Publicat de Andra Radu,
27 februarie 2022, 15:30 / actualizat: 27 februarie 2022, 19:46
Culoarea este oriunde ne uităm și oriunde nu ne uităm. Ne bucurăm de minunile sale în mod conștient și subconștient. Vedem culoarea tot timpul, dar cât de des ne gândim la originile și efectele ei?
În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), terapia și vindecarea prin culoare (cunoscută și sub denumirea de cromoterapie sau terapie cu lumină) este un tip de vindecare holistică care utilizează spectrul vizibil de lumină și culoare pentru a influența starea de spirit și sănătatea fizică sau mentală a unei persoane.
Fiecare culoare se încadrează într-o anumită frecvență și vibrație, despre care mulți cred că contribuie la proprietăți specifice care pot fi folosite pentru a afecta energia și frecvențele din corpul nostru.
„Baza terapiei prin culoare este faptul că aceste culori diferite evocă răspunsuri diferite de la fiecare individ. Oamenii consideră că anumite culori sunt terapeutice sau stimulatoare. Experții care cred în această teorie consideră culorile ca având un impact pozitiv în mai multe moduri și putând ajuta într-o serie de situații.
La un moment dat, toți am experimentat premisa terapiei prin culoare. Pentru unii oameni, a vedea verdele din natură este un stimulent instantaneu al dispoziției sau se simt instantaneu puțin mai bine purtând o rochie galbenă preferată, de exemplu. Practica terapiei prin culoare își găsește loc și în aspectele filozofiei indiene, cele șapte culori principale de pe roata culorilor putând îmbunătății centrii energetici (chakrele) ai corpului nostru și aducându-ne starea de sănătate în echilibrul dorit”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Tipuri de terapie prin culoare
În terapia prin culoare, se crede că diferite culori pot trata diverse afecțiuni. Terapeuții în culoare cred că lipsa unei anumite culori în corpul tău ar putea fi responsabilă pentru starea ta de sănătate și vitalitate.
Iată o listă cu cele mai frecvente culori utilizate în timpul terapiei prin culoare și cum le putem folosi.
1. Roșu: Roșul este folosit pentru a energiza sau a revigora o persoană care s-ar putea simți obosită sau defavorizată. Cu toate acestea, roșul poate stimula și oameni care ar putea fi deja tensionați, motiv pentru care este folosit cu atenție în terapia culorilor.
2. Albastru: Cromaterapeuții folosesc albastrul pentru a trata depresia și durerea. Se crede că nuanțele mai închise de albastru au proprietăți sedative și pot fi utile persoanelor care suferă de insomnie sau alte tulburări de somn.
3. Verde: Verdele este culoarea naturii și, potrivit cromaterapeuților, poate ajuta la ameliorarea stresului și la relaxare.
4. Galben: Galbenul poate fi folosit pentru a ne îmbunătăți starea de spirit și pentru a ne face să fim fericiți și optimiști.
5. Portocaliu: Portocaliu, la fel ca și galbenul, poate fi folosit pentru a stimula emoții pozitive. Culoarea caldă strălucitoare este, de asemenea, considerată a fi capabilă să stimuleze apetitul și activitatea mentală.
Beneficiile terapiei prin culoare
Mai mult, specialistul afirmă că unele beneficii rapide pe care le-am putea primi de la terapia prin culoare includ:
Reducerea stresului: Anumite culori precum albastrul și verdele pot avea efecte liniștitoare asupra persoanelor stresate sau anxioase.
Creșterea apetitului: culorile calde și stimulatoare ne pot stimula apetitul atunci când ne luptăm cu dorința de a mânca.
Atenuarea tulburărilor afective sezoniere: Oamenii suferă în principal de tulburări afective sezoniere pe vreme mai rece din cauza lipsei de lumină solară și trebuie să petreacă perioade mai lungi în interior. Culorile calde precum galbenul și portocaliul ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor acestor afecțiuni.
Stimularea energiei: S-a dovedit că culorile precum roșul și galbenul ne sporesc energia și neajută să ne simțim mai motivați.
Pe lângă aceste beneficii, terapia prin culoare poate îmbunătăți gradul de conștientizare și poate ajuta oamenii să înțeleagă necesitatea includerii anumitor culori în viața lor de zi cu zi. De asemenea, poate ajuta la vindecarea naturală a corpului, permițând bunăstarea generală.
