Angel Tîlvăr: România se bucură de o reputație din ce în ce mai bună, datorită și consecvenței, dar și faptului a înțeles că în apărare nu se cheltuie ci se investește. Situația existentă dovedește că am luat decizii bune atunci când am mărit bugetul

Publicat de Gabriel Stan, 29 mai 2023, 15:17

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a participat la reuniunea Consiliului Afaceri Externe în formatul miniștrilor apărării din statele Uniunii Europene, respectiv Comitetului director al Agenției Europene de Apărare.

Concluziile celor două reuniuni le-am aflat chiar de la ministrul apărării naționale, imediat după terminarea întâlnirilor în capitala Belgiei, la Bruxelles, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bună ziua și bine ați revenit la radio!

Angel Tîlvăr: Bună ziua, bun găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunteți la finalul altei întâlniri importante, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles în formatul miniștrilor apăării din statele membre ale Uniunii Europene și, ca de obicei, sunt lucruri importante care se hotărăsc acolo.

Angel Tîlvăr: Vreau să vă spun că întâlnirea de astăzi este una importantă. Ea a început cu reuniunea Comitetului director al Agenției Europene de Apărare în formatul miniștrilor apărării, așa cum ați menționat și dumneavoastră.

Am continuat cu o sesiune care viza apărarea și sprijinul pentru Ucraina, după care am avut o întâlnire cu toți miniștrii apărării, la care a participat, pe lângă domnul Borrell, și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Reuniunea Comitetului Director al Agenției Europene de Apărare, în formatul miniștrilor apărării, este un format de decizie și în cadrul acestei activități am dezbătut documentul de reflecție elaborat la nivelul EDA privind analiza lecțiilor identificate în urma conflictului din Ucraina și impactul asupra stabilirii noilor priorități în materie de capabilități.

Din acest punct de vedere, pot să vă spun că, în contextul procesului de revizuire a planului de dezvoltare a capabilităților, plan care, așa cum știți, va fi finalizat în noiembrie 2023, am abordat – și, zic eu, a fost o discuție foarte bună – limitările actuale existente la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește capacitatea de producție a industriei de apărare, securitatea aprovizionării cu materii prime sau stimularea inovației în sectorul apărării.

Totodată, am considerat cu toții că această analiză de la care a pornit documentul nu trebuie să fie unica referință pentru stabilirea viitoarelor priorități în materie de capabilități, fiind necesară și reflectarea rezultatelor celor două cicluri derulate în contextul procesului de analiză.

Trec la sesiunea care viza sprijinul acordat Ucrainei. Aici am abordat aspecte privind situația din teren, stadiul implementării misiunilor de asistență, inițiativa privind achiziția comună de muniție și de capabilități din perspectivă europeană.

Așa cum știți, există o dezbatere care, datorită situației de securitate din Ucraina, a căpătat o relevanță din ce în ce mai mare privind elementul de complementaritate și de colaborare transatlantic, respectiv între Uniunea Europeană și Statele Unite.

Cunoașteți foarte bine că acest lucru se bazează pe o declarație din ianuarie și din acel moment s-au activat mecanisme de reflecție și de decizie, care vizează fie procurarea, achiziționarea în comun a elementelor necesare apărării, fie lucruri care țin de complementaritatea acțiunilor din punct de vedere politico-militar, aș spune eu.

Din această perspectivă, noi am oferit punctul de vedere al Ministerului Apărării Naționale, fiind format consacrat miniștrilor apărării, și am subliniat încă o dată necesitatea unei atenții sporite în ceea ce privește regiunea Mării Negre, atât pentru că lucrurile care au fost în discuție pe noi ne interesează în cea mai mare măsură, întrucât considerăm că Marea Neagră a câștigat în relevanță și în profil în contextul conflictului și al agresiunii neprovocate a Rusiei împotriva unui stat suveran, motiv pentru care avem tot interesul ca lucrurile discutate să se întâmple, pentru că este în folosul Armatei României.

Ultimul punct care s-a discutat – cooperarea UE-NATO. Discuțiile au avut loc în prezența secretarului general al NATO, dar nu în ultimul rând şi a comisarului Henri Bretton, pentru că sunt lucruri şi decizii care trebuie luate, care vizează atât iniţiativele comisiei, dar și felul în care Uniunea Europeană, care are în componența sa state membre NATO, se poziționează față de provocările de securitate prin care trecem acum.

Există o solidaritate importantă în ceea ce privește statele membre, cu mici nuanțe pe care probabil că le știți, nuanțe formulate de Ungaria, dar consider că ceea ce și-a propus Putin, și anume să producă fisuri în rândul țărilor democratice și să micșoreze atenția și sprijinul pe care îl acordăm Ucrainei, nu s-a întâmplat, motiv pentru care, din dezbatere, a reieșit că suntem motivați să continuăm acest sprijin şi România a făcut acest lucru încă din primele momente ale invadării Ucrainei de către Rusia în manieră multidimensională și am constatat și atunci când m-am întâlnit cu ministrul apărării din Ucraina, cu dl

Reznikov, care a fost la București, am constatat că România are reputația unui stat care apără valorile democratice și care, alături de aliații săi, este un factor de stabilitate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur că este greu să armonizezi aspecte legislative și militare între NATO și UE oricând, nu doar pe vreme de război, cum e acum, sigur, de război de lângă noi.

Credeți că totuși, în această situație nefericită a fost și un avantaj? Pentru că lucrurile poate că au mers mult mai țintit și mai unit din partea țărilor NATO și UE, având în vedere că este tocmai acest război de agresiune în desfășurare.

Angel Tîlvăr: Formatul în care ne-am întâlnit astăzi este un format UE la care participarea secretarului general al NATO a contat, pentru că discuțiile pe care le-am avut și faptul că au existat nuanțe în solidaritatea noastră au condus la creșterea coeziunii în ceea ce privește colaborarea dintre Uniunea Europeană și NATO.

Sunt lucruri care apar pe parcursul vieții politice și nu cred că sunt lucruri peste care nu se poate trece. Aceste nuanțe pe care le-am observat, și nu de puțină vreme sunt informații publice și au fost dezbătute public de-a lungul lunilor care au trecut, n-au făcut altceva decât să întărească coeziunea și solidaritatea în interiorul NATO și sperăm ca și cei care au avut rezerve vizavi de anumite decizii să revină la sentimente mai bune și prin dialog, prin diplomație, asta este și rolul acestor întâlniri – să poată fi depășite toate obstacolele.

Aceste obstacole nu sunt o creație nouă în politică, nici în cadrul relațiilor internaționale. Tocmai de aceea, formatele consacrate au loc și funcționează după reguli care permit depășirea obstacolelor. Eu sunt optimist în ceea ce privește acest aspect.

Nu în ultimul rând, ca de fiecare dată, am găsit de cuviință să pledăm pentru cauza Moldovei, pentru că noi considerăm că acest stat cu care noi avem o relație care este dincolo de orice îndoială, considerăm că acest stat trebuie sprijinit.

Și România a făcut-o, a făcut-o și nu de puțină vreme, pentru că drumul european pe care și l-a ales Moldova coincide cu interesele noastre și coincide cu felul în care noi vedem situația politică internațională, motiv pentru care de fiecare dată, în orice format, reprezentanții României, inclusiv eu astăzi, au pledat cauza Moldovei și nevoia de sprijin prin mecanismele și formatele pe care și Uniunea Europeană le are la dispoziție.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Putem dezvolta, domnule ministru, aici mai mult decât ceea ce aţi spus, care sunt mai în amănunt lucrurile cu care noi îi ajutăm pe frații moldoveni?

Angel Tîlvăr: În primul rând din punct de vedere politic, am susținut de fiecare dată proiectele lor care vizează punerea Moldovei pe un drum democratic și pe un drum pro-european, fără doar și poate.

Din punct de vedere economic, cred că toată lumea este la curent cu faptul că, energetic, am ajutat Moldova și am ajutat acest stat să depășească o iarnă care se anunța complicată. Și dacă avem în vedere și faptul că Moldova este cumva în prima linie a agresiunilor hibride ale Rusiei, considerăm că pacea socială și faptul că încercările de destabilizare ale guvernului de la Chișinău au eșuat și ca urmare a faptului că din punct de vedere economic nu s-a produs acea explozie la care se așteptau cei care încearcă să influențeze în mod negativ bunul mers al lucrurilor în Republica Moldova.

Nu în ultimul rând, ținând seama de statutul de țară neutră al Moldovei din punct de vedere bilateral, cu mijloace neletale, încercăm și noi să ajutăm armata Republicii Moldova. Am salutat faptul că de la 0,38% acum alocă 0,55% nu este o creștere foarte mare, dar arată simbolic, dorința Moldovei de a avea posibilitatea să se apere și vedem că este pe un drum bun.

România se bucură de o reputație din ce în ce mai bună, datorită și consecvenței, datorită și faptului că de mai multă vreme, România a înțeles că în apărare nu se cheltuie ci se investește și, iată, situația existentă acum dovedește că am luat decizii bune atunci când am mărit bugetul la 2% în ultimii 6 ani, iar 2,5% alocați în acest an pentru apărare ne dau posibilitatea ca, pe lângă echipamentele și capabilitățile de înaltă tehnologie, vreau să subliniez, pe care le avem acum, să ne putem permite achiziționarea sau fabricarea altora care să satisfacă așteptarea cetățenilor în ceea ce privește datoria armatei de a asigura un climat de pace și de predictibilitate și stabilitate pentru o țară care chiar merită acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu alte cuvinte, domnule ministru Tîlvăr, și după această întâlnire puteți afirma, putem spune cu toții că stăm mai bine decât înaintea acestei întâlniri? Fiindcă au fost multe întâlniri de acest gen la care ați participat și nu este neapărat vorba aici despre o sinusoidă, ci este un progres, cred, după fiecare astfel de întâlnire.

Angel Tîlvăr: Categoric, dar este un proces. Această întâlnire este una dintr-o serie de întâlniri care au loc cu regularitate, ele țin de un calendar la care am consimțit și noi și pe care l-am adoptat și toate lucrurile se petrec în deplină înțelegere și în acord cu ceilalți parteneri.

Este evident că fiecare întâlnire de acest gen aduce un plus, pentru că pe de o parte, se aduc clarificări, pe de altă parte, așa cum vă spuneam la începutul interviului, lecțiile învățate, experiențele de la începutul conflictului din 24 februarie, de anul trecut și până acum, sunt elemente care ne ajută să ne optimizăm deciziile în ceea ce privește componenta de apărare, să ne armonizăm deciziile și să dovedim o dată în plus că țările care împărtășesc aceleași valori întotdeauna au de câștigat.

Din acest punct de vedere, eu sunt mândru de felul în care România s-a prezentat de-a lungul vremii la acest gen de format.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la sfârșitul săptămânii a fost ministrul apărării naționale, domnul Angel Tîlvăr. Domnule ministru, mulțumesc și ne reauzim aici la Radio România!

Angel Tîlvăr: Vă mulțumesc și eu și toate cele bune!

NATO pregătește o nouă Strategie de răspuns pentru Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 29 mai 2023, 13:58 / actualizat: 29 mai 2023, 15:19

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Alianța Nord-Atlantică are în vedere o nouă strategie care să răspundă la realitatea geopolitică generată de războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Este de așteptat ca documentul să fie aprobat la următorul Summit NATO, care va avea loc la Vilnius, în luna iulie.

Va fi prima strategie integrată aliată din ultimele trei decenii, care va reuni planurile naționale și regionale și care va cuprinde proceduri militare revizuite.

Un exemplu este creșterea vitezei de reacție a trupelor prin mutarea centrului de greutate dinspre unitățile militare mari către cele de nivel batalion. Potrivit publicației Business Insider, decidenții NATO intenționează să facă unele modificări în ceea ce privește structurile aliate.

Vor fi create două noi cartiere generale – unul pentru nordul și unul pentru sudul Europei, ambele în subordinea Comandamentului Aliat pentru Operații de la Mons.

Dacă pentru nordul Europei se au în vedere ca locații Münster din Germania și Szczecin în Polonia, în sud, trupele terestre ale NATO ar putea fi conduse de la Sibiu, unde se află acum Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est.

Planurile aliate în noua strategie vor răspunde la două amenințări principale: Rusia și grupările teroriste.

Cătălin Tomescu: Rușii și-au creat grupările de forțe, le-au dus în adâncime, ca să nu poată să fie lovite și tehnic acum așteaptă să facă ucrainenii prima mutare

Publicat de Gabriel Stan, 13 mai 2023, 14:47

În această săptămână au fost celebrate cele trei zile importante pentru istoria noastră: 8, 9 și 10 mai, reprezentând Ziua Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial, Ziua Europei, dar și Ziua Independenței.

Vă propun să ascultați un interviu cu generalul locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, despre semnificația acestor date, dar și o trimitere la războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, bine ați revenit la „Jurnal Militar”!

Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Hristos a Înviat! Că nu ne-am mai auzit încă de dinainte de Paște. Salut ascultătorii postului dumneavoaastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, o săptămână foarte interesantă, cu trei date importante pentru istoria României, pentru istoria Europei.

Aș vrea să începem cu opinie a dumneavoastră și cu o analiză despre cum sunt acum interpretate aceste date și cât de vizibile sau invizibile au devenit, după care vom merge pe zona militară, pe parada de la 9 mai de la Moscova, ș.a.m.d.

Cătălin Tomescu: Chiar mă bucur că abordăm prima dată semnificația acestor zile, prin efectele lor sau prin semnificația lor pentru poporul român, pentru că cu războiul ăsta am văzut că foarte puțin s-a vorbit despre semnificația lor în istoria noastră. Efectiv am vorbit mai mult de ce se întâmplă la graniță, care într-adevăr, nu zic că nu e bine să justific război, e război, e lângă noi.

Dar, totuși, să nu ne uităm, pentru că sunt elemente fundamentale care au marcat decisiv sau semnificativ evoluția României de-a lungul istoriei noastre de cel puțin 2.000 de ani. Și aici, de exemplu, Ziua Independenței, nu mai când, dacă nu mă înșel, Kogălniceanu, Brătianu era prim-ministru și Kogălniceanu a declarat în Parlament independența României.

Prin intrarea în război alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman care era pe faza atât de destrămare, într-adevăr, dar în fine, idee e că așa ne-am câștigat independența. Bine, a fost recunoscută ulterior, în 1878, nimic de zis.

Problema e că clasa politică de atunci, ca și cea de la 1917-1918, din punctul meu de vedere, au fost cele mai bune echipe politice pe care le-a avut România și care au făcut extrem de mult pentru țară. Spuneam, 1877, 9 mai, a fost un act decisiv.

Declarația aceea a marcat, cel puțin în concepție românească, declara independenței României față de Imperiul Otoman. S-a trecut așa pe repede înainte. Nu, nu e bine că nu trebuie să ne uităm istoria.

Înainte să o învățăm pe a altora și să discutăm ceea ce trăim acum, trebuie să ne respectăm istoria și întotdeauna să readucem în memoria tinerei generații ce evenimente au fost și care a fost importanța lor pentru România.

O altă dată importantă: 10 mai, ziua Regelui Carol. Mama mea, Dumnezeu să odinească, avea o vorbă: „Mamă, să citești despre regii ăștia, că să știi că au făcut multe pentru țara noastră, chiar dacă au fost străini la început”.

Știți, Carol I a venit în România prima dată în calitate de domnitor, în 1866, după care în 1881, rege, tot în urma războiului. Carol ne-a susținut și a făcut multe și nu numai el – și ulterior, Ferdinand ș.a.m.d. Un eveniment chiar important care era conexat cu Independența, dar conexată și cu Constituția.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și dumneavoastră spuneți că a fost destul de ușor?

Cătălin Tomescu: Da, am mers cam pe repede înainte. Nu s-a acordat o importanță deosebită și doar s-a amintit și mai mult, s-au axat comentariile pe ce s-a întâmplat la Moscova.

N-am o problemă să discutăm, că și acolo, mă rog, lăsăm la o parte războiul, de fapt, 9 mai, pentru ruși, sărbătoresc independența împotriva fascismului. Nu independența.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cea mai importantă zi a lor, de fapt.

Cătălin Tomescu: Exact. Nu câștigarea independenței, ci victoria împotriva fascismului. 9 mai 1945. Ei, încă o dată, lăsând războiul la o parte, acolo au murit cu milioanele rușii, fără doar și poate. Încă o dată, eu fac parte din cei care gândesc – soldații, indiferent dacă sunt ai tăi sau sunt inamici, trebuie să-i respectăm, că nu soldații; soldații execută niște ordine în baza serviciilor și în baza intereselor țărilor din care fac parte. Atatürk, de exemplu, a zis-o.

Am avut ocazia, când lucram în Turcia, să facem o vizită de studii în peninsula Gallipoli, unde acolo s-au dat bătăliile decisive în Primul Război Mondial. Decisive pentru Turcia, acolo a apărut Atatürk.

Pe vremea aia era locotenent-colonel, pe care eu îl consider unul din primii zece oameni ai secolului trecut. Și Atatürk, la un moment dat, într-un cuvânt adresat proprii națiuni, a zis: „Mă adresez mamelor australienilor, britanici, neozeelandezilor, care au murit pe pământurile noastre, să fiți convinse că îi vom trata ca pe copiii noștri”. Care ăia au fost inamicii lor, la urma urmei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce epocă luminată a avut Turcia o dată cu Atatürk.

Cătălin Tomescu: Da, da. Fără doar și poate. Încă o dată, eu personal, că m-am documentat, ducându-mă la post acolo trei ani, aveam eu o anumită viziune despre ceea ce a însemnat el, dar numai că m-am documentat, ca nu cumva să fac vreo greșeală, eroare sau să fie ceva important la care eu să nu am o remarcă sau un cuvânt inteligent, că așa, cu remarci proaste, nu te afirmi foarte tare sau te afirmi în sens negativ.

