Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): În perioada 24-31 octombrie, NATO a desfășurat exercițiul Neptune Strike 2024 pe întregul continent european, de la Marea Mediterană centrală și Adriatică, până la Mările Nordului și Baltică.
În această perioadă, NATO a preluat controlul operațional al unor capacități avansate de război maritim puse la dispoziție de mai mulți aliați, printre care s-au numărat portavioane și grupuri de atac expediționare desfășurate în diverse domenii operaționale.
În total, aproximativ 20 de nave de suprafață și submarine, alături de Forțele pentru Operații Speciale și numeroase aeronave, au participat la exercițiu, fiind susținute de aproximativ 15.000 de membri ai personalului.
Printre națiunile participante la acest exercițiu NATO s-au numărat: România, Albania, Belgia, Canada, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Turcia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, demonstrând capacitatea impresionantă a aliaților de a colabora prin NATO pentru descurajare și apărare comună.
Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit pe 10 ianuarie la Bruxelles
Publicat de Gabriel Stan,
15 ianuarie 2024, 11:52 / actualizat: 15 ianuarie 2024, 13:02
Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit miercuri la Bruxelles, ca urmare a recentelor atacuri aeriene ale Federației Ruse împotriva localităților și infrastructurii ucrainene.
Întâlnirea s-a desfășurat la nivel de ambasadori ai statelor aliate și cu prezența, prin sistemul de videoconferință, a comandantului forțelor aeriene și a ministrului adjunct de interne din țara vecină.
Aliații au condamnat utilizarea de către forțele rusești a rachetelor balistice provenite din Coreea de Nord și a dronelor din Iran. În cadrul consiliului a fost reafirmat angajamentul de a consolida și mai mult apărarea Ucrainei.
Germania i-a livrat recent sisteme de apărare antiaeriană Patriot și Skynex și rachete suplimentare IRIS, iar Regatul Unit trimite aproximativ 200 de rachete.
Membrii alianței au precizat că vor continua să ofere Ucrainei asistență militară, economică și umanitară. Consiliul NATO-Ucraina a fost creat la Summit-ul NATO din iulie 2023 și servește drept forum pentru consultări comune și luare a deciziilor.
MAE informează că vor fi greve sindicale ale personalului Poliţiei de frontieră britanice (Border Force) în perioadele 23 – 26 decembrie şi 28 – 31 decembrie. Punctele de frontieră afectate sunt Aeroportul Heathrow – Terminalele 2, 3, 4 şi 5, Aeroportul Cardiff, Aeroportul Gatwick, Aeroportul Birmingham, Aeroportul Glasgow, Aeroportul Manchester, Portul Newhaven.
Persoanele care urmează să călătorească dinspre sau înspre Regatul Unit, în perioada menţionată, pot întâmpina timpi de aşteptare mai lungi la controlul la frontieră.
De asemenea, operatorii de bagaje din aeroportul londonez Heathrow din terminalele 2, 3 şi 4 vor întreprinde o grevă în perioada 29 decembrie 2022 – 1 ianuarie 2023 (ora locală 3:59).
Ca urmare, pot apărea perturbări considerabile şi întârzieri ale zborurilor pe Aeroportul Heathrow. Cele mai afectate companii aeriene pot fi Air Canada, American Airlines, Lufthansa, Swiss Air, Air Portugal, Austrian Airlines, Qantas, Egypt Air, Aer Lingus şi Finnair.
Cetăţenii români pot solicita asistenţă consulară la numerele de telefon ale Consulatului de la Londra: +44 (0)20 8741 4311; +44 (0)20 8741 3252; +44 (0)20 8741 3955; +44 (0)20 8741 3464; +44 (0)20 8741 8707; +44 (0)20 8741 6657; +44 (0)20 8741 8211; +44 (0)20 8741 2372, Consulatului de la Edinburgh: +44(0)1315249491; +44(0)1315249492, Consulatului de la Manchester: +44(0)1612360478; +44(0)1612375513; +44(0)1612369687; +44(0)1612368995, apelurile fiind redirecţionate către Centrul de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate (CCSCRS) şi preluate de către operatorii Call Center în regim de permanenţă.
De asemenea, cetăţenii români care se confruntă cu o situaţie dificilă, specială, cu un caracter de urgenţă, au la dispoziţie şi telefonul de permanenţă al Consulatului General al României la Londra: +447738716335.
Ministerul Afacerilor Externe recomandă consultarea paginilor de Internet: http://londra.mae.ro, https://edinburgh.mae.ro, https://manchester.mae.ro şi reaminteşte că românii care se deplasează în străinătate au la dispoziţie aplicaţia „Călătoreşte în siguranţă” (www.mae.ro/app_cs), care oferă informaţii şi sfaturi de călătorie, precum şi serviciul de alertă prin SMS, aferent campaniei de informare „Un SMS îţi poate salva viaţa!”.
Redistribuirea mandatelor în Parlamentul European după Brexit
Publicat de Camelia Teodosiu,
3 februarie 2020, 11:01 / actualizat: 3 martie 2020, 14:09
Distribuția locurilor în Parlament s-a modificat în urma retragerii Regatului Unit din UE.
Începând cu 1 februarie, numărul și distribuția mandatelor în Parlament se schimbă, ca urmare a retragerii regatului Unit din UE.
De la data de 1 februarie, Parlamentul European va avea 705 membri, comparativ cu 751 (numărul maxim permis de tratatele UE) dinaintea retragerii Regatului Unit, pe 31 ianuarie 2020.
Din cele 73 de mandate care au aparținut Regatului Unit, 27 au fost redistribuite altor state, în timp ce restul de 46 vor fi păstrate pentru potențiale extinderi în viitor.
În funcție de reglementările naționale, numele unor deputați au fost confirmate, în timp ce pentru alții încă se așteaptă confirmarea. Lista din prezent a deputaților este disponibilă în secțiunea dedicată de pe site-ul PE.
Distribuția locurilor: nu pierde nicio țară
Redistribuirea locurilor a garantat că nicio țară UE nu a pierdut locuri, în timp ce unele au câștigat între un loc și cinci locuri pentru a redresa subreprezentarea în urma schimbărilor demografice.
Infografic: distribuţia locurilor în Parlamentul European
Decizia a luat în considerare populația statelor membre și urmează principiul proporționalității degresive. Aceasta înseamnă că țările care sunt mai mici din punct de vedere al populației ar trebui să aibă mai puțini deputați în Parlamentul European decât țările mai mari. În același timp, deputații din țările mai mari ar trebui să reprezinte mai mulți oameni decât deputații din statele membre mai mici. În acest fel, membrii din țările mai mici au o prezență relativ mai puternică în Parlament.
Locurile în Parlamentul European în funcție de țară
Acordul pentru Brexit a fost aprobat de Parlamentul European
Publicat de Camelia Teodosiu,
30 ianuarie 2020, 12:17 / actualizat: 3 februarie 2020, 11:06
Acordul pentru Retragerea Regatului Unit a depășit penultimul obstacol înaintea intrării în vigoare
Procesul va fi finalizat printr-un vot cu majoritate calificată în Consiliu, Brexit urmând să aibă loc pe 31 ianuarie 2020
Acordul de Retragere a fost aprobat miercuri seara de către Parlamentul European cu 621 voturi pentru, 49 împotrivă și 13 abțineri.
În cadrul unei dezbateri la care au participat Nikolina Brnjac (Croația), Secretar de Stat pentru Afaceri Europene, reprezentând Președinția Consiliului, Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene și Michel Barnier, Negociatorul-șef al UE pentru Brexit, Parlamentul a evaluat stadiul actual al procesului de retragere și provocările viitoare.
Comentând importanța istorică a votului, cei mai mulți dintre vorbitori au subliniat, în numele grupurilor lor politice, faptul că retragerea Regatului Unit nu reprezintă un final de drum pentru relația UE-UK și că legăturile care unesc popoarele Europei sunt puternice și vor rămâne la fel. De asemenea, au menționat că există lecții de învățat din Brexit care ar trebui să influențeze viitorul Uniunii Europene şi au mulțumit Regatului Unit şi deputaților britanici din Parlamentul European pentru contribuția lor din perioada în care Regatul Unit a făcut parte din Uniunea Europeană.
Mulți dintre vorbitori au avertizat că negocierile privind relația viitoare dintre UE și Regatul Unit vor fi dificile, mai ales având în vedere calendarul prevăzut de Acordul de Retragere.