Cum putem experimenta simplu terapia prin culoare:
1. Discutia cu un cromoterapeut autorizat., care ne va ajuta să ne dăm seama ce culori ne echilibrează bunăstarea fizică și mentală.
2. Evitarea device-urilor: cercetările arată că lumina albastră din laptopuri, telefoane și televizoare ne poate afecta ritmul circadian, ceea ce ne afectează calitatea somnului. Purtarea ochelarilor anti-albastru sau schimbarea setărilor gadgeturilor la tonuri galbene mai calde va fi de ajutor.
3. Relaxarea în natură: studiile arată că verdeața frunzelor și a ierbii din natură ne relaxează și încarcă cu energie.
4. Alegerea culorilor: atunci când alegem culori pentru orice, de la culoarea pereților din camera până la culoarea hainelor pe care le purtăm, este indicat să alegem culori care stimulante, relaxante sau care trezesc emoții pozitive, în funcție de context.
„Terapia prin culoare este propusă ca metodă pentru echilibrarea emoțională și fizică. Indiferent dacă alegeți să urmați terapia prin culoare sau o altă terapie, cel mai important lucru pe care îl puteți face este să discutați cu un terapeut avizat pentru a vă stabili cursul spre sănătate mintală și fericire”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.
Te simți neliniștit într-o cameră galbenă? Culoarea albastră te face să te simți calm și relaxat? Culoarea este un instrument puternic de comunicare și poate fi utilizată pentru a semnala acțiunea, influența starea de spirit și chiar influențarea reacțiilor fiziologice.
Anumite culori au fost asociate cu tensiunea arterială crescută, metabolismul crescut și oboseala ochilor. Cum funcționează exact culoarea? Cum afectează culorile dispoziția și comportamentul?
Psihologia culorilor este definită ca efectul radiației electromagnetice a luminii asupra stării și comportamentului uman – o reacție psihofizică universală, care nu este atât de puternic influențată de cultură, vârstă și sex precum se crede în general.
În opinia cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este important să înțelegem că există o mare diferență între psihologia culorii și simbolistica culorii. Din punct de vedere istoric, ceea ce este adesea descris ca psihologie a culorii este de fapt simbolismul culorii – asocierile conștiente pe care suntem condiționați să le facem.
„Răspunsurile culturale la culoare provin dintr-o varietate de cauze: de exemplu, verde este culoarea sacră în tot Islamul, fiind culoarea hainei Profetului; în Irlanda este considerată o culoare norocoasă, poate pentru că atunci când lumea din jurul nostru conține mult verde, aceasta indică prezența apei și, prin urmare, puțin pericol de foamete.
În Anglia culoarea verde este văzută ca o culoare care aduce ghinion, posibil din cauza asocierii sale cu degradarea și boala. Există multe exemple de simbolism al culorilor: movul este asociat cu regalitatea pentru simplul motiv că, până relativ recent în istoria noastră, era o vopsea extrem de scumpă și numai regalitatea și-o putea permite. Roșul este culoarea sângelui și a fost adeseori asociată cu războiul. Aceste asocieri coincid adesea cu psihologia culorii (de fapt roșu poate declanșa agresivitate), dar nu sunt în niciun caz același lucru”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
În 1666, omul de știință englez Sir Isaac Newton a descoperit că atunci când lumina albă pură trece printr-o prismă, aceasta se separă în toate culorile vizibile. Newton a mai descoperit că fiecare culoare este alcătuită dintr-o singură lungime de undă și nu mai poate fi separată în alte culori.
Alte experimente au demonstrat că lumina poate fi combinată pentru a forma alte culori. De exemplu, lumina roșie amestecată cu lumina galbenă creează o culoare portocalie. Unele culori se anulează reciproc atunci când sunt amestecate și duc la o lumină albă.
Efectele psihologice ale culorii
De ce culoarea este o forță atât de puternică în viața noastră? Ce efecte poate avea asupra corpului și minții noastre? În timp ce percepțiile de culoare sunt oarecum subiective, există unele efecte de culoare care au sens universal.
„Culorile din zona roșie a spectrului de culori sunt cunoscute sub numele de culori calde și includ roșu, portocaliu și galben. Aceste culori calde evocă emoții, de la sentimente de căldură și confort la sentimente de furie și ostilitate. Culorile din partea albastră a spectrului sunt cunoscute sub numele de culori reci și includ albastru, violet și verde.
