Rusaliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 iunie 2020, 05:00 / actualizat: 3 iulie 2023, 13:52

Sărbătoare funerară la romani, numită Rosalia, Rusaliile la daco-geţi se vor bucura de cea mai mare importanţă pentru actul de pomenire a celor trecuţi în lumea fără dor.

(varianta radiofonică a rubricii)

Zâna Rosalia se va transforma într-un ciclu de nouă sau şase zile. Dacă acceptăm şase, acestea sunt: Sâmbăta Rusaliilor, Duminica Mare, luni, marţi, miercuri – Rusaliile şi Joia Nepomenită. Sunt zile de mare sărbătoare, când femeile nu trebuie să spele, să coase.

Rusaliile reprezentau forţele năprasnice care produceau îmbolnăviri neuropsihice („luatul minţii”, „luatul gurii”, „luatul piciorului”). În seara spre Duminica Mare se ung ferestrele cu usturoi şi leuştean, spre a feri gospodăriile de duhurile rele.

Tot în sâmbăta Rusaliilor băieţii aduceau din hotar ramuri de plop sau de stejar. Ele aveau puterea de a alunga Ielele.

În Vîlcea cu frunzele de tei, soc, jaleş adunate la Moşii de Vară sau în Duminica Mare se vindecau boli. Plantele cu puteri magice, de care se fereau Rusaliile erau câteva. Se şi crede că Ielele umblă numai noaptea, „se fâlfâie” pe la fântâni, prin răscruci, petrec şi cântă în cor:

Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu

                                    Leuştean şi Odolean

                                    Avrămească, Cârstănească,

                                    Ar fi lumea toată a noastră.

Semn că Ielele au făcut petrecere în acel loc e faptul că locul va rămâne ca pârjolit.

Nici usturoiul nu este uitat. Steagul căluşarilor are în vârf fire de usturoi şi leuştean, iar Căluşarii poartă la brâu leuştean şi pelin. Plantele cu virtuţi magice se pun pe mese, în pat, sub perne. Dacă nu aveţi pelin, leuştean sigur găsiţi!

De Rusalii, ard comorile. Focurile sunt văzute doar de oameni buni la suflet. Şi tot ei sunt cei ce pot vedea Ielele, Rusaliile „fluturându-se” prin aer.

La Rusalii se sfinţeşte apa şi fetele ce doresc să se mărite se spală cu apă, se spune, neîncepută.

Se bea vin cu pelin, pentru a fi sănătos tot anul.

Dacă de Rusalii e timp frumos, toată vara va fi frumoasă

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sursa foto: Amedeo Preziosi – Călușari la Moși, ro. wikipedia.org

Ispasul în Oltenia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 mai 2020, 09:05 / actualizat: 3 iulie 2023, 19:03

Două sărbători sunt separate doar de câteva  zile: Ispasul şi Rusaliile. Ispasul sau Înălţarea este sărbătoarea dedicată celor ce s-au înălţat la cer. Rusaliile se ţin pentru însănătoşirea bolnavilor altfel fără leac. Şi totuşi, în Oltenia cele două sărbători se regăsesc într-un obicei practicat la începutul secolului  al XIX-lea: Frăsinetul, un obicei pentru a readuce starea de sănătate a celor foarte bolnavi.

(varianta radiofonică a rubricii)

Frăsinetul îmbină Ispasul şi Rusaliile. Bolnavii erau pregătiţi din ajunul Ispasului, îmbăiaţi şi îmbrăcaţi în haine noi. La chindie căruţele cu familiile celor ce puneau de frăsinet se-ndreptau spre plaiurile cu frăsinet, plantă ce aducea norocul şi sănătatea. Acolo se alegea locul pentru punerea mesei ursitorilor. Se crede că ele, cele trei s-au supărat pe om, care de supărarea lor s-a-mbolnăvit. Acum, de Ispas era momentul  împăcării cu ele, cu ursitorile. Se aşeza masa cu o turtă mare de pâine, vase noi, pahare noi, sau, vin, rachiu, apă, lumânări şi tămâie. Faţă de ofrandele puse pe masa de ursitori a copilului abia născut, se constată existenţa lumânărilor şi a tămâiei ce amintesc de starea de boală, starea de tranziţie între viaţă şi moarte. Vrăjitoarea (căci, în lipsa moaşei vrăjitoarea e necesară pentru a invoca ursitorile), îngenunchia lângă bolnav şi începea un recitativ, având o mână pe fruntea bolnavului şi o alta pe prăseaua cuţitului înfipt la rădăcina frăsinelului.