Parlamentul va avea un cuvânt de spus în legătură cu viitoarea relație cu Regatul Unit
Grupul de coordonare al Parlamentului European pentru Regatul Unit, condus de către David McAllister (EPP, DE), Președintele Comisiei pentru Afaceri externe(AFET), va ține legătura cu Grupul operativ pentru relațiile cu Regatul Unit (Task Force for Relations with the United Kingdom) și se va coordona cu Comisia pentru Afaceri externe și Comisia pentru Comerț international (INTA), precum și cu toate celelalte comisii care au atribuții în acest domeniu. Parlamentul va urmări îndeaproape activitatea lui Michel Barnier, negociatorul UE, și va continua să influențeze negocierile prin intermediul rezoluțiilor. Acordul final va avea nevoie de aprobarea Parlamentului European.
Citate
În urma votului istoric, David Sassoli, Președintele Parlamentului European, a declarat: ,,Sunt extrem de trist când mă gândesc că am ajuns la acest moment. Cinzeci de ani de integrare nu pot dispărea uşor. Va trebui cu toţii să muncim din greu ca să construim o nouă relație, având mereu în vedere interesele cetățenilor şi protejarea drepturilor acestora. Nu va fi simplu. Vor exista situații dificile care ne vor pune la încercare viitoarea relaţie. Ştiam acest lucru de când a început Brexit. Totuşi, sunt convins că vom putea să depăşim orice neînțelegeri şi să găsim mereu un numitor comun.”
Pașii următori
Pentru a intra în vigoare, Acordul de retragere va fi supus unui vot final (cu majoritate calificată) în Consiliu.
Perioada de tranziție care începe la 1 februarie 2020 va dura până la finalul lunii decembrie 2020. Orice acord privind viitoare relație UE-UK trebuie finalizat înainte de acest termen, pentru a putea intra în vigoare de la 1 ianuarie 2021.
Perioada de tranziție poate fi prelungită o dată cu unul sau doi ani, dar decizia trebuie luată de către Comitetul mixt UE-UK (EU-UK Joint Committee) înainte de 1 iulie.
Parlamentul European va trebui să aprobe orice acord privind relația viitoare. În cazul în care acest acord va include prevederi referitoare la competențe partajate între UE și statele membre, va fi necesară și ratificarea de către parlamentele naționale.
Context
Votul din Parlamentul European a avut loc după finalizarea procesului de ratificare în Regatul Unit și după avizul favorabil dat săptămâna trecută de Comisia pentru afaceri constituționale din PE.Partea a doua a Acordului de Retragere protejează cetățenii UE din Marea Britanie și cetățenii britanici din țările UE, precum și familiile acestora. În conformitate cu prevederile acordului, toate drepturile sociale prevăzute de legislația UE vor fi menținute, iar drepturile cetățenilor vor fi garantate pe toată durata vieții lor. De asemenea, procedurile administrative relevante trebuie să fie simple și transparente. Procesul de implementare și aplicare a acestor prevederi va fi supravegheat de către o autoritate independentă, cu puteri echivalente celor ale Comisiei Europene.
Bruxelles-ul nu încetează să fie pentru Statele Unite altceva decât o mașină de funcţionari care nu au nimic de spus în procesul de devenire a noii ordini mondiale a secolului XXI. Totul se reduce la euro. Şi Europa nu se confruntă cu cele mai bune momente ale sale.
La mijlocul anului 2010, cancelarul Angela Merkel a spus că „dacă euro se prăbușește, ideea Uniunii Europene va dispărea”. Pentru Merkel, ca și pentru alți demnitari, Europa este un concept economic departe de postulatele așa-numitelor „părinţi ai Europei”, al căror proiect a susținut ideea unei comunități supranaționale fără diviziuni sau lupte sângeroase. Pentru asta, a fost necesar să se mențină principiile solide de solidaritate, libertate și înțelegere între diferitele popoare care au format-o, care doreau să o realizeze cu ajutorul fondurilor structurale pentru a ajuta țările cu probleme.
Deși Churchill a fost primul care a vorbit despre Statele Unite ale Europei, Schuman a promovat viziunea unei Europe unite politic, dar bazată pe responsabilitatea membrilor săi și creând un spațiu de solidaritate comună numit „sufletul Europei”. O idee mai avansată decât acordurile simple bazate pe o economie comună. În realitate, cu dificultățile sale, s-a sugerat revenirea la rădăcinile civilizației iudeo-creștine care sunt ascunse în realitatea europeană.
Totuși, astăzi, totul se reduce la euro. Iar Europa nu trăiește cele mai bune momente ale sale. Departe de a fi esențială în conflictul global care este organizat de Statele Unite și China, UE nu are nimic de spus şi cu nimic de contribuit. Chiar și noua administrație americană, împreună cu președintele ei, ignoră rolul Uniunii Europene și se prezintă la Londra pentru a susţine Brexitul. Bruxelles-ul nu încetează să fie pentru Statele Unite altceva decât o mașină de funcţionari care nu au nimic de spus în procesul de devenire a noii ordini mondiale a secolului XXI, al cărei scenariu, pe lângă faptul că va fi globală, se va manifesta cu toată cruzimea sa în Oceanul Indian și în Pacific; adică între Asia de Sud-Est și geopolitica permanentului „arc de criză” al Orientului Mijlociu, cu Iranul și Rusia ocupând spațiile pe care pot sau le vor putea permite.
O nouă criză vine asupra euro din zona Italiei, al cărei guvern ignoră recomandările sau „cererile” care vin de la Comisia Europeană pentru a-și echilibra conturile publice. O situație care vorbeşte despre validitatea precară a acordurilor de la Maastricht. Crede cineva că Comisia ar impune sancțiuni Italiei pentru neîndeplinirea postulatelor sale? Dacă da, ar trebui să facă același lucru și cu Franța, pentru a da un exemplu. Și dacă, în cele din urmă, se va decide impunerea de sancțiuni, crede cineva că Italia şi le va asuma? Provocarea dintre Comisie și principalele țări europene, în acest caz Italia, este lansată. Totuşi, Banca Centrală Europeană (BCE), care acționează în afara Comisiei, ar putea lua alte decizii, cum ar fi lansarea unui program de achiziții al Trezoreriei italiene, deși acestea ar trebui aprobate în cadrul Mecanismului European de Stabilitate (MES). O situație care ar putea deschide o confruntare între Germania și Franța împotriva Italiei. În orice caz, fie că un astfel de ajutor ar fi fost aprobat sau respins, Uniunea Europeană și euro ar intra într-o criză gravă. De aici şi vocile din Italia care, ca o amenințare, cer revenirea la liră și ieşirea din moneda unică. O criză latentă de mare amploare care, aparent, nu preocupă pe nimeni şi nici Spania.
Se pare că Europa este configurată altfel decât am văzut în ultimele decenii. Cu solidaritatea pierdută, fără „seva” despre care vorbea Schuman, apare posibilitatea reală ca țările de bază (Germania și Olanda, în special) să o apuce într-o altă direcție, lăsând riveranele la Marea Mediterană să meargă pe drumul lor. O Europă, nu cu două viteze, ci, poate, cu trei sau patru. Cu Regatul Unit în afara proiectului european, alături de Statele Unite sau, probabil, de China, cu germanii și olandezii obosiți să îi susțină pe cei care trăiesc în sud, iar cu Estul mai aproape de germani decât de noi, apare îndoiala rezonabilă că Europa, încetul cu încetul, se separă de ceea ce era un proiect comun. În acest caz, moneda euro ar fi redusă pentru a reveni la o uniune pierdută. O situație care ar putea duce la realitatea uimitoare de a vedea apărând din nou guldenul olandez, marca germană sau lira italiană, ca şi lira sterlină, configurând un nou spațiu monetar fără atașamentul față de o Europă unită dincolo de un comerț intern care ar slăbi țările cele mai îndatorate. Și aici, în acest nou scenariu, vor apărea toate slăbiciunile Spaniei, care ar intra într-o criză fără precedent, iar colapsul economic ar duce la prăbușirea ei ca țară. Sperăm că toate acestea nu se vor întâmpla, deși la orizont se pare că se zăreşte un stol lebede negre…
Valéry Giscard d’Estaing despre alegerile europene şi interminabilul Brexit
Foto: Former French President Valery Giscard d'Estaing (Photo by TOBIAS SCHWARZ / AFP)
Publicat de Camelia Teodosiu,
8 aprilie 2019, 10:32 / actualizat: 16 aprilie 2019, 16:49
În coloanele ziarului “Le Parisien”, fostul șef de stat estimează că alegerile nu sunt destinate să “rezolve un anumit număr de probleme”
Deși intervențiile sale sunt din ce în ce mai rare, când este vorba de Europa, Valéry Giscard d’Estaing nu ezită să ia cuvântul. La 93 de ani, fostul președinte al Republicii, militant istoric pentru o Europa puternică, acordă un lung interviu ziarului “Le Parisien” înaintea alegerilor europene. Înainte de a vorbi despre negocierile furtunoase legate de Brexit sau criza vestelor galbene, pentru fostul președinte se pune problema înainte de toate să clarifice natura scrutinului din 26 mai. Căci după părerea lui, opinia publică se înșală. “Media descriu alegerile europene ca pe un eveniment politic de natură să rezolve un anumit număr de probleme. Din păcate, nu este cazul, explică el. Dacă se promit mari schimbări pe care Parlamentul European nu are puterea să le facă, va exista o decepție. Ne imaginăm că alegerea Parlamentului European este un act politic fondator, în vreme ce este vorba de un organism a cărui singură putere este de a fi asociat la procesul legislativ european și să exercite un control politic”.