Ei bine, revenind, deci, spuneam, iar, un element extrem de important, cu ziua Regelui și la fel s-a trecut, repejor. În fine, una peste alta, elemente semnificative, puțini le-au adus în atenția publicului spectator de pe posturile de televiziune sau radio.

Şi, doi, la fel, nu e bine să amestecăm războiul al doilea mondial, care a avut semnificația și obiectivele lui și aceste comemorări, normal, au avut ca scop acele evenimente, neapărat cu parada lui Putin, transformată într-o comemorare a acelor evenimente, într-o chestie în care s-a referit la lupta lui cu Occidentul…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De bravadă.

Cătălin Tomescu: Şi nazismul din Ucraina. E părerea lui, n-am o problemă, numai că lumea nu trebuie să uite ce a fost, că numai spunea cineva: vai de popoarele care nu învață din propria istorie.

Și aici noi cam am fi un exemplu, că nu prea ne uităm în spate la istorie și trecem cam repede. Păi cum să spun eu, am avut și greșeli, fără doar și poate, dar numai faptul să supraviețuim aici 2000 de ani și să rămânem cu țara întreagă și să existăm. Însăși existența noastră e un mare succes.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E un miracol.

Cătălin Tomescu: E un miracol, pentru că, cum a zis cineva, în Grădina Maicii Domnului de 2000 de ani tot vin ăștia să fure. Acum îi mai ajutăm și noi, mai recent, în ultimii 30, că ne vor unii răul și slabi, și așa, dar de multe ori îi ajutăm noi, că noi semnăm hârtiile alea prin care le-am dat resurse strategice, ne-am distrus industria metalurgică, ne-am distrus industria petrochimică, s-a dus flota, s-a dus industria de apărare, la agricultură am ajuns să importăm fructe și legume din țări care, când eram eu în liceul militar și în școala militară, poate și dumneavoastră, că mergeam la munci agricole, știți, tendința elevului să scuture copacul, să-și umple repede sacii, să-și facă norma. Și a venit odată un director la Tigveni.

Și zice: de ce scuturați, domnule? Păi avem normă 20 de cutii pe zi. Cine v-a dat-o? Așa dă la noi, la armată. Fugi de aici, că n-am treabă cu norma asta. Așa ni s-a spus, ca să ne merităm cei 82 lei pe zi, cât era hrana. Zice, nu, domnule, cinci faceți, dar numai că luați-le cu mâna, că de aici de la mine pleacă numai la export și dacă dumneavoastră le bateți, ajung stricate la ăia și îmi stricați contractele.

Gata, nu mai scutur niciun copac cu mâna. Facem așa cum vă spun eu, e vorbită; și așa am făcut, după care m-am dus să văd, se înveleau ca portocalele și le punem în cofraje ca pe ou și plecau în Australia, în Olanda, în Europa. Îmi aduc aminte de Australia, că m-am gândit eu: cum ajung alea acolo.

Deci noi am ajuns să importăm grâne și noi suntem, vorba aia, în afara UE, erau ucrainenii înaintea noastră, dar noi eram pe locurile doi-trei la producţia cerealieră. Deci revenim, ca să concluzionez: trebuie să învățăm și cu bune și cu relele noastre, numai că am rezistat e un miracol, pentru că ne-au vrut toți, slabi, flămânzi și la cheremul lor.

Și dacă le facem jocul, toți care trăim acum suntem niște inconștienți, pentru că știți, în 2001, tot vorbeam de regi, Regele Mihai împlinea 90 de ani, dacă îmi amintesc bine și a ținut un speech.

Şi la un moment dat a spus o frază de-asta, în Parlament, da, a spus așa: toți suntem, sau majoritatea suntem, citez din memorie, suntem tentați să privim la țările noastre ca la o moștenire de la înaintași.

Foarte corect, de altfel. Zice, da, dar vă propun o altă abordare, să privim la țara noastră ca și cum am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Magistral. Încă o dată, n-am fost regalist sau așa ceva, nu prea m-am implicat eu cu politica asta a noastră după ’90, doar am urmărit-o atent.

Ce vreau să spun? Că mi se pare colosal. De ce? Că nimeni nu dorește răul copiilor lui. Uitați-vă la caricaturile astea de baroni în România. Copilul nici nu învață pe la noi. Sunt pe la tot felul de școli, prin Elveția, prin Anglia, probabil o să rămână pe acolo. Nu la ei mă refer. Ăștia sunt puțini, îi tolerăm noi.

Eu mă refer la urmașii celor 20 de milioane, că suntem vreo cinci plecați, 20 de milioane de români. Păi cum lăsăm țara noastră, vrem să lăsăm ceva rău la copiii noștri? Nu cred că există așa ceva. Nu cred. Prin urmare, cred că așa ar trebui să judecăm. Am eu chestiile astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o bucurie că ați avut discursul ăsta aici, la „Jurnal Militar”, la Radio România Actualități și la toate posturile teritoriale Radio România. Venind, totuși, către armată, sunteți specialistul nostru preferat și nu doar al nostru, un strateg militar și un om care ați avut o carieră extraordinară.

Plecăm după fentă sau nu plecăm după fentă în momentul în care, în 9 mai, la Moscova, am văzut un simulacru de paradă în care, vezi Doamne, un singur tanc T 34 era prezent?

Cătălin Tomescu: Nu, nu plecați după fentă. Dle Cristi, încă o dată, inamicul trebuie să ți-l respecţi și să ți-l studiezi. Nu vinde pielea ursului din pădure până nu l-ai împușcat. Prin urmare, asta, că a fost un singur tanc, T 34, nu e datorită faptului că…Dar vă gândiți că nu găseau rușii vreo 50 de tancuri să le vopsească și să le plimbe acolo?

S-a vrut paradă mică, s-a vrut fără avioane, nu că n-au avioane p-aia că la tancuri să zicem că vreo 2.000 și ceva sau mă rog, nu le-a numărat nimeni. Da, e o cifră vehiculată 2.000 de tancuri perfect adevărat sunt de acord.

Au peste 15.000, lăsăm asta, dar… Păi chiar dacă, hai să luăm avioanele. Păi la avioane ar fi distrus probabil 100 maxim. Să nu uităm vorbim de Federația Rusă, domnule, ne place, nu ne place armata, aviația, cel puțin Suhoiurile și MIG-urile le-a făcut să le vândă neapărat…

A, n-au ei multe Suhoiuri 57, pentru ei nu le-au vândut. E ca tancul  T 34.  Acuma cred că le-au făcut două regimente din ce am săpat eu, informativ, ei le-au făcut. Au făcut doar două companii, să le ducă la expoziții să demonstreze cu ele niște trageri ca să poată să le vândă, că le aduce bani sigur.

Iar o treabă de istorie care, celor care, a fost simbolică, zic că a fost singurul tanc. O idee să diminuăm sau să nu-i facem pe ruși mai tari decât sunt. Problema e că T 34 a fost simbolul tancului din al Doilea Război Mondial. Deci să nu uităm, nemții, care aveau Panzere, ș.a.m.d.

Scule ca lumea, superioare la nivelul respectiv, ulterior americanii s-au prins și și-au transformat M-ul lor într-un tanc cât de cât apropiat de Panzer. Numai că rușii, Stalin a dat ordin: făceți-mi un tanc să putem să ne batem cu tancurile lor. Și industria de la vremea respectivă a URSS-ului a inventat aceste T34, arată bolovănos, dar e super eficient, spun eu. Am învățat la școala militară unde am intrat în ’82. În anul I învățam infanterie, că așa e normal să știm toți să luptăm ca infanteriști și tancul T34. Eu am apucat pe el.

Tunul de 85 e una din cele mai precise tunuri cu care am tras, credeți-mă și știu ce puteți că-s dă meserie. Tancurile T34 au tun de 85 pe el, calibru… Ăsta a fost simbolul, de aia l-au scos pe ăsta pentru bătălia în est, rușii au fost loviți, loviți, loviți, loviți lângă Moscova a avut două momente cruciale.

Stalingradul, care a cuplat în jur de opt armate, cel puțin la ruși și vreo șapte armate de la țările care luptau pe vremea aia cu Germania, pentru că și noi, și ungurii și croații. Ei, acolo după cinci luni  și ceva s-a întors războiul pentru că nemții nu au putut să cucerească Stalingradu de fapt generalii nemți… din ce izvoare istorice am citit eu și documentele după care m-am informat…

Generalii i-au spus lui Hitler că domnule, n-are rost să ne cramponăm de orașul ăsta, hai să-l ocolim, îi încercuim și trecem mai departe, plus că avea fluviu pe el, e greu încă o dată cursurile de apă sunt operații grele, nu se facă așa de oricine și oricum în fine, unde n-au reușit să treacă peste ei și au pierdut o armată întreagă armata 6 plus corpu 14 tancuri. A fost nimic și complet asta a fost în 41, după care în 42 a fost foarte aproape de Ucraina, e acolo nemții au venit cu vreo 2.800 dă taigăre care de fapt au distrus cam două T34, numai că ruși au venit cu 6.000 de T34 și acolo s-a întors bătălia pentru că acolo cea mai mare bătălie de tancuri din istorie și faptul că au câștigat-o și-au întors soarta.

Așa spun istoricii cel puțin atenție că aș fi mare istoric să vorbească cei care și-au dedicat viața studierii istoriei și celul de-Al Doilea Război Mondial. Toată lumea e cam de acord cu ideea că aceste două evenimente în 42 au făcut să se întoarcă soarta războiului, însă nemții au pierdut inițiativa și capabilitatea de luptă de a merge spre est, iar rușii și-au creat condiții de a trece la contra-ofensivă care ulterior s-a și dovedit că au început contra-ofensiva, în 44 a ajuns la noi ș.a.m.d. și au ajuns la Berlin. Păi din păcate că asta a fost istoria pentru că Stalin a vrut și Marile Puteri la vremea respectiv Statele Unite, nu sunt faimoase și discuțiile și pozele Stalin-Roosevelt și Churchill au fost tratați ca atare, ca mare putere.

Și au fost, încă o dată, trebuie să recunoaștem, au avut probabil cele mai mari pierderi de toți participanții la război, n-am o dată concretă, dar probabil acolo ei cu nemții și vreau să zică trecând cu șenila peste toată regiunea acolo, când a zis luăm noi aici, România a avut o șansă. Ați văzut că au început  să se desecretizeze anumite documente, România a fost negociată cu Grecia.

Pe undeva nu mi-a plăcut deloc treaba asta, deci l-am apreciat, când era, pe Churchill, când am aflat de treaba asta, am fost supărat rău. Acuma, cu vârsta, am mai îmbătrânit, am mai câștigat și eu experiență. Aveam eu un lector, care-mi spunea, băi Cătăline, când eram în Academie eram locotenent major tânăr, aveam vreo 27 de ani, mi-a plăcut strategia și tot îi puneam întrebări și mi-a zis: băi, opreşte-te odată cu întrebările, că asta o  să înțelegi după 25 de ani de carieră.

A avut dreptate profesorul respectiv. Odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că nu prea puteai să lași în inima imperiului o colonie democrată și să-i dai pe greci, care tehnic grecii pe vremea aia cu italienii şi cu spaniolii aveau peste 30% partide comuniste, iar la noi, cum spunea tata lui tatăl meu, D-zeu să-l odihnească…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Interesant.

Cătălin Tomescu: Da, da. Păi scrie-n istorie. Nu eu am spus asta. E citită. Iar la noi nu depășeau 2%, dar revenim la cum spunea Stalin: nu contează cine și ce votează, contează cine numără. Și uite-așa am ajuns noi din regat comuniști fervenți, care nici n-am fost comuniști.

Numai că s-a impus, nu numai la noi, și la unguri, și la polonezi și toate țările libere pe vremea aia, mai mici, bineînțeles, decât imperiul. Noi ca noi, dar să știți că și polonezii, dacă le citești istoria, vreau să vă spun că rămâi bujbe, cum zice francezul, în sensul că au și dispărut după hartă, cam 100 de ani. Uneori au fost atât de mici cât e Dobrogea noastră. Ulterior au evoluat și ei, că așa au fost și ei între cele două mari imperii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Uitându-ne jur, totuşi…

Cătălin Tomescu: Ei nu prea au avut treabă cu turcii. Noi am avut trei imperii: austro-ungarul, otomanul şi ţaristul, dar ei au fost între nemţi şi ruşi. Îşi împărțeau influență acolo. A fost o perioadă și cu țările nordice, dar n-a durat semnificativ. Astea au fost importante.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, vă mulțumesc tare mult pentru întâlnirea de astăzi. Nu putea să fie mai potrivită o altă discuție și cu altcineva în săptămâna aceasta istorică, în care să ne reamintim unii dintre noi și unii doar să afle despre ce a fost.

Nu aș vrea să încheiem înainte de a dezbate un minut-două situația de pe frontul din Ucraina. Toată lumea îi vede pe ruşi deja învinși, luându-se și după parada asta de la Moscova. Și dumneavoastră aveți o părere, alta decât majoritatea.

Cătălin Tomescu: Scurt, să terminăm cu parada, că nu m-am referit decât la alte 34. Deci, parada s-a vrut mică, fără doar și poate. Cuvântarea și ea scurtă, 11 minute față de celelalte. Aici trei elemente aș vrea să le spun: unu – la cuvântare s-a făcut referiri la istoria mama Rusia și importanța Armatei Rusiei în nimicirea fascismului.

Doi: s-a făcut referire la Occident, nu s-a mai referit SUA, NATO – Occidentul, deci, toată lumea, Rusia se află de fapt în război cu Occidentul, societatea occidentală și e cu referire la ordinea mondială ș.a.m.d., despre care am discutat.

Şi trei: Ucraina s-a referit nu ca stat inamic, s-a referit că stat captiv, capurat de fascişti, care mi s-a părut important. Tot în contextul ăsta, dacă v-ați uitat la steaguri: steagul federației a fost strâns și a fost lăsat liber steagul URSS-ului. Da, da, da.

Păi, până la urmă, legat de eveniment era normal să fie și steagul URSS-ului, că URSS-ul a fost ţara care a luptat împotriva fascismului. Problema era că ce n-am înțeles și aș vrea să… aici e o treabă de știință de carte în domeniu care, din păcate, aici nu mă bag, că nu am și nu vreau să spun vreo nefăcută. Ideea e că n-am înțeles de ce l-au ținut p-ăsta strâns, al federaţiei. Fptul că l-ai scos p-ăla și l-ai lăsat să fluture, e clar, adică ți-ai dat semnalul de URSS.

Bineînțeles că e conexat, că vrea să-și refacă URSS. Dar ideea e de ce l-a strâns pe-al Rusiei. Eu asta n-am reușit să elucidez. Asta e unu. Doi, cei care cântă prohodul. Domne, eu nu l-aș cânta. Spuneam că inamicul trebuie să ți-l studiezi și trebuie să ți-l respecți, altfel pierzi. Cea mai bună dovadă e cum au studiat ei pe ucraineni înainte de invazie și pe 24 februarie au trecut la invazie și trei luni au luat papară după papară, s-au făcut de râsul lumii.

Nu discutăm cauzele, că nu avem timp. Ideea e că e cel mai bun exemplu. I-au luat în derâdere și pe societatea occidentală, și pe NATO, și pe americani, și pe ucrainieni și s-au văzut rezultatele în ultimele trei luni de zile.

Un dezastru total și o rușine totală la adresa nivelului de pregătire al armatei federației. Şi am pus punct cu treaba asta. Acuma, îți spuneam că nu trebuie să-i luăm în derâdere. Din punctul meu de vedere, ucrainenii trebuie să se pregătească de contra-ofensivă pentru a-și atinge obiectivele strategice, respectiv eliberarea teritoriului, inclusiv a provinciilor ocupate, inclusiv Crimeea. Așa a fost declaraţia lui Zelenski.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aşa e declaraţia.

Cătălin Tomescu: Părerea mea e că rușii așteaptă. Ei și-au creat grupările de forțe, le-au dus în adâncime, ca să nu poată să fie lovite și tehnic acum ei așteaptă să facă ucrainenii prima mutare, ca să le descopere structurile de forțe și direcțiile de ofensivă, principală și secundară, pentru ca ulterior să reacționeze.

Sper să n-am dreptate, să nu fie atât de puternici, cum să zice, şi să fie slabi.  Dar eu sincer nu cred nici măcar în gâlceava cu Prigojin. Vom vedea dacă Prigojin va trăi în următoarea perioadă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Două luni.

Cătălin Tomescu: Exact. Înseamnă că au fost în înțelegere. Dacă nu, înseamnă că l-a luat gura pe dinainte. E problema lui. Dar eu nu cred în astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, vă mai așteptăm la „Jurnal militar”, pentru că lucrurile ne vor îndrepta către…

Cătălin Tomescu: Mai daţi-mi zece secunde, că am o chestie cu asta… Îmi pare rău şi trebuie să o spun neapărat: domne, încă n-am ajuns să vorbim de nicio negociere. Mă uitam acum, ultima informație, China a început să zică tare: haideți, domne, așezați-vă la masă. Că deja lumea a obosit. Şi Europa a obosit și țările și toată lumea. Deja nu mai vrea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi oamenii ăia, săracii, din Ucraina.

Cătălin Tomescu: Nu mai vrea. Nu mai vorbim de ei. Păi dar eu nici nu m-am referit la ei, că eu sunt convins că… păi da, e pe teritoriul lor, ei sunt îngroziți, mai ales cum vin și bombardamentele, dar voiam să spun, scurt: sper ca cei care fac politica mare și cei care răspund de declanșarea procesului de negociere între cei doi jucători, nu mă interesează formatul, nu mă interesează cine stă la masă, nu mă interesează organizația sau țara care să ia inițiativa, dar cred că e timpul să să ajungă cumva și discuțiile astea să se oprească într-o formă sau alta, măcar războiul, nu?

