Gradul de ocupare a locurilor de cazare din zonele turistice ale judeţului Prahova pentru minivacanţa de Rusalii este de 75% la acest moment, unele unităţi fiind complet rezervate, informează Asociaţia pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului.
La Sinaia, la un hotel de 4 stele, turiştii vor achita între 525 şi 590 lei/cameră/noapte cu mic dejun inclus, cu acces la SPA şi parcare inclusă, iar la un hotel de 3 stele pentru o cameră dublă standard turiştii vor plăti 330 lei/noapte, cu acces gratuit la piscină, saună şi jacuzzi, micul dejun achitându-se separat şi având un tarif de 40 lei/persoană.
Tot în Sinaia, la o vilă de 3 stele, turiştii pot rezerva o cameră la tariful de 300 lei/noapte/cameră, cu mic dejun inclus, în timp ce în Buşteni, tot la o vilă de 3 stele, turiştii vor achita 150 lei/cameră/noapte.
Unele unităţi de cazare nu mai au locuri disponibile, însă turiştii încă mai pot rezerva un sejur în Prahova pentru această minivacanţă.
Anul 2018 va avea 14 zile libere legale dintre care 11 vor fi în timpul săptămânilor lucrătoare.
Astfel, prima zi de Paști și prima zi de Rusalii sunt în zile de duminică, iar 1 decembrie va fi într-o zi de sâmbătă. În luna ianuarie sunt prevăzute trei zile libere legale: 1 și 2 ianuarie, precum și 24 ianuarie – de Ziua Unirii Principatelor Române.
De Paști, angajații vor avea două zile libere, pe 8 și 9 aprilie, după care următoarea zi liberă legală este 1 mai. Și 1 iunie, ziua copilului, va fi liberă, la fel și de Rusalii, pe 27 și 28 mai.
Românii nu vor lucra nici pe 15 august când este praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar nici pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, și nici pe 1 Decembrie. Ultimele zile libere legale de anul viitor vor fi în 25 şi 26 decembrie.
A şaptea săptămână de la Paşte, până în Rusalii este cumpănă între săptămâna Ispasului, a Înălţării Domnului şi săptămâna Rusaliilor. De la bucuria Înălţării la grija excesivă a intruziunii maleficului în viaţa pământească prin îmbolnăviri neuro-psihice este un arc voltaic al binelui împlinit şi al preîntâmpinării răului.
(varianta audio a rubricii)
Săptămâna începe cu Lunea Rătăcită, ca o ezitare între lumină şi întuneric. Oarbele. Şchioapele sunt divinităţi feminine de care oamenii se feresc aşa cum se feresc şi de Rusalii. După Înălţare spiritele morţilor se retrag în Lumea lor, lăsând pământul luminat.
Se crede însă că, la cum se-ntâmpla şi în această viaţă unde sfinte se rătăcesc, nu găsesc drumul de-ntoarcere. Şi-atunci se dă un bob zăbavă”, înc-o zi, de rătăcire pentru a se duce în Lumea lor. Şi în Lumea de aici se-ntâmplă rătăciri, acolo unde nu este drumul bine marcat, unde sunt mai multe şi trebuie s-alegi, în păduri sau în locuri necunoscute.
Drumul ştiut este cel mai scurt. N-ai cum să te rătăceşti dacă ştii.
După Lunea Rătăcită urmează marţea între Tunuri. Pretunul confirmă perioada ploilor şi tunetelor de vară. Şi ca să fie îmbunate tăriile cerului şi joia din această săptămână se serbează cu nelucru.
E ultima joi „de peste an” (Mangiuca).
Sfârşitul de săptămână aduce însă grija Rusaliilor. Sâmbăta lor este şi sâmbăta Moşilor, a Moşilor de vară. Este ziua când se face „Goana Rusaliilor”, când se-mbunează spiritele mieilor dându-li-se ofrande. Sărbătoarea este deopotrivă pentru cei morţi (şi nu se lucrează până la amiaz), dar şi pentru cei ce duc grija bucatelor în astă lume (după prânz se poate lucra). Se crede că nu e bine să se măture, „să nu dea praf în ochii morţilor”. Şi se mai crede că în noaptea de sâmbăta Rusaliilor înfloreşte feriga. Cine-o are, mare noroc va avea.
Duminica este Duminica Mare, a Rusaliilor, cu căluşari, cu frunze de tei şi de pelin. Toţi petrec, până şi purecii, pentru că e sărbătoarea lor.
Şi se doreşte ca sărbătoarea să se petreacă în timp frumos, pentru că aşa cum e vremea în Duminica Rusaliilor, aşa va fi toată vara.
Când se naşte şi când moare căluşul? De la Strat de Rusalii la Marţea Ciocului
Personificarea luminii şi a căldurii este calul. Simbolul cabalin anunţă anotimpul vara, cum lupul patronează iarna. Calul ajută soarele să parcurgă drumul luminii, de la răsărit la apus şi el este cel ce pune ordine în lume. Caii lui Sântoader restabilesc ordinea după Dragobete, iar Căluşarii alungă Rusaliile, Ielele.
De la Ispas până la Pogorârea Sfântului Duh, SărbătoareaRusaliilor, lumea rămâne fără dumnezeire. În aceste zece zile sufletele morţilor rămase printre noi de la Joimari trebuie îmbunate prin pomeni date la Moşii de Vară, în Sâmbăta Rusaliilor şi alungate prin jocul căluşarilor ca şi prin obiecte cu funcţie apotropaică: leuşteanul, usturoiul.