Atmosfera foarte politizată întreținută de aproape toată lumea, în frunte cu partidele și candidații în jurul scrutinului, nu i se pare că merge în direcția corectă: “Aceste alegeri produc o agitație inutilă! Trebuie să fim limpezi: nu este vorba nici de un referendum, nici de o alegere constituantă. Sper că se va reveni la lucruri mai normale; dacă nu, vor exista decepții”.
”Europa trebuie să fie continentul păcii”
Cel care acceptă că “cea mai mare miză colectivă astăzi este venirea unei populații străine în Europa, cu migrația venind de pe continentul african și din Orientul Mijlociu” și insistă pe întărirea necesară a frontierelor spațiului Schengen, revendică, așa cum a făcut întotdeauna, o Europa confederală puternică, în special în termeni de fiscalitate. “Până la urmă, insistă el, “impozitele de stat ar trebui să fie aceleași în toate țările membre și ar trebui un calendar pentru a ajunge la acest rezultat. Ar fi urmarea logică a traiectoriei deschise de succesul monedei comune”, unul din apărătorii fervenți ai căreia a fost Valéry Giscard d’Estaing.
Nu se pune problema unei armate comune a Uniunii Europene, cum intenționează Emmanuel Macron. “Europa trebuie să fie un continent al păcii”, anunță Valéry Giscard d’Estaing. “Ea a fost, din păcate, continental războiului în precedentele două secole. Este o eroare să vrei să faci din ea astăzi continentul unui alt război. Trebuie să evităm să-i dăm Europei o siluetă războinică. Dacă vorbim despre război, ajungem inevitabil să vorbim despre război nuclear. Or, în confederația europeană, după plecarea Marii Britanii, Franța va fi singura țară care să posede armament nuclear și nu este dispusă să-l împartă. Ideea unei armate europene, de tip clasic, nu este realistă”. Dacă susține candidatura Germaniei în Consiliul de Securitate al ONU, nu se pune problema să împartă locul Franței transformându-l în loc european.
”Articolul 50, eu l-am redactat”
Întrebat, ca fiecare intervievat de aproape șase luni, despre criza Vestelor galbene, fostul președinte al Republicii relativizează lucrurile. În opinia lui, e o criză internă care “arată o insatisfacție, care există, care nu trebuie tratată cu dispreț”. El continuă: “Vestele galbene au sentimentul că sunt victime ale unei nedreptăți individuale pe care ar vrea s-o vadă corectată. Acest lucru nu se poate face decât în cadrul unei remanieri foarte largi a cheltuielii publice”.
Cât despre interminabila ieșire a Regatului Unit din Uniunea Europeană, Giscard este departe de a fi surprins. “Englezii n-au făcut niciodată parte cu adevărat din Europa”, relativizează el. “Ei vor să trăiască independent de UE, totdeauna a fost așa”. “De altfel, articolul 50 eu l-am redactat”, continuă el referindu-se la articolul care permite unei țări să iasă din UE. “Pentru că la vremea aceea, la începutul anilor 2000, a fost o campanie a presei americane care spunea că UE este o închisoare: poți să intri în ea, dar nu poți ieși. Mi-am spus că trebuie, într-adevăr, să prevedem o posibilitate de ieșire în condiții legale, diplomatice. De unde articolul 50 pe care l-am redactat cu mâna mea”.
Mâine, 12 martie, Theresa May va supune votului deputaților britanici acordul de retragere a Regatului Unit din UE, un acord negociat îndelung, destinat să organizeze o ieșire ordonată, şi care a fost inițial încheiat în noiembrie, dar a fost respins – în mod covârșitor – de Camera Comunelor, în ianuarie.
Vineri, 8 martie, premierul britanic a cerut ajutorul partenerilor săi europeni, cu privire la Brexit, astfel încât acordul de ieşire să poată fi adoptat de Parlamentul englez şi, în acelaşi timp, i-a avertizat pe deputații britanici împotriva tentaţiei de a respinge acordul: „Susțineți acest acord și Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană. Respingeţi-l și nimeni nu știe ce se va întâmpla”, a spus ea.
La rândul său, şeful diplomaţiei britanice, Jeremy Hunt, a avertizat că generațiile viitoare vor judeca aspru efectele unui Brexit fără acord: „Este un moment de schimbare în relațiile dintre Marea Britanie și UE și istoria va judeca foarte dur ambele părți dacă vom greși”, a declarat el, vineri dimineață, pe undele postului de radio al BBC, Radio 4. „Vrem să rămânem cei mai buni prieteni ai UE. Aceasta înseamnă adoptarea acestui acord într-un mod care să nu ne otrăvească relațiile pe parcursul multor ani viitori”, a insistat el.
Britanicii încearcă să obţină asigurări cu privire la „plasa de siguranță” irlandeză. Acest dispozitiv de ultimă instanță a fost conceput pentru a evita revenirea la o frontieră fizică între Republica Irlanda, membră a UE, și Irlanda de Nord, una dintre cele patru națiuni constituente ale Regatului Unit. Dar europenii exclud renegocierea acordului de divorț, așa cum a reamintit, joi, ministrul francez al Afacerilor europene, Nathalie Loiseau, aflată în vizită în capitala britanică. Acest acord este „cel mai bun și singurul posibil” și „nici nu se pune problema redeschiderii sau renegocierii lui”, a declarat ea. „Să nu mai facem o fixaţie cu privire la condițiile separării noastre, să lucrăm la […] relația viitoare”, a adăugat d-na Loiseau. De asemenea, ea a reamintit că UE este dispusă să „gândească” la nişte „clarificări”, dar așteaptă și „propuneri” din partea Londrei.
Dacă deputații britanici vor respinge, marți, acordul de retragere, Theresa May îi va întreba a doua zi dacă doresc să părăsească UE fără acord. Dacă ei vor respinge un „no deal”, atunci, joi, ea va supune votului lor o propunere pentru o amânare „limitată” a Brexitului, programat pe 29 martie.
Brexitul a fost oficial declarat, în 2016, după validarea alegerii celor care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din UE (52%).
Chiar dacă acea campani pro-Brexit s-a bazat manipulări, minciuni şi mesaje populiste legate de semnificaţia lui, rezultatul final al referendumului a declanşat, la nivelul Parlamentului European, implementarea tuturor proceselor şi procedurilor de excludere a unuia dintre cei mai puternici membri ai Uniunii – Regatul Unit.
Membrii parlamentului londonez nu se pot pune de acord asupra unui plan anume, iar moţiunea respinsă de 303 deputați prevedea ca Theresa May să renegocieze acordul de ieșire, cu Bruxelles-ul.
În încercarea de a face faţă acestor presiuni şi de a-şi salva viitorul politic, prim-ministrul britanic, Theresa May, va vorbi “în zilele următoare” cu liderii fiecărui stat membru al UE și a adresat o scrisoare parlamentarilor conservatori pentru a-i chema la unitate în privința Brexit.
Potrivit cabinetului Theresei May, Secretarul pentru Brexit, Steve Barclay, urmează să se întâlnească azi (n.r. 18 februarie 2019) cu negociatorul UE, Michel Barnier, pentru a discuta despre propunerile făcute de un nou “grup de lucru” format din juriști britanici care caută alternative la acordul “backstop” în Irlanda (menținerea unei „plase de siguranță” cu privire la chestiunea frontierei irlandeze).
Clasicele scenarii Brexit, configurate până acum, au şi opţiuni extinse, desprinse parcă din ofertele comerciale.