Să se încheie pace, dar măcar războiul și multe lucruri să se discute concret pe problemă, pentru că e foarte greu să ajungi la un rezultat anul ăsta care să le convină ambelor părți, fără dar și poate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul locotenent Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai aşteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc!

Aliaţii şi partenerii NATO au furnizat Ucrainei aproximativ 2.000 de vehicule militare

Publicat de Gabriel Stan, 1 mai 2023, 10:34

Sonia Raicu (realizator rubrică): Aliații NATO și parteneri lor au furnizat Ucrainei 230 de tancuri de luptă și 1.550 de vehicule blindate pentru a o ajuta să contracareze ofensiva rusă și să-și recucerească teritoriul.

Este declarația făcută de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la întâlnirea avută joi, 27 aprilie, la Cartierul General al NATO cu ministrul Xavier Bettel, prim-ministrul Luxemburgului.

De la începutul ofensivei ruse din februarie 2022, statele membre NATO au furnizat sisteme de apărare antiaeriană, artilerie și avioane de luptă, instruind zeci de mii de militari ucraineni în utilizarea armamentului de tip NATO.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO: Prin Grupul de contact, aliații NATO au sprijinit considerabil Ucraina. Mai mult de 98% din materialele de luptă promise Ucrainei au fost deja livrate.

Asta înseamnă peste 1.550 de vehicule blindate, 230 de tancuri și alte echipamente, ce includ și importante cantități de muniție.

În total, am antrenat și echipat mai mult de nouă brigăzi blindate ucrainene, ceea ce va situa Ucraina într-o poziție de forță pentru a-și continua lupta de recâștigare a teritoriilor ocupate.

Bogdan Ivanov: Din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2023, 12:52

La Subiectul Săptămânii invitatul lui Constantin Herțanu a fost preotul Bogdan Ivanov, lector universitar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un dialog despre armată și biserică, două instituții de bază ale societății, dar și care este percepția bisericii ortodoxe rusești și amestecul acesteia în conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, părinte!

Bogdan Ivanov: Bună dimineața și bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe ascultătorii dumneavoastră. Eu cred că în această sâmbătă toată lumea simte că se întâmplă ceva sau că urmează să se întâmple ceva.

Este cel mai mare praznic pentru care Biserica și lumea creștină se pregătește timp de şapte săptămâni, pentru că de aici, din Învierea Domnului, practic noi ne construim atât credința, cât și evlavia, cât și rugăciunea Bisericii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Andrei Pleșu spunea că dacă ar exista un anume tablou la care ne putem uita cu toții, dar nu înțelegem mare lucru de acolo și am avea o cheie care să ne descifreze acest tablou și să ne redea tainele sale, făcând o extrapolare, dacă ar exista o cheie care să ne redea taina Învierii, care credeți că ar fi aceea?

Bogdan Ivanov: Este una singură, și anume iubirea, iubirea lui Dumnezeu care a acceptat jerfa pentru oameni și ca această iubire de fapt să se transforme într-o împăcare și într-o atmosferă care practic să unească cerul și pământul.

Fără iubire noi nu am înțelege, de fapt, nici de ce Dumnezeu a acceptat această jerfă de sine și acest plonjon din veșnicie în firea noastră omenească și n-am înțelege nici de ce a acceptat ca însuși creatorul lumii să fie practic jerfit de chiar făptura sa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem la „Jurnal militar”. Am putea spune că armata și biserica sunt doi stâlpi fundamentali ai societății.

De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Armata și Biserica sunt cele două instituții care conduc în sondajele de opinie în ceea ce privește încrederea populației în instituții ale statului de multă vreme.

Bogdan Ivanov: Da, e foarte bine că merg împreună, pentru că și Armata, și Biserica se identifică de fapt cu poporul, și una și alta dintre cele două instituții îi slujesc pe oameni, Biserica împlinindu-le, să zicem, aspirațiile înalte spre spre fericire, spre veșnicie, spre iertare și împăcare, iar armata, în mod evident, aspirațiile lor spre siguranță, spre libertate și, de ce nu, spre pace.

Pentru că aceasta este, de fapt, scopul armatei să păstreze în primul rând pacea oamenilor și pacea lumii în general. Și de aceea, cred că, identificându-se tot timpul, de-a lungul istoriei, chiar dacă pare, să zicem așa, un binom romantic care probabil în alte țări nu ar merge atât de bine împreună cum merge la noi, în cazul nostru, al românilor, Armata și Biserica au împărtășit întotdeauna soarta poporului.

Când i-a fost poporului bine, probabil și Bisericii și Armatei le-a fost bine, când i-a fost poporul rău şi Armata, și Biserica au avut de suferit, așa încât întrupează, dacă vreți, aceste aspirații și idealuri înalte.

Îmi place să văd în aceste două instituții ca fiind singurele care mai exprimă sentimentele de solidaritate umană și de demnitate și de respect față de niște principii și de niște valori. Și Armata, și Biserica păstrează cu sfințenie niște simboluri, niște…

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Sunt clădite pe simboluri.

Bogdan Ivanov: Sunt, sunt, da, și le au, să zicem, ca sacre la temelia lor. Să ne gândim, de pildă, la drapelul național pe care Armata trebuie să-l apere sau la drapelul unei unități de luptă, care este însuși certificatul de existență al acelei unități pe care orice militar trebuie să-l apere până la capăt.

La fel și Biserica cred că exprimă această solidaritate față de cele mai sfinte simboluri, care sunt pentru orice popor Crucea, Biserica și tot ceea ce înseamnă de fapt sfințenia în ansamblul ei.

Și cred că aceste instituții mai merg mână în mână și ar trebui să o facă și de acum încolo, prin faptul că întrupează un anumit respect față de popor, față de țară, față de istorie, pentru că vorbim de faptul că și Armata, și Biserica slujesc poporul, coborâm în istorie și vedem cum anume s-au identificat aceste realități și la un moment dat putem spune că poporul era Biserica și că de multe ori, când erau în pericol, poporul era în același timp și Armata, pentru că au pus imediat oamenii mâna pe pe arme și au putut să-și apere țara.

Și aceste valori cred că ne-au ținut împreună și au făcut ca oamenii să poată trăi laolaltă, să poată să aibă idealuri pentru care să merite să se sacrifice și să găsească tot timpul ce anume trebuie respectat în sufletul și în ființa unei națiuni: demnitatea, libertatea şi de ce nu, sfinţenia.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Mai mult decât atât, aș merge un pic mai departe. Urmează la 40 de zile, bine spun, celebrarea Înălțării. Şi, totodată, aici voiam să ajung, Ziua Eroilor. Iarăși Armata și Biserica împreună.

Bogdan Ivanov: Pentru că sunt instituții care știu să respecte ce înseamnă jertfa, ce înseamnă sufletul unui om și jerfa unui om pusă în slujba celorlalți. Să nu uităm că unele din cuvintele de rămas bun ale Mântuitorului adresate apostolilor a fost acela că nimeni nu are dragoste mai mare decât acela care își pune viața pentru prietenii săi.

Cred că și un militar știe să facă acest lucru și știe că de fapt, pentru ce se înrolează el în armată și jură credință patriei este tocmai dispoziția lui de a se jerfi pentru prietenii săi și la fel și și Biserica este construită pe acest mare act al jerfei Mântuitorului Hristos pentru noi, care suntem prietenii lui.

Şi de ce este important ca aceste două sărbători, cumva născute din sărbătoarea Învierii Domnului și anume Înălțarea și Ziua Eroilor merg mână în mână, pentru că arată de fapt orice jerfă omenească și mai ales jerfa unui om care moare la datorie și moare pentru binele semenilor săi și pentru viața lor şi pentru siguranța lor, se regăsește în marea jerfă a Domnului Hristos.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dacă ne uităm în trecuturile adânci ale istoriei, vedem că foarte mulți dintre sfinții cunoscuți astăzi ai bisericii sunt foști militari:. Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail. De ce credeţi?

Bogdan Ivanov: Da. Noi avem o elită întreagă, o pleiadă de sfinţi militari, Sfântul Mucenic Dimitie, Sfântul Gheorghe, l-ați amintit, îi avem pe Sfinții Mina, Victor, Vichentie. Sunt sfinți militari pentru că ei întrupează, dacă vreți, o formă de eroism, o formă de eroism dar de data aceasta nu doar a celui care își face datoria față de ţara lui și față de statul lui, ci față de credință și față de Dumnezeu.

Dar, iarăși e foarte interesant de spus. Pe aceşti sfinți îi întâlnim cumva începând cu secolul III încoace, datorită faptului că a fost la început o perioadă în care creștinii se fereau de armată. De multe ori creștinilor li se reproșa faptul că nu-și artă loialitatea față de statul roman în care majoritatea trăia prin faptul că refuzau să se înroleze în amată.

Dar, acest lucru cumva cu timpul s-a atenuat, așa încât în ultima mare persecuție a Bisericii, în timpul împăratului Diocleţian, avem cea mai mare pleiadă de sfinți militari care arată că de fapt aceștia au început să-și întărească credința, în primul rând punându-și viaţa în slujba semenilor lor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Revenind în zilele noastre. Dacă ne uităm puțin la granițele României, la statul vecin Ucraina, acolo se întâmplă foarte multe lucruri grave și nu mă feresc de acest cuvânt, sunt oameni nevinovați, civili, copii care au de suferit.

Bogdan Ivanov: Da, e bine că ați atins și acest subiect. Putem să numim ceea ce se întâmplă acolo fără niciun fel de rezervă, fărădelegi și crime, pentru că în realitate așa sunt și ce este mai grav este că sunt cumva justificate și din punct de vedere religios.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact, aşa este.

Bogdan Ivanov: Prezența preotului militar să știți că nu scuză astfel de atrocități sau nu le absolvă, nu le legitimează. Eu cred că preoții care fac astfel de lucruri și care binecuvântează cumva lupta împotriva fraților de aceeași credință și al fraților lor, cred că orice argument ar căuta nu au cum să-l găsească și mai ales nu au cum să îl facă să rezoneze Evanghelia lui Hristos.

Este foarte grav ce se întâmplă. Este o mare durere pentru întreaga ortodoxie, pentru că trăiește acest război fratricid pe care nimeni nu cred că și-l mai închipuia că poate să se desfășoare în zilele noastre.

Dar, acest lucru arată iarăși un pericol foarte mare pe care, de regulă, Biserica și credința îl au în faţa ideologiilor, pentru că vorbim de niște preoți care în mod onest probabil încearcă să-și facă datoria, dar sunt prinși într-un mecanism ideologic și acest lucru este compromis, compromis foarte, foarte mult.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): André Malraux: secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Ce părere aveți, asta pe finalul interviului?

Bogdan Ivanov: Abia am intrat în el, da, am intrat deja de un sfert aproape în el.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem de aproape un sfert.

Bogdan Ivanov: Eu cred că va fi religios, în sensul că lumea îşi va da seama că fără religie nu are un sens. Și cred eu că în această perioadă, în care suntem, asistăm la o regenerare a religiosului, doar că va trebui să fim atenți în ce forme se regenerează acesta, să nu fie patologice și să nu creeze ele probleme de securitate în viitor.

Și, nu în ultimul rând, din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite. Religia îți impune niște valori pe care trebuie să le respecți, inclusiv în raport cu celălalt și te deschide cumva spre o zonă de conviețuire.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Reamintesc ascultătorilor că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” preotul Bogdan Ivanov, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Vă mulțumim mult! Dacă vreți să transmiteți un mesaj pentru sărbătoarea de la noapte o puteți face. Vă mulțumesc!

Bogdan Ivanov: Mulțumesc și eu pentru invitație. Și pentru mine este o mare onoare să fiu prezent în emisiunea dumneavoastră. Am un mare respect față de instituția militară.

Cred eu că dacă ne-a adus Dumnezeu în pragul acestei mari sărbători, n-avem niciun motiv să nu ne bucurăm, chiar și atunci când simțim că ne lipsește ceva și, mai mult decât atât, n-avem niciun motiv să nu zicem frate și celui care ne urăște pe noi.

Sărbători binecuvântate și pline de lumină!

Angel Tîlvăr: Am discutat cu secretarul de stat Lloyd Austin despre relațiile bilaterale din punct de vedere militar, dar şi despre felul în care vedem colaborarea dintre armatele noastre

Publicat de Gabriel Stan, 10 aprilie 2023, 15:23

La Subiectul Săptămânii s-a discutat despre vizita delegației condusă de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, în Statele Unite ale Americii, o vizită care a marcat 30 de ani de la semnarea parteneriatului dintre Forțele Armate Române și Garda Națională din statul Alabama.

A fost o serie de întrevederi în Washington, în statul Alabama, cu oficialii americani din cadrul Departamentului Apărării, Consiliului Național de Securitate și cu guvernatorul statului Alabama, cu membri ai Congresului, dar și cu secretarul apărării, Lloyd Austin.

Ministrul apărării ne-a oferit cele mai importante concluzii după întâlnirea avută în Statele Unite ale Americii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Tîlvăr, bună dimineața, bine ați venit la radio!

Angel Tîlvăr: Bună dimineața tuturor, vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vizită importantă pe care ați avut-o împreună cu membrii ai unei delegații din Ministerul Apărării Naționale în Statele Unite, acolo unde s-au marcat cei 30 de ani de la semnarea parteneriatului dintre forțele Armatei Române și Garda Națională a statului Alabama.

Ați avut discuții și cu secretarul american al Apărării, dar și alocuțiuni în Congres. Care sunt concluziile?

Angel Tîlvăr: Evident că orice vizită pe care o facem partenerului strategic al României, pentru că unul din elementele și unul din momentele importante în istoria post-decembristă a României a fost încheiere a parteneriatului strategic cu Statele Unite, deci orice vizită de acest gen este foarte importantă. Este o vizită la care lucrăm de mai multă vreme împreună cu prietenii noștri americani.

O vizită care a fost organizată împreună cu ambasada noastră de la Washington, dar și cu Ambasada Statelor Unite de la București. O vizită care a avut ca element central întâlnirea cu secretarul de stat Lloyd Austin, ocazie cu care am discutat probleme legate de relațiile noastre bilaterale, de prezența pe care Statele Unite o au în România și pe Flancul estic din punct de vedere al dislocării de militari.

Colaborarea de-a lungul vremii, pentru că, așa cum vă spuneam, acest parteneriat strategic și-a dovedit viabilitatea în timp. Faptul că la Mihail Kogălniceanu există un număr important de militari americani care își fac datoria cu prisosință împreună cu militarii români, dovedește că interoperabilitatea și cunoașterea reciprocă, lucrul împreună produc rezultate remarcabile. Și nu în ultimul rând, acest parteneriat, ca și această relație între militarii noștri, a fost validată și prin participarea împreună în diferitele teatre de operații, fie că a fost vorba de Irak, fie că a fost vorba de Afganistan.

Împreună cu secretarul Austin, timp de o oră am discutat despre relațiile bilaterale din punct de vedere militar, despre lucrurile bune care s-au întâmplat și lecțiile din care am avut de învățat, dar şi despre felul în care vedem în viitor colaborarea dintre armatele noastre.

După întâlnirea cu secretarul de stat, am avut alte două întâlniri importante, cu președinții Comisiilor de apărare din Congresul din cameră, cu domnul Reed și cu domnul Rogers, însoțiți de alți colegi de-ai lor, cu care am vorbit, din nou, lucruri legate de întărirea Flancului estic, de importanța pe care vrem să o dăm Mării Negre. Și aici inițiativele parlamentare care sunt în Statele Unite ne bucură și am simțit nevoia să oferim cât mai multe argumente care să ducă la susținerea ideii că Marea Neagră capătă o relevanță din ce în ce mai mare în contextul de securitate din est. Ne-am bucurat acolo de toată înțelegerea și sperăm că lucrurile sunt pe un drum bun.

Un alt element pe care l-am discutat a fost legat de programul Visa Waiver, program care prezintă un mare interes pentru cetățenii români, care ar da posibilitatea cetățenilor români să circule și să interacționeze din punct de vedere profesional sau din punct de vedere al desăvârșirii studiilor sau din orice altă perspectivă mult mai bine cu prietenii noștri americani.

Evident că întărirea Flancului estic prin intrarea a noi doi membri în rândurile Alianței Nord-Atlantice ne bucură, dar nu este un lucru la care nu ne așteptam. Nu ne-a luat prin surprindere, dar l-am remarcat împreună cu partenerii noștri.

Voiam să vă spun că acest lucru l-am discutat și cu think tank-urile cu care m-am văzut, pentru că în cultura politică a Statelor Unite think tank-urile ocupă un loc foarte important.

Mi-aș dori ca și în România să aibă relevanță din ce în ce mai mare. Şi în discuțiile pe care le-am avut cu ei, pe lângă evaluările de securitate și perspectiva noastră asupra lucrurilor, pe care ei au dorit să o cunoască, și noi, la rândul nostru, am dorit să știm evaluările lor vizavi de felul în care intrarea a noi membri în Alianța Nord-Atlantică întărește postura defensivă a acestei alianțe, ca și faptul că întregul Flanc estic în felul acesta câștigă din punct de vedere al capacității de apărare.

După, ca să continui lucrurile legate de vizită, evident că valoarea simbolică a vizitei a fost dată de 30 de ani de parteneriat cu Garda Națională din statul Alabama, unde ne-am deplasat și unde am avut un program intens, care a avut ca elemente, să zicem, de vârf, faptul că am putut, am fost invitați să ținem alocuțiuni în cele două camere ale Parlamentului, lucru care, pe lângă componenta sa simbolică, să spunem, ne-a dat posibilitatea şi să prezentăm punctul de vedere al României vizavi de situația de securitate care preocupă întreaga planetă.