În miercurea a patra după Paşte este ziua de naştere a Căluşului, cel ce este ştiut drept zeu protector al cailor. Ziua se numeşte Strat de Rusalii. Celebrarea zilei se face prin ceremonialul cunoscut sub numele de Legatul Căluşului.
Joia a şasea după Paşte este Paştele Cailor, zi în care Caii se satură şi ei o dată în an. Ziua se mai numeşte şi Joia Iepelor. Aşa a lăsat Dumnezeu!
În Sâmbătă Rusaliilor cad Moşii de Vară, zi în care se face Legatul Steagului şi apoi Jurământul. Iar îngropatul Căluşului, moartea lui se-ntâmplă a treia zi de la Duminica Rusaliilor, sau a zecea zi, tot o marţi, Marţea Ciocului.
Ceata de căluşari în săptămâna Rusaliilor este dorită, dar şi de temut. Căluşarii sunt cei ce tratează bolnavii de luat din Iele, apucat de Iele, luat din Rusalii sau rămas şoimănit.
„Căluşul e lucru diavolesc: Hristos a trimis pe pământ Duhul Sfânt iar Diavolul a făcut Căluşul” – aşa spun bătrânii din Bârca, judeţul Dolj. De aceea nu se lucrează în aceste zile. Căluşarii amintesc prin ceata lor de herghelia de cai şi de aceea vătaful îi îndeamnă prin strigături:
„Hălai-şa, hăp, hăp! Dii, măi, dii!”.
Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
În sedinta de astăzi, Guvernul va aproba o Hotărâre potrivit căreia şi ziua de 2 iunie să fie liberă pentru a lega mai multe zile libere nelucrătoare declarate prin lege. Astfel, ziua de 1 iunie este declarată sărbatoare legală. Urmează 2 iunie, iar 3 şi 4 iunie sunt sâmbătă şi duminică.
Ziua de 5 iunie, luni, este tot o sărbătoare legală nelucrătoare – cea de-a doua zi de Rusalii.
Anul acesta, românii au 14 zile libere, stabilite pentru sărbători publice sau religioase, cu două zile mai mult faţă de anul trecut.
Sânzienele sau Drăgaica – singura sărbătoare păgână intrată în calendarul creştin-ortodox
Publicat de Andrei Cretoiu,
25 iunie 2015, 09:30 / actualizat: 24 iunie 2016, 7:25
Du-te, Lună, vino, Soare Că tragem la-nsurătoare Cununile neursite Zac sub hornuri azvârlite Hai, frumoaselor, ce staţi, Zâne să nu rămâneaţi! Că venim după peţit, Până nu v-aţi răzgândit!
Sânzienele se sărbătoresc, în tradiţia populară, la 24 iunie, în ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care se mai numeşte în unele locuri şi „Cap de vară“, pentru că acum soarele ajunge la apogeu şi este începutul verii. Este singura sărbătoare pagână care a fost admisă în calendarul creştin-ortodox. Ziua de Sânziene este considerată sfântă, ea trebuie să fie respectată, nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.
Dimitrie Cantemir relata, în „Descrierea Moldovei“, că ţăranii „cred că în ziua în care se prăznuieşte acest sfânt (Ioan Botezătorul), Soarele nu-şi străbate drumul său drept, ci într-o linie tremurată. De aceea, toţi ţăranii moldoveni se scoală în acea zi înaintea zorilor şi privesc cu ochi mari răsăritul soarelui. Şi cum ochiul nu suferă prea mult această lumină şi, din pricina ei, începe să se zdruncine şi să tremure, ei pun pe seama soarelui tremuratura pe care o simt în ochi şi se întorc voioşi acasă, după ce au făcut această încercare“.
Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţă silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sau Drăgaicele erau considerate nişte femei frumoase, adevărate preotese ale Soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni şi forţe dăunatoare, lovindu-i pe cei păcătosi cu „lanţul Sanzienelor”, pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fară rod şi florile fără leac.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor.
În această zi, sunt întâlnite diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei. „Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce staţi,/ zâne să nu rămâneţi! Că venim după peţit,/ până nu v-aţi răzgândit!“, strigă băieţii satului în seara de Sânziene, la porţile fetelor nemăritate.
În preajma Sânzienelor abundă practicile premaritale, fetele mari având obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Astfel, cununa rămasă pe acoperiş era un motiv de mare bucurie pentru fata care o arunca, aceasta aşteptându-se la un măritiş grabnic, poate chiar în acel an. Cununa căzută era aruncată încă de câteva ori, pentru ca fata măcar să ştie câţi ani are de aşteptat.
Tot în ziua de Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Şi alte practici erau întâlnite în această zi a Sânzienelor, precum aprinderea unei torţe de către flăcăi, torţă numită „făclia de Sânziene“, care, alături de alte caracteristici specifice Sânzienelor, „ne îndreptăţesc să considerăm această sărbătoare drept una a Soarelui. Nu întâmplător, se spune că astrul zilei se află acum la «o mare răscruce», în dimineaţa Sânzienelor, Soarele spălându-şi faţa, jucându-se pentru câteva clipe şi apoi odihnindu-se – spune muzeograful Marcel Lutic, de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