Să reamintim cele trei variante principale subliniate şi de publicaţia The New York Times:
Opţiunea 1 este cunoscută drept „Brexit dur”: Marea Britanie părăseşte pur şi simplu zona comercială a Uniunii Europene fără vreun acord negociat care să cuprindă beneficiile şi restricţiile care decurgeau din apartenenţa la Europa. Dacă parlamentul nu mai face nimic de acum şi până pe 29 martie, intervine „Brexitul dur”.
Opţiunea 2 este una de mijloc şi este cea pentru care a pledat premierul Theresa May. Marea Britanie părăseşte zona comercială printr-un acord negociat.
În sfârşit, Opţiunea 3 – care pe vremuri părea de neimaginat – este aceea de a organiza o a doua votare, prin care Brexitul să fie repus în discuţie.
În afara celor trei scenarii au apărut încă două, cu puţine şanse reale şi anume:
Un aşa zis „nou acord” Brexit pe care Theresa May l-a promis Parlamentului înainte de sfârșitul lunii februarie. Însă, laburiştii din opoziţie acuză premierul că trage de timp pentru a prezenta Parlamentului, în ultima clipă, un plan de ieșire din UE, urmând ca acesta să-l aprobe pentru a evita un Brexit fără acord.
O altă variantă, pentru care pledează şi Zoe Williams, de la „The Guardian”, ar fi acceptarea acordului negociat şi organizarea rapidă a unui nou referendum pentru reintrarea Marii Britanii în UE – Br(re)enter. Acest al doilea referendum ar urma să aibă loc săptămânile următoare, iar alegătorii vor trebui să aleagă între Brexitul dnei May şi rămânerea în Europa, , scenariu puţin probabil, ţinând cont de complexitatea acţiunii.
Acordul „rămâne cea mai bună modalitate de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE”, a declarat marţi, 29 ianuarie, purtătorul de cuvânt al lui Donald Tusk.
Aceasta este avertismentul adresat Regatului Unit: acordul de ieşire, convenit între Londra şi Bruxelles, nu este „renegociabil”, a afirmat marţi, 29 ianuarie, un purtător de cuvânt al preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk. „Acordul de retragere este şi rămâne cel mai bun mod de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE. Sistemul de oprire („backstop”- reinstaurarea unei frontiere fizice între Republica Irlanda şi provincia britanică Irlanda de Nord) face parte din acordul de retragere, iar acordul nu este deschis renegocierii. Concluziile summitului european din decembrie sunt foarte clare în acest sens”, a declarat purtătorul de cuvânt.
Purtătorul de cuvânt a precizat că dl Tusk a vorbit cu şefii de stat sau de guvern din statele membre ale UE după ce premierul britanic Theresa May a cerut amendarea acordului. Şi a făcut acest lucru după ce deputaţii de la Londra au votat un amendament care solicită modificarea acordului Brexit, în special a prevederii pentru Irlanda. Preşedintele francez Emmanuel Macron a fost primul care a susţinut că acordul de retragere este „cel mai bun posibil” şi nu este „renegociabil”.
„Continuăm să cerem guvernului britanic să-şi clarifice cât mai curând posibil intenţiile cu privire la următorii paşi”, a declarat purtătorul de cuvânt al lui Donald Tusk. „Dacă poziţiile Regatului Unit pentru viitorul parteneriat vor evolua, UE ar fi gata să-şi reconsidere oferta şi să adapteze conţinutul şi nivelul acestuia ambiţiei ilustrate în declaraţia politică, respectând în acelaşi timp principiile stabilite”, a anunţat el. După care a mai avertizat: „Dacă Marea Britanie cere o extindere motivată, cei 27 de membri ai UE vor fi dispuşi să o examineze şi să ia o decizie unanimă. Cele 27 de state membre ale UE vor adopta decizia luând în considerare motivele şi durata unei posibile extinderi, precum şi necesitatea de a se asigura buna funcţionare a instituţiilor UE”.
Marea Britanie va trebui să părăsească UE pe 29 martie 2019. După votul negativ din Westminster, marți, 15 ianuarie, blocajul actual dă naştere la tot felul de scenarii.
Modelul norvegian care ar reprezenta un „Brexit blând” permite Regatului Unit să părăsească UE, rămânând în continuare pe piața unică şi să aplice majoritatea regulilor europene, fără însă a participa la ele. Dar, deocamdată, nici prim-ministrul Theresa May și nici Jeremy Corbyn (liderul Partidului Laburist) nu sunt pregătiți să accepte libera circulație a cetățenilor europeni, care se aplică în Norvegia.
Organizarea unui nou referendum ar dura 9-11 luni, fiind o opţiune ulterioară la care se poate recurge doar dacă nu există nicio modalitate de a conveni asupra unei ieșiri și totul este blocat, ceea ce presupune alte urmări cu impact negativ pentru societatea britanică.
Dintr-un interviu acordat de Tony Blair (unul dintre foştii premieri britanici) publicaţiei spaniole EL PAIS, aflăm şi părerea acestuia despre opțiunea unui Brexit „dur”, fără acord.
Tony Blair: „Este clar că Parlamentul nu va susține o ieșire atât de curajoasă, pentru consecințele economice pe care le-ar avea aceasta. De aceea, cred că este important ca liderii europeni să nu se mai concentreze asupra pericolelor unui Brexit fără acord. Nu se va întâmpla. Nu am obosit să repet acest lucru. Există o majoritate parlamentară uriașă împotriva acestei opțiuni. În cazul în care guvernul ar încerca aşa ceva, ar fi mai multe demisii în mijlocul său. Șansele ca ceva de genul acesta să se întâmple nu sunt sunt nici 10%, iar dacă s-ar întâmpla, ar fi din cauza unui accident ciudat.”
Aşa cum subliniază JORNAL ECONÓMICO (Portugalia), „Brexit-ul s-a transformat, pentru regatul Unit, într-o adevărată capcană de șoareci. Referendumul în care a fost luată decizia de ieșire, a cărui legitimitate democratică este incontestabilă, a rezultat dintr-o campanie foarte marcată de teme emoționale, prin potențarea unor temeri, pe care o analiză calmă a dovedit a fi complet nefondate.
La aceasta s-a adăugat obsesia veche de a redobândi „suveranitatea” și a nu mai fi „la ordinele Bruxelles-ului” (ca și cum miniștrii britanici nu ar fi votat şi ei legislația care este produsă acolo)”.
Comisia Europeană a făcut publice o serie de măsuri care vor trebui luate dacă scenariul lipsei de acord devine „probabil”.
Perspectiva Regatului Unit de a ieși uscat din Uniunea Europeană (UE) îngrijorează Vechiul continent. Ultimul exemplu: Comisia Europeană a lansat marți, 13 noiembrie, o listă a măsurilor urgente care trebuie luate dacă scenariul lipsei unui acord asupra plecării Marii Britanii din UE devine „probabil”. Textul „stabilește un număr limitat de acțiuni urgente care urmează să fie puse în aplicare în cazul în care devine probabil că Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană fără un acord”, a explicat vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, în timpul unei întâlniri cu presa la Strasbourg. Această pregătire este necesară, a afirmat el, chiar dacă finalizarea unui acord rămâne „opțiunea noastră preferată”. „Retragerea Marii Britanii va cauza perturbări, indiferent dacă există sau nu un acord și suntem cu toții obligați să „provocăm cât mai puține daune posibil”, a adăugat Timmermans.
La mai puțin de cinci luni înainte de data stabilită pentru Brexit – 29 martie 2019 – negocierile încă se confruntă cu problema irlandeză pentru a evita restabilirea unei frontiere fizice între Irlanda și provincia britanică a Irlandei de Nord. Dar timpul se scurge deoarece termenele stabilite de negociatori pentru a lăsa timp pentru ratificarea unui acord se apropie de final. De asemenea, executivul UE propune să nu li se impună vize cetățenilor britanici care planifică o scurtă ședere în Uniune, sub rezerva reciprocității pentru resortisanții UE care călătoresc în Regatul Unit.
La modul general, Comisia a identificat șase domenii în care ar fi necesare măsuri de urgență în absența unui acord pentru a evita încetarea bruscă a schimburilor comerciale între continent și Regatul Unit: rezidența și vizele pentru cetățeni, servicii financiare, transportul aerian, vămile și normele sanitare și fitosanitare, transferul datelor cu caracter personal și politica în domeniul climei. Aceste măsuri trebuie luate unilateral doar în caz de necesitate și vor fi limitate, a precizat Comisia.
