Din cauza sarcinilor de peste zi, care în lumea contemporană ne sunt din ce în ce mai multe, ajungem ca pe unele să nu le putem acoperi și astfel apare un sentiment de neputință.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, echilibrul este rezultatul unor acte și fapte pe care fie le-ai ales tu, fie ți s-au întâmplat. Din cele pe care le-ai ales tu, poți prelungi echilibrul, însă, din ce se întâmplă, adică ce vine din afara ta spre tine, nu prea putem schimba nimic.
„Dovadă este atunci când ești într-o companie plăcută este și alegerea celuilalt să stea cu tine. Dar când ești singur și ai nevoie de echilibru pentru cele încă 12 sarcini pe care ți le-ai propus peste zi, ce faci în acest sens?
Cu mulțumiri alese pentru toți aceia care mi-au pus răbdarea la încercare și care mi-au dat suficient de mult de muncă cu mine însumi, asumându-mi să nu mă comport asemenea lor, am învățat că echilibrul este mai rar decât un diamant. Prin toți oamenii pe care cândva nu-i agream, am ajuns, nu doar să mă gândesc la ei și la limitele lor, dar să și pun umărul în viața acestora”, declară psihologul Alexandru Pleșea.
8 cauze pentru care nu avem echilibru când vrem:
Am prea multe obișnuințe vechi și prea puține noi.
Instalez gânduri ca planuri și nu realizez faptele gândurilor (tot din obișnuință).
Aștept ca viața să-mi dea altceva decât am acum și nu fac nimic pentru asta.
Mă nemulțumesc lucrurile din exterior care sunt neconforme cu ce îmi este mie bine.
Produc teamă față de ce este nou, neriscând ca sa ajung la curaj.
Pierderea bunului-simț: să mă comport cu altul cum îmi doresc să se comporte și el cu mine.
Digitalizarea în detrimentul proceselor naturii și al actelor naturale.
Resping ce vine către mine de la unii oameni dragi, pentru că eu știu mai bine.
„Echilibrul este suma pașilor pe care îi facem moment cu moment, acum și acum, în orice lucrăm, ascultăm, ajutăm sau acționăm. Devierea de la acest moment, în orice altă speculație mentală despre trecut sau viitor, care în mod automat apare din circuitul obișnuit cu care mintea s-a hrănit, este deformarea realității din fața noastră, care ne atrage pentru că nu avem disciplina, observația și controlul activității noastre psihice”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.
Încă din vremuri străvechi, oamenii au gândit, au acționat și în consecință, au avut vieți diferite. De ce există aceste deosebiri între noi? De ce unii oameni sunt mai deștepți și mai cinstiți, de ce unii au mai mult succes în afaceri și doar unii reușesc să atingă un echilibru în viață? Există ceva specific care ne diferențiază?
Astăzi, majoritatea specialiștilor care studiază natura minții umane sunt de acord că la baza dezvoltării noastre stau genele și mediul. Încă de la naștere, între cele două se creează o legătură permanentă, care va funcționa pentru toată viața. Gilbert Gottlieb (reputat neurolog) afirmă că pe măsură ce ne dezvoltăm, genele au nevoie și de mai multe informații din mediu pentru a putea funcționa așa cum trebuie.
De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăța și de a-și antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare și dezvoltare personală.
„În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente și atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieții este experiența, practica și strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îți influențează direct viața, iar în funcție de aceasta, devii sau nu așa cum îți dorești ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le prețuiești. Convingerea că abilitățile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ți le demonstrezi în permanență. Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să le dovedești din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Eugen Popa: Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă și că inteligența nu poate fi îmbunătățită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilități și talente.
În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situație – în carieră, în relații, în prietenie – se simt presate să-și confirme abilitățile, talentele, inteligența. Sunt cei care se tem că vor da greș, că ar putea să pară proști, care nu încep activități dacă nu sunt siguri că pot câștiga.
„Și acum ar putea să apară întrebarea… și ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frica de eșec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereușită spune că ești incompetent și nu poți face nimic în legătură cu asta. Frica de eșec și de ratare te va ține în loc și îți va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viață”, spune specialistul.
În opoziție, mentalitatea de creștere este credința că te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligența. Conform acestei mentalități, poți să te naști cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanțe superioare.
„Cei cu o mentalitate de creștere lucrează continuu pentru a-și îmbunătăți abilitățile, ducând la o creștere mai mare și, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăși și a crește, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creșterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viața lor. O mentalitate de creștere este „încrederea că abilitățile și înțelegerea pot fi dezvoltate.
Cei care au o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai deștepți, mai inteligenți și mai talentați prin depunerea de timp și efort. Dacă ai o mentalitate de creștere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învățare și feedback. Crezi că poți fi bun în orice, deoarece abilitățile tale se datorează în totalitate acțiunilor și eforturilor tale. Cu o mentalitate de creștere, crezi că este necesar efortul de a crește și stăpâni noi abilități. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îți dezvolți mai mult abilitățile”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.
Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învățare. Pentru oameni, greșelile sunt o parte neesențială a procesului de învățare și ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eșecurile sunt neajunsuri temporare, și de aceea perseverăm continuu depășind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creștere, primim feedback de la alții, deoarece ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilitățile noastre actuale.
Cum ne putem schimba Mentalitatea?
Înțelegând diferențele între cele două tipuri de mentalitate, vom vedea că lucrurile sunt strâns legate între ele: convingerea că însușirile noastre sunt bătute în cuie ne determină multe gânduri și fapte, la fel și aceea că însușirile noastre pot fi dezvoltate.
Iată câteva abordări generale, explicate de hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, pentru pune bazele unui mentalități de creștere:
1. Creează-ți o convingere nouă foarte puternică: o credință în tine și abilitățile tale și în capacitatea ta de schimbare pozitivă.
2. Vezi eșecul într-o altă lumină: vezi eșecul ca o oportunitate de a învăța din experiențele tale și de a aplica data viitoare ceea ce ai învățat acum.
3. Cultivă-ți conștiința de sine: lucrează pentru a deveni mai conștient de talentele, punctele tale tari și punctele tale slabe. Cere feedback de la cei care te cunosc cel mai bine și folosește-l pentru o viziune mai largă și mai cuprinzătoare despre tine.
4. Fii curios și hotărăște-te să înveți pe tot parcursul vieții: încearcă să adopți atitudinea unui copil, privind lumea în jurul tău cu uimire și mirare; pune întrebări și ascultă cu adevărat răspunsurile.
5. Fii deschis față de provocările care apar: știi că dacă vrei să realizezi ceva de valoare, te vei confrunta cu multe provocări în călătoria ta; pregătește-te pentru a face față acestor provocări și pentru a da greș uneori.
6. Fă ceea ce îți place și fă cu plăcere ceea ce faci: este mult mai ușor să ai succes atunci când ești pasionat de ceea ce faci; indiferent dacă cultivi iubirea pentru ceea ce faci deja sau te concentrezi să faci ceea ce îți place deja. Dezvoltarea pasiunii este importantă.
7. Fii tenace: este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a reuși. Trebuie să fii tenace, să depășești obstacolele și să te ridici după fiecare cădere.
8. Inspiră-te și inspiră-i de alții! Poate fi tentant să îi invidiezi pe ceilalți atunci când reușesc, mai ales dacă reușesc mai mult decât tine. Dar nu te va ajuta pe tine să reușești! Tu trebuie să devii o inspirație pentru ceilalți și să te folosești de succesul celorlalți pentru a te inspira.
Cum poate ajuta hipnoza în schimbarea mentalității?
Mentalitatea are la bază setul propriu de credințe dobândite de-a lungul vieții, adânc înrădăcinate în subconștient. Ea este cea care determină modul în care privim diferitele circumstanțe ale vieții noastre.
„Experiențele de viață pe care le avem și credințele pe care ni le-au transmis părinții / familia / profesorii determină modul în care va fi funcționa gândirea noastră. Cu cât credințele noastre sunt mai pozitive și orientate spre acceptare, asumare și dezvoltare, cu atât avem o perspectivă mai bună. În schimb, modelul de gândire negativ bazat pe frici și anxietate, ne va conduce către o perspectivă închisă, deloc flexibilă asupra vieții. Hipnoza poate interveni cu succes exact în modificarea acestor credințe negative”, explică Eugen Popa.
Subconştientul este tărâmul emoțiilor, este arhiva amintirilor, este partea minții care percepe realitatea prin intuiție. Emoțiile sunt în strânsă legătură cu crezurile, valorile noastre. Subconştientul nu judecă faptele aşa cum o face mentalul conştient, el acceptă gândurile transmise din partea conştientului fie că sunt bune sau rele. Subconştientul nu este capabil să facă selecții sau comparații, deci nu poate raționa.
„Subconştientul este în permanență sensibil la toate sugestiile, fie că ele provin direct de la mintea conștientă, fie din exteriorul subiectului în cauză. Principala funcție a subconştientului este de a ne proteja. Modul în care acesta înțelege şi învață o situație, o întâmplare, influențează reacția viitoare la o situație similară. Atât acțiunile pe care le-ai comis cât şi gândurile pe care le-ai avut în trecut te urmează inconştient producând rezultate bune sau mai puțin bune, în funcție de natura lor.
Hipnoza cunoaște limba subconștientului și știe cum să comunice direct cu acesta. Hipnoza este calea, este terapeutul subconștientului. Hipnoterapia este este cea mai cunoscută formă de (auto)terapie care lucrează la nivel subconștient, oferind un mod rapid, ușor și chiar plăcut de schimbare. Oricum schimbarea înseamnă ceva, menținerea schimbării este cu totul altceva. Hipnoza oferă rezultate pe termen lung, tocmai pentru că lucrează la nivel de crezuri și credințe”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.