Pe scurt, a fost o experiență foarte interesantă, foarte densă, e adevărat, dar cred că efortul a meritat.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, domnule ministru, pentru cei care ascultă la radio, pentru cei de acasă, care, sigur, sunt în continuare îngrijorați, pentru că e războiul de lângă noi, ați plecat de acolo cu convingerea că Statele Unite sunt în strânsă legătură și că știu exact ce se întâmplă aici și ceea ce ați transmis dumneavoastră a fost luat așa cum trebuie, în serios, și că suntem în siguranță, asta ar fi ideea.

Angel Tîlvăr: Sigur, deci nu s-a pus niciun moment problema să nu fim în siguranță. Atât noi, cât și partenerii noștri ne facem datoria.

Alianța politico-militară înaltă este o alianță profund defensivă și cetățenii români, la acest moment, nu am niciun motiv să fie îngrijorați, întrucât cred că ne facem datoria și acest lucru s-a văzut și prin faptul că există un climat de normalitate în România, iar creșterea investițiilor străine în România cu aproximativ 11 miliarde de euro, anul trecut, înseamnă că investitorii străini și cei care urmăresc cu atenție situația de la noi au sentimentul că țara trăiește în normalitate și că lucrurile pot fi făcute aici așa cum trebuie. Noi ne facem datoria.

Mi-aș dori să fim înțeleși mai bine și noi, cei din sistemul de apărare, pentru că veștile legate de posibila scădere a pensiilor nu sunt vești care să încurajeze oamenii să intre în acest domeniu atât de important de activitate. Dimpotrivă, scăderea pensiilor i-ar putea determina pe foarte mulți să iasă din sistem, lucru pe care nu ni-l dorim.

Dacă vrem o apărare profesionistă și o apărare care să fie predictibilă din punct de vedere al evoluțiilor profesionale, trebuie să le dăm oamenilor și condițiile necesare ca să-și dorească să facă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc că ați încheiat așa. Noi am difuzat și săptămâna trecută punctul dumneavoastră de vedere cu privire la această chestiune a pensiilor militare.

Vom mai reveni asupra subiectului. Mulţumesc tare mult!

Angel Tîlvăr: Știu, știu. Şi eu vă mulțumesc și mă bucur că-mi dați posibilitatea să spun din când în când lucruri care cred eu că preocupă atât Armata României, cât și societatea românească în ansamblul ei. Vă mulțumesc foarte mult!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost ministrul apărării naționale, domnul Angel Tîlvăr.

Domnule ministru, vă mulțumim și vă mai așteptăm la radio.

Angel Tîlvăr: La revedere! Gânduri bune.

Mihai Panait: Este o situație deosebit de complexă în regiunea extinsă a Mării Negre, dar contribuim în continuare la menținerea păcii în zona noastră de responsabilitate

Publicat de Gabriel Stan, 3 aprilie 2023, 16:12

La „Subiectul săptămânii” veți afla care sunt concluziile trase la finalul exercițiului „Sea Shield 2023”, din interviul realizat de Cristian Dumitrașcu cu șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, chiar pe nava de comandament „Mureșul”, fosta navă prezidențială, intrată în serviciu în anii ’80.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule viceamiral, am onoarea și bine ați venit la radio!

Mihai Panait: Am onoarea să vă salut. Mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Într-un spațiu neconvențional pentru noi, la radio, dar foarte drag  dumneavoastră – suntem pe nava „Mureșul”, aici, în Mahmudia, la finalul marelui exercițiu „Sea Shield”.

N-aș vrea să ne referim doar la această ultima etapă, ci la întregul exercițiu și la partea de concept și la importanța acestuia pentru securitatea României, până la urmă.

Mihai Panait: „Sea Shield 2023” este exercițiul major desfășurat de către Forțele Navale Române în acest an de instrucție, este cel mai important exercițiu pe care l-am pregătit pe parcursul a 6 luni de planificare pe principiul național, dar și principiul NATO, de planificare, pregătire, execuție, cu o permanentă evaluare a tuturor acțiunilor desfășurate pentru eficiență și pentru asigurarea nivelului așteptat de interoperabilitate, în primul rând, și de îndeplinire a misiunilor în siguranță.

„Sea Shield 2023” reprezintă o provocare, în același timp, pentru faptul că pentru prima dată am dezvoltat pe scenariul operațional secvența de instruire și de dezvoltare a acțiunilor militare în zona de responsabilitate a Forțelor Navale Române pe Dunăre, în zona lagunară în Delta Dunării.

Pentru prima dată spuneam că dezvoltăm acest scenariu în această zonă de responsabilitate a Forțelor Navale și am încercat să integrăm nu numai la nivel întrunit, și la nivel interinstituțional, o serie de secvențe și pe fluviu și pe Marea Neagră, dar și pe uscat sau în aer.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acest scenariu ne gândim că este adevărat, este în strânsă legătură cu situația tensionată de aici, de la gurile Dunării.

Mihai Panait: Este o situație deosebit de complexă în regiunea Mării Negre, în regiunea extinsă a Mării Negre, în zona de proximitate și de responsabilitate a României, a Forțelor Navale Române şi în această idee, cred că acest exercițiu, încadrat în efortul național, dar și al Alianței, de menținere a stabilității regionale, de menținere a unui echilibru în această zonă deosebit de importantă și de sensibilă, contribuind astfel la menținerea păcii în zona noastră de responsabilitate.

Anul trecut, acest exercițiu nu s-a desfășurat datorită faptului că a izbucnit războiul între Rusia și Ucraina și nu s-a dorit să se escaladeze situația, era și multă emoție din partea tuturor actorilor importanți în acea perioadă, şi pentru noi este foarte important să ne menținem nivelul de pregătire al echipajelor, navelor de la mare, de la fluviu, al echipelor și al echipajelor de la bordul navelor Forțelor Navale Române, aeronavelor Forțelor Navale Române, dar și a mijloacelor din cadrul Forțelor Terestre sau echipamentelor și aeronavelor din partea Forțelor Aeriene.

La nivel interinstituțional, de asemenea, am încercat să îmbunătățim procedurile de acțiune, procedurile de operare, să punem în aplicare ultimele concepte la nivelul NATO și al Uniunii Europene pentru dezvoltarea acestei interoperabilități interinstituționale și aș veni cu câteva exemple: exercițiul de evacuare non-combatanți desfășurat la Marea Neagră, dar și în zona fluvială.

Au fost două secvențe deosebit de bine realizate și care și-au atins în totalitate obiectivele. Un alt serial deosebit de important, desfășurat în premieră la platformele petroliere, în zona de infrastructură critică pe care România o are în zona de responsabilitate, în zona economică exclusivă, a reprezentat un alt domeniu deosebit de important, dar nu numai aceste elemente sunt importante.

Procedurile operaționale, scenariile dezvoltate în Marea Neagră, în raioanele de desfășurare a acțiunilor militare în domeniul antisubmarin, în domeniul luptei contra minelor, în domeniul apărării antiaeriene sunt de asemenea secvențe și misiuni îndeplinite cu succes de către Forțele Navale Române.

Am reușit și la fluviu să executăm misiuni de trageri, misiuni de trageri cu muniție reală, misiuni de trageri de recepție cu muniții nou introduse în dotarea Forțelor Navale Române, am reușit să ne evaluăm forțele pentru NATO Response Force, forța de reacție NATO rapidă 2024 la mare și, de asemenea, să evaluăm forțele din cadrul pachetului pus la dispoziția NATO și a Uniunii Europene din cadrul Forțelor Navale Române. În același timp, am evaluat forțele cu capacitate de luptă completă și la fluviu, și la mare, pentru cadrul național.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Voiam să ajung aici într-un fel, pentru că sunteți un om, un militar cu multă experiență în operațional de când erați comandant de fregată, ați văzut multe, ați văzut cum funcționează și aș vrea să vă rog să faceți o comparație între acel mediu operațional de acum, câți ani sunt 10 ani, 15 ani, și ce s-a întâmplat acum, dacă merge bine, ce s-a întâmplat și dacă exercițiul acesta este la cel mai înalt nivel de până acum din câte au fost, având în vedere că au fost implicate și structuri UE, NATO, ș.a.m.d.

Mihai Panait: Pot aprecia faptul că am ridicat standardul, în special în această zonă interinstituțională și întrunită.

Am dezvoltat mult mai mult exercițiu pe zona de responsabilitate fluvială, implicând flotila fluvială cu unitățile și subunitățile din subordine, inclusiv cu regimentul de infanterie marină. Pentru prima dată în acest tip de exercițiu, este marele plus pe care l-am adus în această ediție a „Sea Shield 2023”.

În același timp, însă, din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare a fost pentru Forțele Navale Române de dezvoltare a suportului logistic.

Pentru prima dată am impus și am încercat să dezvoltăm standarde și proceduri de suport logistic integrat într-un domeniu și într-o zonă deosebit de complexă, așa cum este zona lagunară și zona Deltei Dunării.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La sfârșit, o întrebare care excede exercițiul „Sea Shield”: cum le răspundem în continuare unor oameni care poate că sunt influențați de propagandă, care spun că Forțele Navale sunt cele mai prost dotate din cele trei categorii de forțe și dacă această interoperabilitate, dacă această situație în care noi suntem împreună cu aliații, nu este doar o primire de ajutor, din câte se vede, este și o contribuție din partea noastră, că suntem și furnizori de securitate.

Mihai Panait: Contribuim la securitatea regională, securitate euroatlantică, este adevărat. Avem programe în atenție, avem programe în dezvoltare, facem pași importanți chiar dacă de multe ori, din necunoaștere, acești pași nu sunt văzuți la adevărata dimensiune. Forțele Navale Române se modernizează, modernizează capabilitățile pe care le au acum în dotare.

Forțele Navale Române au muncit foarte mult în ultimii ani și au fundamentat, au dezvoltat și vor pune în practică programele noi de înzestrare cu nave, cu aeronave, cu tehnică, cu echipamente pe toate domeniile, inclusiv investiția în educație sau investiția în tinerii ofițeri și maiștri militari, investiția în Forțele Navale Române, de fapt, se va vedea cu prisosință în următorii ani pentru Forțele Navale Române, pentru Armata României și pentru România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc. Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait. Domnule amiral, vă mulțumesc și vă mai aștept la radio.

Mihai Panait: Şi eu vă mulțumesc. Salutări tuturor ascultătorilor dumneavoastră de la bordul navei de comandament „Mureșul”.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulțumesc.

Cătălin Tomescu: Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Au nevoie de sprijinul lor atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic și chiar militar

Publicat de Gabriel Stan, 27 martie 2023, 18:34

La „Subiectul săptămânii” a fost făcută o analiză la 20 de ani de la începerea războiului din Irak, la începerea participării Armatei României acolo.

În cadrul aceluiași interviu s-a discutat și despre rolul Chinei în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Invitat a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu atât audio cât și în format video, sub forma unui podcast, care va putea fi urmărit în zilele următoare pe paginile de Facebook „Jurnal Militar” și „Ministerul Apărării Naționale”.

Cristian Dumitrașcu (realizator):: 20 de ani, asta se întâmpla în 2003.

Cătălin Tomescu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumnevoastră erați în mijlocul unei cariere extraordinare încă de pe atunci, planificator.

Cătălin Tomescu: În 2003 am fost mutat din comandant al Batalionului 341 /…/ de la Topraisar, la 1 martie am fost chemat, la vremea respectivă era generalul Bădălan și mi-a spus: am nevoie la Focșani să construim o brigadă care urmează să fie certificată NATO. Și atunci am fost mutat la Focșani șef de Stat Major.

Odată cu numirea mea a început rotirea batalioanelor din Brigada 282 Infartere Mecanizată la vremea respectivă, actuala Brigadă Blindată, în Afganistan și în Irak.

Le-am rotit pe toate cele trei la un moment dat, ulterior au rămas doar două, în misiunile din ambele teatre de operații. În Afganistan a fost prima dată în 2004 la rotirea batalioanelor noastre, batalionul de la Galați îmi amintesc că s-a rotit atunci.

Am fost doar 2 săptămâni, cum se mergea la vremea respectivă, noi dând batalioanele, vă dați seama că era normal ca cel care răspundea, mie îmi intra în fișa postului pregătirea batalioanele care intrau în teatrele de operații, și am fost să vedem și la fața locului ce și cum, ca să știm cum să coordonăm pregătirea următoarelor batalioane.

În Irak am fost în 2009, eram deja general, să operaționalez brigada. Atunci, România, dacă vă aduceți aminte, a avut cinci generali în teatrul din Afganistan.

A fost Radu Ghica, generalul Neagoe, generalul Chiriță, generalul Gabor şi eu am fost ultimul. Am intrat în teatru la 1 decembrie 2008, chiar cu ocazia Zilei Naționale, și am ieșit din misiune pe data de 12 iunie 2009.

Iar de acolo am venit, am predat Brigada 282 și am plecat la post la Bruxelles, locţiitorul șefului Reprezentanței Militare a României la NATO și UE.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că ați fost ultimul general prezent în misiunea din Irak, puteți să faceți o comparație între retragerea din Afganistan de acum câțiva ani și retragerea din Irak?

Cătălin Tomescu: Le-aș compara, se compară şi nu se compară. În primul rând, la nivel mare, misiunea din Afganistan a fost o misiune NATO. Misiunea din Irak a fost o misiune de coaliție condusă de Statele Unite.

Ca nivel de participare, în Irak noi nu am depășit batalion de infanterie, cu diferite misiuni, în funcție de perioada războiului, structuri de informații Intel, cu tot ceea ce înseamnă treaba asta, și ofițer de Stat Major.

În Afganistan să nu uităm că s-a ajuns până la nivel brigadă participare. Am avut și zonă de operații, zona Zabul, pe o perioadă îndelungată.

Când eram eu la Bruxelles noi aveam la un moment dat 1.996 sau ceva de genul ăsta de oameni, foarte aproape de 2.000, care ne plasa a 4-a contributoare cu trupe în Afganistan, care nu e de colea, pentru ascultători, trebuie să știe, ca să trimiți 2.000 de oameni în teatru, tu deja trebuie să lucrezi într-o plajă de aproximativ 8.000 de oameni, pentru că unii sunt la pregătire, unii sunt în teatru, unii sunt în refacere, unii trebuie să îi ai în rezervă.

Deci, o treabă care ne-a ajutat foarte mult și poate o să spun și de ce, dacă îmi dați timp, dar care cu certitudine necesită mult efort din punct de vedere al resurselor umane și financiare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este clar că gradul de complexitate se poate compara între cele două misiuni?

Cătălin Tomescu: Da. Aici, da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Gradul de periculozitate?

Cătălin Tomescu: La fel.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La fel.

Cătălin Tomescu: Da, în funcție de perioade, în anumite perioade, Afganistanul a fost mai sângeros, în alte perioade Irakul a fost mai sângeros, în funcție de ce făceau talibanii, ca să spunem așa, sau opozanții, cei care se opuneau forțelor NATO sau de coaliție pe teatrele de operații.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ce a însemnat pentru dumneavoastră? Ce a însemnat pentru militarii pe care i-ați rotit acolo, pentru formare, pentru carieră?

Cătălin Tomescu: Prima dată, militarii, aș vrea să spun, şi e bine de spus, trebuie să înțelegem cu toții că, în ciuda acestui efort, da, până la urmă a costat din punct de vedere financiar, numai că experiența asta câștigată acolo a fost colosală.

Și să mă și explic, numai când ești într-un teatru real de operații vezi la fața locului, pe viu, ce cerințe sunt, care e gradul de periculozitate, vezi procedurile de stat major. Înveți modul de executare a misiunilor de o manieră în care să nu pierzi oameni, pentru că au fost și situații în care am fost atacați ș.a.m.d.

Prin urmare, cu certitudine, din punct de vedere profesional, a adus un plus colosal. Eu am și spus la vremea respectivă, domnule, pentru un şef de Stat Major, o misiune de șase luni, care era minimum în teatru de operație, face cât un curs obișnuit de formare continuă la noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un curs de carieră.

Cătălin Tomescu: Exact. Obișnuit. Luăm procedurile toate în limba engleză, toate după tipicul NATO, şi chiar dacă misiunea din Irak a fost de coaliție, dar cine conducea coaliția? Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur.

Cătălin Tomescu: Diferențele între procedurile Statelor Unite în teatru ăla de operație și procedurile NATO erau infime.

Prin urmare, nu se pune problema de dezvoltare a profesionalismului din punct de vedere procedură de stat major și aplicare a lor și lucru; și, doi, dezvoltarea cunoștinţelor la limba engleză, pentru că erai obligat să cunoști limba.

Dar, în afară de asta, a adus un plus și din punct de vedere al cunoașterii. Vă dau exemplul și al aplicării principiilor logisticii, de exemplu.

Să nu uităm că noi, România, am fost în stare să ne rotim trupele la un moment dat cu propriile forțe, cu CE-urile 130, eu am fost cu CE-130 și până în Angola, în 1998, în Afganistan, când am fost, am fost cu CE-ul nostru, în Irak la fel, România și-a dovedit determinarea în a-și asuma misiunile în cadrul NATO sau de coaliție.

Mă raliez și eu celor care au spus că poate că unul din elementele care au contribuit decisiv la invitarea României ca membră NATO în 2002 a fost faptul că România a acționat printre primele state în ambele teatre de operații, cu toate că nu eram nici cei mai bogați, nu erau nici cei mai dotați ș.a.m.d.

Dar determinarea Ministerul Apărării și decidenților politici la vremea respectivă de a ne implica în misiunile organizației, contributori la securitate, nu numai ca beneficiar. Acum, dacă fac o paranteză, ce suntem acum?