O monedă specială Brexit va fi emisă în primăvara anului 2019 pentru a marca ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, a anunțat luni Ministerul de Finanțe britanic.
„Monetăria Regală va crea o nouă monedă comemorativă pentru Brexit”, a afirmat ministerul într-un comunicat, confirmând o informație din tabloidul „The Sun”, cu ocazia prezentării bugetului pentru anul 2019.
Această piesă, cu o valoare nominală de 50 de pence, va fi împodobită cu mesajul „Peace, Prosperity and Friendship with all nations” („Pace, prosperitate și prietenie cu toate națiunile”), potrivit designului dezvăluit de contul Twitter al Trezoreriei. Moneda va include și data de 29 martie 2019, ziua ieşirii ţării din Uniunea Europeană.
Nu este prima dată când va fi creată o monedă comemorativă, a declarat ministerul, menționând operațiuni similare pentru Jocurile Olimpice din 2012, intrarea țării în Comunitatea Economică Europeană (strămoșul UE) sau pentru centenarul Primului Război Mondial.
Acest anunț vine într-un moment în care trenează negocierile dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană, iar ipoteza unei ieșiri fără acord este tot mai evocată.
În timp ce cele două părți au convenit asupra majorității punctelor, modul de evitare a revenirii unei frontiere dure între Republica Irlanda și provincia britanică a Irlandei de Nord rămâne principalul punct de dezacord.
Prim-ministrul britanic, Theresa May, a anunţat marţi (n.r. 02 octombrie 2018) noile reguli în materie de imigraţie în Regatul Unit, reguli ce vor intra în vigoare după Brexit şi vor da prioritate muncitorilor calificaţi suprimând libera circulaţie a cetăţenilor europeni. „Va fi un sistem bazat pe competenţele muncitorilor şi nu pe originea lor”, a explicat ea.
„Acest nou sistem va permite să se reducă imigraţia persoanelor slab calificate, a adăugat şefa guvernului. Va pune Regatul Unit pe calea unei imigraţii reduse la niveluri viabile, aşa cum am promis”.
Theresa May se angajase, în programul prezentat pentru alegerile legislative din iunie 2017, să reducă migraţia la mai puţin de 100.000 de persoane pe an, faţă de 273.000 în 2016. Lidera britanică ar trebui să detalieze acest nou sistem într-un discurs pe care îl va rosti miercuri la congresul Partidului conservator, la Birmingham (centrul Angliei).
Negocierile intră în faza finală, dar opţiunile rămân în continuare dificile
Ședința de săptămâna aceasta din Salzburg a liderilor UE a oferit un mic test de claritate. Deși Brexitul este adesea văzută ca fiind cea mai presantă problemă cu care se confruntă blocul, plecarea iminentă a Regatului Unit a fost departe de a fi cea mai importantă prioritate a celor 27 din UE – imigrația și terorismul au dominat. Dar pentru prim-ministrul britanic Theresa May, a fost punctul în care negocierile de ieșire au intrat într-o dramatică fază finală. Au fost dezvăluite dificile opţiuni legate de viitorul Marii Britanii.
În timpul verii, doamna May a pledat pentru nişte propuneri care ar face ca Brexitul să fie mai puţin dificil şi care să mențină Regatul Unit pe orbita UE. Speranțele sale pentru un compromis, conceput în mare măsură pe hârtie pe fondul disensiunilor dintre conservatori, au primit o grea lovitură din partea lui Donald Tusk, președintele Consiliului European. El a declarat fără înconjur că propunerile „nu vor funcționa” și că așa-numitul plan de la Chequers (reşedinţa oficială de vară a premierilor britanici, n. red.) ar submina piaţa unică. Prin urmare, în eventualitatea unui acord, propunerile britanice ar trebui „refăcute și negociate în continuare”.
Tonurile sumbre de la Salzburg au surprins-o pe doamna May. Dar momentele de tensiune făcuseră mereu parte din scenariu. Un conflict între UE și Regatul Unit era inevitabil şi nu va fi ultima oară când perspectiva unei înțelegeri pe tema Brexitului va părea neclară. Dar limbajul dur al lui Tusk și al altor lideri (în special al președintelui francez Emmanuel Macron) va spori presiunile asupra doamnei May în privinţa schimbării tacticii – o perspectivă incomodă, având în vedere că mai sunt doar două săptămâni până la conferinţa partidului. Conservatorii radicali pledează pentru o poziţie mai dură şi este greu de văzut cum ar putea ca asta să facă acordul mai posibil. Cu toate acestea, un Brexit fără asperităţi – menit să protejeze relațiile comerciale și diplomatice – continuă să rămână în interesul tuturor. Cu 80% din acord finalizat, grava problemă rămasă este granița irlandeză. Propunerile UE pentru o soluție „statică” riscă să rupă Regatul Unit şi să creeze zone vamale diferite pentru Marea Britanie și Irlanda de Nord. Liderii UE trebuie să recunoască faptul că, pentru orice lider britanic, acest lucru e inacceptabil.
Problema irlandeză implică o alta mai amplă. Pe parcursul discuţiilor cu privire la Brexit, politicii britanice i s-a acordat o prea mare atenție – în special graţie disputelor provocate de conservatori. Dar și alte țări europene se confruntă cu mari probleme politice. Forțele populiste sunt în ascensiune din Italia până în Suedia, și mai departe spre est, în Polonia. Punctul comun este revolta împotriva Bruxelles-ului. Liderii din UE-27 nu intenţionează să pedepsească Regatul Unit, dar ei nu pot accepta un acord care oferă avantaje celor care pleacă. În consecinţă, UE trebuie să susţină respectarea „literei cărţii” şi privilegiile calităţii de membru.
În cazul unui acord, el va avea de trecut un ultim examen în Camera Comunelor. Între parlamentari, nu există o majoritate în privinţa unui Brexit dur sau a lipsei unui acord. S-ar putea ca prin parlament să existe o cale spre un Brexit mai uşor. Dar e greu de făcut calcule. În cel mai bun caz, dna May poate spera deocamdată să asigure un „Brexit simplu”, în care singurii termeni juridici să fie cei legaţi de retragerea Regatului Unit. Detaliile relației viitoare, de importanţă crucială, ar urma să rămână ambigue şi îngrijorător de neclare.
Asta ar putea face ca acordul să fie aprobat în Camera Comunelor. Dar ar fi cu totul nesatisfăcător. Chestiunile vitale, legate de viitorul naţiunii, vor intra într-o perioadă de tranziție: mai exact, obstacolul cel mai mare se mută din martie 2019 în decembrie 2020. Asta înseamnă o şi mai mare incertitudine pentru afaceri și cetățeni. Pe măsură ce discuțiile se apropie de sfârşit, e tot mai evident că rezultatul nu va fi unul bun. Trebuie să se acorde însă atenție limitării daunelor pentru a preveni o haotică depresie care n-ar fi de folos nimănui. (Editorial)
Boris Johnson a lansat luni o nouă ofensivă contra şefei guvernului britanic, Theresa May, în plin zvon despre voinţa lui de a o răsturna pentru a prelua conducerea Partidului Conservator divizat cu 200 de zile înainte de Brexit.
Fostul ministru al afacerilor externe, partizan al unei rupturi nete de Uniunea Europeană, a îndemnat-o pe dna May să se angajeze să nu crească impozitele, pentru a permite economiei britanice să se relanseze după ieşirea din Uniunea Europeană, invitând-o să urmeze exemplul lui Donald Trump.
„A venit momentul pentru acest guvern conservator să arate cum un Regat Unit post-Brexit se va traduce printr-o economie fericită şi dinamică”, scrie el în cronica sa săptămânală în Daily Telegraph.
Afirmaţii care „nu vor frâna zvonul conform căruia el se pregăteşte să preia conducerea Partidului Conservator”, analizează cotidianul.
Duminică, dl Johnson a criticat-o deja pe dna May, comparându-i proiectul pentru Brexit, „planul Chequers”, cu o „centură cu explozibil” legată Regatului Unit.
Afirmaţii care au şocat, inclusiv în cadrul Partidului Conservator, secretarul de stat pentru afaceri externe, Alan Duncan, estimând că ele constituie „unul din momentele cele mai dezolante din politica modernă britanică”.
Cât despre planul Chequers, „este singurul plan prezentat care va răspunde voinţei britanicilor evitând în acelaşi timp instaurarea unei frontiere dure cu Irlanda de Nord”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
Atacurile virulente ale lui Boris Johnson contra dnei May sunt interpretate de unii din detractorii săi ca o tentativă de a deturna atenţia dată de presa britanică divorţului său din cauza unor presupuse infidelităţi.
