Ucraina să reziste atât de mult unei confruntări cu una dintre cele mai puternice și numeroase armate ale lumii.

Invitatul de la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Direcției Generale pentru Armamente din Ministerul Apărării, generalul maior Teodor Incicaş.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, am onoarea.

Teodor Incicaş: Bună ziua! Vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  BSDA, acest târg internaţional de tehnică militară, s-a ținut iar, după patru ani.

Teodor Incicaş: Este un târg expozițional care se țină din doi în doi ani în România, cel mai mare din partea aceasta a Europei. Au fost 415 firme cu standuri. Pe lângă acestea, au fost alte, între 50 și 100, fără standuri.

Direcţia Generală pentru Armamente este structura care coordonează, în numele Ministerul Apărării Naționale, realizarea acestui târg expozițional. Vorbim de dimensiunea structurilor, să zic așa, tehnice, ale Armatei României, pe de o parte, iar pe de altă parte, în ceea ce privește industria de apărare din Armata României, au fost componente care au fost în cadrul Ministerului Apărării Naționale, dar destul de multe dintre întreprinderile pe care le-am avut au fost în cadrul altor ministere, cum ar fi Ministerul Construcțiilor de Mașini.

Sigur că România, în anul 1990, era pe dimensiunea ei, la nivelul tehnologic al anilor ’90, o țară care își producea bună parte din necesarul de tehnică militară, 90 ceva la sută din necesarul de muniții și rachete, lucru care nu e de ici, de colea.

Având în vedere perioada mai grea prin care a trecut țara în anii ’90 și începutul anilor 2000, au fost o serie de decizii, pe care nu le voi comenta, de natură politică sau economică, care au făcut ca aceste componente industriale, foarte importante pentru armata țării și pentru asigurarea capacității operaționale și de refacere a stocurilor de luptă ale Armatei României, să fie afectate.

Noi, cei care lucrăm în înzestrarea Armatei României, avem ca primă prioritate înzestrarea Armatei României cu acele capacități care să contribuie la realizarea unor capabilități în măsură să furnizeze misiunile esențiale pe care le avem noi și pentru care dăm socoteală în fața țării și a poporului român: apărarea și descurajarea. De aceea avem nevoie de elemente tehnologice de vârf.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum ar fi?

Teodor Incicaș: Cum ar fi Patriotul, cum ar fi HIMARSUL, HIMARSUL fiind un sistem – pentru ascultătorii dumneavoastră – de rachete sol-sol, Patriotul sistem de apărare sol-aer de la distanţe mari.

Există foarte puține echipamente care să furnizeze în același timp și capacitatea de apărare, și mai ales cea de descurajare, pentru că orice potențial inamic ai avea, în clipa în care ești dotat cu anumite tipuri de echipamente, se va gândi de nu știu câte ori înainte de a efectua o manevră de atac împotriva ta. Iar a doua este, pe cât posibil, sprijinirea industriei naționale de apărare.

Avem achiziția de transportoare blindate Piranha V. Achiziţia acestor transportoare blindate s-a făcut cu cerința privind transferul de tehnologie. Sigur că a fost, pentru că vreau să fiu foarte sincer, o anumită întârziere la început, ceea ce nu știe publicul larg, e pentru că noi avem o anumită confidențialitate în relația cu beneficiarii noștri, care sunt categoriile de forțe, ca acea întârzire s-a datorat faptului că noi am insistat ca softul de comandă și control să fie unul românesc.

Dacă în prima parte am avut un anumit grad de integrare, producție a unor componente care a privit atât, să spun, partenerul de bază a firmei străine în România, care e Uzina Mecanică București, dar și o serie de alți agenți economici majoritar privat, în al doilea contract subsecvent, lucrurile se amplifică și trecem inclusiv la fabricarea carcasei blindate în România, fapt care face ca, să spun eu, 70 % din vehicul să fie și fabricat în România, pe lângă integrarea sa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Înseamnă mult, înseamnă locuri de muncă, înseamnă…

Teodor Incicaș: Înseamnă mult. Să vă dau un exemplu: doar pentru faptul că se realizează carcasa blindată în România ai nevoie, doar aici, de 32 de sudori, pe lângă celelalte beneficii care sunt aduse, desigur, de profitul oferit sau avantajul, venitul oferit.

Anul trecut, noi am semnat contracte cu companii din România, în jur de 3 miliarde și ceva de lei. Dintre acestea, vreo 800 de milioane au fost cu companii străine, dar care nu știm cât alocă subcontractorilor români, iar restul, doar cu firme românești.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Venind către subiectul fierbinte al planetei, avem, iată, trei luni de când este un război lângă noi și de când eu sunt convins că mai ales în domeniul dumneavoastră a fost cumva, așa, o sursă de lecții învățate.

Iată cât de importantă devine această dotare despre care aţi spus dumneavoastră, această descurajare la început, dar și potență a statului de a avea o gamă de armament, tehnologie care să fie eficientă.

Teodor Incicaș: Ca să fiu foarte sincer, o sursă de lecții identificate, știți. Vom vedea, în funcţie de măsurile pe care le luăm şi de modul în care ne vom dirija concepţiile, planurile, în mod eficace, dacă am şi învăţat lecţiile, că de identificat le putem identifica.

Majoritatea lecţiilor vin din zona operaţională, însă zona operațională este dublată şi de ceea ce vedem din punct de vedere tehnologic și din ceea ce vedem și din punct de vedere al sprijinului logistic, discutând acum din fosta mea poziție de locţiitor al şefului Apărării pentru resurse.

Pe de o parte, am văzut cum tehnica de vârf poate să dea peste cap întregul ritm de ofensivă a unei armatei mai mari și bazată pe echipamente învechite sau bazată pe echipamente care vin din echipamentele învechite.

Aceasta ar fi o primă chestiune identificată și probabil e cea mai accentuată. Am văzut cât de importantă a fost pentru armata ucraineană prezența echipamentelor portabile fie antitanc, fie antiaeriene, care, sigur, nu sunt atât de sofisticate ca un lansator de rachete antitanc sau un lansator de rachete antiaeriene la bătăi mai mari, medii sau…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar cu eficientă în lupta urbană.

Teodor Incicaș: Dar eficienţa, foarte importantă şi datorită superiorităţii sale tehnologice vizavi de vectorul de atac al inamicului, pe de o parte.

Pe de altă parte, nu vreau să spun că au fost acestea cele mai importante, pentru că am văzut, cea mai importantă a fost artă operativă, strategia, tactica pe care au ales-o subunitățile, unitățiile, marile unități ucrainene, precum și determinarea unui întreg popor de a-şi apăra ţara.

Probabil că această determinare a poporului ucrainean este principala lecție identificată, pe care ar trebui să o luăm la cel mai important nivel al nostru, la nivelul strategic, dincolo de nivelul militar și anume, nivelul strategic, vorbesc de conducerea statului, pentru că vorbim de război și războiul – campania militară este doar o parte a războiului.

Însă cea mai importantă lecție pe care am identificat-o este că avem nevoie de un ritm susținut a reînnoirii capacităților noastre militare. Dacă stăm și ne uităm la ultimii ani, vorbim de rachetele antiaeriene Patriot, vorbim despre rachetele sol-sol HIMARS, vorbim de contractul privind sistemul de apărare de coastă bazat pe rachetele NSM.

Sigur că vorbim despre avioanele F-16, unde aș vrea să subliniez, tocmai pentru ascultătorii dumneavoastră, care nu reflectă sută la sută activitatea. Însă eu aș vrea să subliniez încă o dată că Armata României a luat decizia să se înarmeze cu F16 ca un sistem tranzitoriu spre avioane de generația a cincea, iar că aceste avioane F16 pe care le-am cumpărat sau le cumpărăm, într-adevăr, în uz sunt supuse unui proces de modernizare.

Acestea sunt deplin operaționale și moderne din punct de vedere avionic și după acest proces de modernizare, ele au o performanță extrem de bună și când le cumpărăm. Nu cumpărăm niște avioane pe care le aducem aici fără să fie funcționale, din contră, sunt deplin operaționale când le luăm de la partenerii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu sunt undeva într-un cimitir de avioane?

Teodor Incicaș: Nu, nu, ele sunt deplin operaționale, urmând ca din această deplinătate operațională a lor să le trecem la un alt sistem de modernizare, lucrând mai profund în avionic, pe de-o parte, pe de altă parte, decidenții noștri au explicat public ce se întâmplă.

Noi suntem hotărâți să trecem la avioanele de generația a cincea, dar în fapt, achiziția unui avion de generația a cincea și în condițiile în care se solicită cât de cât o implicare a industriei, dacă va fi cazul, vom vedea în funcție de capacitatea ei, înseamnă linie bugetară solidă, pe mai mulți ani.

În același timp, platformele aeriene de generația a cincea nu fac doar ceea ce fac platformele de generația a patra, a patra și jumătate, cele care asigură capacitatea de luptă, capacitatea de lovire, într-adevăr, foarte modernă, pe lângă aceasta, platformele de generația cincea au rol foarte important în ceea ce privește comanda și controlul.

Ele vorbesc, ca să mă exprim așa, cu platforme aeriene fără pilot de lângă ele, cu platformele navale, cu sau fără pilot, care sunt pe mare, cu platformele terestre, că vorbim de transportoare, că vorbim de puncte de comandă, cu puncte de comunicații. Lucrul acesta se face într-un mod automat. Deci, trebuie o sinergie tehnologică.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact!

Teodor Incicaș: În această sinergie tehnologică, mai are un pic până se realizează, ca atare, mai este timp pentru generația a cincea și atunci s-a luat în considerare, în prioritizarea vis-a-vis de avioanele de generația a cincea, ca undeva spre sfârșitul acestui deceniu să începem sau la începutul deceniului viitor să începem achiziția lor propriu-zisă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vehiculează prin piață faptul că cea care a rămas în urmă de o categorie de forță, un fel de cenușăreasa armatei, ar fi fost forțele navale. E adevărat?

Teodor Incicaș: Nu este adevărat, nu este adevărat la nivel de preocupare, pentru că atât conducerea politică a Ministerul Apărării, nemaidiscutând despre conducerea militară, șeful Statului Major al Apărării, șeful Statului Major al Forțelor Navale, au acest lucru ca primă prioritate.

La fel, în același sens, aceeași prioritate principală există și la noi, pentru că avem nevoie de îmbunătățirea capacităților tehnice pentru acțiunea forțelor navale la Marea Neagră.

Ceea ce vă spuneam și anume, achiziția rachetelor de coastă este doar un prim-pas. Noi suntem orientați spre realizarea capacităților navale și capacităților de lovire la Marea Neagră, astfel încât să avem o capacitate mult mai crescută de apărare și descurajare la mare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ea constând în…?

Teodor Incicaș: Constând în diverse platforme, inclusiv în ceea ce privește programul corvete multifuncționale.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Este un subiect mult discutat, pe care abia așteptăm să-l vedem concretizat.

Teodor Incicaș: Fără doar și poate, în acest an va exista o evoluție în ceea ce privește platformele maritime pe care le vom achiziționa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-maior Incicaș, putem termina într-o notă optimistă, suntem mai în siguranță noi, ca armată, noi, ca popor, cu ceea ce am luat până acum, cu ceea ce am implementat până acum?

Teodor Incicaș: O, da! Asta este fără doar și poate. Tot ceea ce s-a cumpărat până acum a întărit, poate chiar a multiplicat capacitatea de apărare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, la „Jurnalul Militar”, Șeful Direcției Generale pentru Armamente, generalul-maior Teodor Incicaș. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Teodor Incicaș: Cu plăcere! Sper să ne mai auzim, vedem și să mai discutăm.