Aceste culori sunt adesea descrise ca fiind calme, dar pot aminti și sentimentele de tristețe sau indiferență. Există patru culori psihologice primare – roșu, albastru, galben și verde. Ele se raportează respectiv la corp, la minte, la emoții și la echilibrul esențial dintre aceste trei”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru
Proprietățile psihologice ale celor unsprezece culori de bază sunt următoarele:
„Fiind cea mai lungă lungime de undă, roșul este o culoare puternică. Deși nu este cel mai vizibil din punct de vedere tehnic, are proprietatea de a părea a fi mai aproape decât este și, prin urmare, ne atrage atenția mai întâi. De aici și eficiența sa în semafoarele din întreaga lume.
Efectul său este fizic; ne stimulează și crește rata pulsului, dând impresia că timpul trece mai repede decât în realitate. Se leagă de principiul masculin și poate activa instinctul de „luptă sau fugă”. Roșul este puternic și foarte simplu. Roșu pur este cea mai simplă culoare, fără subtilitate. Este stimulant și plin de viață, foarte prietenos. În același timp, poate fi perceput ca fiind solicitant și agresiv”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
„Albastrul este culoarea minții și este în esență liniștitor; ne impactează mental, mai degrabă decât reacția fizică pe care o avem la roșu. Un albastru puternic va stimula gândirea clară, în timp ce tonurile de albastru mai deschise vor calma mintea, vor ajuta la concentrare și în consecință, vor acționa ca un calmant mental.
Albastrul este culoarea comunicării clare. Obiectele albastre nu par a fi la fel de aproape de noi ca cele roșii. Mai multe studii au dovedit că albastrul este culoarea preferată a lumii. Cu toate acestea, poate fi de asemenea perceput ca fiind rece, lipsit de emoții și neprietenos”, este de părere specialistul.
„Lungimea de undă galbenă este relativ lungă și, în esență, stimulează. În acest caz stimulul este emoțional, prin urmare galbenul este cea mai puternică culoare din punct de vedere psihologic.
Galbenul potrivit ne va ridica spiritul și stima de sine, fiind culoarea încrederii și optimismului. Prea mult galben, sau tonul greșit în raport cu celelalte tonuri dintr-o schemă de culori, poate provoca scăderea stimei de sine, dând naștere fricii și anxietății”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
„Verdele este odihnitor pentru ochi și nu necesită nici o ajustare. Fiind în centrul spectrului, este culoarea echilibrului – un concept mai important decât își dau seama mulți oameni. Când lumea din jurul nostru conține mult verde, acest lucru indică prezența apei și puțin pericol de foamete, așa că suntem liniștiți de verde, la un nivel primitiv. În mod negativ, poate indica stagnare și, utilizată incorect, va fi percepută ca fiind o culoare prea blândă”, declară specialistul.
„Cea mai scurtă lungime de undă este violet. Este nevoie de conștientizare la un nivel superior de gândire, chiar și în spectrul valorilor spirituale. Este extrem de introvertit și încurajează contemplarea profundă sau meditația. Are asocieri cu regalitatea și comunică de obicei cea mai bună calitate posibilă.
Fiind ultima lungime de undă vizibilă înaintea razei ultraviolete, are asocieri cu timpul și spațiul și cosmosul. Utilizarea excesivă a violetului poate aduce prea multă introspecție, iar tonul greșit al acestuia comunică ceva ieftin și urât, mai rapid decât orice altă culoare”, explică Laura Maria Cojocaru.
„Deoarece este o combinație de roșu și galben, portocaliul este stimulant, iar reacția la acesta este o combinație între fizic și emoțional. Ne concentrează mintea pe probleme de confort fizic – mâncare, căldură, adăpost etc. – și senzualitate. Este o culoare „distractivă”.
În mod negativ, s-ar putea concentra pe exact opusul – privarea. Acest lucru este mai probabil atunci când portocaliul cald este utilizat cu negru. La fel, prea mult portocaliu sugerează frivolitate și lipsa unor valori intelectuale serioase”, afirmă specialistul.
„Fiind o nuanță de roșu, rozul ne afectează și fizic, dar calmează, mai degrabă decât stimulează. (Interesant este că roșul este singura culoare care are un nume complet separat pentru nuanțele sale. Nuanțele de albastru, verde, galben etc. fiind pur și simplu numite albastru deschis, verde deschis, etc.)
Rozul este o culoare puternică din punct de vedere psihologic. Reprezintă principiul feminin și supraviețuirea speciei, este hrănitor și liniștitor fizic. Prea mult roz este drenant fizic și poate fi oarecum emasculant”, spune Laura Maria Cojocaru.