Dar pentru aliaţii ei, aceste dezvăluiri care se aflau luni pe prima pagină a cotidienelor ţării, ar fi opera echipei Theresei May pentru a-l discredita cu mai puţin de trei săptămâni înaintea unei conferinţe a Partidului conservator care se anunţă furtunoasă.
Dl Johnson a trântit în iulie uşa guvernului pentru a-şi arătra dezacordul cu planul Chequers care prevede menţinerea unei relaţii comerciale strânse între Regatul Unit şi UE după Brexit.
Londra este dispusă să se alinieze temporar la anumite reguli ale UE, în special în domeniul medicamentelor, pentru a asigura fluiditatea schimburilor în cazul „improbabil” al unei absenţe a unui acord privind Brexit, a afirmat joi ministrul britanic pentru Brexit, Dominic Raab.
Guvernul britanic publică primele 25 de note tehnice, dintr-un total de circa 80, care arată calea de urmat de către cetăţeni şi de către mediile de afaceri în cazul lipsei unui acord cu UE pentru organizarea divorţului programat pe 29 martie 2019.
„Scopul nostru prim este să facilităm continuitatea şi buna desfăşurare a afacerilor, transporturilor, infrastructurii, cercetării, programelor de ajutor şi fluxului de finanţare”, urmează să spună dl Raab într-un discurs pe care îl va rosti cu ocazia acestei publicări şi din care au fost prezentate extrase furnizate de serviciile sale.
„O cât mai mare continuitate posibil pe termen scurt”
„În anumite cazuri, asta înseamnă să luăm măsuri unilaterale pentru a menţine o cât mai mare continuitate posibil pe termen scurt, în caz de lipsă a unui acord – chiar dacă UE n-o face de partea ei”, a adăugat el.
Întrebat la BBC Radio 4, el a dat un exemplu de aliniere temporară la UE în domeniul medicamentelor. „Să recunoaştem testele pe loturile de medicamente produse în cadrul UE ne permite să asigurăm aprovizionarea Regatului Unit, şi pot exista alte domenii în care putem adopta această abordare”, a explicat el.
„Stocuri de siguranţă de trei luni”
Regatul Unit dispune deja de stocuri de siguranţă de trei luni „pentru 200 de medicamente” pentru a face faţă eventualelor perturbări în aprovizionare, a subliniat el, precizând că lucrează cu industria farmaceutică pentru a constitui stocuri suplimentare pe „şase săptămâni” pentru a se pregăti pentru „scenariul cel mai nefavorabil”.
Dominic Raab a apreciat totuşi lipsa unui acord drept „improbabilă”: „Rămân încrezător în faptul că un acord bun este la îndemâna noastră”, a estimat el la BBC.
„Desigur, deşi putem să adoptăm această abordare (de măsuri unilaterale, n. red.) pe termen scurt, vom fi în afara UE şi liberi să ne diferenţiem când vom fi pregătiţi, cu propriile noastre condiţii, în interesul naţional al Regatului Unit şi când va fi momentul potrivit pentru poporul britanic”, va spune el în discurs.
Londra şi Bruxelles-ul trebuie să ajungă la un acord până la summitul european din octombrie pentru a putea organiza retragerea britanică din UE, dar negocierile trenează provocând teama că nu va exista un acord.
Comisia Europeană va lansa o consultare publică despre viitorul UE
Publicat de Camelia Teodosiu,
9 mai 2018, 12:19 / actualizat: 9 mai 2018, 17:02
Comisia Europeană (CE) a anunțat astăzi că va lansa o consultare publică prin care cetățenii să contribuie la dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene (UE), după abandonarea blocului UE de către Regatul Unit și în vederea alegerilor pentru Parlamentul European din mai 2019. Cele 12 întrebări vor fi disponibile pe Internet pe 9 mai, cu ocazia Zilei Europei, iar CE le va înainta Comitetului cetățenilor, format din 80 de cetățeni din cele 27 de state membre, care vor rămâne în UE după „Brexit”. Consultarea se va desfășura în paralel cu alte 500 de evenimente care vor avea loc în următoarele 12 luni și vor extinde rolul Cărții albe a CE privind viitorul Europei publicat în martie 2017 și al cărui obiectiv este de a oferi cetățenilor „oportunitatea de a contribui la modelarea UE”.
Pe lângă activitatea desfășurată de CE, în statele membre se organizează consultări cu cetățenii, în urma unei inițiative lansate de președintele francez Emmanuel Macron, care a primit sprijinul guvernelor europene. Comisia va informa statele membre cu privire la rezultatele primelor șase luni de consultare, la Consiliul European din decembrie, și va prezenta un raport final la summit-ul pe care îl vor ține șefii de stat și de guvern ai UE la Sibiu, în mai 2019.
Numărul de britanici care au devenit cetățeni ai unui alt stat membru al UE s-a dublat în 2016, anul referendumului din Regatul Unit care a decis ieșirea acestei țări din Uniune.
În 2016, numărul resortisanților din Regatul Unit care au devenit cetățeni ai unui alt stat membru al UE (fără a-și pierde cetățenia de origine) a fost de 6.555, față de 2.478 în 2015, o creştere cu 165%, a anunțat Oficiul European de Statistică Eurostat.
La referendumul din 23 iunie 2016, majoritatea cetățenilor britanici au votat pentru ieșirea ţării lor din UE. Până la acel moment, niciodată populația unui stat membru al Uniunii nu a cerut să o părăsească.
De atunci, UE și guvernul britanic au început negocierile de ieșire, iar pe 29 martie 2019, la ora 23:00 GMT, Regatul Unit va înceta în mod oficial să facă parte din Uniunea Europeană.
Potrivit Eurostat, în 2016, aproape un milion de persoane (994.800) au primit cetățenia unui stat membru al UE, cu 18% mai mulţi decât în 2015.
Cetățenii marocani au format cel mai mare grup de noi cetățeni ai UE: 101.300 în total, care au devenit în mare parte spanioli (36.5%), italieni (34.8%) sau francezi (17.5%) .
Pierderea contribuției britanice, după 2020, îi pune pe cei 27 în fața unor decizii importante, care trebuie tranșate în lunile următoare
Pentru prima dată, liderii europeni s-au întâlnit, vineri, 23 februarie, pentru a dezbate în 27 despre bugetul UE după 2020 și plecarea Regatului Unit, așteptând propunerile oficiale ale Comisiei în mai.
Șefii de stat au analizat şi modul de desemnare a succesorului lui Jean-Claude Juncker în fruntea Comisiei, o miză care divide.
După ce a făcut față unor provocări inedite în ultimii ani, în materie de securitate internă sau de primire a migranților, UE este gata să se doteze cu mijloacele financiare pentru a răspunde acestora cu ocazia viitorului său cadru financiar plurianual (CFP).
Dar se pune problema finanțării acestor noi măsuri în situația în care bugetul UE va pierde unul din principalii contributori, Regatul Unit, adică circa 10 miliarde de euro pe an, potrivit Consiliului European, instanța care regrupează statele membre.
Pentru acest buget post 2020 (CFP actual este valabil șapte ani: din 2014 până în 2020), ideea Comisiei este de a decide prioritățile, apoi, în consecință, de a ajusta bugetul.
Alegeri strategice
Trebuie făcute alegeri, a avertizat deja Bruxellesul. Cea mai mare parte a bugetului UE, circa 70%, este pentru moment consacrată pilonilor istorici ai Uniunii: politica de coeziune, urmărind să permită regiunilor celor mai sărace să-și reducă rămânerile în urmă, și politică agricolă comună (PAC). “Există țări care nu vor să plătească mai mult și care nu vor să primească mai puțin”, a rezumat președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Potrivit înaltului oficial european, majoritatea statelor membre este de acord să susțină ideea unei creșteri a contribuției lor, dar “cele care sunt sceptice sau împotrivă sunt foarte hotărâte”.
Cei 27 și-au prezentat prioritățile în așteptarea propunerilor executivului european, care vor fi discutate la începutul lui mai.
Plecarea Regatului Unit produce o dezbatere în cadrul UE privind viitorul ei și cei 27 au programat deja să se întâlnească în mai 2019 la Sibiu (România), pentru a-și pregăti viitoarea “agendă strategică” pentru perioada 2019-2024. Acest summit se va ține chiar înaintea alegerii unui nou Parlament European și formarea unei noi Comisii, al cărei președinte, succesorul emblematicului Jean-Claude Juncker, va fi numit de Consiliu cu aprobarea eurodeputaților.