Războiul din Ucraina în imagini și cuvinte

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 20:20

Războiul din Ucraina a șocat pe toată lumea, implicit generațiile care nu au prins conflictele anterioare îngropate adânc în istorie.

Atunci când nimeni nu creadea că așa ceva va mai fi posibil în această eră, iată că ne-am înșelat cu toți amarnic, iar violența pură afișată în fața ochilor noștri nu lasă loc de prea multe comentarii.

Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina a făcut victime și pagube incomensurabile, iar toate aceste fapte vor rămâne înrădăcinate în istorie.

Jurnalistul Radio România Actualități, Alexandru Buzică, a fost reporterul special trimis în această perioadă în Ucraina, de unde a transmis cele mai noi informații și a relatat faptele reale petrecute în țara vecină.

Acesta a bifat în Ucraina 70 din cele 86 de zile din câte au trecut de când a început războiul. A străbătut 8 orașe, printre care Izmail, Odessa, Cernăuți, Lvov, Ivano Frankivsk, Jitomir Rivne (granița cu Belarus) și Kiev.

Revenit de curând din capitala Ucrainei, Alexandru Buzică a onorat invitația redacției Jurnal Militar de a vorbi despre cele întâmplate în această perioadă în țara vecină, în ediția de vineri, 20 mai 2022 a emisiunii Vești de Acasă, de la Radio România Internațional.

Vă invităm în cele ce urmează să ascultați interviul realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități cu Alexandru Buzică.

Alexandru Buzică: Există multe cadavre ale animalelor sub dărâmături, oricând fiind posibil să izbucnească o epidemie în zonă. 

În Borodianka există o criză a apei potabile, iar oamenii făceau cozi interminabile la apă și provizii. Nu am văzut niciodată așa ceva!

Înmormântarea unui soldat ucrainean la Kiev, pe Maidan, bulevardul central.

Imaginile au fost realizat de către reporterul Alexandru Buzică în Kiev, Borodianka și Irpin.

Numărul copiilor care suferă de emaciere severă este în creștere!

Publicat de Andra Radu, 17 mai 2022, 12:53 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Numărul copiilor care suferă de emaciere severă era în creștere înainte ca războiul din Ucraina să arunce lumea într-o criză alimentară mondială vertiginoasă, iar situația se înrăutățește, a avertizat UNICEF într-o nou raport privind situația copiilor.

Raportul publicat azi, Severe wasting: An overlooked child survival emergency (Emacierea severă: O urgență ignorată privind supraviețuirea copiilor) arată că, pe lângă nivelurile în creștere de emaciere severă în rândul copiilor și a costurilor  ridicate ale tratamentului vital, și finanțarea globală menită să salveze viețile copiilor care suferă de emaciere este amenințată.

„Chiar și înainte ca războiul din Ucraina să pună presiune asupra securității alimentare în întreaga lume, conflictele, șocurile climatice și pandemia de COVID-19 afectau capacitatea familiilor de a-și hrăni copii. Lumea se află într-un pericol iminent de a înregistra, în rândul copiilor, decese și cazuri de emaciere care ar putea fi prevenite”, a spus Catherine Russell, Directorul Executive UNICEF.

În prezent, cel puțin 10 milioane de copii cu emaciere severă – sau doi din trei copii – nu au acces la cel mai eficient tratament împotriva emacierii, alimentele terapeutice gata de utilizare (RUTF).

UNICEF avertizează că o combinație de șocuri globale pentru securitatea alimentară, printre care războiul din Ucraina, economiile care încă se mai luptă să se redreseze în urma pandemiei și condițiile persistente de secetă în unele state provocate de schimbările climatice, creează condițiile pentru o creștere semnificativă a nivelurilor de emaciere severă în toată lumea.

În același timp, costul alimentelor terapeutice gata de utilizare este previzionat a avansa cu 16% în următoarele șase luni din cauza creșterii bruște a costurilor materiei prime, ceea ce poate genera un număr suplimentar de 600.000 de copii fără acces la tratamentul vital, având în vedere nivelurile actuale ale cheltuielilor. De asemenea, se estimează că vor rămâne ridicate costurile transporturilor și livrărilor.

„În fiecare an, pentru milioane de copii, aceste pliculețe cu alimente terapeutice fac diferența dintre viață și moarte. O creștere a prețurilor cu șaisprezece procente poate părea gestionabilă în contextul global al piețelor alimentare, dar la capătul acestui lanț de aprovizionare se află în așteptare disperată un copil subnutrit pentru care mizele nu sunt deloc gestionabile”, a spus Russell.

Emacierea severă, când copii sunt prea slabi pentru înălțimea lor, lucru care conduce la slăbirea sistemului imunitar, este forma de malnutriție cea mai rapidă, vizibilă și care pune în pericol viața. În întreaga lume, cel puțin 13,6 milioane de copii cu vârste sub cinci ani suferă de emaciere severă, ceea ce duce la unu din cinci decese la această categorie de vârstă.

Asia de Sud rămâne „epicentrul” emacierii severe, unde aproximativ unu din 22 de copii suferă de emaciere severă, un număr de două ori mai mare decât cele înregistrate în Africa sub-sahariană. Iar pe întregul mapamond, statele se confruntă cu niveluri nemaiîntâlnite de emaciere severă.

De exemplu, în Afghanistan, estimările arată că 1,1 milioane de copii vor suferi de emaciere severă în acest an, aproape un număr dublu față de cel din 2018. Seceta din regiunea Cornului Africii arată că numărul de copii cu emaciere severă ar putea crește rapid de la 1,7 la 2 milioane, iar în regiunea Sahel se previzionează o creștere de 26% comparativ cu 2018.

Raportul privind situația copiilor arată că inclusiv statele cu o situație relativ stabilă, precum Uganda, au înregistrat o creștere a nivelului emacierii de 40% sau mai mare începând cu 2016, din cauza adâncirii sărăciei și a insecurității alimentare la nivelul gospodăriilor, ceea ce duce la o calitate și la o frecvență inadecvate ale alimentației în rândul copiilor și femeilor însărcinate. Șocurile provocate de schimbările climatice, inclusiv seceta ciclică severă și accesul inadecvat la apă potabilă și servicii de salubritate, contribuie la aceste cifre în creștere.

Raportul avertizează și că ajutorul pentru emaciere rămâne la niveluri joase și se estimează că va scădea brusc în următorii ani, cu speranțe slabe pentru o recuperare care să atingă până în 2028 nivelurile pre-pandemice. Conform unei noi analize, sumele ajutorului internațional folosite pentru a lupta împotriva malnutriției se ridică la doar 2,8% din totalul sectorului medical dedicat Asistenței Oficiale pentru Dezvoltare (AOD) și 0,2% din totalul cheltuielilor AOD.

Pentru a ajunge la fiecare copil cu un tratament vital împotriva emacierii severe, UNICEF face apel către:

• Guverne pentru a spori ajutorul acordat luptei împotriva emacierii cu cel puțin 59% mai mult decât nivelul AOD din 2019 pentru a ajunge la toți copiii care necesită tratament din 23 de state aflate în nevoie.
• State pentru a include tratamentul împotriva emacierii infantile în schemele de finanțare pe termen lung pentru sănătate și dezvoltare, astfel încât toți copiii să beneficieze de programe de tratament, nu doar cei din contexte de criză umanitară
• Asigurarea unor alocări bugetare pentru a aborda criza mondială a foametei, inclusiv alocări specifice dedicate intervențiilor alimentare terapeutice pentru abordarea imediată a nevoilor copiilor care suferă de emaciere severă.
• Donatori și organizațiile societății civile pentru a acorda prioritate finanțării programelor împotriva emacierii, pentru a asigura un ecosistem de sprijin divers, în creștere și viabil.

„Suferința unui copil cauzată de emacierea severă nu își găsește justificare, în condițiile în care avem capacitatea de a preveni această situație. Dar avem la dispoziție un scurt răgaz prețios pentru a reactiva eforturile internaționale pentru prevenirea, identificarea și tratarea malnutriției înainte ca situația precară să se înrăutățească mult mai mult”, a spus Russell.

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul din Transnistria izbucnit în urmă cu 30 de ani

Publicat de Gabriel Stan, 9 mai 2022, 17:09

Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul și scriitorul Marian Voicu, care a realizat o analiză a situației din Transnistria, zonă ruptă în urmă cu 30 de ani din teritoriul Republicii Moldova, acolo unde, în ultimele săptămâni, s-au intensificat acțiunile de propagandă și manipulare din partea Rusiei. Interviul a fost realizat de Cristian Dumitrașcu, de la Radio România Actualități.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Bine ați venit, domnule Voicu!

Marian Voicu: Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): V-am sunat pentru că aveți o experiență vastă în spațiul să zicem ex-sovietic și nu numai, ați fost chiar manager de proiect la înființarea postului Radio Chișinău, un post al Societății Române de Radiodifuziune, dar aveți și o carieră publicistică ”Matrioșka mincinoșilor” este o carte foarte interesantă și care vorbește despre lucrurile pe care le vom discuta astăzi: fake news, manipulare, populism.

Ceea ce ne așteptam că se va întâmpla, iată că de câteva săptămâni încoace se confirmă, acel atac sub steag fals în Transnistria, este un spațiu foarte complicat pe care puţini îl înțeleg şi dumneavoastră vorbiți des și în emisiunea de la TVR 1 în ”Fake news”, despre asta, cum credeți că stăm noi, în fine cum credeți că stau frații noștri din Basarabia, în această situație și în aceste zile complicate?

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă, mai ales că se apropie 9 mai – și vom vorbi despre asta. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul izbucnit în urmă cu 30 de ani, războiul din Transnistria care în opinia mea a fost Primul Război hibrid de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Atunci, rușii au folosit pentru prima dată pretextul apărării minorității ruse din Transnistria, față de așa numiții naţionalişti moldoveni; a fost invocat şi atunci un genocid și celebră sintagma ”lumea rusă” și doctrina Karaganov, inventată în 1990.

După aceea, au urmat incidente similare și a fost folosit din nou pretextul în cazul agresiunii împotriva Georgiei, şi apoi Ucrainei în 2014. Spuneam că, la 30 de ani de la războiul din Transnistria, iată că au loc aceste incidente, exploziile de la Ministerul Securității din Tiraspol, releele de televiziune dezafectate din Maiac și aerodromul de la Tiraspol, sunt explozii care nu au fost revendicate de nimeni.

Există trei variante pentru aceste incidente. Kievul acuză Moscova că a inventat o diversiune, acel război sub steag fals, de care ați amintit. Kievul acuză aşadar Moscova. Moscova acuză Kievul că pregătește o agresiune împotriva transnistrenilor, iar Chişinăuul a fost mai rezervat, i-a acuzat pe radicalii din structurile de forță din Transnistria că vor să intre în război și atunci au organizat aceste diversiuni.

Președintele aşa-numitei republicii Transnistrene,  Krasnoselskii, a spus că situația este stabilă. E posibil ca Krasnoselskii să fie de partea pacifiștilor să spunem și n-ar fi rău să amintim aici şi că soția lui  Krasnoselskii are cetățenie română și este un aspect interesant pentru că în acest moment, peste 60% din comerțul acestei enclave, nerecunoscute de nimeni, este cu UE.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Sunt rațiuni economice, fără îndoială, este prima oară când aflu, e interesant că soția are cetățenie română, dar sigur că da, știm cu toții că din rațiuni economice, el este un pacifist convins.