Acum suntem un beneficiar al integrării în NATO și UE, pentru că dacă n-am fi fost nu se știe dacă Federația Rusă le-ar fi trecut prin cap că, dacă tot România nu e, de ce să nu facem puțină ordine și în România, că ei tot zic că voiau să se întoarcă la granițele din 1997, asta înseamnă. Da, dar ca să fii beneficiar, trebuie să fii și contributor.

Eu personal am fost de acord și, încă o dată, vreau să spun că banii nu au fost cheltuiți degeaba. Dumnezeuzeu să-i odihnească pe cei care s-au dus, că au fost și duși, şi răniți, şi ș.a.m.d!

Pentru că asta e la război, se mai și moare. Și îmi pare rău și îmi exprim toată compasiunea pentru cei care s-au dus și pentru cei răniți. Dar dacă am face o sumă a sacrificiului făcut și a banilor cheltuiți, cu certitudine, a adus plusvaloare, și profesionalism, și competență Armatei Române din toate punctele de vedere.

Schimbările de armament, gândiți-vă, ce echipamente de luptă, nu uitați că ne-am dus cu taburile, ulterior, talibanii când le-au văzut au zis: ce, astea rezistă? Da. Au pus plus la încărcătură, au străpuns taburile și, ulterior, i-au obligat pe american să inventeze alte echipamente, care să nu poate să fie distruse de tipul de exploziv improvizat folosit de talibani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Să vină cu MRAP-urile.

Cătălin Tomescu: Deci, pe scurt, un plus total.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Venind către efectele, pentru că tot aţi spus despre faptul că suntem și contributori, efectele s-au văzut în zona de comandă, uitându-ne acum, cum ar fi arătat Armata Română, comanda armatei dacă n-ar fi fost aceste misiuni? Pentru că ne uităm și vedem că toți ofițerii de rang înalt și oamenii din funcțiile importante sunt trecuți prin teatrele de operații, și prin Irak şi prin Afganistan.

Cătălin Tomescu: Domnule, ca să-i spun așa, n-ar fi un aspect fundamental, dar determinant sigur. Pentru că din punctul meu de vedere s-au făcut și unele, adică, s-a pus extrem de mult accentul numai pe cei care au fost acolo, și să nu uităm că au fost, sunt și vor rămâne arme întregi, categorii de armă, cu ofițeri foarte bine pregătiți, care nu au avut ocazia să ajungă acolo pentru simplu motiv că ei nu au cerut decât batalioane de infanterie, de manevră și Intel.

Dar atunci ce vină are un ofițer comandant de unitate de apărare antiriană, de tancuri, de artilerie, care aceste structuri nu puteau să ajungă în teatru pentru că nu i-a chemat nimeni. De asta spun că s-a exagerat puțin.

Încă o dată, plusul se vede între unul care a fost și unul care n-a fost, că nu mai trebuia să îi explici. Îl vedeai după ochi, cum vorbeai cu el, îl vedeai dacă te înțelege sau nu. Fac o paranteză, m-ați întrebat anterior, plusul pentru mine, pentru mine a fost colosal. Şi eu am lucrat numai la asta din 1994.

Odată cu promovarea la gradul de căpitan, am intrat în Statul Major al Forțelor Terestre, la Serviciu Operații, unde am lucrat 6 ani. Acolo am făcut Secția Relații Sociale, am construit-o în timp, că astea toate au mers o dată cu pașii spre pregătirea Armatei României în procesul de integrare cu NATO, realizarea interoperabilității, obiectivele forței.

Nu vă spun, că nu facem acum o retrospectivă a integrării României în NATO, dar pentru mine a avut un efect major, datorită faptului că a trebuit să lucrez la concret cu ei. Răspundeam de toate trupele românești, trupele coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați și înainte şi sunteţi și acum, după trecerea în rezervă, și îmi impui o scenă, mergeți, nu știu, la piață și oamenii vă știu şi dacă ar fi fost cineva care v-ar fi spus: „Bun, domnule general, italienii au plecat înainte. Au fost voci care i-au lăudat.

Au avut curaj să zică: «Nu, se pleacă». Noi am rămas, după cum aţi spus, între ultimii trei. A fost vorba despre onestitate, despre curaj, despre asumare sau despre o slăbiciune a noastră în relația cu aliații?

Cătălin Tomescu: Domnule, probabil a fost și o combinație. Probabil, Statele Unite… – aici vorbim de politică, nu neapărat de militari; că militarii… nu depinde de noi, statul stabileşte.

Probabil a fost și o combinație între o cerință a Statelor Unite, care ei conduceau misiunea, fără doar și poate, dar e și o asumare a noastră. Păi dacă am început cu tine la drum și e nevoie de mine, mi se pare corect să merg până la la capăt.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci, ați merge pe onestitate mai mult decât pe slăbiciune, precum am enumerat mai devreme.

Cătălin Tomescu: Absolut. Şi asumarea. Asta e 1. Şi 2 – oferta a fost făcută la mult mai multe țări. Numai că statul irakian, la vremea respectivă, conducerea irakiană, a aprobat numai patru.

Nu ştiu dacă se știe sau nu; dacă nu, vă spun eu, că știu ce vorbesc. Statele Unite au negociat un an și… rămânerea trupelor până în anul 2009 – de coaliție, mă refer.

După Statele Unite au aprobat Marea Britanie, România, Estonia și El Salvador. Comandant era Odierno, iar comandantul corpului de manevră cine credeți că era? Domnul Lloyd Austin, actualul șef al Pentagonului.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Corect.

Cătălin Tomescu: Mi-a fost șef. Şi sunt foarte onorat, de altfel, de treaba asta.

În El Salvador, după 24 de ore, șeful statului n-a ajuns la un acord cu irakienii privind semnarea unor documente și el a spus: „Mă retrag”, iar Estonia s-a retras pe 5 februarie – nu pot să uit ziua, pentru că e ziua mea, 5 februarie.

Şi chiar am avut onoarea să fiu decorat de ministrul apărării, prezent la activitate în Bagdad – să fiu decorat de Estonia pentru modul în care am sprijinit delegatul estonian de a face un memorandum tehnic cu irakienii.

Probabil că irakienii n-au acceptat. Şi cu noi au fost destul de grei. Care era problema? În Irak încă era valabilă pedeapsa cu moartea, și statul nostru… Şeful statului pe vremea respectivă era domnul Băsescu, şi a zis: „Domnule, nu semnăm așa ceva până nu trebuie să ne respecte o cerință”, care intra în procedura de force protection, protecția forței.

Şi cerința care era: în cazul în care un militar român – este posibil orice în teatru – face o faptă reprobabilă care, potrivit reglementării internaționale și teritoriului irakian – normal, că eşti în țara lor -, trebuie pedepsită conform legii, să fie predat ori trupelor române, ori trupelor americane, pentru a fi judecat pe problema respectivă, dar respectând legile internaționale ș.a.m.d. La noi până la urmă s-a acceptat, dar la țările astea două, nu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A, interesant!

Cătălin Tomescu: Ăsta ar fi unul dintre motivele care cred eu că i-a făcut pe șefii celor două state mai mici ca contribuție să spună: „Dom’le, noi până aici am stat”. În schimb, noi românii am reușit să semnăm acest tratat, acest memorandum.

Ulterior am semnat și acordul tehnic, în luna martie, și ulterior, în afară de munca efectivă în cadrul comandamentului și în coordonarea trupelor române, am pregătit readucerea trupelor românești în țară, care trebuia să se încheie până la 1 septembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că mai avem câteva minute din interviu, concluzionând: Irakul – pentru că aşa am început, cu cei 20 de ani care să împlinesc de la începutul misiunii de acolo, războiului de acolo -, pentru armata română, militarii care au fost acolo…

Cătălin Tomescu: Oho, păi au fost într-un număr însemnat!

Cristian Dumitrașcu (realizator): …a reprezentat un mare plus.

Cătălin Tomescu: Fără discuţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Asta, privind și în perspectiva unui război, Doamne ferește, pe teritoriul nostru.

Cătălin Tomescu: Aici nu… Nu că nu suntem de acord. A fost o contribuție majoră, a contribuit cu certitudine la ridicarea gradului de profesionalism al militarilor. Dar vreau să vă spun că a fost și o treabă care puțin a făcut să se schimbe o mentalitate. Pe scurt, dar e foarte importantă, merită minutele care au rămas pentru treaba asta.

Să vă spun de ce: acești 25 de ani de „peace support operation”, operație de stabilitate – Angola, ONU… Procedurile de acțiune sunt într-un fel la vedere. Nu e război clasic, se respectă regulile de angajare a forței stabilite conform Capitolului VI sau VII din carta ONU, Peacekipping sau Peaceinforcement, pe când ce vedem acum e război clasic.

Că-i zice Putin „operațiune specială”, asta e treabă de semantică şi juridică; ăsta e război curat! Și ce-a făcut? Din cauza faptului că în 30 de ani au fost numai misiuni de genul ăsta, o întreagă generație a crescut cu ideea că numai asta vom face până ieșim la pensie, generații viitoare.

Ei, se vede treaba că ce a făcut Putin acum ne-a întors! Păi de ce vorbește Cavoli și alți generali – comandantul suprem al SACEUR, NATO – că trebuie să revenim la războiul clasic, convenţional?

Pentru că ne forțează amenințarea. Ca să se înțeleagă ce greu ne-a fost. Dar din punct de vedere al relaționării acțiunilor din Irak cu războiul clasic, aici pe undeva a fost un minus, pentru că s-a creat în mintea militarilor această idee că ăsta e tipul de acțiune pentru care trebuie să ne pregătim. Fals total!

Personal, tot timpul am zis – bine, la mine e şi mentalitatea de tanchist: dom’le, prima dată ne pregătim de război și, de acolo, după aia ne ducem oriunde! Păi armata nu trebuie să se pregătească de război? Da!

Pe vremea lui Ceauşescu am fost și la agricultură, acum mergem – şi înainte și acum – la inundații, mergem iarna să ne ajutăm… Clar, resortul civil și sprijinul față de populație. Da, dar pregătirea nu e să ne ducem la inundații! Pregătirea trebuie să fie de război, că după aia putem să facem orice.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Finalul aparține, precum am spus şi la început, unei analize, pentru că sunteți un reputat analist militar și vorbiți aproape în fiecare zi, la diferite posturi de televiziune și de radio, despre situația actuală în care ne aflăm noi aici, la limita de sus a cerului, la granița cu cel mai îngrozitor război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

S-au întâlnit președintele chinez cu președintele rus. Cât credeți că schimbă pentru noi paradigma chestiunea asta?

Cătălin Tomescu: Domnule, reiau ceea ce am spus deja, că îmi mențin părerea: 1 – China a început să mute pe tabla de șah a planetei.

Că le convine, nu le convine la americani sau altora, sau nouă, sau oricui vreți, contează mai puțin. Din punctul meu de vedere, a ieșit din postura puțin retrasă…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De arbitru, dacă vreți…

Cătălin Tomescu: Da. Ponderată, puțin retrasă. E au fost agresivi numai în domeniul capacitării resurselor de orice fel de pe toate continentele, mecanismele economico-financiare mari, care le convin, potrivit propriilor interese.

Să nu uităm că fiecare ţară merge conform propriilor sale interese. Domnul Xi când s-a dus la Moscova să se întâlnească cu Putin s-a dus ca să-și atingă obiectivele Chinei, nu atât de mult ale lui.

Deci China a început să joace rolul de jucător global. În lumea multipolară, de care se vorbește, este clar că China și-a luat rolul în serios, și americanii știu asta, nu trebuie să le-o spun eu.

Al doilea lucru: s-a văzut clar, din punctul meu vedere, că Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Își dau seama că altfel nu se poate să iasă cât de cât onorabil din acest conflict şi au nevoie de sprijinul Chinei atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere militar. Acum, dacă o să mă întrebați dacă o să le dea tancuri și avioane, nu știu.

Ideea e că ce sunt eu convins – și cu asta am încheiat: cu certitudine, decizia dacă urmează să-i sprijine cu armament greu, nu numai cu armament nonletal și cu tehnologie, sigur ei au calculat dacă le aduce avantaje sau nu le aduce avantaje, potrivit propriilor interese.

De ce spun asta: păi China, care e cel mai mare producător manufacturier de pe glob, aprovizionează și UE și multe piețe… Statele Unite – mergeți într-un Wallmart, în Statele Unite, și dacă 90% din mărfuri nu-s din China, nu mai zic o vorbă. Prin urmare, păi trebuie să le vinzi. Cui le vinzi, celor săraci sau celor bogați?

Păi le vinzi celor bogați! Și atunci, dacă tu ai face treaba asta și te declară cineva că ar trebui să suporţi sancţiuni, îți mai convine? Nu știu asta, că eu la mecanisme macrofinanciare nu mă pricep; să vorbească cei care au şcoală.

Dar ca să analizez problema din perspectiva asta, sunt convins că ei și-au făcut calculele și, în funcție de decizia luată, vom vedea dacă va veni sprijinul cu armament greu sau cu avioane, ș.a.m.d. sau nu. Pentru că eu sunt convins că vor acționa în propriul interes.

Există un semnal major și pentru poporul rus. A arătat: „Uite, am venit” – recunosc, care e mare lucru pentru Putin, vă dați seama, e balon de oxigen, fără doar și poate. 2 – Statelor Unite: „Vedeţi că am început să mutăm și noi, nu mai stăm în expectativă, ne uităm și declară unul pe ici, pe colo…”

Nu, a venit Xi, care deja are al treilea mandat, care… Nu e cazul să mai dezvoltăm ce greutate are șeful Chinei la momentul actual, indiferent de regim.

Şi a treia treabă care iar ar fi importantă aici, în afară de balonul de oxigen către Putin și mesajul către societatea la nivel global și statele importante gen SUA, este și pentru statul ucrainean, din punctul meu de vedere, că trebuie cineva de la ucraineni să analizeze şi acolo. S-a vorbit și cu domnul Zelenski, nu prea s-a spus ce s-a discutat…

Să nu uităm că și cu Putin, cu o seară înainte, a vorbit patru ore jumate! Cu translație, să zic că le-a luat vreo oră jumate, că mai îngreunează… Probabil trei ore. O, păi vă dați seama că ar fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Când au mai vorbit ei vreodată trei ore, față în faţă?

Cătălin Tomescu: Să vorbești trei ore! De știut, ar valora un milion de puncte să știm ce s-a discutat în astea trei ore, pentru că acolo sigur s-au discutat niște lucruri cu totul și totul altele…

S-a discutat în plasa celor discutate la conferința oficială, care alea sunt pregătite dinainte; au schimbat câteva virgule și câteva verbe în noaptea aia, în rest totul era pregătit. Să știm ce s-a discutat în alea trei ore!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, Domnule general, lucrurile sunt în desfășurare. De abia aștept să ne vedem și următoarea dată aici, la radio, și la podcastul „Jurnal Militar”!

Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! Să avem o primăvară frumoasă și să sperăm să ne revenim din toate punctele de vedere.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulțumesc!

Doar șapte state membre NATO au cheltuit 2% pentru apărare în 2022

Publicat de Gabriel Stan, 27 martie 2023, 13:54

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Șapte dintre cele 30 de state membre ale NATO au atins ținta privind cheltuielile militare în anul 2022, a anunțat secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg.

Potrivit raportului anual al NATO, Statele Unite ale Americii au alocat pentru apărare 3,46% din produsul intern brut, iar alte șapte țări au depășit pragul de două procente: Marea Britanie, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Grecia.

Conform aceleiași surse, anul trecut România a alocat pentru apărare 1,75% din PIB.

La summitul din Țara Galilor din septembrie 2014, liderii statelor NATO au convenit ca, în termen de 10 ani, țările membre ale Alianței să atingă obiectivul alocării a două procente din PIB pentru bugetul apărării.

Decizia venea ca o reacție la ceea ce fusese percepută drept o deteriorare a situației de securitate în Europa, la câteva luni după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia.

La un an de la invazia rusă în Ucraina, ţările NATO au lansat în urmă cu câteva săptămâni discuții despre modul de adaptare a țintei cheltuielilor militare.

O decizie este așteptată la summitul de la Vilnius, din luna iulie, iar Jens Stoltenberg a declarat că vede procentul de 2% din PIB ca pe un nivel minim, nu ca pe un plafon.

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Joe Biden a solicitat creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 16:09

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a solicitat Congresului american creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024 la 886 miliarde de dolari, cel mai mare buget de apărare pe timp de pace de până în prezent.

Suma include o majorare cu 5,2 procente a soldelor militarilor, fonduri semnificative pentru cercetare și dezvoltare și cheltuieli suplimentare pentru muniții.

Atât Congresul, cât și administrația americană au în atenție un posibil război prelungit în Ucraina și potențiale conflicte viitoare cu Rusia și China.

Războiul din Ucraina a arătat armatei Statelor Unite că are nevoie de rezerve mai mari de anumite tipuri de munții.

Bugetul propus accelerează, de asemenea, ritmul achiziției de avioane de luptă F35 cu încă 81 de bucăți, cel mai mare program de înarmare al Pentagonului.

Printre prioritățile noului buget se află modernizarea triadei nucleare de rachete balistice intercontinentale sol-sol, bombardiere și submarine cu rachete balistice, construcția de nave și dezvoltarea de capabilități în spațiul extraterestru.

Dorin Gal: Bahmut este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, în timp ce ucrainenii se folosesc de el pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțele Rusiei

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 11:46

La Subiectul Săptămânii facem și astăzi o analiză politico-militară la zi a războiului din Ucraina și discutăm și despre relațiile Chinei cu Rusia, respectiv Statele Unite ale Americii, în contextul în care normalizarea, dar mai ales acutizarea celor din urmă, va avea, cu siguranță, dacă nu cumva are deja efecte în întreaga lume. Interlocutor Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Bine ați venit la ”Jurnal militar”!