Negociatorul șef al Celor 27, Michel Barnier, a avertizat vineri că perioada de tranziție dorită de Regatul Unit nu a fost „obţinută”.
La mai puțin de paisprezece luni până la Brexit, programat pentru 29 martie 2019, incapacitatea premierului britanic Theresa May, de a defini natura viitoarelor relații pe care le dorește între Londra și Uniunea Europeană (UE), exasperează Bruxelles-ul și resuscită tensiunile.
Regatul Unit trebuie să accepte „consecințele inevitabile” ale plecării sale, a declarat francezul Michel Barnier, negociatorul-șef al celor douăzeci și șapte, la o conferință de presă, care a avut loc vineri, 9 februarie, la Bruxelles.
După două zile de discuții interne, guvernul britanic trebuia să-şi prezinte alegerile în dosarul care ar fi trebuit să fie cel mai simplu: perioada de tranziție care, la cererea Londrei, trebuie să mențină un statu-quo de douăzeci și una de luni pentru a evita un șoc brutal și pentru a negocia un viitor acord comercial. De cealaltă parte a Canalului Mânecii, cercurile de afaceri manifestă o nerăbdare crescândă din cauza incertitudinii.
Dar Downing Street, paralizat de pozițiile ireconciliabile ale diverșilor miniștri conservatori, nu a făcut nicio declarație oficială. Această perioadă de tranziție „nu este dobândită”, a avertizat Michel Barnier, afirmaţie care a dus la deprecierea lirei sterline.
Reprezentantul Celor 27 a declarat că a avut „dificultăți în înțelegerea” reticențelor Londrei”, deoarece însăși Marea Britanie este cea care a cerut o perioadă de tranziție”. Între martie 2019 și sfârșitul anului 2020, țara, formal în afara UE, va fi exclusă din deciziile adoptate, dar va trebui să respecte în continuare normele europene, în contrapartidă cu dorința sa de a avea acces la piața unică.
Pentru a-și liniști miniștrii eurofobi, care văd în această situație o „vasalizare” a țării, d-na May solicită angajamente. Ea dorește să-i priveze de unele drepturi sociale pe europenii care vor intra în Regatul Unit după 29 martie 2019.
În plus, Londra dorește să se poată opune noilor reguli europene pe care le-ar considera contrare intereselor sale. În cele din urmă, Regatul Unit dorește să poată beneficia de noile inițiative ale UE în materie de justiție și poliție, cum ar fi cooperarea transfrontalieră pentru a vâna criminalii.
„Am câteva dificultăți în a înţelege, ca să fiu absolut sincer”, a spus dl.Barnier, reamintind că Londra dorește să se rupă complet de UE din 2021.
Joi, s-a ridicat tonul între Londra și Bruxelles atunci când Davis Davis, ministrul pentru Brexit, a pus la îndoială „buna-credință” a negociatorilor europeni și tactica lor „nepoliticoasă”, ca urmare a publicării în presă un document al UE care prevede posibilitatea sancțiunilor împotriva Londrei în cazul nerespectării normelor europene în timpul tranziției.
Pentru dl.Barnier, această precauție urmează doar „logica” potrivit căreia accesul la piața unică este permis pentru o perioadă suplimentară de douăzeci și una de luni numai în anumite condiții. „Sincer, nu există nicio voință de a pedepsi”, a adăugat el ca răspuns la acuzațiile potrivit cărora el ar încerca să încetinească negocierile pentru a spori presiunea asupra Londrei.
Impasul legat de problema frontierei irlandeze alimentează, de asemenea, tensiunea. UE i-a informat pe britanici că proiectul de acord Brexit ar prevedea menținerea Irlandei de Nord (atașată Regatului Unit) pe piața unică europeană și în Uniunea vamală. Exact ceea ce d-na May exclude pentru Regatul Unit. Decizia Londrei de a părăsi piața unică „ar face inevitabile controalele la frontiere”, a spus Barnier, reamintind că UE este garantul acordurilor de pace din Irlanda, care ar fi repuse în cauză de o restabilire a unei frontiere.
Problema irlandeză ilustrează cel mai flagrant contradicția poziției britanice: să părăsească piața unică (pentru a-i satisface pe eurofobi) fără a reface o frontieră (pentru a menține economia). Dar această împărțire a cercului vizează de fapt întreaga țară. Incapabilă, din motive întemeiate, să rezolve ecuația, d-na May este redusă la repetarea unor formule goale, cum ar fi dorința ei de a stabili un „parteneriat profund și privilegiat” cu UE.
Ca o ilustrare a acestei schizofrenii în evoluţie, o „notă tehnică”, publicată vineri de „Financial Times”, solicită țărilor partenere ca din aproximativ 700 de acorduri de cooperare semnate de UE să ia în considerare, în perioada de tranziție, adică după Brexit, calitatea Regatului Unit de membru UE. În timp ce Londra dorește să beneficieze în continuare de aceste texte, care acoperă domenii atât de diverse precum transportul aerian, schimbul de date sau drepturile de pescuit, țările terțe nu vor mai fi legate de un stat care a părăsit UE. Confruntată cu coșmarul negocierii acestor tratate în mod individual, Londra dorește ca țările terțe să fie de acord să includă Regatul Unit în toate mențiunile referitoare la termenul „stat membru al UE” în aceste texte. O controversă care contrazice un alt slogan al d-nei May: „Brexit înseamnă Brexit”.
Perioada de tranziție solicitată de Marea Britanie după plecarea din UE „nu este dobândită” în cazul în care dezacordurile vor persista în mai multe chestiuni-cheie, a avertizat negociatorul-șef al UE, Michel Barnier.
„Având în vedere aceste dezacorduri, tranziția nu este dobândită”, a declarat Barnier la o conferință de presă de la Bruxelles, după ce a enumerat trei puncte principale de divergenţe dintre negociatorii ambelor părți.
Francezul, care s-a dus la Londra pentru a se întâlni cu omologul său britanic David Davis și cu premierul Theresa May, a declarat că are „dificultăți în înțelegerea” diferențelor de poziție, deoarece chiar Regatul Unit este cel care a cerut o perioadă de tranziție”.
„Regatul Unit a insistat să se găsească un acord pentru această perioadă de tranziție în martie, dar în același timp interlocutorii noștri ne-au spus despre o serie de neînțelegeri pe care eu le consider substanţiale”, a explicat dl. Barnier.
UE solicită ca în perioada de tranziție, pe care o dorește de la data Brexitului – sfârșitul lunii martie 2019 – până la sfârșitul anului 2020, legislația europeană să continue să se aplice în cazul Regatului Unit. Care nu ar mai participa la deciziile luate acum în 27 de membri.
Dl Barnier a prezentat trei puncte de divergență.
Primul se referă la dreptul cetățenilor europeni. Deşi Londra recunoaște principiul liberei circulații a persoanelor în timpul perioadei de tranziție, ea nu dorește să acorde aceleași drepturi cetățenilor sosiţi în perioada de după expirarea termenului precum celor care au venit în Marea Britanie înainte de Brexit.
În plus, guvernul britanic dorește să continue să se poată opune noilor reguli votate în perioada de tranziție, dacă acestea nu-i convin.
În fine, în ceea ce privește justiția și afacerile interne, el dorește să continue să participe la anumite dosare ale UE, a declarat Michel Barnier.
„Sincer, sunt surprins de aceste dezacorduri, pozițiile Uniunii Europene sunt foarte logice”, a insistat negociatorul-șef, pentru care Regatul Unit trebuie să accepte „consecințele inevitabile” ale plecării sale.
UE, la rândul său, solicită protecția „integrității” pieței sale unice în perioada de tranziție, pe parcursul căreia Regatul Unit va continua să participe la piața comună și la Uniunea vamală.
„Dacă aceste dezacorduri ar persista, ar exista o problemă în mod sigur. Eu sper că vom putea rezolva aceste dezacorduri în următoarele runde”, a asigurat totuşi Michel Barnier.
Nunta celui de-al cincilea succesor la tronul britanic, Prinţul Harry, cu actriţa şi fotomodelul american Meghan Markle ar putea să aducă economiei Regatului Unit venituri de cel puţin 500 de milioane de lire sterline (circa 680 de milioane de dolari). Această estimare preliminară a fost făcută într-un interviu acordat Agenţiei Reuters de compania de consultanță Brand Finance.