Marian Voicu: Exact. Este un tip pragmatic, ca de altfel mulți oameni de afaceri transnistreni care sunt în acest moment mai mult legați prin business de Kiev şi Chişinău, decât de Moscova.

De altfel, transnistrenii au organizat de două ori referendumuri în care s-a votat în favoarea alipirii la Federația Rusă, numai că Moscova a refuzat de două ori această invitație şi e interesant pentru că atunci când s-a făcut referendumul în Crimeea, Moscova a spus: iată, dacă locuitorii Crimeei vor să ni se alăture, atunci noi trebuie să acceptăm.

Deci pretextele sunt diverse, și Moscova manipulează aceste evenimente, în funcție de cum își dorește să arate viitorul geopolitic al fostei Uniuni Sovietice.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Cum vedeţi compoziția societății din Republica Moldova? – și vă întreb asta pentru că sigur aveți o imagine mai clară decât mulți dintre noi, având în vedere că ați cunoscut Republica Moldova, atunci în 2011, când ați pornit Radio Chișinău acolo și de atunci ați urmărit cu mare atenție spațiul acesta. Este o populație rusofonă și chiar de origine rusească acolo. Se pot ei activa acum, mai mult decât în trecut?

Marian Voicu: Cred că situaţia este comparabilă cu cea din Ucraina, în sensul în care etnicii ruși din Ucraina nu au primit armata rusă cu flori, așa cum se aștepta Putin. Au circulat numeroase mesaje pe rețelele sociale, în care etnicii ruşi din Republica Moldova, atunci când a început războiul, în urmă cu două luni, au spus: „Nu vrem ca și noi să fim eliberaţi de către armata rusă”.

În schimb, în ultimele două săptămâni se întâmplă ceva interesant – România și Republica Moldova au devenit ținta propagandei ruse. Republica Moldova pentru că a adoptat un pachet legislativ foarte interesant și foarte important pentru combaterea dezinformării ruse și probabil că moldovenii sunt în acest moment cei mai avansați în acest domeniu în Europa.

În primul rând, au interzis litera „Z” şi panglica Sfântului Gheorghe, ca simboluri ale propagandei ruse de război – doar Germania a mai făcut asta în privința literei „Z” – iar Moscova s-a supărat teribil pentru că fosta lor mică colonie a îndrăznit să facă lucrul ăsta și se cere pedepsirea Republicii Moldova, mai ales că există şi o apropiere în acest moment de Uniunea Europeană, au făcut o cerere de aderare.

Charles Michel, preşedintele Consiliul European, a fost miercuri la Chișinău și a promis o asistenţă în toate planurile, și financiară și instituțională, dar și sprijin militar și acest lucru a fost pe larg comentat de propaganda rusă.

Iar România a devenit obiectul propagandă ruse pentru că câțiva oameni politici români au fost la Kiev, au fost primiţi de președintele Zelenski și au promis sprijin inclusiv militar, dacă se va lua o astfel de decizie comună, la nivel european.

Iar agresiunea cibernetică de zile trecute revendicată de gruparea rusă Killnet fost primul atac împotriva României, un atac despre care liderii sau oficialii NATO ne-au prevenit încă de la începutul războiului că va avea loc.

Aşadar, putem spune că în acest moment şi noi suntem și în război informațional și în război cibernetic. Așadar, în acest moment, etnicii ruşi din Republica Moldova care, conform ultimului recensământ, ar fi undeva la 15%…

Reporter: Doar?

Marian Voicu: Doar. Şi aici nu îi socotim, bineînțeles, pe etnicii ucraineni. În acest moment al activării propagandei ruse, mai ales că se apropie și ziua de 9 mai, care este sărbătorită de Kremlin ca ziua victoriei, deşi pacea a fost semnată în 8 mai – şi aici este o altă poveste interesantă – au început în Găgăuzia, în Bălți, unde există o minoritate importantă rusă, să îndemne la nesupunere civică, adică la purtare a panglicii Sfântului Gheorghe și la ieșirea în stradă în ziua de 9 mai, asta se întâmplă și la Chișinău, iar liderii socialişti, în frunte cu fostul președinte Igor Dodon, îndeamnă la nesupunere civică.

Va fi interesant să vedem luni, 9 mai dacă vor exista evenimente în Republica Moldova pe care Moscova le poate instrumentaliza și le poate folosi pentru retorica războiului.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, mi se pare relevant să spuneți câteva cuvinte despre proiectul la care participați, despre site-ul Veridica, pentru că acolo vă ocupați chiar de știrile false, de combatere a manipulării și, din câte știu, de foarte puțin timp ați intrat și cu informație în limba rusă.

Marian Voicu: Da, este adevărat şi vă mulţumesc pentru că ați adus în discuție acest subiect. Suntem una din puținele platforme de demontare a știrilor false de aici, din România, și cred că suntem și singura publicație care are corespondenţi de presă în mai toate capitalele din Europa Centrală și de Est, pentru că acesta este al doilea profil al publicației – cel de politică externă – mai ales că în toate țările din Europa de Est există cam același etos și sunt vehiculate cam aceleaşi narațiuni farse.

Suntem cam 30-40 de colegi, facem această activitate de „debunking” zilnic. Conținutul este accesibil în română, engleză și, din 3 mai, Ziua Libertății de Exprimare, și în rusă și suntem citiți cam în 120 de țări.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Mulțumesc! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Marian Voicu, jurnalist și scriitor.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc mult pentru această oportunitate! Vă doresc numai bine dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră!

Forumul internațional pe tema evoluției războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 9 mai 2022, 16:11

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Cum poate diplomația să încheie un război? Este întrebarea la care au încercat să răspundă miercuri, la Constanța, participanții la Forumul internațional pe tema evoluției războiului din Ucraina.

La eveniment au fost prezenți şefi ai misiunilor diplomatice și atașați ai apărării din state aliate și partenere, acreditați în țara noastră, dar și oficiali guvernamentali români.

Secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru, a reiterat sprijinul României pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, condamnând agresiunea militară nejustificată a Federației Ruse.

Simona Cojocaru: Trebuie să judecăm Rusia după faptele ei, nu după cuvintele ei. Războiul din Ucraina este un șoc al unei întregi generații, iar rolul dumneavoastră ca diplomați sau experţi în apărare și securitate este foarte important.

Grupul Consultativ în domeniul Apărării privind Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 2 mai 2022, 12:46

Prima reuniune a Grupului consultativ în domeniul apărării privind Ucraina a avut loc marți în Baza Aeriană Ramstein din Germania. Grupul constituit la inițiativa Statelor Unite ale Americii și format din peste 40 de state printre care și România urmărește întărirea capacității de apărare a Ucrainei prin coordonarea și întărirea eforturilor de ajutorare venite din partea comunității internaționale. Secretarul american al apărării, Lloyd Austin:

Ne-am oferit asistența cu o viteză record și toată lumea poate vedea cum această asistență face diferența pe câmpul de luptă. După înfrângerea Rusiei în zona Kievului, războiul intră acum într-o nouă fază, dar nimeni nu este păcălit de pretextele lui Putin sau de pretențiile lui false asupra Donbasului.

Să fim clari, invazia Rusiei este nejustificată la fel sunt și atrocitățile rusești. Cu toții pornim azi de la aceeași premiză morală…Rusia alege să poarte un război pentru a satisface ambițiile unui singur om.

Ucraina este nevoită să ducă un război pentru a-și apăra democrația suveranitatea și cetățenii. Însă miza se întinde dincolo de Ucraina și chiar dincolo de Europa.

România a fost reprezentată de Ministrul Apărării, Vasile Dâncu, care a evidențiat nevoia urgentă de deschidere și funcționare necondiționată a unor culoare umanitare.

Valentin Naumescu: O parte bună a acestui război este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus!

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2022, 15:22

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Bun găsit! Alături de noi la „Jurnal militar” este domnul Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, președinte al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană. Bun găsit, domnule profesor.

Valentin Naumescu: Bine v-am găsit!

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Din păcate, ce se întâmplă la granițele României ridică mari semne de neliniște. Cum considerați situația internațională în această parte de Europa de mai bine de 50 de zile?

Valentin Naumescu: Traversăm un moment critic și crucial în același timp pentru ordinea europeană de securitate post Război Rece și chiar pentru reconfigurarea ordinii globale.

Pentru că Rusia lui Putin nu a atacat doar Ucraina, în opinia mea, Putin a atacat în fapt Europa, a atacat Occidentul, valorile occidentale, a atacat ordinea europeană de securitate stabilită după Războiul Rece și în felul acesta pune în pericol întregul sistem al relațiilor internaționale, dar, desigur, pune în pericol în primul rând existența statului suveran ucrainean şi a vecinătăţilor, în care se află şi Republica Moldova și România și, aş spune, flancul estic al NATO.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Există în continuare oameni și din România, dar și din alte țări care răspândesc în mediul online știrile false privitoare la Ucraina. Ce le-aţi transmite celor care mai cred în minciunile Moscovei?

Valentin Naumescu: Din păcate, întotdeauna războaiele şi invaziile au fost asociate cu campanii de dezinformare și cu o doză foarte mare de ideologie, pentru că în primul rând aceste invazii trebuie „justificate” și, sigur, vă rog să sesizaţi ghilimele de pe „explicate”, în faţa propriului public, a publicului intern.

Deci Vladimir Putin începuse cu mai multă vreme în urmă să încerce să își convingă publicul intern din Rusia, pentru că e clar, pe altcineva nici nu se pune problema, nici un om raţional din afara Rusiei, dintr-o ţară liberă, care are surse de informare corecte, nu poate să fie victima acestei campanii de dezinformare, dar, din păcate, în Rusia majoritatea rușilor îl cred, și anume că Ucraina devenise un pericol pentru securitatea Rusiei, că în Ucraina se dezvoltau facţiuni neonaziste sau chiar regimul, pe care noi îl considerăm şi este democratic și legitim ales al Ucrainei, ar fi fost nazist, agresiv şi pregătea, am văzut chiar zilele trecute această declaraţie aberantă, că ar fi pregătit un atac al Ucrainei asupra Rusiei.

Evident că așa ceva nu a existat niciodată în intenţiile Ucrainei, nici nu era realist din punct de vedere politic, militar, Ucraina are cu totul alte ambiţii, aspirații. A avut, desigur, aspiraţia de a adera la Alianţa Nord-Atlantică, la NATO, din păcate nu s-a putut atunci când era momentul optim, eu spun la summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, aceea a fost o fereastră de oportunitate strategică pentru Ucraina de a fi primită în NATO, a fost ratat acel moment.

Ulterior şansele au scăzut continuu. Apoi, sigur, există această dorinţă legitimă a Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană şi din toate informaţiile pe care le avem se pare că destul de curând îi va fi recunoscut Ucrainei statutul de ţară candidată la integrare, ceea ce va schimba foarte mult nivelul şi calitatea relaţiilor între Uniunea Europeană şi Ucraina.

Deci, în nici un caz, nimic din propaganda putinistă nu este adevărat. Singurul agresor aici este regimul Putin al Rusiei, care ţară se profilează tot mai mult ea însăşi ca un regim neonazist, agresiv, militarist, criminal. Sunt evidenţe dincolo de orice dubii că în Ucraina s-au comis şi se comit crime de război.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): De la Kremlin, tot ceea ce ţine de flacul estic al NATO este privit cu suspiciune, cu argumentul lor fals cum că sunt acţiuni ofensive, agresive.