Descântecul spus amintea de cinteză şi de dobriţă, prima reprezenta răul, a doua ursita binelui:

Cinteză, dobriţă,

                                    Sus s-a-nălţat,

                                    Pe munţi s-a lăsat,

                                    Unde au picat

                                    Piatra au crăpat

                                    Aşa crape ochii cui te-a fermecat.

Se foloseşte cuvântul Înălţat ce aminteşte de Ispas cel ce a văzut pe Iisus înălţându-se la cer.

Urma invocarea frăsinetului:

Frăsinet – albineţ

                                    Frăsinet de mult preţ

                                    Sari în casă,

                        Sari pe masă,

                        Sari în cupa ce-a aleasă,

                        Fă pe cutare sănătoasă.

sau:

Sari în paharul frumos,

                        Fă-l pe cutare sănătos.

Urma veghea de noapte, timp magic în care floarea frăsinelului avea menirea de a indica viitorul bolnavului, însănătoşirea sau moartea iminentă. Vrăjitoare avea dublă menire: de a invoca ursitorile şi de a le interpreta semnele. După care se petrecea, de era semn de bine, sau se pleca spre casă resemnaţi pentru destinul ce nu putuse fi întors.

Obiceiul Frăsinet în Oltenia aminteşte că masa de ursitori se aşază la venirea pe lume a pruncului, moment pregătitor întru preexistenţă şi existenţă şi în momentul de boală, doar la Înălţare, de Ispas, moment-cumpănă. Elementul inedit este aşezarea ofrandelor pe pământ, nu pe masa-obiect ritual, ca o închinare făcută pământului pentru a-i cere rămânerea în această lume.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Foto: Monica Vlădaia

Rusaliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 16 iunie 2019, 05:00

Sărbătoare funerară la romani, numită Rosalia, Rusaliile la daco-geţi se vor bucura de cea mai mare importanţă pentru actul de pomenire a celor trecuţi în lumea fără dor.

(varianta radiofonică a rubricii)

Zâna Rosalia se va transforma într-un ciclu de nouă sau şase zile. Dacă acceptăm şase, acestea sunt: Sâmbăta Rusaliilor, Duminica Mare, luni, marţi, miercuri – Rusaliile şi Joia Nepomenită. Sunt zile de mare sărbătoare, când femeile nu trebuie să spele, să coase.

Rusaliile reprezentau forţele năprasnice care produceau îmbolnăviri neuropsihice („luatul minţii”, „luatul gurii”, „luatul piciorului”). În seara spre Duminica Mare se ung ferestrele cu usturoi şi leuştean, spre a feri gospodăriile de duhurile rele.

Tot în sâmbăta Rusaliilor băieţii aduceau din hotar ramuri de plop sau de stejar. Ele aveau puterea de a alunga Ielele.

În Vîlcea cu frunzele de tei, soc, jaleş adunate la Moşii de Vară sau în Duminica Mare se vindecau boli. Plantele cu puteri magice, de care se fereau Rusaliile erau câteva. Se şi crede că Ielele umblă numai noaptea, „se fâlfâie” pe la fântâni, prin răscruci, petrec şi cântă în cor:

Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu

                                                Leuştean şi Odolean

                                                Avrămească, Cârstănească,

                                                Ar fi lumea toată a noastră.

Semn că Ielele au făcut petrecere în acel loc e faptul că locul va rămâne ca pârjolit.

Nici usturoiul nu este uitat. Steagul căluşarilor are în vârf fire de usturoi şi leuştean, iar Căluşarii poartă la brâu leuştean şi pelin. Plantele cu virtuţi magice se pun pe mese, în pat, sub perne. Dacă nu aveţi pelin, leuştean sigur găsiţi!

De Rusalii, ard comorile. Focurile sunt văzute doar de oameni buni la suflet. Şi tot ei sunt cei ce pot vedea Ielele, Rusaliile „fluturându-se” prin aer.

La Rusalii se sfinţeşte apa şi fetele ce doresc să se mărite se spală cu apă, se spune, neîncepută.

Se bea vin cu pelin, pentru a fi sănătos tot anul.