Experţii Brand Finance se aşteaptă ca cel puţin 350.000 de turiști să viziteze Marea Britanie pentru a vedea nunta lui Harry, programată pentru luna mai, faţă de numărul turiştilor care au vizitat regatul în aceeaşi perioada a anului trecut.
O creştere asemănătoare a fluxului turiştilor s-a înregistrat şi în perioada nunţii dintre Prinţul William cu Kate Middleton, acum Catherine Ducesă de Cambridge.
Şeful Brand Finance David Haigh consideră că circa 200 de milioane de lire sterline vor veni din turism, prin folosirea serviciilor de transport şi cazare în hoteluri, 150 de milioane de lire sterline vor fi cheltuite în legătură cu organizarea petrecerilor private dedicate nunţii lui Harry şi Meghan, 50 de milioane de lire sterline – în urma cumpărării de suveniruri festive, inclusiv tricouri și pălării, care vor fi realizate special pentru nuntă, iar, în final, 150 de milioane de lire sterline vor fi câştigate în urma publicităţii gratuite pentru Marea Britanie în întreaga lume.
Amintim că, ceremonia de nuntă a Prinţului Harry cu Meghan Markle este programată pentru 19 mai şi va avea loc la Capela Sf. Gheorghe din cadrul Castelului Windsor.
Comisia Europeană recomandă trecerea imediată la faza a doua a negocierilor privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Drepturile cetățenilor europeni care trăiesc în Regatul Unit și cele ale cetățenilor britanici în statele membre vor rămâne neschimbate după ce Marea Britanie va părăsi spaţiul comunitar.
Bruxelles-ul constată că s-au realizat progrese suficiente în fiecare dintre cele trei domenii prioritare, și anume: drepturile cetățenilor, dialogul privind Irlanda de Nord și, respectiv, decontul financiar.
Comisia s-a asigurat, de asemenea, că toate procedurile administrative vor fi ieftine și simple pentru cetățenii Uniunii din Regatul Unit.
Şefii celor 27 de state membre se vor reuni la Bruxelles în 15 decembrie şi vor evalua această poziţie a Comisiei Europene.
Negocierile ar trebui să fie finalizate până în toamna anului 2018.
THE GUARDIAN (Marea Britanie) publică un articol despre necesitatea unei iniţiative ferme a UE de a veni în ajutorul ţărilor care constituie flancul sud-estic sărac şi îngrijorător al Europei.
Sarcina UE de lărgire este în continuare neterminată: flancul sud-estic al blocului este în mare măsură într-o zonă incertă.
La aproape 20 de ani după terminarea războaielor din Balcani, pe hartă există o gaură înconjurată de state membre precum Croaţia, România şi Grecia. În 2015, criza refugiaţilor a evidenţiat rapiditatea cu care pot reveni pasiunile naţionaliste în regiune. În momentul în care sute de mii de oameni se îndreptau spre nord, voluntarii au ajutat la asigurarea hranei şi hainelor pentru refugiaţii distruşi. Dar tensiunile au izbucnit între guverne şi la unele graniţe au fost trimişi chiar militari. După doi ani, ruta balcanică este în cea mai mare parte închisă, dar problemele regiunii sunt încă vii.
Întrebarea cum să fie stabilizaţi Balcanii, cum să fie ancorată democraţia aici şi regiunea să fie apropiată mai mult de instituţiile UE, rămâne o provocare imensă, căreia i se acordă o atenţie insuficientă. Activiştii societăţii civile din Balcani sunt din ce în ce mai preocupaţi de şomaj, corupţie şi fuga creierelor tinere, de plecarea oamenilor instruiţi care merg să muncească în alte locuri din Europa. Ei spun că este crucial să fie reînnoită perspectiva integrării în UE a Serbiei, Bosniei, Macedoniei, Albaniei şi Muntenegrului, pentru a încuraja reformele foarte necesare. Au dreptate. Balcanii contează pentru Europa nu doar din cauza problemei migraţiei, ci şi pentru rutele energetice, securitate şi lupta împotriva crimei organizate. S-a făcut puţin pentru tratarea problemelor subterane.
Vestea bună este că pare a creşte conştientizarea acestui fapt. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a spus recent că dacă UE vrea să-şi asigure o stabilitate mai mare în vecinătatea sa, „atunci trebuie să menţină o perspectivă credibilă de lărgire pentru Balcanii de Vest”. În 2018, Regatul Unit va găzdui un summit special dedicat Balcanilor de Vest – o iniţiativă despre care guvernul a spus că este o dovadă că „Marea Britanie pleacă din UE dar nu şi din Europa”. Iar atunci când preşedintele francez, Emmanuel Macron, şi-a prezentat planurile privind viitorul Europei, el a spus că „UE va trebui să se deschidă pentru ţările balcanice” când ele vor întruni condiţiile, deoarece aceasta va ajuta la consolidarea „păcii şi stabilităţii pe continentul nostru”. Miza, a adăugat el, este nevoia de a împiedica ţările din Balcani să „întoarcă spatele Europei şi să se îndrepte fie spre Rusia, fie spre Turcia, fie spre puteri autoritare”.
Căci problema Balcanilor ţine în egală măsură de competiţia internaţională extinsă şi de valori. UE se confruntă cu o puternică competiţie din partea puterilor externe care încearcă să se implanteze la porţile sale şi să profite de slăbiciunile regiunii. Rusia se foloseşte de legăturile ortodoxe şi slave, iar Turcia încearcă să promoveze o viziune „neootomană”. Dar sunt tot mai activi şi actori mai îndepărtaţi, inclusiv China şi Arabia Saudită. Un activist din societatea civilă, de la Belgrad, descrie situaţia ca fiind „un incredibil joc geopolitic, care ar fi fost de neimaginat în 1989”, când blocul comunist a început să se prăbuşească.
Acum, când UE vorbeşte despre revigorarea proiectului său de 60 de ani, este necesar să construiască o arhitectură regională stabilă pentru Balcani. Anii de amânare a perspectivei integrării şi-au spus cuvântul. Studiile arată că sprijinul public pentru UE a scăzut în rândul cetăţenilor regiunii. Aceasta nu face decât să ajute la alimentarea polarizării şi populismului, regimurile corupte beneficiind iar economia suferind. Normalizarea relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo ţine de ceea ce poate oferi Europa. Spre această regiune ar trebui dirijată o sporire a fondurilor UE, ca stimulent.
Churchill a spus cândva că „Balcanii produc mai multă istorie decât pot consuma”. Dacă nu vor fi remediate, efectele proastei administrări şi ale vechilor certuri s-ar putea să-i afecteze pe toţi. Consecinţele ar fi resimţite dincolo de această regiune. Lecţia care se desprinde din istoria ei este, cu siguranţă, că restul Europei are un interes crucial să se asigure că nu va lăsa Balcanii să devină un iaz al tensiunilor care clocotesc, ci va ajuta regiunea să se modernizeze şi, într-o zi, o va aduce în club.
Românii din Marea Britanie îşi vor păstra drepturile şi libertăţile existente
Publicat de adinaiftime,
27 septembrie 2017, 11:10
Românii care muncesc şi trăiesc în Marea Britanie îşi vor păstra drepturile şi libertăţile existente, a declarat ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu. El a precizat că a primit asigurări clare pe această tema în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu omologul său britanic, Boris Johnson. Teodor Meleşcanu a mai spus că a discutat cu acesta şi despre sistemul de înregistrare a celor care vor să meargă în Regatul Unit. În opinia sa, noul sistem nu trebuie să prejudicieze drepturile celor care muncesc, studiază şi trăiesc în Marea Britanie.
Potrivit ziarului Sunday Telegraph, Regatul Unit este dispus să plătească 40 de miliarde de euro pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Publicația preluată de Reuters citează trei surse guvernamentale, fără a le dezvălui identitatea.
Sunday Telegraph afirmă că guvernul de la Londra este gata să plătească doar în cadrul unei înțelegeri mai largi, care să cuprindă și un acord comercial. „Știm că poziția UE este 60 de miliarde de euro, dar bilanțul real este de 50 de miliarde de euro. Al nostru e mai aproape de 30 de miliarde de euro, dar rezultatul final real este de 40 de miliarde de euro, chiar dacă publicul și politicienii nu sunt încă de acord”, a declarat una din sursele ziarului.
Ministerul britanic care răspunde de negocierile pentru Brexit nu a comentat oficial. Regatul Unit a acceptat deja ideea că va plăti sumele datorate, dar nu a furnizat cifre, reamintește Reuters.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Infografic: distribuţia locurilor în Parlamentul European
Locurile în Parlamentul European în funcție de țară
