Ioan Mircea Pașcu: Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici

Publicat de prosavioleta, 5 martie 2024, 12:14

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, bine ați revenit la această, iată, a doua ediție în programul nostru de promovare a acestor 20 de ani de la intrarea în NATO.
Ioan Mircea Pașcu: Mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitrașcu: Acum 20 de ani, România câștiga una dintre cele mai mari bătălii din istorie și am să-i spun „Bătălia pentru NATO”. Așa se numește și cartea dvs., o carte de memorii în care ați surprins cele mai importante momente ale acelei bătălii, precum i-ați spus.
Ioan Mircea Pașcu: Am ales titlul ăsta pentru că realmente a fost o bătălie să intrăm în NATO, a fost o competiție. Noi a trebuit să îi convingem pe occidentali că suntem demni să fim primiți în NATO, pot conta pe noi atunci când e nevoie și nu așa de, cum spun unii, că practic am fost luați cu forța, ca să spunem așa, cum susțin rușii. De fapt, rușii sunt nervoși, reproșează Statelor Unite că au acceptat să ne ia în NATO, să dea curs solicitării noastre. Or, noi am intrat în condițiile în care a fost o decizie națională sprijinită de toate partidele politice, sprijinită de popor, de populație în măsură foarte mare și, ca atare, a trebui să parcurgem toți acești pași. Cheia acestui succes, ca să spunem așa, a fost reforma organismului militar. Apăruseră câteva studii înainte care susțineau exact lucrul acesta. De pildă, Chef Smyth’s de la Universitatea Națională de Apărare din Statele Unite a fost cel care a scris că testul României va fi reforma militară. Deci, asta a fost chestiunea și atunci când am venit ministru, am urgentat rapid această reformă militară. Vă aduceți aminte că era un map tixit cu obiective, pentru că am crezut că, dacă ne asumăm mai multe obiective, asta o să facă o impresie mai bună. Bulgarii au avut numai o şesime din obiectivele noastre, și au îndeplinit mai multe din ele și procentajul lor de îndeplinire era mai bun ca al nostru. Când am ajuns la NATO, atunci, imediat în primele zile după ce am preluat funcția, întrebarea a fost: bă, voi sunteți serioși, mai vreți să intraţi în NATO? Deci de aici am plecat și cu o echipă foarte bună, cu generalul Mihail Popescu și cu ceilalți, cu Mircea Mureșan, cu alții care au fost în echipă atunci, am reușit să demarăm acest proces, să facem operaționalizarea, care a însemnat pe de o parte, diminuarea numărului de unități militare, ceea ce a însemnat că armamentul lor a intrat pe stoc și în același timp, operaționalizarea celor care au rămas, adică capacitatea de luptă dovedită. Ne-a ajutat foarte mult și participarea în Afganistan, ulterior și în Irak, pentru că în felul acesta cea mai mare parte a Armatei Române a căpătat experiență de luptă efectivă pe câmpul de luptă și în felul acesta am căpătat o armată pe care toată lumea a lăudat-o ca fiind foarte bună, așa că vă spun încă o dată în ansamblu, esența a fost succesul reformei militare.
Cristian Dumitrașcu: Este important că spuneți și dvs. treaba asta, că armata a avut un rol important, pentru că cu cât se îndepărtează această dată de la aderare și iată, se vor împlini 20 de ani de atunci…
Ioan Mircea Paşcu: Mulți viteji se arată.
Cristian Dumitrașcu: Exact. Sunt mai mulți invitați care afirmă asta, au spus-o înainte, că armata este una importantă, putând fi bănuiți de parti priuri. Pare că vrem să ne lăudăm, însă dvs. ați fost ministrul apărării atunci, a fost în stafful… e o informație de la sursă și a fost cu sacrificii această reuşită.
Ioan Mircea Paşcu: Sigur că da.
Cristian Dumitrașcu: Militari care au plecat în disponibilizare. Și foarte, foarte multe alte eforturi.
Ioan Mircea Paşcu: Exista această formulă că să se dea salarii compensatorii. A fost ordonanța aceea 7,  s-au dat salarii compensatorii, însă acestea erau plătite într-o lungă perioadă de timp. Omul nu simțea nimic și atuncea una dintre măsuri în guvern a fost să urgentăm acest lucru și banii să fie dați cât mai repede, astfel încât oamenii să simtă lucrul ăsta, dacă voiam realmente ca ei să aleagă această opțiune. N-a fost nimeni dat afară, ca să spunem așa, a fost opțiunea lor. Au fost și cazuri în care unii au luat acești bani și după aceea s-au întors în justiție împotriva noastră, susținând că au fost forțați să facă acest lucru. Și a trebuit să lămurim și aceste lucruri, dar în ansamblu, așa s-a făcut.
Cristian Dumitrașcu: Care au fost acei colegi, acei oameni la conducere atunci care au avut această viziune pe care alții n-au avut-o? Era o perioadă în care Rusia, după cum spunea și un invitat aici, la interviul săptămânii, era în genunchi, între ghilimele, sigur, a fost o metaforă. Nimeni nu se aștepta atunci că Rusia și-ar putea reveni în sensul acesta rău, în care noi știm în istorie ce s-a întâmplat cu invaziile şi toate lucrurile pe care noi le-am avut negative de acolo, de la est. Dvs ați declarat într-un interviu că v-ați așteptat și că eraţi convins că Rusia va reveni la aceste practici.
Ioan Mircea Paşcu: Asta a fost rațiunea pentru care am și optat pentru intrarea în NATO. Noi am perceput această trecere de la fosta URSS la Rusia și republicile componente ca o fereastră de oportunitate. Știam că ea se va închide și din punctul ăsta de vedere trebuia să o valorificăm cât timp era deschisă, respectiv până când Rusia nu-și va fi revenit. Și iată că până la urmă această judecată s-a dovedit corectă, pentru că Rusia și a revenit și a început să resolicite tot ceea ce a pierdut. Și vreau să vă spun că în 1995 am participat cu dl general Cioflină, care era șeful Statului Major General, la o vizită în Statele Unite ale Americii, prilejuită de participarea la un exercițiu PFP, mare, care se ținea în Statele Unite. Și acolo am ajuns mai întâi la Washington și am fost, pentru că era o delegație totuși de nivel, preluați de Departamentul Apărării, am fost cazați într-un compound care ținea de marina militară. Era amiralul Borda încă, înainte să se sinucidă – amiralul Borda era comandantul marinei militare – generalul Shalikashvili era șeful Comitetului mixt al șefilor de Stat Major și vreau să vă spun că într-o seară au oferit ei o plimbare pe Potomac cu iahtul Departamentului Apărării – aveau și orchestră, era totul la ștaif așa și am avut o discuție personală cu Shalikashvili şi Shalikashvili mi-a confirmat atuncea ce simțeam noi instinctiv și a spus: domnule, nu o să fie deschisă mult timp fereastra asta de oportunitate. Sfatul meu este să faceți tot ce e posibil să o valorificați și să intrați în NATO. A spus el. Și deci, din punctul ăsta de vedere cred că lucrurile se leagă. A fost clar. De altfel, să știți că Rusia este o țară, ca și Statele Unite ale Americii, sunt țări despre care profesorul Postolache, îmi aduc aminte, spunea: domnule, sunt țări care sunt destinate să câștige. Sunt prea mari ca să piardă – ‘too big to fail’ și aceste lucruri, ‘ups and downs’, la un moment dat se corectează. Şi să ne aducem aminte că Rusia Sovietică a pierdut jumătate din teritoriul european, la pacea de la Brest-Litovsk, numai ca să obțină pace acolo, să se poată ocupa de treburile interne, de revoluție ș.a.m.d. Bineînțeles că la al doilea război mondial a cucerit tot și mai mult decât atâta. Deci, bazați pe aceste experiențe, ne-am așteptat că va veni un moment în care Rusia va redeveni puternică și va solicita ce a pierdut, ceea ce s-a și întâmplat. Și, ca atare, am zis, domnule, să fim pe partea sigură a străzii când lucrul ăsta se întâmplă și asta a fost chestiunea care ne-a împins de la spate. Nici nu erau alte opțiuni. România avea nevoie de o garanție de securitate și singura garanție cea mai puternică existentă la momentul acela a fost tratatul NATO.
Cristian Dumitrașcu: Avem 20 de ani fără aproximativ o lună de când suntem pe partea sigură.
Ioan Mircea Paşcu: Da, 29 martie.