Dorin Gal: Bine v-am găsit, mulțumesc mult pentru invitație!

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Domnule Gal, parafrazând o carte celebră și un film multipremiat despre un conflict de acum mai bine 100 ani, aș spune despre războiul din Ucraina din ultimele săptămâni – nimic nou pe frontul de est. Sigur, nimic semnificativ nou sau foarte, foarte important. Cel puțin asta este prima impresie pe care ne-o facem din știrile ultimelor zile. Putem caracteriza actuala fază a conflictului ca fiind una cu o evoluție mai lentă sau este liniștea de dinaintea furtunii?

Dorin Gal: Sigur, am putea să o caracterizăm printr-o evoluție mai lentă. În același timp, orice fel de evoluție după atât timp de la începerea conflictului are repercusiunile sale.

Putem să descriem această perioadă a războiului din Ucraina ca fiind una care se caracterizează printr-un nivel intens de epuizare, atât al combatanților, cât și a resurselor.

Există probleme în ceea ce privește muniția raportate de ambele părți și este extrem de benefic faptul că statele occidentale continuă să rămână unite în procesul de a trimite cât mai mult ajutor posibil Ucrainei.

În același timp, o să vorbim și de situația din Bahmut, care este hot topicul, din păcate, al războiul în aceste momente. Există rapoarte conform cărora luptele s-au intensificat din nou. Rapoartele arată că Rusia a înconjurat deja din trei părți orașul.

Trebuie să subliniem că acest oraș este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, pentru că, din punct de vedere strategic, câștigurile nu ar justifica pierderile de până acum.

În același timp, ucrainenii se folosesc de Bahmut pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțe ale Rusiei, care astfel nu vor fi trimise în altă parte pe front. În același timp, se tot vorbește despre ofensiva Ucrainei care s-ar pregăti.

Mai toate sursele care urmăresc războiul previzionează că cel târziu în luna mai ar urma să se declanșeze această ofensivă.

Chiar și președintele Zelenski a declarat că se pregătește cât mai curând posibil, iar adjunctul șefului serviciilor de informații din Ucraina a declarat că obiectivul Ucrainei în această ofensivă va fi scindarea frontului rus pentru a opri liniile de aprovizionare de către Crimeea și către restul teritoriului Federației Ruse.

De asemenea, un punct care mi se pare important să-l subliniem este că aproape toți cei care monitorizează războiul din Ucraina afirmă că liderii armatei de la Kiev așteaptă întoarcerea trupelor pregătite acum în cadrul misiunilor de antrenament oferite de UE și de NATO.

Desigur, vorbim încă de foarte puțin personal, e foarte important să ajungă pe front la timp, dar acestea sunt lucrurile care se desfășoară în momentul de față.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și Ucraina așteaptă în continuare sprijin din partea statelor Uniunii Europene, din partea NATO.

Dorin Gal: Desigur, este extrem de important ca întreg Occidentul să continue să susțină Ucraina. Chiar domnul ministru al apărării, domnul Tîlvăr, a participat în săptămâna care a trecut la reuniunea miniștrilor apărării de la Stockholm, unde s-a reiterat și acolo susținerea pe care întreg Occidentul va continua să o ofere Ucrainei.

Deci, într-adevăr, desigur, ca în orice operațiune de acest nivel există dificultăți, dar susținerea Occidentul este acolo și e foarte important să fie, iar România să fie implicată și ea cât de mult posibil în acest proces.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Ne-aţi spus ce urmărește Ucraina. Rusia ce planuri ar avea? Printre altele, citim în presă că e posibil un atac al Rusiei asupra Moldovei. Sunt motive să credem că așa ceva este posibil?

Dorin Gal: Dacă acest război ne-a învățat ceva până acum, este că nici măcar în 2023 nu ar trebui să spunem cu certitudine cât de departe poate escalada o dispută și ce este posibil și ce nu.

Din orice punct de vedere, care are oricât de puțină logică politică, economică sau militară, un atac direct al Rusiei asupra Moldovei pare greu de crezut. Însă, și din nou subliniez, niciun scenariu nu poate fi exclus atunci când vorbim de Rusia, pentru că riscăm să ne înșelăm.

După cum spuneam, chiar domnul ministru al apărării naționale a participat la reuniunea informală a miniștrilor apărării de la Stockholm și chiar la această reuniune s-au stabilit două măsuri de asistență pentru Republica Moldova în valoare de 47 milioane de euro. Deci, sprijinul este acolo.

Ce mi se pare important de înțeles aici este că Republica Moldova se află deja de ceva vreme sub o presiune din partea Moscovei în ceea ce privește folosirea acelor instrumente hibride prin care se încearcă destabilizarea și subminarea conducerii de la Chișinău. Deci, presiunea există deja, astfel că este foarte importantă oferirea de sprijin continuu Moldovei și mărirea capacităților de reziliență în acest domeniu.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Rusia are puțini prieteni în acest moment și doar câțiva dintre acești prieteni sunt actori cu adevărat importanți la nivel mondial. Cu o excepție notabilă, însă, aș spune este vorba despre China. Este cu adevărat China un aliat al Rusiei în acest moment?

Dorin Gal: China, la fel ca și Rusia, este un stat revizionist care urmărește destabilizarea ordinii internaționale liberale și urmărește să-și atingă propriile obiective. Noul ministru de externe al Chinei, în declarația sa inaugurală, chiar a criticat SUA referitor la politicile sale și a descris relația dintre Rusia și China drept un model de susținere și stabilitate.

În același timp, nu este clar pe termen lung cât de mult coincid obiectivele Rusiei și Chinei, dar pe termen scurt există într-adevăr un interes pentru apropiere. Efectele sancțiunilor impuse de către Occident asupra Rusiei nu vor face decât să accentueze dependența pe care o are față de China, iar tocmai lucrul care menține la cote ridicate relația dintre Beijing și Moscova în acest moment este dorința amândurora de a diminua influența occidentală.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Dorin Gal: În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Așa cum ați spus și dumneavoastră, critica pe care a făcut-o actualul ministru de externe la adresa Statelor Unite nu este prima declarație a liderilor chinezi, a liderilor de la Beijing referitor la acest subiect, chiar în ultima perioadă retorica a lor a fost extrem de virulentă la adresa Statelor Unite. Sunt relațiile chino-americane așa de tensionate în această perioadă?

Dorin Gal: Relațiile dintre Statele Unite și China au tot fost într-o continuă deteriorare în ultimii ani. Au fost bineînțeles și încercări de apropiere. Pe de altă parte, pozițiile din acest moment sunt mult diferite și asta duce la dispută.

Ceea ce ar trebui să înțelegem este că SUA și China se află într-o competiție pentru influență în zona indo-pacifică, iar structura întregii relații dintre Washington și Beijing se bazează pe problema Taiwanului.

Aceasta este linia roșie unde se opresc orice negocieri între cele două state. De menționat că SUA au cerut în mod expres Chinei să nu livreze armament către Rusia. Pe de altă parte, orice acțiuni de acest tip a Chinei, orice livrare de armament către Rusia ar declanșa probabil un șir de sancțiuni occidentale asupra Chinei, care ar afecta poziția Chinei în mediul internațional.

În același timp și, din nou mi se pare important să subliniem, este la fel de adevărat că atât SUA, cât și China înțeleg faptul că un război nu ar fi în beneficiul nimănui și că este necesară totuși găsirea unui mod de conviețuire.

Motivul de îngrijorare aici sunt ambițiile tot mai mari ale Chinei și faptul că se vede că Beijingul are dorința de a ajunge la statutul de super-putere în relațiile internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și când credeți că o să ajungă China cu adevărat o superputere?

Dorin Gal: Este o întrebare la care răspunsul cred că este destul de volatil, depind foarte mulți factori. Ceea ce ar trebui explicat aici este că înainte de apariția liderului de acum al Chinei, de Xi Jinping, de fapt politica celor de la Beijing se baza pe lipsa de dorință de a ajunge la acest statut. Numai de când a ajuns Xi Jinping putem vorbi de o Chină care își dorește să se emancipeze și să ajungă o super-putere.

Desigur, vorbeam și anterior de comparația dintre Rusia și China, că amândouă ar fi state revizioniste, care doresc schimbarea ordinii liberale occidentale. Ele o fac în moduri diferite.

Vedem foarte bine ce se întâmplă cu Rusia și cu agresiunea sa militară și cu acest război fără sens. Pe de altă parte, China o face într-un mod mai asiatic, să-i spunem, o face într-un mod mai voalat.

O face cu influență economică, o face cu foarte mulți bani oferiți în statele din întreaga lume. Vorbim de acel Belt and Road, acea inițiativă Belt and Road a Chinei.

Cred că depinde cum caracterizăm superputere. Ceea ce putem spune cu certitudine, în acest moment, este că statul chinez a devenit un actor foarte, foarte important în contextul relațiilor internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Invitatul „Subiectului săptămânii” de a fost Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Mulțumesc.

Marin Gherman: În urma acestui război a fost urgentat procesul de europenizare a mentalității. Mulți ucraineni n-au ieșit din orașul lor și așa au văzut cum trăiesc oamenii și în altă parte decât în statul lor

Publicat de Gabriel Stan, 6 martie 2023, 14:12

Invitat la Subiectul Săptămânii a fost lectorul universitar dr. Marin Gherman de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, cetățean ucrainean, etnic român, refugiat în țara noastră împreună cu familia.

Ne-a vorbit în interviul telefonic realizat de Constantin Herțanu  de la „Jurnal Militar Cluj” despre război, dezinformare, prejudecăți, dar şi despre fake news, război informațional și chiar propagandă de război.

Toate acestea, în condițiile în care Ministerul Apărării Naționale a semnalat la începutul săptămânii acesteia asupra unui nou fake news prezent pe canalele media și de socializare, în care sunt prezentate informații false cu privire la presupuse deplasări de tehnică militară românească spre granița cu Republica Moldova.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, domnule Gherman!

Marin Gherman: Bună dimineața!

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Continuă războiul informațional. Rusia spune că face planuri nucleare pentru a se apăra de un atac al Statelor Unite ale Americii. Cum am putea comenta acest lucru?

Marin Gherman: Este o narațiune tipică pentru Rusia, dar tot mai accentuată în ultimele luni, în contextul propagandei de război pe care Rusia o construiește cu dibăcie, în ghilimele vorbind, în această perioadă de timp.

După un an de război, mai bine zis, după nouă ani de război, din 2014, și un an de invazie la scară largă împotriva Ucrainei, mitul despre operațiunea militară specială de succes devine tot mai puțin credibil, iar Putin trebuie să-i ofere opiniei publice interne, adică rușilor, o nouă justificare de ce sunt mobilizaţi bărbații şi de ce Rusia este tot mai izolată de lume, spunându-le că, iată, Rusia este atacată de către Occident. Este și o noţiune „Occidentul colectiv”.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Da, „Occidentul colectiv”, da, așa este.

Marin Gherman: „Rusia e o societate asediată de NATO, iar războiul din Ucraina este o necesitate. Noi suntem nevoiți să o facem. De altfel, NATO vine peste noi și vai de capul nostru și de marea Rusie, la care ținem foarte mult”.

Este o nouă justificare inventat în această propagandă de război. Așa pe scurt despre această narațiune, o invenție.

De altfel, NATO este o organizație defensivă, iar Statele Unite ale Americii nu își propun să distrugă Rusia. Iar sprijinul ce îi este oferit Ucrainei are loc ca o reacție la agresiunea împotriva Ucrainei și nu invers.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Atacurile cu rachete ale Rusiei asupra populației civile, în special din Ucraina, sunt în continuare o mare problemă.

Marin Gherman: Sunt o mare problemă începând cu octombrie 2022, când Rusia a început acest, numit de ucraineni, terorism energetic, de a face presiuni asupra populației ucrainene.

Să-i priveze fără resurse, astfel încât în ideologia, acest plan al Rusiei, oamenii să iasă la proteste și să îi ceară președintelui Zelenski negocieri de pace cu orice preț cu Rusia, lucru care nu s-a întâmplat.

Mai mult decât atât, din discuțiile ce le am, practic, zilnic cu colegii mei din Cernăuți, din Ucraina, de peste tot, sistemul energetic este tot mai stabil.

Ucraina, recunoaștem acum, în această zi de primăvară, se descurcă de minune cu depășirea acestor obstacole create de atacurile masive cu rachete asupra infrastructurii energetice ucrainene.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact. Asta a declarat și președintele Zelenski, chiar în prima zi de primăvară, așa cum spuneați și dumneavoastră.

Marin Gherman: Da, și pot confirma. Este o declarație corectă, corespunde cu adevărul, confirmă toți cei cu care discut din Ucraina, că sistemul electric ucrainean reușește să reziste în fața acestor atacuri.

Deci, nici acest plan al Rusiei nu și-a atins scopurile, determinând, de fapt, consolidarea încrederii ucrainenilor în faptul că statul va reuși să reziste. Este un alt element simbolic al acestei confruntări hibride.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre rezistență. Ucrainenii rezistă la Bahmut. Și se pare că mai intervine aici o problemă: dezghețul de primăvară – creează probleme pentru atacurile cu blindate.

Marin Gherman: Desigur, dezghețul de primăvară este o problemă pentru Rusia, în primul rând, sau pentru orice altă parte, în orice conflict care încearcă să realizeze o ofensivă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Și în special cu blindate sau cu tancuri, care, știm, sunt foarte grele și au o problemă cu terenul pe care se deplasează.

Marin Gherman: Da, da, corect. În special în est. Acest argument este mai… mai puțin contează, dar mai ales este un argument important pentru zona nordică, când vorbim mai ales despre escaladarea care poate să aibă loc prin implicare Belarusul în război.

S-a discutat în această iarnă despre acest subiect foarte mult. Zona este mlăștinoasă între Belarus și Ucraina și a fost timpul să fie implicat acest actor în război, până acum. Concomitent cu dezghețul, mlaștinile vor fi acolo pe toată perioada primăverii și o perioadă de vară, și deja timpul nu este în favoarea Rusiei, cât și iarna aceasta, care, acum, în ultimele zile, în ultima lună a fost mai puțin mai dură, dar până acum a fost și iarna de partea Kievului care se apără.

Nu a fost o iarnă geroasă și au reușit ucrainenii să se descurce și să iasă din această iarnă, numită de Zelenski „cea mai grea iarnă din istoria Ucrainei”.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Ce ne puteți spune despre fenomenul fake news, cum este el gestionat dincolo de graniță?

Marin Gherman: Desigur, România este mult mai protejată de narațiuni false, în special cele produse de cei de la Moscova sau de la „fabrica de troli” din Petersburg, sau de alte instituții finanțate de Kremlin.

Ucraina, Moldova, unde există cunoscători de limba rusă mulți, sunt mult mai vulnerabile ca state în fața acestor provocări.

În Ucraina, de exemplu, o mare perioadă de timp, oamenii citeau în limba rusă, accesau site-urile în limba rusă, priveau posturi de televiziune în limba rusă ș.a.m.d. Ceea ce nu putem vorbi despre România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.

Marin Gherman: Din fericire, România pare mult mai protejată și din alte considerente. Aici, narațiunile pro-ruse nu au fost niciodată la modă.

Există răni adânci în mentalul colectiv al societății românești în legătură cu relația aceasta cu Rusia, cu Uniunea Sovietică, cu Stalin și tot ceea ce am avut în istorie, pagini triste ale istoriei noastre. Și de aceea, fenomenul de fake news pare mai puțin, să știți, părerea mea, important în contextul războiului.

De ce? Pentru că tot mai mulți se mizează în Rusia și în Ucraina, pe conceptul de propagandă de război. Totuși, propaganda și fake news-ul sunt două lucruri diferite în contextul războiului.

Eu analizez propagandă de război de la începutul războiului acesta din Ucraina și narațiunile false sunt tot mai prost fabricate. Sunt mai ușor de demontat, de demonstrat că nu este adevărat. Și Ucraina, ce e drept, aplică astfel de metode, de a demonstra că Rusia, gata, se destramă.

Rusia este la pământ, economia este la pământ. Toate aceste narațiuni produse și de Kiev au ca scop să încurajeze rezistența și să prezinte Rusia ca un stat care, gata, se destramă și astfel este încurajat acest eroism al ucrainenilor în confruntarea cu Rusia.

Cert este că narațiunile Kievului, într-un fel, sunt justificate, pentru că Ucraina se apără. Ceea ce nu putem spune despre Rusia, care duce un război împotriva Occidentului de mai mulți ani, începând cu războiul din Georgia, cred, din 2008.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, într-un interviu recent al dumneavoastră vorbeați despre conaționali ai dumneavoastră din statul vecin, din Ucraina, care ar fi victime ale propagandei sovietice post-moderne. Ucrainienii credeau că România este o țară periculoasă, dușmănoasă pentru ei.

Marin Gherman: Ucrainenii au fost victima mai multor valuri de propagandă. În primul rând, vorbim de cea sovietică, în cel de-al doilea rând, vorbim de cea a Federației Ruse actuale și în cel de-al treilea rând, chiar și de cea ucraineană.

Să nu uităm că o mare perioadă de timp, Ucraina cu România nu erau cei mai buni prieteni și acest lucru nu este o descoperire pentru nimeni. Mai ales până în 2014, 2013, când președinte era Viktor Ianukovici, politica externă ucraineană era strâns legată de cea rusească și nu numai și au fost fel de fel de dosare negative în relațiile bilaterale, unul dintre care este acum reamintit, Canalul Bâstroe, de exemplu, sau procesul de la Haga privind Insula Șerpilor. Toate aceste lucruri au fost amplificate în spațiul mediatic ucrainean, creând din nou o imagine negativă României. Și a venit războiul.

