Sava Negrean Brudaşcu – puterea miraculoasă a destinului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 iunie 2016, 13:21

Sava Negrean Brudaşcu – puterea miraculoasă a destinului

O rubrică de Gabriela Rusu-Păsărin

Sava Negrean-Brudaşcu este interpreta de muzică populară, care reprezintă pentru orice român sensibilitatea transpusă în melosul popular, o întoarcere a numelui spre tărâmurile mirifice ale tradiţiilor româneşti din Sălaj. Prezenţa ei în mediile folclorice din ţară şi străinătate identifică nu doar un loc geografic, Ardealul, ci şi un sentiment trăit cu plenitudinea harului: românismul, ca stare de spirit a celor care mai cred în puterea creatoare a unui neam la răscrucea drumurilor istoriei.

Născută în satul Buciumi, judeţul Sălaj, la început de Cireşar, împătimită de cîntecele tradiţionale interpretate cu mîndrie într-un cor sătesc dirijat de un preot, cor care a participat la manifestări internaţionale, aducând laurii recunoaşterii în ecoul munţilor străjuitori de comori inestimabile ale patrimoniului imaterial, Sava Negrean-Brudaşcu se va desprinde de grup pentru a evolua singură în faţa specialiştilor abia la 27 de ani, vârstă la care azi se spune că e departe de momentul de debut, ce ar trebui să confirme vârsta de cel mult două decenii. Sava Negrean Brudaşcu a fost însă o prezenţă plenară. Nu a avut un parcurs ascendent, ea a apărut din mijlocul corului sătesc şi s-a aşezat pe podiumul de consacrare. Doar un pas pentru a se detaşa glasul clistalin, dar puternic al unei tinere firave, ce atrăgea atenţia prin vocea amplă, nuanţată, cu accente puternic amprentate, care o vor individualiza în Galeria interpreţilor de muzică populară. Iar cântecele ei aduc prospeţimea imaginii satului conservator de valori ancestrale.

Sava Negrean-Brudaşcu este povestea unui destin şi a unui cântec. Destinul a făcut ca în familia sa să se fi născut şapte fraţi şi toţi să fi murit. Era ca un blestem. Şi cum credinţele populare se păstrează arhetipal şi au valoare de înlăturare a forţelor răului, chiar şi a blestemului, ca practică şi formulă incantatorie benefică, părinţii fetiţei ce  doreau un alt destin pentru fetiţă decât cel al fraţilor trecuţi în Lumea fără Dor, au vândut-o prin fereastră unei femei şi i-au dat un nume neştiut prin părţile locului. Se trecea astfel pragul spre lumea cea mare şi se încredinţa unei femei care nu avea nicio umbră a trecutului pe chipul său. Sava îi va spune pentru totdeauna „măicuţa”, iar destinul său va fi o binecuvântare pentru familia sa şi pentru neamul său.

O voce, un cântec, o binecuvântare: Sava Negrean-Brudaşcu

Cântecele cu text patriotic sunt cele ce rezonează ca un argument al identităţii naţionale la zilele de mare sărbătoare ale românilor. Cu ele se încheie de obicei recitalurile pe care le susţine în străinătate Sava Negrean – Brudaşcu. Ascultate oricând, au puterea magică de a trezi un sentiment al trăirii cu mândrie a unui sentiment greu de definit, cum viaţa e greu de definit: românismul. Ele fac marea diferenţă între patriotard (falsa trăire a sentimentului) şi patriotism (acel simţămînt al apartenenţei la un neam). Cine nu-şi recunoaşte trecutul şi neamul nu are un loc sub soare. Iar locul nostru, la graniţa dintre Occident şi Orient, la răscrucea vânturilor istorice, a fost un loc protejat de Dumnezeu, o oază de cultură-sinteză a lumilor trecătoare.

Departe de ţară, în Iranul aflat sub război, alături de soţul său, nu au mai trimis veşti acasă. Şi, ca în basmele populare, familia i-a crezut morţi. Şi le-au făcut rânduielile. La întoarcerea în ţară, mare le-a fost mirarea, dar şi bucuria, un destin un destin să constate că sufletul stăpânit de credinţă poate întoarce destinul. Şi nu o dată.

Sava Negrean-Brudaşcu  un destin împlinit,  un nume aşezat cu demnitate în constelaţia de valori româneşti – Galeria interpreţilor de muzică populară românească.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

Ilustraţii muzicale din Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune:

Mă cunosc că-s sălăjancă –

Pe cărarea vieţii mele

Doamne, ocroteşte-i pe români