Cristian Dumitrașcu: De când suntem pe partea sigură a străzii. Venind către studenții dvs. și către această activitate didactică, felul în care ați reacționat dvs. în momentul în care Putin înaintea războiului din Ucraina a început să ceară să revină la zona de influență dinainte de 1997, putem lesne bănui care a fost reacția dvs. Ați avut discuții cu studenții dvs.? Aveți o idee despre cât de grav li s-a părut lor, ca oameni care sunt tineri și care n-au trăit vremurile trecute?
Ioan Mircea Paşcu: Vedeți dvs., această chestiune ține de o anumită educație anterioară pe care studenții au avut-o. Am făcut un mic test ieri la curs și am întrebat câți dintre ei au făcut istorie serios; și cineva mi-a spus, o fată zice ‘eu am avut și la bacalaureat istorie’ și lucrul ăsta e bun, pentru că te poți baza. Cursul meu privește politica de securitate a României și primul curs a fost până la primul război mondial și referirile istorice sunt fundamentale în acest … Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici. Și depinde de această conștientizare, înțelegeţi? Unii conștientizează mai mult, alții mai puțin. Din punctul ăsta de vedere nu există același nivel. Toată chestiunea este să reușești să-i conștientizezi tu, adică să-i trezești la realitate, să le trezești interesul și în același timp să le răspunzi la întrebările pe care inevitabil le au. Și îi încurajezi să pună întrebări inclusiv în timpul cursului, adică întrerupeți, întrebați. Şi ieri mi-a plăcut că la cursul al doilea pe care îl fac online, este un curs în limba engleză, un masterat în limba engleză privind NATO, în care am niște studenți din Turcia, din Nigeria, din Kenya, am fost întrerupt frecvent cu tot felul de întrebări și am răspuns la acele întrebări. Însă, vedeți, întrebările lor sunt inevitabil legate, cantonate în prezent, în momentul actual, nu au o persectivă, nu poţi să judeci, să spunem aşa, printr-o acumulare, și de aici să vadă ce tendințe există, în ce direcție ne îndreptăm. Asta este o chestiune care se formează cu timpul, ține și de calitățile individuale ale studenților. În ansamblu, nu mă pot plânge. Am cursuri și cu oameni de la dvs. din minister și pot să spun că există un mare interes. Dar oamenii aceștia sunt mai copți, ca să spun așa, comparativ cu studenții, care abia acum mai intră pe băncile facultății.
Cristian Dumitrașcu: V-am întrebat pentru că este și o întrebare personală. M-am tot gândit la miracolul pe care l-am trăit la puțini ani după ’89, în care noi ieșisem din blocul comunist, am fi avut foarte, foarte ușor șansa de a nu intra NATO și de a păstra o neutralitate mincinoasă, așa cum se tot spune acum: „hai să fim neutri, hai să…”. Unde a fost declicul ăsta în care noi am pornit-o către direcția vest?
Ioan Mircea Pașcu: Nu exista altă soluție. Vedeți, am avut o situație specială pe undeva, întrucât România a fost singurul interlocutor valabil al Uniunii Sovietice în cadrul Tratatului de la Varșovia, nimeni n-avea curajul să ridice problemele cu Uniunea Sovietică, cum avea România. Și noi aveam problemele noastre, dar erau mulți dintre ceilalți aliați care veneau la noi și ne rugau, zice: „Domnule, când vorbiți cu rușii, întrebați-i și de chestia asta, că asta ne interesează pe noi” – și noi făceam asemenea servicii. Și, deci, noi, în momentul în care s-a prăbușit Tratatul de la Varșovia și am participat la ultima ședință a Tratatului de la Varșovia, nu pentru că am știut că e ultima și de aia m-am dus, ci pentru că așa a fost viața, am avut ocazia să spun la NATO că eram singurul ministru al apărării dintre cei NATO care am participat la ultima ședință a Tratatului de la Vașovia, adică și la celălalt pact.
Cristian Dumitrașcu: Și nu era puțin lucru.
Ioan Mircea Pașcu: Nu era puțin lucru. Puteai să faci diferența de… Mă rog, nu știam eu prea multe că am participat numai la două întâlniri, ultimele două, au mai fost și unele militare, la alea n-am avut ce să caut, dar noi am simțit atunci și am susținut toți, că a fost și o discuție în CSAT în care am sprijinit punctul de vedere să milităm pentru desființarea Tratatului de la Varșovia. Dar, în felul ăsta, noi am rămas suspendați, pentru că am fost și cei mai clonțoși din Tratatul de la Varșovia, am rămas fără acoperirea Tratatului de la Varșovia, în bătaia vântului. Aveam nevoie ca de aer de o garanție de securitate. Și atunci, singura garanție de securitate a fost aderarea la NATO și ulterior la Uniunea Europeană, pentru că amândouă sunt tot o garanție de securitate, două fețe ale aceleiași monede. Dar vreau să vă spun următorul lucru: surpriza mea a fost să constat că toți acești aliați vajnici ai Uniunii Sovietice, care nu ieșeau din cuvântul Uniunii Sovietice, ne puneau anumite obstacole și spuneau „Bă, nu credeți în români, că ăștia sunt trădători. Ați văzut? Nici Pactul de la Varșovia nu l-au onorat, luptau împotriva pactului și încercau să facă și să dreagă. Pe când noi, noi am fost loiali Tratatului de la Varșovia, vom fi loiali Tratatului NATO”.
Cristian Dumitrașcu: Cu alte cuvinte, nu au venit cu noi când ne-am dus peste cehi la Praga.
Ioan Mircea Paşcu: Apropo de asta există o chestiune, o să v-o povestesc… dar când mi-au spus lucrul ăsta și cei de la NATO, au văzut că știam care e sursa unei asemenea întrebări. Am răspuns: zic, domnule, nu vă supărați, tratatul de la Varșovia era un tratat în care trebuia să te lupți, să-ți aperi interesele naționale și să ți le impui. NATO ţi le apără, pentru că e organizat democratic, ai regula consensului. Deci nu va fi nevoie ca România să fie la fel de vocală în NATO, cum a fost în tratatul de la Varşovia, sau nu e NATO așa? Și atunci cu chestia asta s-a terminat. Dar apropo de cealaltă chestiune cu Cehoslovacia, vreau să vă spun că la ultima reuniune a Tratatului de la Varșovia, când s-a dat cuvântul la delegații… toată lumea, au început cehii, a fost o dispută acolo, că polonezii au vrut… Wałęsa a vrut să se facă Varşovia -Varşovia și a câștigat Václav Havel, până la urmă, că era vorba de noi valori ș.a.m.d. Și până la urmă, delegația poloneză a venit în ultimul moment, ne-a lăsat în suspans- participă sau nu participă. Până la urmă a participat și-mi aduc aminte că am stat, s-a anunțat că vine delegația poloneză și m-am dus și eu în capul scărilor, Palatul Cernin, care al Ministerului de Externe ceh. Acesta a fost locul unde s-a desfășurat această reuniune. Și m-am dus în capul scărilor și am văzut o delegație de mustăcioși, polonezi, așa, foarte marțiali, au venit așa și când au urcat la nivelul meu, toți ne ajungeau până aici, mă rog, au intrat în sală, s-au dus acolo, a fost Wałęsa cu ceilalți, așa, s-au așezat. Petre Roman s-a dus să-l  salute pe Wałęsa și au stat de vorbă nu știu ce, înainte să înceapă ședința și a început toată lumea să spună: ”cât am așteptat acest moment, cât am sperat în inima noastră ca să vină momentul ăsta, să scăpăm o dată de jugul ăsta al Tratatului de la Varșovia”. Băi, ai naibii, ia uite, și atunci am introdus și noi o frază în discursul domnului președinte Iliescu și eu am spus așa: dacă în 1968 am declinat invitația de a veni la Praga, acum am acceptat-o cu plăcere și am introdus și noi o chestiune așa în treaba asta și vreau să vă spun că șeful delegației sovietice era Ghenadi Ianaev, care peste o lună de zile era unul dintre puciști și acest Ghenadi Ianaev a spus: fraților, zice, eu sunt în momentul de față total debusolat, pentru că până la această ședință eu nu știam decât de cererile voastre să vă dăm ajutor, să vă sprijinim, să vă nu știu ce… Și acuma aflu că de fapt abia așteptaţi să scăpați de noi ș.a.m.d. Deci omul… Dar vreau să vă spun următorul lucru: după părerea mea, Uniunea Sovietică a tratat România mai bine decât tratează Rusia, România.
Cristian Dumitrașcu: Asta e o afirmație foarte importantă.
Ioan Mircea Paşcu: Da, din experiență proprie pot să spun că așa stau lucrurile. Tot ce am auzit eu personal de la ruși în momentul de față au fost miștourile și glumițele domnului președinte Putin la adresa României.
Cristian Dumitrașcu: Şi o retorică foarte agresivă.
Ioan Mircea Paşcu: Şi amenințări, ameninţările domnului Medvedev, Zaharova și toți ăștia care sunt trâmbiţele războiului în Ucraina.