Multe stereotipuri negative, suprapuse peste clișee și dezinformare și acești cetățeni au nimerit în România, crezând că aici este o societate dușmănoasă față de ei. Unii dintre ei au venit cu impresia că statul este subdezvoltat.

Mulți știau de România, undeva imaginea lor era prin perioada regimului Nicolae Ceaușescu în România și au descoperit o altă țară. Pentru mulți dintre ei este o altă țară, România, cunoscută acum cu ceea ce știau ei despre România până atunci.

Un proces de cunoaștere foarte interesant în urma acestui război și putem vedea aici și niște elemente pozitive, dacă putem să acceptăm o asemenea formulare. În urma acestui război, cunoașterea, urgentarea procesului de europenizare a mentalității în urma contactului nu numai cu România și cu alte state, Suedia și alte state, mulți care n-au ieșit din orașul lor, mai ales cei din est, din sud, din nordul Ucrainei, rusofoni și nu numai rusofoni, au văzut cum trăiesc oamenii și în altă parte decât în statul lor, ieșind cumva din ermetizarea această informațională produsă în Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dumneavoastră ați simțit solidaritatea românilor? Există, putem vorbi despre așa ceva?

Marin Gherman: Există o solidaritate foarte puternică și nici nu mai discutăm aici, am văzut atâtea cazuri promovate de presa din România, de solidaritate și de atitudine creștină admirabilă.

De altfel, în primele zile ale războiului și nu numai și în momentul de față această solidaritate se manifestă în pofida unor mici, mari, disensiuni, de altă natură, politică, în special, vorbim.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule doctor Marin Gherman, sunteți lector la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, secția Relații internaționale, sunteți cu familia în România și aș vrea să vă întreb, cum ați reușit să vă integrați?

Marin Gherman: Desigur, tot timpul m-am simțit aproape de societatea românească și România, cea văzută de Nicolae Iorga, ca un stat înconjurat de români. De aceea integrarea mea nu a fost o integrare care s-a produs timp de un an, ci o integrare firească de naștere, sunt român și patria mea este limba română.

Totuși, după ce a fost invadată Ucraina, m-am angajat la ziarul „Libertatea” și un an de zile am lucrat în această publicație. Acum m-am angajat la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava și îmi continui activitatea științifică și didactică care o aveam și la Cernăuți.

Pot să vă zic un singur lucru, spiritul acesta de solidaritate românesc și spiritul acesta de colaborare bucovinean pe care îl simt aici în Suceava, e unul care trebuie cercetat și promovat. Avem în România mici Elveţii, dar despre ele nu se vorbește, ci facem comparație cu centrele europene, Elveția, Viena ș.a.m.d.

Desigur, continui să sprijin comunitatea românească din Cernăuţi, prin proiectele care le desfășoară asociațiile pe care le coordonam acolo. Am și mici echipe de jurnaliști care se ocupă de promovarea cuvântului românesc la Cernăuți, în nordul Bucovinei.

Nu le-am părăsit. Voi încerca treptat să le transmit celor care vor să le continue și să le facă mult mai bine ca mine. De aceea, aici, în Bucovina, am o șansă, eu zic, de viață, să compar cele două părți ale Bucovinei, nordul și sudul, aflate în două state diferite.

Dar într-un stat este pace, iar în celălalt, din păcate, este război și neliniște.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule Gherman, o ultimă întrebare despre libertate. Cine trebuie să apere libertatea astăzi?

Marin Gherman: Fiecare dintre noi trebuie să apere libertatea pe care o are, pentru că, deseori, având prea multă libertate, începem să nu o mai prețuim, iar libertatea nu este prețuită de cei care cred că libertatea este dăruită o dată și pentru totdeauna.

Nu este oferită o dată și pentru totdeauna. Ea trebuie să fie într-o veșnică schimbare de metode pentru a o apăra de dictatori, de cei care vor să distrugă lumea liberă, de cei care vor să blocheze presa liberă, de cei care vor să închidă modelele de educație corectă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă mulțumim foarte mult! Vă reamintesc, doamnelor și domnilor, că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” domnul doctor Marin German, lector universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, secția Relații internaționale. Mulțumim mult! Vă mai așteptăm.

Marin Gherman: Şi eu vă mulțumesc. Numai bine.

Liderii formatului B9 s-au angajat la creșterea prezenței militare pe flancul estic al NATO

Publicat de Gabriel Stan, 27 februarie 2023, 13:46

Sonia Raicu (realizator rubrică): Miercuri, la Varșovia, liderii formatului București 9 au adoptat o declarație comună, la un an de la invadarea Ucrainei.

Mesajul transmis de aceștia a fost că Rusia a calculat extrem de greșit invadarea Ucrainei și subminarea ordinii internaționale.

Pentru a-și proteja cetățenii și teritoriul, aliaţii sunt pregătiți să crească nivelul prezenței militare în țările de pe flancul estic.

Liderii participanți au discutat despre modalitățile de a trage la răspundere Rusia, prin instrumentele dreptului internațional, pentru crimele comise în conflictul din Ucraina.

Totodată, s-a discutat despre situația prezentă a Republicii Moldova în actualul context al conflictului din Ucraina și despre provocările de securitate actuale la adresa Chișinăului.

Președintele Klaus Iohannis, care a fost prezent la Varșovia, a declarat miercuri că statele de pe flancul estic al NATO au datoria de a arăta fermitate în apărarea păcii și a subliniat că sporirea prezenței militare americane în regiune trebuie să continue: Noi, liderii de pe flancul estic, avem datoria de a arăta fermitate în apărarea păcii.

Trebuie să continuăm să dovedim fermitate în îndeplinirea angajamentelor de sprijin pentru Ucraina, atât timp cât va fi necesar pentru a câștiga acest război.

România va continua să facă acest lucru. Nu suntem singuri în demersul nostru. Efortul nostru are un obiectiv și o amploare transatlantice.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Şi președintele SUA, Joe Biden, s-a angajat miercuri, în prezența secretarului general al Alianței, Jens Stoltenberg, să protejeze țările de pe flancul estic al NATO, afirmând că acestea reprezintă prima linie de apărare împotriva Rusiei. La rândul său, Jens Stoltenberg a declarat că ciclul agresiunii rusești trebuie întrerupt.

Jens Stoltenberg: Președintele Putin nu se pregătește pentru pace, ci se pregătește pentru război. Trebuie să menținem și să ne intensificăm sprijinul pentru Ucraina, să oferim Ucrainei ceea ce are nevoie pentru a câștiga.

Nu știm când acest război se va încheia, însă atunci când se va întâmpla trebuie să avem grijă ca istoria să nu se mai repete.

Am văzut modelul de agresiune al Rusiei de-a lungul mai multor ani: Georgia în 2008, Crimeea și Donbas în 2014, iar apoi invazia Ucrainei, anul trecut. Nu putem permite Rusiei să afecteze securitatea Europei.

Angel Tîlvăr: Întâlnirea a fost dedicată discutării evoluțiilor de securitate în contextul războiului de agresiune condus de Rusia în Ucraina. Rusia trebuie oprită în acest război de agresiune, iar Ucraina și poporul ucrainean trebuie să primească sprijinul care să le permită să o facă

Publicat de Gabriel Stan, 20 februarie 2023, 16:00

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a participat săptămâna trecută la trei întâlniri ale liderilor lumii libere, așa cum este deja cunoscută sintagma folosită de Maia Sandu, președintele Republicii Moldova. Și nu întâmplător fac această trimitere, într-o perioadă în care retorica rusă este din ce în ce mai agresivă la adresa fraților de peste Prut.

Spuneam despre cele trei întâlniri din această săptămână ale liderilor NATO și din Uniunea Europeană, dar și din ONU. Ultima dintre ele este chiar acum în desfășurare în Germania, Conferința de Securitate de la München, care a început ieri și se va termina duminică.

Iar pe ministrul român al apărării l-ați putut asculta aseară la „Agenda globală”, cu o declarație exclusivă pentru Radio România Actualități, pe care mi-a acordat-o și din care am aflat cât de importantă este pentru Alianță, pentru Uniunea Europeană și pentru ONU, cum spuneam, zona noastră, zona Mării Negre, în contextul geopolitic actual.

La „Subiectul săptămânii” vă propun un alt interviu, realizat tot cu ministrul Tîlvăr și tot în exclusivitate pentru Radio România Actualități, despre primele două întâlniri importante ale săptămânii: reuniunea grupului de contact pentru Ucraina și reuniunea miniștrilor apărării din țările membre NATO, ambele desfășurate la Bruxelles.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce este nou față de întâlnirile trecute, cu atât mai mult cu cât, iată, v-ați întâlnit cu ministrul ucrainean al apărării? Este un plus de speranță pentru ei? Sunt lucruri importante care s-au hotărât acum?

Angel Tîlvăr: Sunt lucruri care vin în linia determinării pe care alianța, pe care aliații, dar și lumea democratică au dovedit-o atunci când am putut vedea, şi eu am făcut lucrul acesta și înainte de a fi ministru al apărării, atunci când, ca senator, am fost acolo în calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri europene, este clar că Rusia trebuie să fie oprită în acest război de agresiune, iar Ucraina și poporul ucrainean trebuie să primească sprijinul care să le permită să o facă.

Întâlnirea a fost dedicată discutării evoluțiilor de securitate în contextul războiului de agresiune condus de Rusia în Ucraina, dat fiind faptul că se va împlini un an de când agresiunea neprovocată și ilegală a Rusiei împotriva Ucrainei a început.

Omologul meu ucrainean, cu care ne-am văzut și la Ramstein, dar și în alte formate, fie înainte de a fi ministrul apărării, eu am fost la Kiev și m-am întâlnit cu Oleksii și acolo. El ne-a informat asupra evoluțiilor privind apărarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și a făcut o evaluare și o prezentare clară a nevoilor specifice din mai multe perspective.

Noi, în România, așa cum foarte bine știți, încă din primele zile am condamnat această agresiune și ne-am raportat față de vecinii noștri ucraineni, oferind sprijin multidimensional, cu accent pus pe componenta de management al crizei refugiaților. Am putut vorbi de o anumită criză, dată fiind amploarea procesului de trecere a frontierei de către vecinii noștri ucraineni, atunci când hub-ul de la Suceava a devenit un model la nivel internațional în ceea ce privește felul în care o țară cum este România înțelege să își utilizeze arhitectura instituțională pentru a oferi sprijin unor oameni care au plecat din casele lor ca urmare a unui act de agresiune.

Nu în ultimul rând, așa cum știți, dar o repet pentru ascultătorii noștri, România a făcut în așa fel încât prin noi să treacă aproximativ 13 milioane de tone de cereale, care au mers în locuri unde era nevoie de a preveni, ştiu eu, foametea, foamete care ar fi generat poate o altă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Altă criză globală, sigur.

Angel Tîlvăr: Exact, exact. Și dacă tot vorbeam de ajutor umanitar, cred că peste 2 milioane de oameni care au tranzitat România și care au dus și la modificări în ceea ce privește legislația românească, au fost în jur de 20 de modificări, care să le permită vecinilor noștri să stea aici, să lucreze, să studieze, să beneficieze de asistență medicală sau persoane care aveau nevoie de asistență socială în sine au putut să o facă și ca urmare a modificărilor pe care statul român din punct de vedere legislativ le-a făcut.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): După această întâlnire, a urmat reuniunea miniștrilor apărării. Înțeleg că au fost alte discuții, mai puțin tehnice sau mai mult legate de partea militară.

Angel Tîlvăr: Evident, a existat și o componentă de abordare în ceea ce privește evoluțiile din această perspectivă, dar în primul rând s-au dat mesajele potrivite și au fost discuții potrivite care să țină de felul în care urmează să ne poziționăm, pentru că unul din atributele pe care lumea democratică l-a evidențiat a fost acela că suntem solidari, că există coeziune între noi.

Iar faptul că România este de partea bună a istoriei, că atât în format NATO, dar și în format al Uniunii Europene putem contribui pentru a transforma Europa și în zona în care ne aflăm într-o zonă de pace, de stabilitate și, de știu eu, condiții care să permită desfășurarea vieții de zi cu zi în condiții normale cred că nu este puțin lucru.

Evident că discuțiile au oferit perspectiva fiecărui stat asupra situaţiei cu care ne confruntăm, dar pot să vă spun că nu am sesizat divergențe sau abordări diferite vizavi de principalele căi de urmat. Prin asta înțeleg continuarea sprijinului unei ţări suverane care este victima unei agresiuni, abordarea poziţiei geografice, în care este și România, din perspectiva rezilienței, iar noi, ca români, avem dorința și încercăm să promovăm și încurajăm discuții care să vizeze Marea Neagră, pe care ni-l dorim, la rându-i, ca un spațiu de pace, de comerț liber și de sigurață, Marea Neagră căpătând și după summit-ul de la Madrid, apărând pe conceptul strategic NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Presupun că în ochii oficialilor Uniunii Europene și în ochii oficialilor NATO, pentru că ați folosit termenul de reziliență, noi suntem un pic mai importanți decât alți membri ai Alianței, fiind aici lângă război.

Angel Tîlvăr: Evident. Poziția de proximitate în care ne aflăm evident că ne particularizează, dat fiind faptul că avem o graniță foarte lungă cu Ucraina și, nu în ultimul rând, Insula Șerpilor, care a fost pentru scurt timp, din fericire, subiect de conflict armat, de agresiune, nu se află la distanță foarte mare de gurile Dunării.

Evident că fluxul mare de refugiați care au trecut prin România ne particularizează în raport cu alte țări, care se află la distanță mai mare, dar încercăm ca tot ce facem să facem în linie și în consultare permanentă cu aliații noștri, pentru că aici este vorba de un concept strategic și de o abordare unitară în raport cu valorile în care credem și de la care nu ne vom abate și în raport și cu obligațiile și cu drepturile pe care le avem ca membri ai Alianței și ai Uniunii Europene.

Dar lucrurile se petrec planificat, în acord unii cu ceilalți. Acesta este și motivul pentru care întâlnirile de tipul celei la care am participat își au rostul și sunt absolut lucrative și firești. Este foarte important ca să vorbim aceeași limbă și să avem aceeași viziune și să ne pregătim în același mod.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este așadar un mesaj echilibrat, un mesaj de optimism despre parteneriat și despre o planificare. Oare ați vorbit cu cei de acolo cam cât se așteaptă până când vine placea?

Angel Tîlvăr: Pacea va fi la îndemâna și la decizia celor care au pierdut teritorii și care sunt agresați și care suferă ororile unor acte de violență pe care nu ni le imaginam până acum ceva timp, deci, ei vor decide, pentru că ei au teritorii care le-au fost smulse, ei au plătit un tribut în victime umane, au infrastructura civilă atacată, viața socială este perturbată, deci, decizia de a discuta pe acest subiect aparține exclusiv Ucrainei.

Noi nu facem altceva decât ca, alianță defensivă – și nu întâmplător spun acest lucru -, să asigurăm o anumită pregătire și o anumită abordare care să permită Alianței să-și îndeplinească funcția pentru care a apărut, și anume aceea de a asigura pacea în țările care fac parte din alianță.

Vizavi de ajutorul pe care îl primim, mi-aș permite să vă spun că, în egală măsură, și noi ajutăm, deci nu este vorba de a fi ajutați, cât de a fi parte dintr-un format care garantează eficacitatea pregătirii și rezilienței. Deci nu trebuie să prezentăm România ca primind ajutor, ci ca parte dintr-o structură care generează pace și care garantează pace.

Vizavi de optimismul despre care vorbeați, nu este vorba de a fi optimist sau pesimist, este vorba de a spune cetățenilor țării noastre că la acest moment viața socială și economică în România se poate desfășura normal și că arhitectura de securitate a statului român funcționează așa cum a făcut-o întotdeauna.

Dar faptul că există în secolul acesta, în mileniul acesta, un loc nu departe de România în care o țară agresează o altă țară, agresează ilegal teritorii, nu este un lucru care să nu preocupe comunitatea internațională – din care, evident, facem și noi parte.

Şi aici trebuie să vă spun că pe această zonă, pe flancul estic și în regiunea Mării Negre, România este un pivot important, este un partener de nădejde pentru Alianță și intenționăm să rămânem așa.

Dar din perspectiva preocupărilor pe care dumneavoastră le-ați evocat, eu din nou repet că nu este cazul ca viața economică și socială din România să poată fi îngrijorată sau să nu se poată desfășura normal, pentru că avem lucrurile în analiză în permanență, iar cei care sunt în drept să se ocupe de aceste lucruri o fac.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai aşteptăm la radio!

Angel Tîlvăr: Și eu vă mulțumesc și vă doresc mult succes!

Rusia a trimis pe mare nave de luptă cu arme nucleare tactice la bord

Publicat de Gabriel Stan, 20 februarie 2023, 15:29

Sonia Raicu (realizator rubrică): Un raport anual al serviciului de informații norvegian, care a fost făcut public la începutul săptămânii, arată că, după o pauză de 30 de ani, navele de luptă aparținând flotei de nord a Federației Ruse au început să iasă din nou pe mare cu arme nucleare tactice la bord.

În perioada sovietică, navele rusești navigau în mod regulat cu astfel de arme, însă după încheierea Războiului Rece, asemenea cazuri nu au mai fost semnalate.

Reprezentanții norvegieni consideră că pentru Rusia, importanța armelor nucleare a crescut semnificativ după începerea războiului din Ucraina.

Navele de suprafață și submarinele Flotei de Nord găzduiesc partea cea mai importantă a potențialului nuclear al Rusiei.