Valentin Naumescu: Este foarte limpede: nimic, absolut nimic din ceea ce vine dinspre Moscova, dinspre Rusia nu poate fi crezut. Rusia este condusă de 22 de ani de un regim mincinos, criminal, agresiv care, iată, deşi noi, de aici, din regiunea în care ne aflăm, din flancul estic al NATO, am transmis semnale de alarmă repetate spre Vest, nu au fost întotdeauna luate în considerare, aceste semnale.

Iată, mulţi recunosc astăzi, inclusiv în Occident, că au greşit şi că toate evaluările şi îngrjiorările transmise din regiunea noastră au fost reale şi trebuiau luate în considerare mult mai devreme.

Deci propaganda rusă nu face în acest moment decât să îşi ţină captiv propriul public din Rusia, care nu poate vedea decât posturile de televiziune controlate de Kremlin, toată presa este subordonată dictaturii de la Moscova şi totul este, de la început până la sfârşit, o minciună, o înlănţuire de fake news, de propagandă, dezinformare şi multă, multă manipulare ideologică, care încearcă să-i convingă pe ruşi că acţiunea de invadare a Ucrainei este legitimă din punct de vedere istoric, moral, politic şi că Ucraina ar fi fost unrisc pentru securitatea Rusiei.

Doar ruşii cred în ceea ce le mai spune Vladimir Putin, pentru că nu au din păcate surse alternative de informare, aşa cum avem noi în ţările democratice şi libere.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): La ce ar trebui să ne aşteptăm în perioada următoare?

Valentin Naumescu: Suntem în plin război, ofensiva armatei ruse continuă în Ucraina şi toate indiciile sunt că va exista o prelungire a războiului, deci nu suntem aproape de sfârşitul războiului pentru că dictatorul Putin nu are încă acele successe, nu a obţinut nimic concret care să-l facă să oprească această agresiune şi să o prezinte pe 9 mai, aşa cum ştim că este tradiţia, Ziua Victoriei la Moscova, drept un triumf al aşa-zisei sale peraţiuni militare speciale, de aceea cred că mai degrabă în săptămânile următoare va exista o intensificare a luptelor şi a războiului în Ucraina, cu riscuri foarte mari în întreaga regiune, în special în Transnistria, în Republica Moldova, ca să ne referim la vecinătăţi. Dar, dacă este să vedem şi o parte bună, dacă se poate spune aşa ceva…

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.

Valentin Naumescu: … este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Eu am spus-o şi cu alte ocazii, o spun şi acum, acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus.

Nu am nici o îndoială că pe termen lung Ucraina va câştiga războiul, iar Rusia va ieşi perdantă, dar, din păcate, sfârşitul războiului nu este aproape, trebuie să mai avem răbdare.

Ucraina trebuie susţinută prin furnizare de armament militar greu, armament performant, pentru că urmează bătălii grele, în special în zonele de est şi de sud, pe care Putin doreşte neapărat să le cucerească, în ideea de a se prezenta, cum spuneam, pe 9 mai ca învingător. Sperăm să nu aibă ocazia să-şi declare această victorie pe 9 mai.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Sperăm cu toţii. Mulţumim pentru aceste informaţii. A fost alături de noi Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolya din Cluj-Napoca şi preşedinte al Asociaţiei Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană.

Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, de rezistență destul de eficace

Publicat de Gabriel Stan, 11 aprilie 2022, 15:06

La mai bine de o lună de la începerea războiului din Ucraina, la „Subiectul săptămânii” vă propunem o analiză a ceea ce s-a întâmplat în acest timp cu un ofițer de comandă specializat în tactici și procedee de luptă.

Este vorba despre colonel Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag, care ne va explica situația din teren și care au fost avantajele folosite de armata ucraineană.

În interviul acesta veți afla lucruri despre care ați mai auzit, dar niciodată nu a fost explicate de un om de meserie, un om specializat și activ, militar activ.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bună ziua și bine ați venit!

Col. Marius Gheorghescu: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Le mărturisesc ascultătorilor că trec de fiecare dată cu mare plăcere pe la dumneavoastră aici, la Babadag, în cea mai înaintată bază de…

Col. Marius Gheorghescu: Bază înaintată …

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bază înaintată FOB pentru că de aici încolo este granița cu Ucraina și este din ce în ce mai complicat. Vorbeam chiar în decembrie, când am trecut pe aici și vă întrebam, bănuiam că să vină ceva.

Col. Marius Gheorghescu: Era oarecum previzibil pentru că toată acea aglomerare de forțe în jurul graniței nordice, estice, sudice a Ucrainei nu avea cum să nu ducă la acest război. Deja existau anumite mișcări și anumite pregătiri care ne veneau chiar prin sursele deschise pe media anumite pregătiri pentru război. Deci, ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie nu era decât o consecință a estimărilor specialiștilor, militari, mai puțin militari sau ale strategilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Acum, la început de aprilie, puteți să trageți concluzie și să vă autoanalizați și să vedeți dacă va surprinz ceva din 24 februarie până acum. Militarii analizează și au altă reacție decât populația civilă.

Col. Marius Gheorghescu: Una dintre surprizele plăcute a fost capacitatea armatei ucrainene care înainte de începerea conflictului a fost estimată ca fiind mult inferioară forței agresoare. Militarii ucraineni, forțele ucrainene se descurcă destul de bine în operaționalizarea unei doctrine a întregului popor, unei  doctrine de rezistență destul de eficace, cel puțin până în momentul ăsta.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Această părere că Armata Ucrainei era mai slabă decât este…

Col. Marius Gheorghescu: Era cotată mai slab, atâta tot.

Cristian Dumitrașcu (realizator): … nu a fost alimentată de cei 6-7 ani de război de uzură după capturarea Crimeii?

Col. Marius Gheorghescu: Ucraina, după ruperea de Uniunea Sovietică a  fost și ea, ca toate statele foste comuniste, victima unei căderi economice, unei pierderi a credibilității instituțiilor, au avut și ei destule probleme cu corupția și probabil încă au.

Armata, ca instituție a statului, și probabil a fost supusă aceluiași proces de degradare a capabilităților militare, atât ca resursă umană, ca tehnologie, ca exercițiu și capacitate de ripostă.

O altă chestiune care m-a surprins a fost lipsa de informații din teren a Federației Ruse. Pare-se că nici nu a avut o pregătire de informații foarte bună sau a fost făcută pe niște baze false, pe niște baze…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este posibil să fi fost atât de naivi să aibă informații că ar putea să fie primiți cu flori acolo?

Col. Marius Gheorghescu: Este posibil, dacă se raportează la ceea ce au făcut cu Crimeea în 2014. Probabil că ei au estimat în boardul lor, acolo, că se va produce o tranziție sau o trecere fără luptă; cucerirea Ucrainei fără luptă sau fără conflicte, fără luptă majoră.

Ceea ce i-a surprins total. De aici a rezultat și mulțimea de pierderi în vieți umane, tehnică, diverse capabilități pe care le-au pierdut destul de repede.

Dacă debutul conflictului a fost relativ furtunos în favoarea Federației Ruse, prin loviturile cu rachete de croazieră, cu sisteme de cercetare-lovire de mare precizie care au lovit, au eliminat principalele ținte de pe teritoriul ucrainean, facilități de comandă-control, elementele de apărare antiaeriană, baze aeriene sau cele care puteau să pună în pericol eșaloanele înaintate ale armatei ruse, cu toate acestea, invazia sau înaintarea forțelor terestre a fost mult îngreunată, ucrainenii apelând la multe tactici și proceduri specifice unui nivel de jos, cu ambuscade, cu armament antitanc foarte precis, cu drone – pare-se că au folosit unele inovații în acțiunile de luptă folosind această combinație între infanterie mobilă, organizarea pe grupuri mici foarte mobile, pe principiul „trage și fugi”, ceea ce a surprins armata rusă.

Pe de altă parte, se pare că logistica, sistemul de sprijin logistic al armatei ruse a fost depășit şi a fost neutralizat, ceea ce a condus ulterior la încetinirea ritmului ofensivei cu mult sub ce așteptau.

Acum, ideea blitzkrieg-ului e o idee pe care o acreditează mulţi specialişti militari, chiar nu s-a putut desfăşura.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre inovaţie, despre faptul că lucrurile se întâmplă cu mai multe elemente de noutate. Dvs sunteţi specialist chiar în felul ăsta de luptă. Vi se pare că acest război de o lună și cât are el până acum poate reprezenta o schimbare de paradigmă a războiului modern, în care tancul, de exemplu, este un element de luptă perimat?

Col. Marius Gheorghescu: Cred că, cel puțin în această fază, războiul acesta ruso-ucrainean este oarecum apusul tancurilor; cel puțin până acum. Dacă nu apare vreo tehnologie care se bruieze sistemele de lansare portabile antitanc, cred că tancul și-a cam spus sfârșitul. Să nu ne grăbim totuși cu concluziile.

Şi tanchiștii au și ei surprizele lor pregătite. Cu toate acestea, dacă ne uităm prin filmări, vedem că totuși tancurile care au fost neutralizate, care au fost distruse, sunt totuși de generație veche: T-72… pe undeva pe aici; T-80, T-90. T-90 nu am sesizat în fotografii. T-90 se pare că era un tanc ceva mai evoluat, dar nu l-am văzut în multe ipostaze.

Dar combinația aceasta, utilizarea pe scară largă a dronelor pentru culegerea de informații și pentru lovirea diverselor ținte se pare că a fost … Bine, ea fost anticipată în războiul de anul trecut între Armenia și Azerbaidjan, în care dronele au făcut diferența.

Dar vom vedea în continuare. De asemenea, această organizare a apărării pe grupuri mici și mobile; dacă armata rusă a folosit ca element de bază de organizare grupurile de nivel batalion, la ucraineni am văzut grupuri mult mai mici de nivelul batalionului, deci grupuri…

Cred că pot să spun grupă, grup, pluton, pe undeva pe aici, dar dispuse pe principalele căi de comunicații, așteptând forțele ruse, supunându-le unor procedee de luptă de tip hărțuire, ambuscadă, pândă, capcană, care s-au dovedit foarte redutabile.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ca să înțeleagă oamenii ceea ce spuneți: „de nivel batalion” la ce cifră ar fi și „de nivel pluton”, cum a făcut ucrainenii…?

Col. Marius Gheorghescu: Batalionul este în general o unitate tactică de bază care poate cuprinde între 400 și 600 de militari, dotați cu tehnică sau fără tehnică. Dar, în principiu, armata rusă este organizată pe batalioane motorizate.

Iar formulele de organizare de tip pluton înseamnă undeva între 15 și 30 de militari, variabil în funcție de genul de armă. Infanteria poate să aibă 25-30, iar forţele de cercetare, forțele speciale, ele umblă undeva între 15, 16 maxim 20 de militari.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci spuneați că ucrainenii au fost mai eficienți cu aceste grupuri mici, de nivel pluton, față de ruși, mult mai greoi, la sute de oameni și la tehnica pe care și-au expus-o.

Col. Marius Gheorghescu: Cel puţin în sectorul nordic al Ucrainei, unde este o zonă mlăștinoasă, care s-a dovedit a fi foarte eficientă în contramobilitate, în a frâna deplasarea coloanelor motorizate, Ucraina are o densitate a așezărilor, a localităților, mult mai mare decât România, ceea ce a permis micșorarea ritmului de înaintare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A transformat practic într-o luptă urbană, de fapt.