Dacă de Rusalii e timp frumos, toată vara va fi frumoasă.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Rusaliile

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 27 mai 2018, 10:58

Sărbătoare funerară la romani, numită Rosalia, Rusaliile la daco-geţi se vor bucura de cea mai mare importanţă pentru actul de pomenire a celor trecuţi în lumea fără dor. Zâna Rosalia se va transforma într-un ciclu de nouă sau şase zile. Dacă acceptăm şase, acestea sunt: Sâmbăta Rusaliilor, Duminica Mare, luni, marţi, miercuri – Rusaliile şi Joia Nepomenită. Sunt zile de mare sărbătoare, când femeile nu trebuie să spele, să coase.

(varianta audio a rubricii)

Rusaliile reprezentau forţele năprasnice care produceau îmbolnăviri neuropsihice („luatul minţii”, „luatul gurii”, „luatul piciorului”). În seara spre Duminica Mare se ung ferestrele cu usturoi şi leuştean, spre a feri gospodăriile de duhurile rele. Tot în sâmbăta Rusaliilor băieţii aduceau din hotar ramuri de plop sau de stejar. Ele aveau puterea de a alunga Ielele.  În Vîlcea cu frunzele de tei, soc, jaleş adunate la Moşii de Vară sau în Duminica Mare se vindecau boli. Plantele cu puteri magice, de care se fereau Rusaliile erau câteva. Se şi crede că Ielele umblă numai noaptea, „se fâlfâie” pe la fântâni, prin răscruci, petrec şi cântă în cor:

Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu

                                    Leuştean şi Odolean

                                    Avrămească, Cârstănească,

                                    Ar fi lumea toată a noastră.

Semn că Ielele au făcut petrecere în acel loc e faptul că locul va rămâne ca pârjolit.

Nici usturoiul nu este uitat. Steagul căluşarilor are în vârf fire de usturoi şi leuştean, iar Căluşarii poartă la brâu leuştean şi pelin. Plantele cu virtuţi magice se pun pe mese, în pat, sub perne. Dacă nu aveţi pelin, leuştean sigur găsiţi!

De Rusalii, ard comorile. Focurile sunt văzute doar de oameni buni la suflet. Şi tot ei sunt cei ce pot vedea Ielele, Rusaliile „fluturându-se” prin aer.

La Rusalii se sfinţeşte apa şi fetele ce doresc să se mărite se spală cu apă, se spune, neîncepută.

Se bea vin cu pelin, pentru a fi sănătos tot anul.

Dacă de Rusalii e timp frumos, toată vara va fi frumoasă.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni la Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Rusaliile: forţele năprasnice care produceau îmbolnăviri neuropsihice

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iunie 2016, 07:00 / actualizat: 24 iunie 2016, 7:26

Sărbătoare funerară la romani, numită Rosalia, Rusaliile la daco-geţi se vor bucura de cea mai mare importanţă pentru actul de pomenire a celor trecuţi în lumea fără dor.

Zâna Rosalia se va transforma într-un ciclu de nouă sau şase zile. Dacă acceptăm şase, acestea sunt: Sâmbăta Rusaliilor, Duminica Mare, luni, marţi, miercuri – Rusaliile şi Joia Nepomenită. Sunt zile de mare sărbătoare, când femeile nu trebuie să spele, să coase.

Rusaliile reprezentau forţele năprasnice care produceau îmbolnăviri neuropsihice („luatul minţii”, „luatul gurii”, „luatul piciorului”). În seara spre Duminica Mare se ung ferestrele cu usturoi şi leuştean, spre a feri gospodăriile de duhurile rele.

Sâmbăta Rusalilor este şi sâmbăta Moşilor de vară. Este ziua când se face „Goana Rusaliilor”, când se-mbunează spiritele mieilor dându-li-se ofrande. Sărbătoarea este deopotrivă pentru cei morţi (şi nu se lucrează până la amiaz), dar şi pentru cei ce duc grija bucatelor în astă lume (după prânz se poate lucra).

Duminica este Duminica Mare, a Rusaliilor, cu căluşari, cu frunze de tei şi de pelin. Toţi petrec, până şi purecii, pentru că e sărbătoarea lor.

În Sâmbătă Rusaliilor se face Legatul Steagului Căluşarilor şi apoi Jurământul. Iar îngropatul Căluşului, moartea lui, se-ntâmplă a treia zi de la Duminica Rusaliilor, sau a zecea zi, tot o marţi, Marţea Ciocului.