Cristian Dumitrașcu: Nici în Războiul Rece nu se folosea atât de des cuvântul război, război nuclear.
Ioan Mircea Paşcu: Nu. Dl. Medvedev, singura chestiune așa, eu stau și mă întreb: Medvedev a fost cel pentru care Statele Unite, pe vremea lui Obama, cu dl. Biden vicepreședinte, a oferit resetarea relațiilor cu Uniunea Sovietică, cu Rusia. Resetarea! Adică: domnule, ștergem și punem totul de la zero, deși Georgia avusese loc. Dar s-a sperat că, cu chestia asta, îi vor da suficientă autoritate lui Medvedev să vrea în continuare să rămână el și să nu vină Putin înapoi. A venit Putin, s-a terminat, domnul Medvedev a dispărut urgent și iată-l astăzi ce-a ajuns.
Cristian Dumitrașcu: Dacă nu cumva a fost de la început asta.
Ioan Mircea Paşcu: Probabil că da. Și atunci problema este pentru cine ați oferit acest lucru.
Cristian Dumitrașcu: Exact! Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost cu noi și în această a doua ediție. Vă mai așteptăm!
Ioan Mircea Paşcu: Mulțumesc! Voi reveni dacă mă chemați.
Cristian Dumitrașcu: Mulțumim!