Col. Marius Gheorghescu: Coloanele forțelor ruse au fost obligate să vină pe șosele. Foarte puține au mers în afara drumurilor, pentru că fiind în iarnă-primăvară, unde era terenul ud, care punea mari probleme mobilității tancurilor – chiar dacă aveau şenile, chiar dacă au opt roţi sau au vehicule tactice cu mobilitate sporită, terenul umed, noroiul, mlaştina, face probleme oricărui mijloc de mobilitate.

Terenul este întotdeauna un aliat al apărătorului. Întotdeauna apărătorul este avantajat de mediul urban. Este un avantaj care trebuie fructificat.

Oana Lungescu: Din punct de vedere al NATO, putem să spunem că nu există nicio indicație că țările NATO sunt sub amenințare. Se pun bazele unui nou batalion în România, va fi un șir de noi batalioane care se adaugă celor deja existente în regiunea baltică

Publicat de Gabriel Stan, 4 aprilie 2022, 15:08

În fiecare an, în 4 aprilie se aniversează Ziua NATO, iar cu acest prilej săptămâna trecută Dan Constantin Mireanu de la ziarul „Observatorul militar” a fost la Bruxelles, chiar în timpul desfășurării summitului extraordinar organizat la Cartierul General al NATO.

În România, în fiecare primă duminică din aprilie se sărbătorește, așa că mâine, la Ministerul Apărării, va fi această aniversare.

Vă propunem un interviu-eveniment cu Oana Lungescu, purtătorul de cuvânt al NATO încă din 2010, când, după o carieră jurnalistică la BBC World Service, a fost prima femeie și primul jurnalist care a preluat această funcție.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Trăim o criză fără precedent, un război la granițele cu România. Ce înseamnă acest lucru din perspectiva expertului în comunicare la Alianța Nord-Atlantică? Cum se vede criza aceasta și cum o gestionați din perspectiva comunicării?

Oana Lungescu: E probabil primul conflict care este live stream, deci care este transmis în direct pe toate platformele, nu numai televiziune, radio, presă scrisă, dar și pe toate platformele de medii sociale, ceea ce înseamnă că trebuie să fim și mai vigilenți, dormim foarte puțin, evident, deci munca de echipă atât în interiorul serviciului de presă NATO, dar echipa largă, familia NATO, deci toate cele 30 de țări aliate și cu partenerii noștri, de exemplu Finlanda, Suedia, devine atât mai importantă.

Pentru că fiecare poate să vadă mai mult ceea ce se întâmplă în spațiul lor mediatic sau în limba lor şi fiecare are un răspuns mai țintit și e bine ca fiecare țară să răspundă ea însăși, e mai important decât să răspundem noi oficial de la sediul de la Bruxelles. Dar coordonarea rămâne extrem de importantă.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Sigur, au mai fost războaie, dar niciodată un război cu o așa expunere mediatică. Cum gestionați, cât de greu, cât de provocator este acum pentru NATO să gestioneze o astfel de criză?

Oana Lungescu: Într-un fel această criză atât de teribilă cum este ne ajută să ne îndeplinim misiuneam în sensul că poate în anii trecuți oamenii nu știau foarte bine la ce servește NATO, pentru că nu le era clar în minte care este amenințarea și pentru noi Rusia nu reprezenta un adversar formal.

Cred că vedem acum foarte clar că Rusia subminează ordinea internațională și este gata să folosească forța, ceea ce face acum în mod brutal în Ucraina, ca să împiedice o țară suverană, democratică să își urmeze propria cale.

Deci într-un fel acum este mult mai clar în mintea fiecăruia despre ce e vorba, care este miza şi de ce este important să avem o apărare puternică și să rămânem împreună în cadrul NATO.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Ce aţi spune, în calitate de expert, unor oameni care nu știu ce să mai creadă, într-un flux de informații greu de gestionat despre care se spune că nicio minte umană obișnuită nu ar mai putea filtra, nu ar mai putea alege informația corectă de dezinformare, de fake-news? Ce i-aţi sfătui?

Oana Lungescu: Da, cred că e important în primul rând ca oamenii să aibă încredere în faptul că NATO și autoritățile naționale își dau seama despre ce e vorba și iau toate măsurile necesare ca să fie siguri că fiecare țară NATO și toate țările NATO împreună sunt sigure și oamenii nu au de ce să se teamă, pentru că văd că este o temere generalizată, inclusiv aici, în Belgia, și oamenii se gândesc: poate că noi suntem următorii.

Deci din punct de vedere al NATO, putem să spunem că nu există nicio indicație că țările NATO sunt sub amenințare, tocmai pentru că, de la începutul acestei crize despre care noi am avertizat încă din luna octombrie anul trecut, s-au luat măsurile necesare de întărire a apărării și disuasiunii NATO, în special pe flancul estic, inclusiv în România și de aceea vedem că acum se pun bazele unui nou batalion în România, dar, de fapt, va fi un șir de noi batalioane care se adaugă celor deja existente în regiunea baltică.

Deci pe tot flancul estic, NATO este mult mai puternic decât era înaintea acestei crize ca răspuns defensiv la ceea ce se întâmplă. Şi deci ăsta este un mesaj foarte important, ca lumea să fie sigură, să fie calmă, evident vigilentă, dar senină, pentru că avem sute de mii de trupe într-o stare de alertă ridicată pe tot cuprinsul Alianței;

100.000 de soldați americani în momentul de față în Europa, 40.000 de trupe sub comandamentul direct NATO, marea majoritate pe flancul estic şi, în plus, avem cinci portavioane în toată zona euroatlantică, ceea ce este fără precedent.

Deci capacități militare la cel mai înalt nivel. Deci din acest punct de vedere cred că un mesaj de încurajare, de siguranță, de certitudine e foarte important și de calm.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Acum, v-aş întreba din perspectiva specialistului de la Bruxelles, dar și al românului la origine: cum se vede Armata României de aici, de la Bruxelles? Prin prisma misiunilor executate în teatrele de operații, a exercițiilor în comun?

Oana Lungescu: Armata României este o armată serioasă, profesională, care totdeauna dă un semnal de încredere în cadrul Alianței și am întâlnit foarte mulți militari români în misiuni, atunci când am o călătorit cu doi secretari generali NATO, din Kandahar până în Kosovo, evident cel mai recent acum la Mihai Kogălniceanu, unde am fost luna trecută cu secretarul general Jens Stoltenberg, care este și el impresionat de nivelul militarilor români, de dedicația lor, de angajamentul lor și de cât de bine sunt capabili să lucreze și, când e nevoie, să exerseze și, când e nevoie, să lupte alături de aliați.

Reuniunea a 30 de lideri ai țărilor NATO la Bruxelles în contextul războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 28 martie 2022, 15:03

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Tot la Bruxelles, cei 30 de lideri ai ţărilor NATO s-au reunit joi pentru a lua noi decizii în urma evoluţiei războiului din Ucraina.

Măsurile adoptate rămân preventive, proporţionale şi neescaladante, dar transformarea Alianţei Nord Aatlantice va fi accelerată pentru o realitate strategică mai periculoasă, inclusiv prin adoptarea următorului concept strategic la summitul NATO care va avea loc la Madrid.

Jens Stoltenberg, secretar general al NATO: Şefii de stat au decis constituirea a patru noi grupuri de luptă: în Bulgaria, Ungaria, România şi Slovacia, care se adaugă celor patru deja existente, în Polonia şi Ţările Baltice, astfel încât avem acum opt astfel de grupuri multinaţionale de luptă NATO, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

În Europa, sunt 100.000 de trupe americane care susţin eforturile NATO. Avem alţi 40.000 de militari sub comanda directă a NATO, majoritatea în partea de est a Alianţei, sprijiniţi de importante forţe maritime şi aeriene.

Bogdan Roșca: Vă rog să tratați cu foarte mare rezervă orice știre care vine din gura unui personaj care stă confortabil într-un studio

Publicat de Gabriel Stan, 25 martie 2022, 15:00

În această săptămână avem un material de la Jurnal Militar Cluj, de la colegul nostru, Constantin Herțanu, care l-a intervievat pe managerul Radio Cluj, Bogdan Roșca.

Acesta a făcut o radiografie pertinentă a ceea ce se întâmplă astăzi în societate și cum vede rolul radioului clujean, care, săptămâna trecută a împlinit frumoasa vârstă de 68 de ani.

Totodată, domnia sa a scos în evidență noile provocări generate de războiul din Ucraina, în ceea ce privește fenomenul fake news, cum putem să îl combatem, dar și cum procedează jurnaliștii Radio Cluj pentru a informa corect ascultătorii.

Bogdan Roșca: Inclusiv la nivelul Radio România sunt monitorizate surse de informații de presă, inclusiv conturi de twitter, facebook și instagram, care sunt cât mai aproape de acest conflict. 

Vă rog să tratați cu foarte mare rezervă orice știre care vine din gura unui personaj care stă confortabil într-un studio. Cât aș fi de jurnalist, nu am cum să verific toate sursele de la Cluj, nu am legături acolo, nu cunosc oamenii, nu pot să intru informațional acolo.   

În partea a doua a interviului, Bogdan Roșca ne-a vorbit despre războiul din Ucraina și implicarea Radio Cluj la punctul de trecere a frontierei, Sighetul Marmației, dar și despre importanța radioului, modul în care poate acest mijloc de comunicare să adune comunități în jurul său, despre utilitatea sa dar și eficiența cu care ajunge la ascultători.

Bogdan Roșca: După ce am avut personal o experiență ca voluntar la o organizație ce își desfășoara activitatea în gara din Cluj, am zis că e momentul să facem o chemare la acțiune. 

Pur și simplu i-am rugat pe cei care ne ascultă și cei care au vrut să ne ajute a colecta alimente pentru migranții care trec zilnic prin gara Cluj, aproximativ 500 trec zilnic, fie rămân acolo, fie merg mai departe…

Peste jumătate dintre copiii ucraineni, strămutați după o lună de război!

Publicat de Andra Radu, 25 martie 2022, 13:58 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

O lună de război în Ucraina a dus la strămutarea a 4,3 milioane de copii – mai mult de jumătate din populația de copii estimată a țării, de 7,5 milioane. Aceasta include peste 1,8 milioane de copii care au intrat în țările vecine ca refugiați și 2,5 milioane care sunt acum strămutați în interiorul Ucrainei.

„Războiul a provocat una dintre cele mai rapide strămutări pe scară largă a copiilor de la al Doilea Război Mondial”, a declarat Directorul Executiv al UNICEF, Catherine Russell.

„Este un punct de referință trist care ar putea avea consecințe de durată pentru generațiile viitoare. Siguranța copiilor, bunăstarea și accesul la servicii esențiale sunt toate amenințate de violența îngrozitoare și neîncetată”.

Potrivit OHCHR, 78 de copii au fost uciși și 105 au fost răniți în Ucraina de la începutul războiului, pe 24 februarie. Cu toate acestea, aceste cifrele reprezintă doar acele informații pe care ONU le-a putut confirma, iar bilanțul real este probabil mult mai mare.

Războiul a avut, de asemenea, consecințe devastatoare asupra infrastructurii civile și asupra accesului la serviciile de bază.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de exemplu, a raportat 52 de atacuri care au avut impact asupra unităților care furnizează servicii medicale din întreaga țară în ultimele patru săptămâni, în timp ce Ministerul Educației și Științei din Ucraina a raportat daune produse la peste 500 de unități de învățământ.