Ceata de căluşari în săptămâna Rusaliilor este dorită, dar şi de temut. Căluşarii sunt cei ce tratează bolnavii de luat din Iele, apucat de Iele, luat din Rusalii sau rămas şoimănit.

Jurământul se făcea de către cei care intrau pentru prima dată în ceată şi de cei ce îşi reînnoiau cererea de a fi din nou în ceată. Despre cei ce au depus jurământ şi nu se prezintă la ceată în anul următor se spune că au fost ademeniţi de Iele. Urmau să fie şoimăniţi de Iele.

Pe vremuri locul pentru depunerea jurământului era lângă o apă curgătoare sau doar cu mâinile scufundate într-un vas cu apă.

Azi Jurământul se face la hotar (ca la Brâncoveni, jud. Olt) sau în gospodăria vătafului, sau a altui căluşar. Inedit, dar nu inexplicabil, jurământul se face şi la biserică (la Şuşani, jud. Vâlcea). Pe vremuri, de teama Ielelor, căluşarii dormeau nopţile din perioada Căluşului sub streaşina bisericilor, ştiindu-se că răul nu se atinge de biserică.

Ei jurau să respecte curăţenia trupească şi sufletească, să se aibă ca fraţii, şi, să-şi împartă banii. Bătrânii din Oltenia nu uită că pe vremuri privitul căluşarilor sau primitul lor în curtea casei necesita aruncarea banilor în pălăria căluşarului. Şi spargerea căluşului este însoţită de un jurământ: „Jurăm pe Zău că am respectat Căluşul aşa cum îi este legea”[1].

Ierarhizarea căluşarilor este strictă: mutul, vătaful, ajutorul de vătaf sau vătaful de coadă, căluşarii şi stegarul. Vătaful conduce ceata, dar mutul îi este superior.

Mutul este singurul care nu jură „Ăla-i başca. N-are voie!” – spun vătafii bătrâni.

De unde, probabil vine şi vorba: Să-i spui lu Mutu – despre ceva despre care nu se crede că s-ar putea face sau că s-a făcut. Dar Mutu este cel ce aranjează lucrurile. Vătaful conduce la joc, dar locul este desemnat cu băţul de Mutu.

În sâmbăta Rusaliilor băieţii aduceau din hotar ramuri de plop sau de stejar. Ele aveau puterea de a alunga Ielele.

În seara spre Duminica Mare se ung ferestrele cu usturoi şi leuştean, spre a feri gospodăriile de duhurile rele.

În Vâlcea cu frunzele de tei, soc, jaleş adunate la Moşii de Vară sau în Duminica Mare se vindecau boli. Plantele cu puteri magice, de care se fereau Rusaliile erau câteva. Se şi crede că Ielele umblă numai noaptea, „se fâlfâie” pe la fântâni, prin răscruci, petrec şi cântă în cor:

Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu
Leuştean şi Odolean
Avrămească, Cârstănească,
Ar fi lumea toată a noastră.

Dar căluşarii purifică locul, vindecă bolnavii şi aduc bucurie în zi de mare sărbătoare.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Ion Ghinoiu, Căluşul, Slatina, Editura Fundaţiei pentru Toţi, 2003, pp. 52-53.

București: Tradiţii în Săptămâna Luminată

Publicat de Andrei Cretoiu, 15 aprilie 2015, 07:15

În a doua zi de Paşti, începe Săptămâna Luminată. Timp de 7 zile, totul va sta sub semnul Luminii. În biserici, săptămâna începe cu aceeaşi slujbă care a avut loc în noaptea Învierii. Preoţii sunt îmbrăcaţi în alb, iar atunci când binecuvântează folosesc aceeaşi lumânare cu care au împărţit Lumină în prima noapte de Paşte.

În această săptămână, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile fac referire directă la Învierea Mântuitorului. În plus, slujbele se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului.
De asemenea, în această săptămână nu se fac parastase.

În Lunea albă, casa se stropeşte cu agheasmă. Femeile obişnuiesc să dea pomană pască şi vin roşu.
În aceste zile nu se munceşte. În Joia verde se cinstesc holdele, iar vineri credincioşii vor sărbători Izvorul Tămăduirii.

Săptămâna Luminată se încheie cu Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma) şi reprezintă începutul unei perioade de sărbătoare ce ţine 50 de zile, până la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).