Dan Dungaciu: Deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi și ea, deci, mingea este în terenul Turciei

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 12:24

Săptămâna aceasta se va desfășura una dintre cele mai importante reuniunii NATO, după încheierea Războiului Rece.

La Vilnius, Alianța intenționează să invite Kievul într-un consiliu de apărare NATO-Ucraina, unde se va analiza cererea Suediei de aderare la Alianța Nord-Atlantică.

În emisiunea „Euroatlantica” de joi 6 iulie, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect cu profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, și cu Ion Petrescu, colonel în rezervă și fost șef al Trustului de Presă al Armatei.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dan Dungaciu, îl citez pe amiralul Bauer: „Trebuie să mergem și să ne facem munca pentru a ajunge la un număr mai mare de forțe, cu un nivel de pregătire mai ridicat.

Este vorba de un efort important, care va consuma bani și resurse, va implica inclusiv industriile de apărare din țările NATO, trecând de la proiect, de la planșă, de la schițe, la aplicarea reală, ținând cont că unele state aliate sunt mai departe geografic de Rusia, altele au și interese economice sau politice diferite”.

Cum anticipați, domnule profesor Dungaciu, că vor reacționa statele NATO din această perspectivă?

Dan Dungaciu: Din această perspectivă, evident că NATO își va regândi, recalibra poziția și poziționarea, într-un summit care cu adevărat va fi unul istoric.

Din păcate, ultimele reuniuni ale Alianței au fost toate într-un fel sau altul tensionate, pentru că în ultima vreme, cel puțin pe flancul estic, s-au acumulat suficient de multe tensiuni care, nu o dată, au devenit aproape amenințări, chiar și la adresa NATO, nu doar la adresa vecinătății NATO.

Deci, din punctul acesta de vedere, există un grad de conștientizare a faptului că Alianța este cel mai puternic garant de securitate pentru toată lumea.

Din această perspectivă, cred că nu există foarte multe semne de întrebare. Și dimensiunea tehnică, dacă vreți, a Alianței, sper să funcționeze și mai bine de aici înainte, sprijinită și de decizia politică.

Alianța Atlanticului de Nord a avut însă mai degrabă probleme la palierul politic, pentru că acolo, până la urmă, se ia decizia finală şi acolo se desenează arhitectura de securitate în integralitatea ei.

Prin urmare, planuri operaționale pe care NATO le va face, le va redesena, instituțiile pe care le va crea, vor ține seama, sigur, și de decizia politică. Una vizează, cum foarte bine ati spus, Suedia, va fi sau nu parte a NATO, deci, va fi sau nu parte a planurilor operaționale. Alta va fi relația pe care NATO o va avea cu Ucraina.

Deci, dacă la nivel tehnic, NATO ne transmite în continuare un semnal sincronizat cu mesajul președintelui american Biden, „nu vom admite ca spațiul NATO să fi amenințat”, dimensiunea politică este în suspensie.

Urmează să vedem și acolo cum se vor închide lucrurile sau dacă se vor închide la fel de rotund precum pe dimensiunea tehnică.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule colonel Ion Petrescu, NATO revine la misiunea sa de bază: apărarea teritoriului aliat, după decenii de pace pe continent.

După misiunile de menținere sau de impunere a păcii, Alianța se întoarce la importanța Articolului 5 din Tratatul de la Washington, articol care apără și România. Sunt acestea măsuri bine venite pentru o alianță care vor fi accentuate la Vilnius?

Dan Dungaciu: Deja au apărut date privind cele trei regiuni care vor fi apărate de către NATO în cadrul comunității transatlantice. Prima acoperă Atlanticul și nordul Europei.

De defensiva acestei zone se ocupă Comandamentul Forțelor Comune ale NATO din Norfolk, peste ocean, în SUA. E vorba, apoi, de o a 2-a regiune care este apărată de aliați și acoperă Europa Centrală, de la Țările Baltice la Alpi, și aici revine responsabilitatea acestei defensive Comandamentul Întrumit al NATO de la Brunssum din Țările de Jos.

Şi o a 3-a regiune apărată de aliați acoperă Marea Mediterană până la Marea Neagră, sub responsabilitatea Comandamentul Întrunit al NATO din Napoli, Italia.

Şi dacă privim pe harta acestei zone observăm că este menționată și locația în care se află Comandamentul Multinațional de Sud-Est, în oglindă față de Comandamentul Multinațional de Nord-Est, care este în Polonia.

Da, summit-ul de la Vilinus va sigila, în noul sistem de apărare a spațiului transatlantic de către porțile desemnate, mai precis 300.000 de militari, cu o instruire aparte, cu capacitate de dislocare în 30 de zile.