Se estimează că 1,4 milioane de persoane nu au acces la apă sigură, în timp ce 4,6 milioane de persoane au acces limitat la apă sau riscă să le fie întrerupt accesul. Peste 450.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 23 de luni au nevoie de suport alimentar complementar.

UNICEF a observat deja o reducere a acoperirii vaccinale pentru imunizările de rutină și pentru copii, inclusiv împotriva rujeolei și poliomielitei. Acest lucru ar putea duce rapid la focare de boli care pot fi prevenite prin vaccinare, în special în zonele supraaglomerate, unde oamenii se adăpostesc de violențe.

„În doar câteva săptămâni, războiul a fost devastator pentru copiii din Ucraina”, a afirmat Russell.

„Copiii au nevoie urgent de pace și protecție. Au nevoie de drepturile lor. UNICEF continuă să ceară încetarea imediată a focului și protejarea copiilor. Infrastructura esențială de care depind copiii, inclusiv spitale, școli și clădiri care adăpostesc civili, nu trebuie să fie niciodată atacată”.

În Ucraina, UNICEF a livrat materiale medicale la 49 de spitale din nouă regiuni – inclusiv Kiev, Harkov, Dnipro și Liov – îmbunătățind accesul la asistență medicală pentru 400.000 de mame, nou-născuți și copii. UNICEF continuă să distribuie apă și articole de igienă în comunitățile aflate sub asediu.

În plus, UNICEF crește numărul de echipe mobile de protecție a copilului care lucrează în zonele de conflict intens de la 22 la 50 și a livrat 63 de camioane cu provizii pentru a susține nevoile a peste 2,2 milioane de oameni. În săptămânile următoare, UNICEF va începe transferuri de numerar de urgență către familiile cele mai vulnerabile și va înființa spații prietenoase pentru copii în locații cheie din întreaga țară.

Pentru a proteja și susține milioanele de copii și familii care s-au refugiat din Ucraina, UNICEF și UNHCR, în parteneriat cu guvernele și cu organizațiile societății civile, au creat centre „Blue Dot”, spații sigure pentru copii și femei.

Centrele „Blue Dot” oferă informații esențiale familiilor care călătoresc, ajută la identificarea copiilor neînsoțiți și separați de familie și la asigurarea protecției acestora. Ele oferă, de asemenea, un centru pentru servicii esențiale. Centrele „Blue Dot” au fost deja înființate în țările care găzduiesc copii și femei ucrainene și sunt extinse în zilele următoare, inclusiv peste 20 în Polonia.

În ciuda eforturilor intense de a asigura accesul umanitar sigur, rapid și neîngrădit, în zonele cele mai afectate din țară continuă să existe dificultăți.

Vasile Dîncu: Se va întări încontinuu flancul estic de la Marea Baltică la Marea Neagră şi principala hotărâre este aceea a permanentizării prezenţei a unor battle group-uri, care să dea siguranţă

Publicat de Gabriel Stan, 21 martie 2022, 18:58

Ministrul apărării naţionale, Vasile Dîncu, a participat miercuri, 16 martie, la Cartierul general al NATO de la Bruxelles, la Reuniunea extraordinară a miniştrilor apărării din statele membre ale NATO, prezidată de secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Stoltenberg.

Agenda evenimentului, pe fondul războiului declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, s-a concentrat pe evoluţiile conflictului armat şi pe implicaţiile acestuia la adresa Alianţei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule ministru, vă mulţumim pentru că aţi acceptat să intraţi cu noi.

Vasile Dîncu: E o mare bucurie şi pentru mine să mă întâlnesc pe unde cu ascultătorii dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Probabil că aţi observat şi dumneavoastră că în aceste zile, destule deja, se strâng destule zile de când a început războiul în Ucraina, oamenii se uită cu alţi ochi către armată, se uită cu mai multă speranţă, cu încrederea că lucrurile nu pot avansa mai mult decât se întâmplă la estul Alianţei şi, iată, dumneavoastră v-aţi deplasat la Bruxelles, la această întâlnire extraordinară a miniştrilor din Alianţă Nord-Atlantică, a miniştrilor apărării, la cald, pentru că de-abia aţi ieşit din prima rundă de întâlniri. Care sunt lucrurile care s-au discutat şi dacă vă dau speranţă aceste lucruri?

Vasile Dîncu: Da, astăzi am avut două sesiuni destul de complexe despre modul în care trebuie să ne organizăm ca pe viitor să nu mai avem surprize strategice, cum a fost acest atac al Rusiei în Europa, totuşi şi s-a discutat despre Ucraina.

A fost prezent ministrul apărării din Ucraina, Reznikov, printr-o teleconferinţă. Evident, au fost prezenţi, de asemenea, şi invitaţii, cei care nu sunt membri NATO, dar sunt partenerii noştri, cum este Finlanda, Suedia. A fost prezent, evident şi secretarul Austin, din partea Statelor Unite, din partea zonei militare a NATO, au fost şi din partea Uniunii Europene.

În această situaţie s-a reiterat sprijinul pentru Ucraina şi, evident, nevoia de a participa cât mai mult la sprijinul Ucrainei, a Republicii Moldova, Georgiei şi ţărilor de pe flancul estic. Rolul pe care ţări ca Polonia, România, Slovacia sau ţările baltice în au în această zonă, pentru a consolida flancul estic, pentru managementul fluxurilor de refugiaţi şi sprijinul de care au nevoie pentru ca să fie în continuare puternice, să aibă o rezilienţă destulă pentru a primi, a sprijini Ucraina şi a primi refugiaţi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este o figură foarte frumoasă pe care o face, iată, poporul român în această relaţie cu refugiaţii ucraineni. În acelaşi timp, opinia publică din România este foarte îngrijorată.

Sunt convins că dumneavoastră, dincolo de funcţia publică de ministru al apărării, aveţi oameni apropiaţi, aveţi oameni, poate, din familie care v-au întrebat cu aceeaşi înfrigurare cu care ne-au întrebat şi pe noi, ceilalţi, care mai avem legătură cu armata: vine sau nu vine războiul peste noi?

Care este pericolul real, dincolo de întâlniri, de documentele pe care le-aţi amintit mai devreme? În condiţiile în care vin trupe aliate din ce în ce mai multe – şi la Kogălniceanu şi în toate bazele militare. Suntem într-o situaţie de îngrijorare, dar nu de nesiguranţă, bănuiesc.

Vasile Dîncu: Este logică această nevoie a oamenilor de securitate, este logică neîncrederea în promisiunile pe care Rusia le face acum, că Ucraina este singura lor problemă. Este logic ca oamenii să se îngrijoreze cu privire la situaţia economică sau la situaţia de securitate a României.

Dar ceea ce am discutat la a doua sesiune a fost tocmai întărirea flancului estic, trecerea la o nouă postură NATO în această zonă. Se trece, evident, trecerea la postura de apărare, după ce a fost activată forţa de răspuns, înseamnă că flancul estic va fi întărit într-un mod accelerat. Era un proces care era pe termen mai lung, dar acum, aşa cum aţi văzut, avem deja un battle grup, un batalion de luptă care are Franţa ca naţiune cadru. S-a anunţat participarea Belgiei, Olandei, de asemenea.

Belgia şi Olanda au adus deja oameni în România. Portugalia ne-a anunţat că va contribui cu trupe, italienii au dublat numărul de avioane, forţa aeriană pentru poliţie aeriană, nemţii au adus Eurofighters în România, deja dublându-şi, de asemenea, prezenţa. Deci este o preocupare vie în a asigura securitatea României.

România nu este singură, România este parte a NATO şi a primit şi aici toate aprecierile pentru modul în care s-a pregătit pentru a primi trupe străine, pentru a face toate lucrurile ca trupele venite pe teritoriul nostru să intre continu în aplicaţii cu Armata României, să lucreze împreună la antrenamente.

Deci, totul se desfăşoară într-o dinamică extraordinară. Oamenii pot să stea liniştiţi din această perspectivă, nu există niciun semn că putea fi atacat un teritoriu NATO. Încă o dată, toate ţările NATO, Statele Unite, prezente aici prin secretarul Lloyd Austin al III-lea, au reiterat încă o dată hotărârea de a apăra orice centimetru dintr-o ţară NATO, aşa cum s-a vorbit şi înainte, dar noi nu suntem în această situaţie.

Sigur că ne îngrijorează faptul că avem un război, faptul că avem fluxuri de refugiaţi, care vor fi din ce în ce mai puternice, dar dincolo de aceste lucruri, vreau să spun că nu există niciun fel de informaţie sau nicio îndoială cu privire la faptul că NATO nu va intra în această perioadă într-un conflict militar cu Rusia, nu este în interesul nimănui să pornească al treilea război mondial, aşa încât sperăm că prin demersuri diplomatice se va opri şi acest conflict din Ucraina şi că va fi şi mai sigură această situaţie a noastră de securitate din zonă.

Se va întări încontinuu flancul estic de la Marea Baltică la Marea Neagră şi principala hotărâre care este pe cale de a se lua la viitorul summit, probabil, este aceea a permanentizării prezenţei pe teritoriile ţărilor de pe flancul estic a unor battle group-uri, a unor forţe multinaţionale care să dea siguranţă şi, în acelaşi timp, continuitate în ceea ce priveşte securitatea naţională şi apărarea în această zonă.

A fost dezminţită orice propagandă rusă care spunea că nimeni nu va ridica niciun deget pentru a apăra teritoriile din est. Se vede că solidaritatea este reală şi ceea ce s-a mai văzut şi astăzi, foarte multe ţări au anunţat deja creşterea procentului, ajungerea la 2% din PIB – noi, românii, am anunţat 2,5% din PIB, au mai fost şi alte ţări care au anunţat deja creşteri importante, pe lângă evenimentul major, care a fost anunţul Germaniei de a aduce o mare contribuţie, 2% din PIB-ul Germaniei pentru apărare colectivă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi mai devreme, domnule ministru, despre diplomaţie, anticipând cumva ceea ce vroiam să vă rog să spuneţi la sfârşitul interviului. Acum ceva timp am vorbit, eraţi tot la o întrunire NATO foarte importantă şi spuneaţi atunci că dumneavoastră, dincolo de faptul că sunteţi pasionat de istorie, faceţi istorie chiar în momentul ăla, împreună cu colegi din Europa, istorici.

Iată că atunci era pace, acum este război. Credeţi că şi acum veţi face istorie împreună cu NATO prin stoparea acestui război şi prin permanentizarea securităţii mondiale, până la urmă?

Vasile Dîncu: Sigur că lumea nu va mai fi în viitor aşa cum a fost. Este o frază care se spune adesea, dar de data aceasta chiar aşa va fi. Suntem o schimbare de lume în acest moment. Acest război neaşteptat, pentru că, până la urmă, toată lumea a avut speranţa că se va ajunge la un consens şi nu se va ajunge la un război de asemenea amploare.

Din păcate, s-a întâmplat. Diplomaţia încă mai poate să facă minuni. Se caută pacea peste tot, până la urmă. Sperăm că această pace va aduce cu sine şi o nouă gândire despre viitor, o nouă gândire legată de securitate, o nouă gândire legată de descurajarea tuturor celor care ar putea, la un moment dat, să ameninţe pacea şi prosperitatea lumii.

O reinvestire umanistă, să spunem, a sistemelor noastre de dezvoltare socială, politică şi garanţii pe care întreg sistemul mondial trebuie să şi le ia că nu vom mai ajunge în această situaţie.