8. GRI. Pozitiv: neutralitate psihologică. Negativ: Lipsă de încredere, umezeală, depresie, hibernare, lipsă de energie.
„Griul pur este singura culoare care nu are proprietăți psihologice directe. Cu toate acestea, este destul de supresiv. O absență virtuală a culorilor este deprimantă și atunci când lumea devine gri, suntem condiționați instinctiv să ne retragem și să ne odihnim. Cu excepția cazului în care tonul precis este corect, griul are un efect de amortizare asupra altor culori folosite cu acesta. Folosirea intensă a griului indică de obicei lipsa de încredere și teama de expunere”, este de părere psihologul.
„Negrul nu este o culoare primară, secundară sau terțiară. De fapt, negrul nu este pe paleta de culori, deoarece nu este considerat o culoare. Este esența tuturor culorilor. Sau mai bine zis, absorbția tuturor culorilor. Negrul absoarbe toată lumina din spectrul de culori.
Potrivit psihologiei culorii, emoția legată de culoare depinde în mare măsură de preferințele noastre personale și de experiențele anterioare cu acea culoare anume. Culoarea neagră nu este diferită. Implicațiile psihologice ale acestora sunt considerabile. Creează bariere de protecție, deoarece absoarbe toată energia care vine spre tine și învelește personalitatea.
Negrul este în esență o absență a luminii, deoarece nu se reflectă lungimi de undă și, prin urmare, poate fi amenințător, mulți oameni se temându-se de întuneric. În mod pozitiv, comunică o claritate absolută, fără nuanțe fine. Comunică rafinament și excelență fără compromisuri și funcționează deosebit de bine cu albul. Negrul creează o percepție a greutății și a seriozității. Este un mit că hainele negre slăbesc.
Adevărul din spatele mitului este că negrul este cea mai recesivă culoare, o chestiune de a nu atrage atenția asupra ta, mai degrabă decât de a te face să arăți mai subțire”, afirmă psihologul.
„Așa cum negrul este absorbție totală, tot așa albul este reflexie totală. De fapt, reflectă întreaga forță a spectrului în ochii noștri. Astfel, creează și bariere, dar diferit de negru. Comunică: „Nu mă atinge!” Albul este puritate și, ca și negrul, fără compromisuri; este curat, igienic și steril. Conceptul de sterilitate poate fi, de asemenea, negativ. Vizual, albul oferă o percepție sporită a spațiului. Efectul negativ al albului asupra culorilor calde este acela de a le face să arate și să se simtă crude”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
11. MARO. Pozitiv: seriozitate, căldură, natură, pământesc, fiabilitate, sprijin. Negativ: lipsă de umor, greutate, lipsă de rafinament.
„Maro este format de obicei din roșu și galben, cu un procent mare de negru. În consecință, are aceeași seriozitate ca și negrul, dar este mai cald și mai moale. Are elemente ale proprietăților roșii și galbene. Culoarea maro este asociată cu pământul și lumea naturală.
Este o culoare solidă, fiabilă și majoritatea oamenilor o consideră liniștită, mai favorabilă decât negrul popular, care este supresiv, mai degrabă decât suportiv”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Cu trecerea anilor, culorile tradiționale de Crăciun nu își pierd valoarea, însă alte nuanțe își fac apariția în peisajul sărbătorilor de iarnă. Anul acesta, în ceea ce privește decorațiunile de Crăciun, culorile actuale sunt roz, ecru, zmeură, vişiniu.
„Din ce în ce mai multe jucării atipice şi artistice, pomi de Crăciun şi diverse ornamente intră pe piaţă şi decorează casele. Spiriduşii de Crăciun sunt foarte căutaţi şi moderni, iar ghirlandele au devenit desuete”, a declarat Vania Gheorghieva, proprietarul unui magazin de decoraţiuni din Bulgaria.
„Oamenii încep să fie atraşi de lucrurile netradiţionale şi cel puţin un colţ al locuinţelor lor va fi decorat în culoarea roz. Culorile tradiţionale pentru Crăciun rămân roşu, verde, auriu. Anul acesta, podoabele de Crăciun nu sunt prea strălucitoare, tendinţa fiind mai mult spre lucruri naturale, mult lemn, ţesături, materiale naturale.