Aș mai adăuga faptul că președintele Joe Biden s-a întâlnit cu prim-ministrul suedez și a spus foarte clar că susține integral, fără nicio reținere, prezența în NATO a Suediei, după care se va deplasa în Regatul Unit, de acolo la summit-ul NATO, şi ultima ţară vizitată din Europa va fi Finlanda. Pentru că știți foarte bine că această țară a reușit să devină parte a comunității transatlantice.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dungaciu, există totuși divergențe, mă refer, de exemplu, la bugetele pentru apărare, la extinderea alianței, avem aici pozițiile Ungariei și Turciei, reprezintă Vilnius un prilej pentru rezolvarea acestor divergențe?

Dan Dungaciu: Deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă, summit-urile le validează. Din punctul acesta de vedere, ca să încep cu ideea de extindere, e o problemă mai complicată decât Turcia sau Ungaria. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi și ea.

Deci, mingea este în terenul Turciei, teoretic. Dar am sentimentul că este și în terenul Suediei, Suedia, dacă dorea, putea să evite aceste incidente majore pe care le are cu Turcia.

Din acest punct de vedere, neadmiterea Suediei în NATO evident că nu va suna deloc bine. Din punctul acesta de vedere, sper ca pe ultima sută de metri să se întâmplă vreun miracol, dar șansele sunt foarte mici.

Ștefan Ciochinaru: În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, la Varșovia, folosind propoziții foarte scurte. A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică

Publicat de Gabriel Stan, 27 februarie 2023, 15:40 / actualizat: 28 februarie 2023, 16:57

S-a împlinit un an de la începutul conflictului din Ucraina. Momentul nu avea cum să treacă neobservat și a reprezentat un bun prilej pentru o serie de acțiuni diplomatice nivel înalt.

Fără a fi singurele, amintesc aici vizita președintelui american, Joe Biden, la Kiev, vizita șefului diplomației chineze la Moscova și discursul președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. Pe front, însă, evoluțiile nu sunt semnificative deocamdată.

Cristian Dumitrașcu a vorbit despre toate aceste evenimente și, desigur, despre anul de război ruso-ucrainean cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bună dimineața și bine ați venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bună dimineața, bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am trăit cu toții în săptămâna pe care o încheiem un moment absolut istoric. Mulți dintre români l-au interpretat, după părerea mea, eronat, spunând că reintrăm într-un război rece. Specialiștii și o altă parte a oamenilor au interpretat că, dimpotrivă, Războiul Rece a luat sfârșit în săptămâna aceasta.

Ștefan Ciochinaru: Sunt absolut de acord cu ultima opinie: Războiul Rece a luat sfârșit în săptămână extraordinară, probabil cea mai semnificativă din punct de vedere diplomatic din ultimii ani, pentru că am avut acea conferință pentru securitatea de la München, după care am avut vizita surpriză a președintelui Biden la Kiev, iar după aceea am avut discursul de la Varșovia al președintelui Biden și am avut reuniunea Summitul formatului București 9, al țărilor de pe flancul estic al NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O mulțime de evenimente aparent greu de decriptat.

Oamenii sunt, iată, și mai îngrijorați decât au fost în timpul acestui an pe care l-am împlinit cu toții, cu amărăciune spunem că l-am împlinit, această aniversare, care se numește într-un mod ciudat aniversare de un an de la începutul războiului…

Ștefan Ciochinaru: Un an de război în Europa.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Un an de război în Europa și despre care noi am vorbit de câteva ori bune aici, la „Jurnal militar”, în care uneori ați fost mai optimist, alte ori ați fost realist. Din păcate, lucrurile nu sunt deloc aproape de un final fericit.

Ștefan Ciochinaru: Lucrurile s-au apropiat semnificativ de un final fericit, domnule Dumitrașcu, a luat sfârșit prima fază acestui război, faza în care a fost inițializat și a izbucnit războiul propriu-zis, pentru că inițial a fost – nu? – o „operațiune militară specială”, care urmărea răsturnarea în trei zile a guvernului de la Kiev și înlocuirea lui cu un guvern fantoșă.

A eșuat şi asta, a început războiul. A trecut un an de zile. Prima fază s-a terminat, Rusia a pierdut și acum pregătim, intrăm, de fapt, deja în a doua fază a războiului, odată cu operațiunile premature declanșate de armata rusă în jurul Bahmutului, în cele trei localități care n-au nici un fel de importanță strategică militară, doar încercau să ofere o victorie oarecare pentru Vladimir Putin la împlinirea unui an de război. A eșuat și această poveste.

A doua etapă va fi o etapă a epuizării forțelor, o etapă a unui război marcat de atacuri, contraatacuri, pierderi semnificative de oameni și materiale, în care încet-încet forțele se vor epuiza.

Tratatele nu vor mai fi strategic-militar, tacticienii de carieră, ci specialiștii în logistică, în aprovizionare. Cei care vor reuși să asigure aprovizionarea pe durata acestei etape vor fi cei care vor hotărî victoria.

Vă pot spune de pe acum că victoria va fi tot a Ucrainei, după care, sigur, se va intra în a treia fază care va fi faza înfrângerii uneia dintre forțe, epuizării, va fi faza cea mai periculoasă din punct de vedere politic, pentru că partea învinsă va cunoaște convulsii sociale și politice foarte grave, care vor marca existența statului în cauză.

În opinia mea, din nou, Rusia va pierde, dar asta va dura. Teoretic, a doua fază ar trebui să dureze mai mult decât prima fază, care a durat un an de zile și tot teoretic, a treia fază, faza finală, va trebui să dureze mai mult decât a doua fază. Lucrurile se pot schimba, însă, dacă Ucraina primește, în timp util, armele de care are nevoie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am mai vorbit aici, domnule Ciochinaru, despre teama cea mare a tuturor oamenilor. Văd că mergeți pe o teorie a unui război clasic, a un război care să dureze, iată, poate mai mult de un an în următoarea fază.