Mileniul al III-lea ar trebui să fie unul mai degrabă spiritual decât unul în care să avem aceste bătălii pentru spaţiul vital sau pentru împărţirea lumii, ceea ce credeam că a trecut demult. Vin dintr-un secol şi dintr-un mileniu care a apus, sperăm într-o nouă eră şi sperăm într-o eră a păcii şi aceasta ar fi adevărata istorie pe care am putea-o face.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulţumesc foarte mult, domnule Vasile Dîncu. Invitat la subiectul săptămânii a fost ministrul apărării naţionale. Vă mai aşteptăm la Radio! Mulţumesc!

Vasile Dîncu: Mulţumesc foarte mult!

Copiii care se refugiază din fața războiului din Ucraina, expuși unui risc crescut de trafic și exploatare!

Publicat de Andra Radu, 20 martie 2022, 19:24 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Copiii care se refugiază din fața războiului din Ucraina sunt expuși unui risc crescut de trafic și exploatare, a avertizat UNICEF.

Traficanții caută adesea să exploateze haosul mișcărilor mari de populație și, cu peste 1,5 milioane de copii care s-au refugiat din Ucraina de la 24 februarie, și nenumărați alții care au fost strămutați din cauza violenței în interiorul țării, amenințarea cu care se confruntă copiii este reală și în creștere.

Potrivit unei analize recente realizate de UNICEF și Grupul de Coordonare Inter-Agenții împotriva Traficului de Persoane (ICAT), 28% dintre victimele identificate ale traficului de persoane la nivel global sunt copii.

În contextul ucrainean, specialiștii în protecția copilului ai UNICEF sunt de părere că copiii ar reprezenta probabil o proporție și mai mare de potențiale victime ale traficului, deoarece copiii și femeile constituie aproape toți refugiații care au ieșit din țară până acum.

„Războiului din Ucraina duce la strămutări și afluxuri de refugiați masive – condiții care ar putea cauza o creștere semnificativă a traficului de ființe umane și o criză acută a protecției copiilor”, a declarat Afshan Kahn, Director Regional UNICEF pentru Europa și Asia Centrală. „Copiii strămutați sunt extrem de vulnerabili în fața pericolului separării de familiile lor, exploatării și traficului. Ei au nevoie ca guvernele din regiune să intervină și să instituie măsuri pentru a rămâne în siguranță”.

Peste 500 de copii neînsoțiți au fost identificați la trecerea din Ucraina în România între 25 februarie – 17 martie. Numărul real al copiilor separați de familii care au fugit din Ucraina în țările învecinate este, probabil, mult mai mare. Copiii separați sunt deosebit de vulnerabili în fața traficului și a exploatării.

„Copiii care fug de războiul din Ucraina trebuie să fie evaluați din punctul de vedere al vulnerabilității atunci când intră într-o țară vecină”, a declarat Kahn. „Trebuie depuse toate eforturile pentru consolidarea proceselor de evaluare la trecerile de frontieră pentru refugiați”.

Pentru a proteja și ajuta copiii și familiile care au fugit din Ucraina, UNICEF și UNHCR, în parteneriat cu guvernele și organizațiile societății civile, înființează centre Blue Dot, spații sigure pentru copii și femei.

Centrele Blue Dot furnizează informații cheie familiilor care călătoresc, ajută la identificarea copiilor neînsoțiți și separați de familie și la asigurarea protecției lor, reprezentând centre pentru servicii esențiale. Centrele Blue Dot au fost deja înființate în țări care găzduiesc copii și femei ucrainene și vor fi extinse în următoarele zile, incluzând 34 în Polonia.

UNICEF îndeamnă guvernele țărilor vecine și ale altor țări de destinație să consolideze evaluările pentru protecția copiilor la punctele de frontieră, în speciale cele cu Ucraina, pentru a identifica mai bine copiii la risc.

În plus, UNICEF solicită guvernelor să îmbunătățească colaborarea transfrontalieră și schimbul de cunoștințe între autoritățile de control la frontieră, cele de aplicare a legii și cele de protecție a copilului și să identifice rapid copiii separați de familie, să implementeze proceduri de urmărire și reîntregire a familiei pentru copiii privați de îngrijire părintească.

Verificări suplimentare pentru riscuri legate de protecție ar trebui implementare în adăposturi, gări urbane mari și alte locuri în care refugiații se adună sau pe care le tranzitează. Este de asemenea esențial ca instituțiile naționale și internaționale de aplicare a legii să monitorizeze circulația copiilor și femeilor și să reducă în mod activ riscurile cu care se confruntă grupurile vulnerabile.

Întâlniri ale șefului Apărării din România cu oficiali din țările NATO

Publicat de Gabriel Stan, 14 martie 2022, 20:01

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Şeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, a avut, în cursul săptămânii, o serie de întâlniri cu oficiali din țările care au trimis trupe în România pentru exerciții, misiuni de poliție aeriană sau în cadrul Forței de Răspuns a NATO.

Măsurile adaptate amenințărilor potențiale luate de statele aliate au demonstrat solidaritatea și angajamentul NATO pentru apărarea întregului teritoriu aliat – a fost mesajul reieșit din discuția cu președintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din Armata Statelor Unite ale Americii, generalul Mark Miley în baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu.

Tot acolo, generalul Petrescu a discutat cu ministrul de externe al Canadei, Mélanie Joly, despre acțiunile de sprijin întreprinse de aliați pentru gestionarea crizei umanitare declanșate de războiul dus de Federația Rusă în Ucraina.

Şeful Statului Major al Apărării a apreciat participarea militarilor canadieni în cadrul comandamentelor NATO dislocate în țara noastră și contribuția Forțelor Regale Aeriene canadiene în cele cinci rotații ale detașamentelor în misiunile de poliție aeriană întărită din România.

Iar pe timpul întâlnirii cu șeful Ştatului Major al Apărării din Regatul Ţărilor de Jos, generalul Onno Eichelsheim, cei doi oficiali au discutat despre procesul de dislocare a elementelor Forţei de Răspuns a NATO în zona de est a Alianței și au convenit creșterea numărului de exerciții multinaționale.

Virgil Bălăceanu: Reintroducerea serviciului militar obligatoriu se poate face numai în trei stări excepționale: starea de asediu, starea de mobilizare și starea de război. În aceste situații bărbați între 18-35 vor fi recrutați și încorporați cei între 20 și 35 de ani. Cei care părăsesc țara nu scapă de recrutare pentru că obligațiile legate de cetățenia română sunt și obligații legate de apărarea țării.

Publicat de Gabriel Stan, 14 martie 2022, 18:58

În contextul generat de războiul din Ucraina au fost semnalate știri false și acțiuni de dezinformare pe tema generală a așa-ziselor pregătiri pentru reluarea încorporărilor sau mobilizarea cetățenilor români cu obligații militare.

Din dorința de a clarifica aceste lucruri și de a aduce la cunoștința tuturor celor interesați condițiile legale în care pot fi îndeplinite obligațiile militare ale cetățenilor în cazul izbucnirii unui conflict, a fost invitat la “Subiectul săptămânii”, generalul locotenent în retragere Virgil Bălăceanu, președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Interviul a fost realizat de Cristian Dumitrașcu, de la Jurnal Militar Radio România Actualități.

Cristian Dumitraşcu: Domnule general Bălăceanu, bine ați venit la „Jurnalul militar”!

Virgil Bălăceanu: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitraşcu: Ați avut multe intervenții în mass media din România prin care ați reușit să lămuriți o problemă legată de acest război al știrilor false pe care îl ducem din plin, nu de azi de ieri, dar acum, de când a început războiul din Ucraina, s-au întețit aceste știri false.

Este vorba despre panică aceasta creată de știrea cum că la mobilizare ar putea să fie chemați la armată toți bărbații între 8 și 60 de ani, așa cum s-a întâmplat în Ucraina. De aici aș vrea să începem discuția, pentru că dvs sunteți specialist în domeniu. Ce am putea să le spunem bărbaților din România legat de acest subiect?

Virgil Bălăceanu: Ar trebui să le dăm nişte date, să le spunem, tehnice şi ţin de actuala legislaţie, eventual de unele modificări, şi să plecăm de la un adevăr, să-i spunem, universal, că nu există armate în lume fără rezervă, armată fără rezervişti.

Unităţile militare nu pot funcţiona pentru stările excepţionale doar cu parte activă, ele se completează şi cu rezervişti. La ora actuală, Armata României are în planurile de mobilizare completarea unităţilor rezervişti. E vorba de cei care şi-au satisfăcut stagiul militar.

Cristian Dumitraşcu: Exact.

Virgil Bălăceanu: Şi acum abordăm problema din perspectiva rezervei operaţionale. Sunt cetăţeni care au asupra lor ordinul de chemare la purtător, în care este consemnată unitatea la care trebuie să se prezinte.

O parte din unităţi, în anii trecuţi, nu  neapărat în anul acesta, au făcut şi anumite… le spun anumite, că n-au avut o amploare deosebită, aşa-zisele mobex-uri, exerciţii de mobilizare, dar care nu au avut decât o singură componentă, aceea de verificare a evidenţei. Ca atare, ne referim la bărbaţii din România care au satisfăcut stagiul militar până în 2007 şi care fac parte din rezerva operaţională.

Problema care se pune este următoarea. Rezerva operaţională, odată cu suspendarea serviciului militar obligatoriu şi cu trecerea timpului, este îmbătrânită. Oricum, clasele de evidenţă au fost crescute faţă de nişte prevederi anterioare, pentru că evidenţa se face pe aceste clase astfel încât, în rezerva operaţională cu precădere, să fie încadraţi cei mai tineri şi care, sigur, au satisfăcut stagiul militar mai apropiat, deşi anul 2007 este destul de îndepărtat.

Perspectiva este însă ca această rezervă operaţională, încadrată cu rezervişti care au satisfăcut stagiul militar sau stagiul militar cu termen redus până în 2007, să fie înlocuită cu o rezervă mai tânără şi m ai bine calificată, mai bine pregătită. Această înlocuire se va face pe baza voluntariatului.

Un proces este deja început, prin adoptarea legii statutului rezervistului voluntar, în 2015, deci aplicată legea începând cu anul 2017. Şi la ora actuală avem un număr, e adevărat, insuficient faţă de cifrele care au fost planificate pentru recrutare şi selecţie, de rezervişti voluntari.

Dacă se vor aproba amendamentele la legea pregătirii populaţiei pentru apărare, legea introduce serviciul voluntar militar în termen, deci tot pe bază de voluntariat, timp de patru ani de zile. După terminarea serviciului, tinerii, bărbaţi şi femei până la vârsta de 35 de ani, pot să opteze pentru o asemenea pregătire, repet, pe baze voluntare. Primesc şi, să-i spunem, o motivaţie financiară.

E vorba de trei salarii medii pe economie, pentru că trăim în economia de piaţă şi într-o economie de piaţă tot ceea ce înseamnă un job, fie el de tip part-time, se plăteşte. Şi rezerviştii voluntari sunt plătiţi, au indemnizaţie lunară, iar pe perioada de pregătire anuală, care este de 15 zile, primesc drepturile salariale pe care le are un militar în activitate pe funcţia pe care se găseşte rezervistul voluntar.

Până la această dată, s-au făcut numai nişte exerciţii demobilizare de verificare a evidenţei. Cei din rezerva operaţională care au satisfăcut stagiul până în 2007 au nevoie şi de o completare a pregătirii lor.