Din ce în ce mai multe familii împodobesc brazi artificiali, iar ghirlandele sunt din ce în ce mai puţin utilizate la decorarea lor, pentru nu mai sunt moderne, fiind înlocuite cu luminiţe şi panglici. Oamenii folosesc de obicei vechile decoraţiuni şi adaugă puţine podoabe noi, în fiecare an.
Au fost ani în care se înlocuiau toate decoraţiunile, în funcţie de culoarea sezonului. Acum, se cumpără mai ales cadouri şi mai puţin ornamente pentru împodobitul brazilor şi caselor”, a precizat Gheorghieva.
În fiecare an, românii sărbătoresc pe 1 martie simbolul primăverii, al renașterii naturii și al revenirii la viață, Mărțișorul.
Este simbolizat printr-un un şnur bicolor, care este oferit la 1 martie, de ziua Babei Dochia, străvechi început de an agrar. De altfel, firul Mărţişorului ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
Din străbuni se ştie că prima zi a primăverii îşi are originea în credinţele şi practicile agrare din vechime.
Astăzi, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate în alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit.
În trecut, mărţişorul se dăruia în prima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă.
Șnurul reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. La această fundiţă, se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă.
Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, sau legat la mână, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.
Pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. O veche legendă spune că Dochia a împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o, însă, pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu.
În prezent, şnurul mărţişorului este format dintr-un fir alb şi un altul roşu, acesta din urmă simbolizând sângele şi sacrificiul.
Şnurul era făcut de femei şi era purtat fie la piept, fie legat la mâna copiilor. Însă nu doar copiii purtau mărţişorul, ci şi tinerii şi adulţii. Mai mult, era legat şi la coarnele vitelor din gospodărie sau la poarta grajdului, pentru a le proteja.
Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, iar mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Mai târziu, alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social.
Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui.
Astfel, tradiţia Mărţişorului, inseparabilă de cea a Dochiei carpatice, vine să confirme existenţa acestui obicei pe meleagurile româneşti, încă din timpuri străvechi. El nu este, însă, întâlnit, numai în zonele locuite de români, ci şi la aromâni, la bulgari, la macedoneni şi la albanezi, având acelaşi rol simbolic de alungare a iernii şi de întâmpinare a primăverii.
Roșu, albastru, roz, turcoaz… sunt culorile care arată tipul de activitate în Parlamentul European.
Calendarul Parlamentului are un cod al culorilor, care arată ce activitate desfășoară deputații. Mai jos vă oferim un scurt ghid al culorilor care arată tipul de activitate în noul Parlament în următorii cinci ani.
Albastru – grupuri politice
În timpul săptămânilor albastre, eurodeputații se întâlnesc în cadrul grupurilor lor politice, pentru a analiza legislația care va fi prezentată în plen. Grupurile politice din Parlament reunesc europarlamentari din diferite partide politice naționale, care împărtășesc aceeași poziție politică și afilieri. Pentru a forma un grup politic este nevoie de minimum 25 de deputați din cel puțin șapte țări UE.
Roz – comisii
În timpul săptămânilor roz, deputații europeni participă la ședințele comisiilor, care sunt deschise publicului și sunt transmise în direct.
Fiecare eurodeputat este membru al uneia sau al mai multor comisii parlamentare, dedicate unui anumit domeniu din politica europeană, de la afaceri externe la probleme economice, egalitate, educație și cultură. Fiecare comisie are reprezentanți din întregul spectru politic.
Comisiile oferă eurodeputaților proveniți din diferite grupuri politice un forum pentru a discuta proiectele de lege, pentru a propune modificări, pentru a lua în considerare propunerile Comisiei și ale Consiliului în întocmirea unor rapoarte care vor fi prezentate în plen.
Roșu – ședințe plenare
Toată munca depusă în timpul săptămânilor albastre și roz culminează cu săptămânile roșii, care marchează sesiunile plenare ale Parlamentului, la Strasbourg și Bruxelles.
În timpul sesiunilor plenare, deputații europeni dezbat chestiuni importante și votează aspecte care variază de la comerț și migrație la mediul înconjurător. În plen, deputații adoptă, modifică și pot chiar respinge legislația.
Turcoaz – activități în afara Parlamentului
În săptămânile turcoaz, eurodeputații lucrează în afara Parlamentului. Aceștia pot organiza reuniuni în circumscripțiile lor sau pot participa la reuniuni ale delegațiilor Parlamentului, în cadrul cărora se reunesc eurodeputați și parlamentarii din țări din afara UE.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