Ce ne facem cu amenințarea nucleară și cum să interpretăm această ieșire din Convenția nucleară a lui Putin?

Ștefan Ciochinaru: Ieșirea din Convenția nucleară este un gest gratuit. Trebuia să răspundă cu ceva la ce s-a întâmplat la Kiev. N-avea cu ce să răspundă și atunci a anunțat acest lucru. Este superflu, pentru că Rusia nu mai era activă în tratatul acesta de ani de zile.

El rămăsese doar pe hârtie, pe de o parte. Pe de altă parte, chiar rușii au spus că ieșirea din tratat nu înseamnă că nu se pot reîntoarce în tratat. Deci, au lăsat deschisă calea comunicării.

De altfel, și secretarul de stat Antony Blinken, ministrul de externe al Statelor Unite, a spus că Statele Unite sunt gata la dialog oricând pe temele nucleare, indiferent de alt context. Deci, lucrurile din punctul acesta de vedere nu cred că vor escala.

Da, ați văzut șeful diplomației chineze, asta neînsemnând ministrul de externe, pentru, în China, cel care conduce diplomația este șeful secției externe a Partidului Comunist Chinez. Ministrul de externe este doar un membru al guvernului, dar deasupra guvernului se găsește partidul. Și acest șef al Secției externe a Partidului Comunist este membru în partidul chinezesc. Deci, el este numărul unu.

Ați văzut că a fost la Moscova, toată lumea se temea de această întâlnire. Au fost niște declarații formale care au fost și niște declarații foarte interesante ale părții chineze, care arată că, în ce privește integritatea asta editorială, suveranitatea țărilor și nefolosirea armamentului nuclear, Beijingul este intratabil.

Deci lucrurile rămân neschimbate. Așa că trebuie să avem mari emoții, cel puțin până în faza finală. Iar în baza finală, dacă se operează cu atenție, cu grijă, lucrurile cred că pot fi gestionabile. În definitiv, orice am crede noi, nici ofițerii ruși nu sunt inconștienți, nu sunt nebuni, nu vor să își vadă familiile sfârtecate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Urma să vă întreb despre această ultimă întâlnire ruso-chineză. Iată, confirmă ceea ce spuneați acum ceva vreme, acum câteva luni, despre anterioara vizită importantă a președintelui Biden în China, atunci când a fost o înțelegere care a avut puterea să ne liniștească pe toți, cu privire la folosirea armelor nucleare.

Ștefan Ciochinaru: Da, fără niciun fel de îndoială. Însă, pentru că ați amintit numele lui Joe Biden, sunt aspecte absolut extraordinare în această săptămână diplomatică, despre care am vorbit la început, care au fost trecute cu vederea, care au o importanță chiar mai mare decât unele gesturi politici explicite.

De pildă, la Kiev foarte puțină lume a remarcat că președintele Biden, împreună cu președintele Zelenski, după ce au traversat un traseu simbolic, flancat de portretele celor celor căzuți pentru apărarea Ucrainei, au mers, pentru scurt timp, la Mânăstirea Sfântul Mihail. Ei bine, care este simbolul religios al mamei Rusia? Sfântul Gheorghe. Ei bine, au mers la Mânăstirea Sfântului Mihai.

Cine-i Sfântul Mihail? Sfântul Mihail e cel mai important dintre arhangheli, cel care este asemenea lui Dumnezeu, este protectorul divin în fața râului, cel care are sabia  de foc cu care luptă împotriva demonilor, împotriva forței satanice și a îngerilor căzuți, pe care, în final, îi alungă sub pământ.

Sfântul Mihail ar în grija sa balanța dreptății cu care întărește, atenție, sufletele tuturor și nimeni, dar nimeni nu-l poate învinge. A fost evident un simbol. S-a discutat foarte mult de faptul că, în acest timp, în Kiev răsunau alarmele aeriene, sirenele, în vreme ce nu existau relatări privind atacuri aeriene sau cu rachete de rusești.

Da, dar pentru că sunau armele aeriene ca trâmbițele care au făcut să cadă zidurile Ierihonului. De data asta au căzut zidurile Ierihonului rusesc. Încă o dată, cu un apel la simbolistică.

Așa cum la Varșovia, după aceea, președintele Biden va sfârși discursul său de numai 20 de minute îngenunchind alături de copii pe scenă, copiii reprezentând simbolic ce? Viitorul. Diferența de discurs. În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, folosind propoziții foarte scurte.

A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică. Propoziții scurte, dar în care fiecare propoziție era absolut memorabilă. Păi, Ronald Reagan numea imperiul sovietic un imperiu al răului.

Biden a transformat acest imperiu al răului într-un imperiu al absurdului. Uitați-vă la discursul lui Putin! Putin a construit în discursul lui o realitate alternativă. El trăiește în bula lui, într-o lume imaginară.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am revăzut cu toții stilul Ceaușescu, pe care unii dintre noi l-am prins.

Ștefan Ciochinaru: Absolut, absolut. Vă rog să mă credeți că mă uitam, eram absolut șocat. Parcă asistam la un discurs al lui Ceaușescu la Sala Palatului, în care ne vorbea de „producții record” care nu existau, ne vorbea de o viață extraordinar de bună pe care nu o aveam ș.a.m.d.

Acest om, mai bine de 60-70% din discursul lui s-a adresat publicului intern, promițându-i o viață minunată: case ieftine, pământuri gratuite, tot soiul de salarii mai mari. Adică stăteai și te uitai, nu-ți venea să creezi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Compensații pentru familiile celor omorâți pe front.

Ștefan Ciochinaru: Da, și câte și mai câte, pentru cercetători, pentru… parcă era Ceaușescu. Dădea 100 de ruble în plus. A doua zi a dat 500 de ruble, adică aproximativ șapte dolari, nu?