Cristian Dumitraşcu: Domnule general, în concluzie, am putea să spunem așa: cei care au făcut armata până în 2007 vor mai avea nevoie, unii dintre, ei de upgradare a instrucției și a informației?

Virgil Bălăceanu: Este nevoie pentru că este într-un firesc…

Cristian Dumitraşcu: Exact.

Virgil Bălăceanu: … şi asta ar însemna o pregătire anuală, dar nu în fiecare an, până la 15 zile apoi.

Cristian Dumitraşcu: Apoi vine acest mare volum de bărbați, care nu au prins stagiul militar după 2007 și până acum, care pot fi chemați în caz de război, de mobilizare, dacă nu vin voluntari și dacă nu au stagiul militar satisfăcut?

Virgil Bălăceanu: Reintroducerea serviciului militar obligatoriu se poate face numai în condițiile în care președintele decretează și Parlamentul aprobă trei stări excepționale: starea de asediu, starea de mobilizare și starea de război.

În aceste situații, tinerii, bărbați până la vârsta de 35 de ani, pot să fie între 18-35 recrutați și încorporați cei între 20 și 35 de ani.

Deci stagiul militar obligatoriu, dacă se reia, dar în condițiile, repet, stărilor excepționale – starea de asediu, starea de mobilizare, starea de război – și în funcție de necesarul de resurse umane necesar, care nu a fost completat cu rezerviștii care au făcut stagiul militar până în 2007, respectiv cu rezerviștii voluntari și cu cei care vor satisface stagiul voluntar militar în termen, da, pot să fie recrutați și încorporați.

Cristian Dumitraşcu: Scapă de recrutare cei care părăsesc țara și aicea sunt două categorii: cei care …

Virgil Bălăceanu: Nu, nu, pentru că obligațiile legate de cetățenia română sunt și obligații legate de apărarea țării. Prevederile legii actuale și în perspectivă spun că cei care sunt în afara teritoriului național, dacă nu mă înșel eu, în 15 zile trebuie să se prezinte la centrele de recrutare, altcumva intră sub incidența Codului Penal, ale cărui prevederi sunt vechi, nu sunt de actualitate.

Cristian Dumitraşcu: Deci toți tinerii care nu au făcut armata, nu au stagiu militar și se întâmplă exact situația asta despre care vorbeam, în care ei pleacă din țară și e un caz de necesitate și trebuie chemați, atunci ei trebuie să vină, nu?, de unde au plecat.

Virgil Bălăceanu: Dacă ei intră în planul de recrutare şi selecție, odată cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu.

Cristian Dumitraşcu: Odată cu reintroducerea, am înțeles.

Virgil Bălăceanu: Sigur că da.

Cristian Dumitraşcu: Mulţumesc. Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.

Virgil Bălăceanu: Vă mulțumesc și să fie pace!

Provizii suplimentare se îndreaptă spre Ucraina!

Publicat de Andra Radu, 11 martie 2022, 09:57 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Peste un milion de copii au fugit până acum din Ucraina, în timp ce războiul continuă să devasteze țara, a declarat UNICEF. Majoritatea au fugit cu familiile lor în Polonia, Ungaria, Slovacia, Moldova și România.

„Numărul copiilor care se deplasează este uluitor, un indiciu al situației disperate în care au ajuns copii și familiile din Ucraina”, a declarat Directorul Regional al UNICEF pentru Europa și Asia Centrală, Afshan Khan. „Copiii lasă în urmă tot ce știu pentru a-și găsi siguranța. Este dureros”.

Până acum, șase camioane încărcate cu aproape 70 de tone de provizii au ajuns în Ucraina. Materialele includ echipamente de protecție personală și truse medicale, chirurgicale și obstetrice.

Alături de parteneri, echipele UNICEF din Ucraina vor livra provizii medicale în 22 de spitale din cinci zone diferite afectate de conflict din Ucraina, în beneficiul a 20.000 de copii și mame.

Trei camioane au fost expediate de la Copenhaga – depozitul UNICEF și cel mai mare centru umanitar din lume – transportând provizii esențiale, cum ar fi kit-uri pentru copilăria timpurie, recreaționale și truse de igienă. Materiale suplimentare sunt pe drum de la Copenhaga și din Turcia și urmează să ajungă în zilele următoare.

Pentru a ajuta copiii și familiile care se deplasează din Ucraina în Moldova, Polonia, România și Belarus, UNICEF a înființat centre „Blue Dot”, spații sigure care oferă informații esențiale familiilor care călătoresc și capacitatea de a identifica copiii neînsoțiți și separați, asigurând protecția acestora.

UNICEF face un apel la strângerea a 349 de milioane de dolari pentru a preveni o și mai mare deteriorare a bunăstării copiilor din Ucraina și din țările vecine și pentru a permite furnizarea eficientă a sprijinului vital. Acesta include 276 milioane de dolari pentru nevoi imediate în Ucraina și 73 milioane de dolari în țările vecine.

„Facem tot ce ne stă în putință pentru a ajuta copiii și familiile aflate în nevoie, dar războiul trebuie să se încheie. Pacea este singura soluție durabilă”, a spus Khan.

Florian Bichir: E o blasfemie pentru ruși ca Ucraina să intre în NATO!

Publicat de Gabriel Stan, 3 martie 2022, 12:24

Prezent telefonic în emisiunea Jurnal Militar Timișoara, prezentată de Larisa Vasile, Florian Bichir, istoric, analist și publicist, a analizat situația dintre Federația Rusă și Ucraina și războiul pe care cele două îl duc în această perioadă. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Larisa Vasile: Alături de noi se află istoricul, analistul și publicistul Iulian Bichir. Bună seara, domnule profesor!

Iulian Bichir: Bună seara dumnevostră și ascultătorilor dumneavoastră. Ați văzut și dumneavoastră și evident și ascultătorii noștri că Ucraina a avut o cere să intre în Uniunea Europeană și în NATO.

Moment în care au cerut să intre în NATO au început acele războaie hibride, Crimeea a fost recâștigată de către Federația Rusă… Din punct de vedere militar are loc un război preventiv, așa cum a spus și președintele Putin “Vrem să-i demilitarizăm”, practic să promită să nu intre în NATO.

Rușii nu vor accepta nicioadată ca orașul Kiev să nu fie socotit rusesc, să fie cel puțin sub influența lor. Acolo s-a născut poporul rus, de partea cealaltă a Niprului, iar a spune acolo că intră și în NATO este un afront la imagologia rusească.

Consecințele se vor întinde pe minim 2-3 ani după acest război cu Rusia în dreptul Ucrainei. Războiul e crunt, oamenii nu vor avea unde să se întoarcă, va urma și o criză, mai ales că rușii vor scumpii gazele. Slavă lui Dumnezeu că noi nu avem nevoie decât de vreo 40%, restul îl producem noi.

Fake news și dezinformarea online

Publicat de Gabriel Stan, 2 martie 2022, 16:13

Ileana Rotaru, profesor universitar doctor în cadrul Universității de Vest din Timișoara, a fost prezentă în emisiunea Jurnal Militar Reșița, realizată de Larisa Vasile și a discutat despre Fake News, efectul lor în războiul actual dintre Ucraina și Rusia și impactul asupra populației. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Larisa Vasile: Prin telefon cu noi se află doamna Ileana Rotaru, profesor universitar doctor în cadrul Universității de Vest din Timișoara.

Bună ziua, doamna Rotaru, pe lângă această de avalanșă de știri false din care trebuie să pescuim iată ce este important și ce este adevărat cred că este de speriat și acest conținut vizual fals care se propagă atât de ușor…

Ileana Rotaru: Întotdeauna conținutul vizual reprezentat din imagini, fotografii, videouri, dar și în ultima vreme aceste meme-uri, giff-uri și așa mai departe au avut un impact mult mai puternic decât textul scris.

Asta pe deoparte pentru că, desigur imaginea se citește mai ușor, ca să spun așa, în ghilimele și în același timp impactul vizual emoțional este unul foarte, foarte puternic.

Da, imaginile ne influențează și ne determină să reacționăm emoțional mult mai puternic.

Ca oameni de rând, să spun așa, fără o cunoștință temeinică în domeniul analizelor vizuale, cel mai important lucru ar fi să preluăm acele imagini sau să le analizăm în repertoriul nostru critic cele care sunt din surse oficiale. Aici mă refer la imaginile date de jurnaliștii acreditați, cei care se află în teatrele de operații, respectiv în Ucraina și care sunt preluate de marile agenții de știri internaționale.

Sursele oficiale sunt cele pe care transmit ministerele de resort, Ministerul Apărării Naționale, Guvernul României și așa mai departe.

Ce este iarăși destul de greu pentru cetățeanul de rând este să observe aceste fonomene care țin de deep fake. Adică sunt imagini, videouri, care sunt modificate prin programe cibernetice făcute cu cea mare expertiză, dar mai mult decât atât nu putem să le înțeleg și să le detectăm decât dacă ele sunt denotate din surse oficiale, prin agenții de fake check, ca surse false.

Trebuie să fim foarte atenți la cei care își exprimă aceste opinii, dar în opiniile exprimate personale, atenție sunt subiective, sunt punctele de vedere ale diferitelor oameni, care au diferite valori, diferite interese, scopuri, prestigiu, prestanță…câștigarea unui anumit electorat, unui anumit număr de urmăritori. Unii dintre ei au chiar și scopuri economice pentru a face trafic pe anumite site-uri și a câștiga din publicitate și din alte resurse de genul acesta…

Constantin Spînu: Nu avem motive la nivelul cetățenilor români, la nivelul opiniei publice din România, să fim îngrijorați cu privire la riscuri de securitate

Publicat de Gabriel Stan, 28 februarie 2022, 13:34

Generalul de brigadă Constantin Spînu, șeful Direcției Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale a dezbătut alături de realizatorul emisiunii Jurnal Militar, Cristian Dumistrașcu, la Radio România Actualități, conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă ce a dus la un război în această perioadă. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Generalul de brigadă Constantin Spînu: Pare straniu să discutăm de calm și de raționalitate când avem o astfel de desfășurare de evenenimente, dincolo de granițele noastre în statul vecin Ucraina, dar nu avem motive la nivelul cetățenilor români, la nivelul opiniei publice din România, să fim îngrijorați cu privire la riscuri de securitate, de amenințări directe la integritatea și securitatea României, unde altfel nimeni, în nici o țară NATO nu trebuie să se considere vulnerabilă într-o astfel de situație pentru că Alianța are principiul sacrosanct asigurat de articolul 5, suntem ca mușchetarii de pe vremuri, suntem toți pentru unul și unul pentru toți. 

Generalul de brigadă Constantin Spînu: Vedeți cum s-a întâmplat acum cu conflictul din Ucraina. Pricipalele țări din Alianța Nord-Atlantică, vă aduceți aminte, Statele Unite, Marea Britanie, chiar Alianța Nord-Atlantică în întregul ei au avertizat cu privire la tacticile  de dezinformare care urmau să fie puse în practică…aceasta este forma despre care vă spun, te gândești la narativele cele mai grave și încerci să le prezinți ca atunci când ele se întâmplă oamenii să știe despre ce este vorba.

Un titlu de campanie în lucru, nu este cel care va fi final, dar vrem să ne axăm pe informare pentru apărare și apărare pentru informare pentru că discutăm despre un drept fundamental la fel de important ca toate celelalte drepturi din zona informării.