Fiecărui participant la marele meeting de pe stadionul Lujniki, care a durat exact cât a vorbit el. Pentru că după ce a vorbit el, că el a fugit, că era ger, a plecat și lumea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Ștefan Ciochinaru: S-a golit stadionul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că tot ați atins această latură simbolică a vizitei lui Joseph Biden la Kiev, dumneavoastră ca profesor de relații internaționale, sigur aveți o părere specială despre prima vizită a unui președinte american într-un teatru de război unde nu se aflau trupe americane, una la mână, și a doua: trebuie să amintim că a fost monitorizat și de pe spațiul aerian al României, care au vegheat de la marginea spațiul aerian românesc spre cel ucrainean.

Ștefan Ciochinaru: Da, vedeți? Haideți să rămânem în planul simbolic, comentând această întrebare a dumneavoastră. Aveam, până acum, imaginea construită cu grijă, vreme de 20 de ani, a unui Vladimir Putin, caratist, călare pe tigru, luptându-se cu ursul, macho man.

Acest macho man se ascunde în buncăre, în vreme ce bătrânul Biden a aterizat la Kiev, în mijlocul războiului, în inima țării agresate.

Bătrânelul s-a dovedit un luptător extraordinar. Omul care, ați văzut, își îndoaie genunchii când merge, de bătrânețe, dar e mai viu și mai puternic decât tigrul de hârtie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesor relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Ștefan Ciochinaru: Cu Ucraina până la capăt, a spus Joe Biden, și așa va rămâne întreaga lume liberă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc!

Ștefan Ciochinaru: O zi buna!

Valentin Naumescu: O parte bună a acestui război este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus!

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2022, 15:22

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Bun găsit! Alături de noi la „Jurnal militar” este domnul Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, președinte al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană. Bun găsit, domnule profesor.

Valentin Naumescu: Bine v-am găsit!

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Din păcate, ce se întâmplă la granițele României ridică mari semne de neliniște. Cum considerați situația internațională în această parte de Europa de mai bine de 50 de zile?

Valentin Naumescu: Traversăm un moment critic și crucial în același timp pentru ordinea europeană de securitate post Război Rece și chiar pentru reconfigurarea ordinii globale.

Pentru că Rusia lui Putin nu a atacat doar Ucraina, în opinia mea, Putin a atacat în fapt Europa, a atacat Occidentul, valorile occidentale, a atacat ordinea europeană de securitate stabilită după Războiul Rece și în felul acesta pune în pericol întregul sistem al relațiilor internaționale, dar, desigur, pune în pericol în primul rând existența statului suveran ucrainean şi a vecinătăţilor, în care se află şi Republica Moldova și România și, aş spune, flancul estic al NATO.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Există în continuare oameni și din România, dar și din alte țări care răspândesc în mediul online știrile false privitoare la Ucraina. Ce le-aţi transmite celor care mai cred în minciunile Moscovei?

Valentin Naumescu: Din păcate, întotdeauna războaiele şi invaziile au fost asociate cu campanii de dezinformare și cu o doză foarte mare de ideologie, pentru că în primul rând aceste invazii trebuie „justificate” și, sigur, vă rog să sesizaţi ghilimele de pe „explicate”, în faţa propriului public, a publicului intern.

Deci Vladimir Putin începuse cu mai multă vreme în urmă să încerce să își convingă publicul intern din Rusia, pentru că e clar, pe altcineva nici nu se pune problema, nici un om raţional din afara Rusiei, dintr-o ţară liberă, care are surse de informare corecte, nu poate să fie victima acestei campanii de dezinformare, dar, din păcate, în Rusia majoritatea rușilor îl cred, și anume că Ucraina devenise un pericol pentru securitatea Rusiei, că în Ucraina se dezvoltau facţiuni neonaziste sau chiar regimul, pe care noi îl considerăm şi este democratic și legitim ales al Ucrainei, ar fi fost nazist, agresiv şi pregătea, am văzut chiar zilele trecute această declaraţie aberantă, că ar fi pregătit un atac al Ucrainei asupra Rusiei.

Evident că așa ceva nu a existat niciodată în intenţiile Ucrainei, nici nu era realist din punct de vedere politic, militar, Ucraina are cu totul alte ambiţii, aspirații. A avut, desigur, aspiraţia de a adera la Alianţa Nord-Atlantică, la NATO, din păcate nu s-a putut atunci când era momentul optim, eu spun la summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, aceea a fost o fereastră de oportunitate strategică pentru Ucraina de a fi primită în NATO, a fost ratat acel moment.

Ulterior şansele au scăzut continuu. Apoi, sigur, există această dorinţă legitimă a Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană şi din toate informaţiile pe care le avem se pare că destul de curând îi va fi recunoscut Ucrainei statutul de ţară candidată la integrare, ceea ce va schimba foarte mult nivelul şi calitatea relaţiilor între Uniunea Europeană şi Ucraina.

Deci, în nici un caz, nimic din propaganda putinistă nu este adevărat. Singurul agresor aici este regimul Putin al Rusiei, care ţară se profilează tot mai mult ea însăşi ca un regim neonazist, agresiv, militarist, criminal. Sunt evidenţe dincolo de orice dubii că în Ucraina s-au comis şi se comit crime de război.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): De la Kremlin, tot ceea ce ţine de flacul estic al NATO este privit cu suspiciune, cu argumentul lor fals cum că sunt acţiuni ofensive, agresive.

Valentin Naumescu: Este foarte limpede: nimic, absolut nimic din ceea ce vine dinspre Moscova, dinspre Rusia nu poate fi crezut. Rusia este condusă de 22 de ani de un regim mincinos, criminal, agresiv care, iată, deşi noi, de aici, din regiunea în care ne aflăm, din flancul estic al NATO, am transmis semnale de alarmă repetate spre Vest, nu au fost întotdeauna luate în considerare, aceste semnale.

Iată, mulţi recunosc astăzi, inclusiv în Occident, că au greşit şi că toate evaluările şi îngrjiorările transmise din regiunea noastră au fost reale şi trebuiau luate în considerare mult mai devreme.

Deci propaganda rusă nu face în acest moment decât să îşi ţină captiv propriul public din Rusia, care nu poate vedea decât posturile de televiziune controlate de Kremlin, toată presa este subordonată dictaturii de la Moscova şi totul este, de la început până la sfârşit, o minciună, o înlănţuire de fake news, de propagandă, dezinformare şi multă, multă manipulare ideologică, care încearcă să-i convingă pe ruşi că acţiunea de invadare a Ucrainei este legitimă din punct de vedere istoric, moral, politic şi că Ucraina ar fi fost unrisc pentru securitatea Rusiei.

Doar ruşii cred în ceea ce le mai spune Vladimir Putin, pentru că nu au din păcate surse alternative de informare, aşa cum avem noi în ţările democratice şi libere.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): La ce ar trebui să ne aşteptăm în perioada următoare?

Valentin Naumescu: Suntem în plin război, ofensiva armatei ruse continuă în Ucraina şi toate indiciile sunt că va exista o prelungire a războiului, deci nu suntem aproape de sfârşitul războiului pentru că dictatorul Putin nu are încă acele successe, nu a obţinut nimic concret care să-l facă să oprească această agresiune şi să o prezinte pe 9 mai, aşa cum ştim că este tradiţia, Ziua Victoriei la Moscova, drept un triumf al aşa-zisei sale peraţiuni militare speciale, de aceea cred că mai degrabă în săptămânile următoare va exista o intensificare a luptelor şi a războiului în Ucraina, cu riscuri foarte mari în întreaga regiune, în special în Transnistria, în Republica Moldova, ca să ne referim la vecinătăţi. Dar, dacă este să vedem şi o parte bună, dacă se poate spune aşa ceva…

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.

Valentin Naumescu: … este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Eu am spus-o şi cu alte ocazii, o spun şi acum, acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus.

Nu am nici o îndoială că pe termen lung Ucraina va câştiga războiul, iar Rusia va ieşi perdantă, dar, din păcate, sfârşitul războiului nu este aproape, trebuie să mai avem răbdare.

Ucraina trebuie susţinută prin furnizare de armament militar greu, armament performant, pentru că urmează bătălii grele, în special în zonele de est şi de sud, pe care Putin doreşte neapărat să le cucerească, în ideea de a se prezenta, cum spuneam, pe 9 mai ca învingător. Sperăm să nu aibă ocazia să-şi declare această victorie pe 9 mai.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Sperăm cu toţii. Mulţumim pentru aceste informaţii. A fost alături de noi Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolya din Cluj-Napoca şi preşedinte al Asociaţiei Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană.

Vizită de informare în Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu”

Publicat de Gabriel Stan, 7 februarie 2022, 11:57

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): România trebuie să fie pregătită pentru acțiuni agresive inclusiv în spațiul cibernetic, a declarat, miercuri, președintele Klaus Iohannis, după ce a vizitat Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu” din Câmpia Turzii.

Potrivit președintelui, actualul context din vecinătatea noastră dovedește că alocarea unui procent de 2% din PIB pentru modernizarea Armatei a fost o decizie bună, deoarece sunt evidente tendinţele de revenire la politica de forță și de contestare a actualei ordini internaționale liberale, precum și a arhitecturii europene de securitate, construită după Războiul Rece.

Klaus Iohannis, președintele României: În aceste condiții, trebuie să fim foarte bine pregătiți pentru a contracara acțiunile agresive, inclusiv de tip hibrid, de exemplu în spațiul cibernetic. Acest context de securitate confirmă necesitatea unei prezențe mai consistente a NATO, a Statelor Unite și a altor aliați în regiunea Mării Negre, pentru a asigura o postură consolidată de descurajare și apărare, așa cum am susținut în mod repetat.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Potrivit șefului statului, România va acorda și pe mai departe o atenție sporită creșterii capacității operaționale a tuturor structurilor militare atât prin efort național, cât și în context multinațional.

Uniunea Europeană critică Rusia pentru că a impus sancţiuni politicienilor europeni

Publicat de Cristina Ion, 2 iunie 2015, 10:00 / actualizat: 17 iunie 2015, 0:47

Oficialii europeni au criticat Rusia pentru introducerea pe o listă de sancţiuni a numelor a 89 de persoane care au primit interdicţia de a pătrunde pe teritoriul rusesc.

Printre cei care au interdicţie să intre în Rusia se numără înalți lideri europeni sau responsabili din apărare din numeroase ţări europene, inclusiv din România.

Autorităţile ruse au confirmat existenţa şi transmiterea „listei negre”, nu şi conţinutul acesteia şi nu au făcut comentarii referitoare la persoanele incluse pe listă sau criteriile aplicate.

Diplomaţia europeană a calificat măsura Rusiei ca fiind total arbitrară şi nejustificată, iar surse europene precizează că dacă intenţia Moscovei este de a presa cancelariile europene să renunţe la sancţiunile impuse Rusiei, această metodă nu va avea succes.

Maja Kocijancic, purtător de cuvânt al șefului diplomației europene:

“Autoritățile ruse au declarat ca își mențin decizia fără a da explicații și fără a menționa ceva special țărilor ai căror cetațeni au primit această interdicție. Rusia a refuzat orice transparență asupra numelor celor 89 de persoane indezirabile. Nu avem nici un fel de explicații sau informații asupra legalității acestei decizii.

Considerăm că hotarârea luată este una arbitrară, fără alte explicații, justificări sau transparență.”

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, s-a declarat consternat de includerea pe listă a multor eurodeputaţi cu funcţii importante în legislativul comunitar şi a avertizat că restricţiile ruse împiedică eforturile de soluţionare paşnică a crizei din Ucraina.

Criza ucraineană a adus relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia la cel mai scăzut nivel de la sfârşitul Războiului Rece