Specialiștii norvegieni mai spun că armele nucleare reprezintă o amenințare deosebit de grabă pentru operațiunile care implică state membre NATO.

Reuniunea miniștrilor apărării din țările membre ale NATO

Publicat de Gabriel Stan, 20 februarie 2023, 14:34

Sonia Raicu (realizator rubrică): La Cartierul General al NATO de la Bruxelles au avut loc în zilele de 14 și 15 februarie Reuniunea grupului de contact pentru Ucraina și, respectiv, cea a miniștrilor apărării din statele membre ale Alianței Nord-Atlantice.

În cadrul ministerialei s-a decis continuarea întăririi posturii de descurajare și apărare a Alianței, care include și noi orientări pentru planificarea apărării NATO, a declarat la finalul întâlnirilor secretarul general Jens Stoltenberg.

Jens Stoltenberg: Trăim într-o lume mai periculoasă, în care avem comportamentul agresiv al Rusiei, amenințarea continuă a terorismului și provocările puse de China.

Planurile de apărare ale NATO vor conduce la schimbări de capacitate în anii următori pentru a ne asigura că descurajarea și apărarea noastră rămân puternice și credibile.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Miniștrii apărării au discutat și despre modalitățile de creștere a capacităților industriale pentru a reface stocurile de armament și muniții aflate la o cerere mai mare ca niciodată, în condițiile sprijinului aliat pentru Ucraina.

S-a făcut referire, de asemenea, la importanța investițiilor mai mari în apărare și despre viitoarele angajamente în acest sector dincolo de orizontul anului 2024.

România a fost reprezentată la Bruxelles de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, și de șeful statului major al apărării, generalul Daniel Petrescu.

Marius Gheorghescu: Cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum. Putem estima faptul că producția de rachete ar putea să sufere de pe lipsa microcomponentelor electronice, care sunt vitale, ca urmare a sancțiunilor impuse

Publicat de Gabriel Stan, 13 februarie 2023, 19:06

La Subiectul Săptămânii vă invităm să ascultați o analiză actualizată a situației de pe frontul ruso-ucrainean în interviul pe care Cristian Dumitrașcu l-a realizat joi la Babadag, o analiză pe care a făcut-o comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bine ați venit la Radio, din nou.

Marius Gheorghescu: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor. Ne bucurăm să vă avem din nou la Babadag, în zona de coastă, în zona lagunară, în zona Deltei, o zonă destul de sensibilă a României în ceea ce privește noile realități din zona Mării Negre.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteți, probabil, unul dintre primii din Armată ca militari activi, și dumneavoastră și subordonații, care, ipotetic, veți da piept cu inamicul. Sunteți și un pasionat al domeniului, dincolo de lucrurile obligatorii pe care le aveți de îndeplinit din funcția de comandant.

S-au mai schimbat niște lucruri. Am vorbit de vreo câteva ori în acest an, pe care îl vom, iată, împlini, în mod nefericit, în 24 februarie de război la granița noastră, multe schimbări ale războiului. Ne confruntăm, iată, cu o iminentă a doua ofensivă majoră a rușilor în Ucraina.

Și, spre deosebire de momentul 24 februarie, specialiștii, analiștii militari vorbesc despre o noutate, despre un atac nu doar pe 3 direcții, ci chiar pe 5.

Marius Gheorghescu: Sunt presupunerile specialiștilor. Era de aşteptat că după primul val, prima ofensivă, armata rusă să-și însușească oarecum lecțiile învățate și să aibă o abordare ceva mai realistă decât în prima fază a ofensivei, începută la 24 februarie 2022.

Războiul intrase într-un soi de stagnare, de război pe poziții, pe tranșee, de ‘stalemate’, cum îi spun specialiștii, armata rusă, intensificând o abordare cu rachete și cu drone, începuseră să lovească elemente de infrastructură critică, elementele de producere a energiei, de transport a energiei, exercitând o presiune asupra populației, care, la rândul ei, cel mai probabil ar fi încercat să determine presiune asupra conducerii politice a Ucrainei.

Se pare că rușii, după efectuarea mobilizării, și-au refăcut efectivele, forțele. Cel mai probabil și industria de război a Federației Ruse a trecut la o producție intensă a sistemelor de armament și de luptă, a tehnicii militare. Se pare că au efectuat unele primeniri, au schimbat leadership-ul, la comanda forțelor armate ruse fiind numit generalul Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse.

Este foarte probabil să fi operat mai multe modificări în structura de comandă și control și toate acestea vizând de fapt o abordare ceva mai diferită, după cum toți specialiștii cad de acord. Noua ofensivă va fi pe trei, pe cinci direcții.

Asta rămâne de văzut, vom vedea. Este clar că, de-a lungul istoriei, rușii au folosit inducerea în eroare ca principala lor armă și este de așteptat și de această dată să fie la fel. Centrul de greutate, după părerea mea, rămâne în continuare regiunea Donbas, Doneţk-Luhansk, unde luptele sunt intense încă la nivelul solului, între forțele terestre.

Având în vedere că din regiunea Donbas doar jumătate din ea se află sub controlul forțelor ruse, probabil următorul obiectiv va fi să ajungă sau cel puțin la limita celor două oblasuri, celor două regiuni, județe, cum se numesc în organizarea administrativă a Ucrainei.

Se simte un suflu nou, se simte o abordare nouă, dar și armata ucraineană se pare că dă replici destul de consistente, chiar dacă nu mai au același ritm al ofensivei din toamnă. Succesul este încă disputat, controlul sau inițiativa pare ușor de partea forțelor ruse.

Este clar că și partea ucraineană va veni cu noutăți și mă refer aicea la dotarea acesteia cu blindate, cu vehicule tactice de luptă pe roți sau pe șenile și cu alte mijloace de armament care să dea o replică dură forțelor armate ruse.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Până la întrebarea pe care o am pregătită și care se referă la marele general ‘iarnă’, sunt convins că veți avea un răspuns interesant, aș vrea să vă întreb cât de important este pentru un militar activ – îmi spuneați mai devreme că e diferită viziunea unui militar terestru, mai ales față de cum se vede la televizor pentru alții, analiști și așa mai departe – ați avut o sintagmă interesantă: „noi îi privim în ochi pe inamici”.

Spuneați mai devreme despre Gerasimov și despre schimbarea de lidership, inclusiv șeful Statului Major ucrainean îi poartă un respect profesional lui Gherasimov, spunea că i-a citit toate cărțile și aici voiam să ajung. Este important să nu subestimezi inamicul și este important să gândești ca el și să încerci să contracarezi, nu trebuie subestimat, ci trebuie chiar respectat.

Marius Gheorghescu: Cea mai mare greșeală a unui comandant și a unui planificator militar este să subestimeze inamicul. Observăm că și în media a existat inițial un curent prin care abilitățile deprinderile de luptă ale forțelor ruse au fost ușor criticate, pe dotare, pe tactici, pe modul de acțiune, pe…

N-aș fi atât de optimist, pentru că, în realitate, succesul militar este greu. Armata rusă este superioară din punct de vedere al resurselor armatei ucrainene. Cantitatea însăși este o calitate. Să nu uităm că de-a lungul istoriei forțele ruse au învins în primul rând prin cantitate, ceea ce nu trebuie neglijat.

Da, „generalul iarnă” este un factor extrem de important în economia războiului. Dar, să nu uităm, ambii actori sunt bine antrenați să lupte în iarnă. Să nu uităm că și în războaiele anterioare duse de Germania împotriva Uniunii Sovietice sau de Napoleon împotriva Rusiei principalele bătălii tot în spațiul ăsta ucrainean s-au dus. Sunt convins că de astă dată ucrainenii au avantajul cunoașterii terenului.

De asemenea, pentru forțele terestre, efectele condițiilor meteorologice sunt mult mai greu resimțite la nivelul forței vii de luptă. Dacă armele bazate pe platformă tehnologică, și mă refer la forțe navale, la forțe aeriene, de forțe aerospațiale nu mai zicem, sunt operatorii, luptătorii, indiferent cum i-am denumi, sunt în spatele unui adăpost, să zicem, fizic, sunt la distanță; infanteriștii, tanchiștii, hai să zicem și artileriștii, deși ei folosesc bătaia materialului, sunt pe teren.

Vorbesc de infanteriști pentru că ei trebuie să-și privească oarecum inamicul în ochi. Cel care este cel mai rezistent, care mai este cel mai rezilient, care este cel mai bine echipat pentru condiții severe de teren și de climă are un avantaj.

Cel care este motivat moral are un avantaj și mai mare. Iar ca să vorbim de deprinderile de instrucție, de utilizarea armamentului, nu mai încape îndoială.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la condițiile meteorologice pe aceeași idee în care aţi spus că ambele armate sunt la fel de… probabil în cunoștință de cauză ca instruire pe timp de iarnă, totuși, nu este un avantaj pentru armata rusă dacă vremea se menține rece, pentru că ei pot să valorifice toată tehnica militară? Adică intrăm în primăvară în curând. Acolo se cam joacă.

Marius Gheorghescu: Cum spuneam într-un interviu anterior, în prima fază a ofensivei începute anul trecut, în februarie, majoritatea acțiunilor militare manevriere ale forțelor armate ruse s-au desfășurat într-un teren care se desţelenea, care venea, se dezgheța după iarnă, devenind nămolos, devenind mâlos, foarte moale, ce a creat probleme majore de mobilitate a armatei ruse, chiar și bllindatelor șenilate.

Admitem că vehiculele blindate șenilate sunt mai mobile, sunt mai adecvate zonelor cu teren dificil, umed, dar pentru cele pe roți a fost o adevărată pacoste.

Un vehicul de luptă, indiferent cât de blindat e, încetinit sau împotmolit devine o victimă sigură pentru operatorii antitanc, al sistemului de rachete antitanc, pentru aviație, pentru artilerie. Un mijloc, un inamic fixat este o țintă sigură.

Nu putem să nu lăudăm de-a lungul războiului abilitatea forțelor ucrainene de a exploata terenul, atât calitatea terenurilor, dar cât a exploatării lipsei de mobilitate a forțelor ruse și am văzut cât au pierdut, aproape 2000-3000 de tancuri până în prezent.

Sunt convins că s-a datorat în mare parte caracteristicilor sistemelor antitanc primite din occident, mă refer la sistemele Javelin și NLAW, dar și abilității armatei ucrainene de a exploata și de a folosi, spre exemplu, infanteria, indiferent… numim forțele ucrainene de infanterie, că e ușoară, că-i marină, că e aeropurtată, au exploatat acest tip de formații de luptă, de tactici dispersate, cu formații mici, dispersate, foarte mobile, care au reușit să țină piept – și ne amintim de prima fază atacului Kievului, armata rusă s-a desfășurat în sectorul nordic, zone mlăștinoase, deci zone cu teren moale, alternând cu culoare de mobilitate relativ reduse, foarte fragmentate, dar și cu zone împădurite, ceea ce terenul a devenit primul inamic al forțelor ruse.

Apoi urmau zonele urbane sau zona de proximitate urbană a zonei capitalei, a Kievului, iar în zona urbană, mobilitatea este o problemă și mai mare pentru vehicule. Dincolo de greșeala rușilor, dacă ne amintim, de a trimite blindate în luptă neînsoțită de infanterie, o greșeală fatală.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Între timp, spuneam, lucrurile s-au mai schimbat. Se pare că armata regulată a preluat inițiativa. Nu mai e vorba despre mercenari.

Marius Gheorghescu: Da, nu știm încă ponderea lor. Este foarte des mediatizată acțiunea grupului Wagner, acțiunea grupului paramilitar sau companiile de securitate Wagner, care a luptat eroic, pot să spun, dar cu foarte multe pierderi în zona orașului Bahmut și în împrejurimi.

Lupta acolo a fost mai mult în spațiul acesta construit, urbanizat, foarte adecvat luptei de infanterie, dar efectele operaționale ale acțiunilor forțelor neregulate paramilitare încă sunt prezente și aceștia beneficiază și de o anumită acoperire, își pot permite să încalce regulile de angajare, nu poartă semne, nu fac obiectul dreptului internațional, sunt mai liberi în ceea ce privește regulile de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La finalul interviului vă propun nu neapărat o predicție, ci o analiză de om care judecă la rece și care poate fi pus în fața unei situații ipotetice.

Să zicem că în două săptămâni, deşi, sigur, termenul nu e important, în două săptămâni, armata ucraineană are tot ce își poate dori de la Alianță, tot ce i-a fost promis, ceea ce, sigur, repet, nu-i vorba despre două săptămâni, va fi de ajuns doar cu acest ajutor tehnologic și de armament ca armata ucrainiană să-și atingă obiectivul și să elibereze Ucraina?

Marius Gheorghescu: Dacă judecăm raportul cantitativ de forțe, nu, nu va fi suficient, având în vedere că vor primi un număr de blindate pe șenile, şi pe roți – şi mă refer aici și la tancuri şi la transportoare amfibii blindate şi la mașini de luptă ale infanteriei de producție vestică.

Chiar dacă sunt calitativ net superioare mijloacelor ruse, sunt, totuși, în cantitate mult prea mică pentru a acoperi un front de 1.300-1.500 de kilometri. Pe când, armata rusă are mult mai multă forță angajată și poate acoperi.

Ucrainenii vor trebui să lupte în continuare smart, să lupte deștept, să angajeze sistemele de artilerie pe care le au – şi mă refer la sistemele Himars, care s-au dovedit foarte redutabile, lovind ținte de mare importanță de pe teritoriul controlat de armata rusă.

La fel, mă aștept ca sistemele Himars, în eventualitate recepționării, primirii loviturilor cu bătaie mărită, situația armatei ruse să se complice destul de mult. Acum vedeți că cu cât ridică miza armata ucraineană, nici armata rusă nu va sta. Cel mai probabil, armata rusă, dacă va iniția o nouă ofensivă, o va iniția cel mai devreme până la operaţionalizarea blindatelor pe care le primesc din Vest. Este singura șansă să poată să facă ceva.

De asemenea, eu cred că armata rusă va încerca să lovească pe liniile de aprovizionare, în zona de spate a armatei ucrainiene sau să folosească rachetele de precizie. Nu știu cât… au tot apărut estimări că stocul de rachete al Federației Ruse e pe sfârșite, că e terminat. Eu cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum, s-a mărit producția. Nu știm, putem estima câte rachete au.

Putem estima faptul că rachetele de croazieră, rachetele balistice ale Federației Ruse, producția de rachete să sufere de pe lipsa cipurilor sau a microcomponentelor electronice, care sunt vitale pentru o rachetă de precizie, ca urmare a sancțiunilor, a embargoului impus Rusiei.

Dar eu cred că vor găsi metode, prin diverse canale să realizeze, sau cel puțin să obțină aceste componente, să spunem, pe alte canale, din alte surse, substituind. Dar loviturile cu rachete se vor îndrepta în principal asupra liniilor logistice de aprovizionare ale armatei ucrainiene. Armata ucraineană are un număr mare, dar și foarte variat de mijloace tehnice.

Logistica armatei ucrainiene, mă refer la mentenanță în primul rând și la aprovizare, la reaprovizionare, va trebui să fie extrem de flexibilă, având în vedere varietatea acestor mijloace, că avem tancuri de producție germană, avem tancuri de producție americană, avem încă tancurile lor de concept rus-sovietic, avem transportare amfibii blindate de producție americană, mă refer la Stryker, avem mașini de luptă ale infanteriei Bradley M2, avem vehicule blindate, cele de teren Ahambi, toate cele pe care le-au primit, va fi o piatră grea de încercare pentru logistica Armatei Ucrainei, dar eu sunt convins că ei sunt și consiliați și sunt sprijiniți și cu stocuri de materiale, de piese de schimb, cu diverse sisteme de sprijin logistic care vor face față. Rămâne să vedem.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost comandantul Regimentului 307 infanterie marină Heracleea, de aici, din Babadag, cornelul Marius Gheorghescu. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc și ori de câte ori vă pot împărtăși opiniile mele, sunt bucuros să o fac. Îi salut pe radioascultătorii dumneavoastră și sperăm să fie pace cât mai repede.

Florin Jipa: Dacă Rusia iese învingătoare, nu se oprește doar la Ucraina ci vor să facă joncțiunea cu Transnistria. E clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu

Publicat de Gabriel Stan, 30 ianuarie 2023, 16:22

Vă propunem de aceastā datā la Subiectul Sāptāmânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi la Radio România Actualități.

Radu Dobrițoiu i-a avut invitați pe analistul militar Radu Tudor și pe colonelul în rezervă Florin Jipa, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității. Tema discuției, „De la Ramstein la Kiev” sau, cu alte cuvinte, despre deciziile luate la ultima întâlnire a Grupului de Contact pentru Ucraina.

Radu Dobrițoiu: Domnule Radu Tudor, Rusia încearcă să se regrupeze, să recruteze noi efective și să se reechipeze. Un oficial de la Pentagon a declarat că, în aceste condiții, nu este momentul să se încetinească sprijinul pentru apărarea Ucrainei. De ce este important ca acest ajutor să vină constant și cât mai repede pentru Kiev?

Radu Tudor: Suntem la vârful acestui ajutor, domnule Dobrițoiu. Suntem în momentul în care cu 50 de miliarde de dolari sprijin din partea Occidentului din punct de vedere militar pentru Ucraina, borna furnizării de tancuri, e obligatoriu să sprijinim Ucraina din două puncte de vedere.

Unu – pentru respectarea normelor dreptului internațional, cele care spun că o țară independentă are dreptul să fie protejată, are dreptul să fie apărată, trebuie recunoscută în granițele sale și frontierele tale. Iar doi – războiul acesta extrem de periculos și de sângeros declanșat de Rusia nu privește doar Ucraina.

NATO are o responsabilitate imensă pentru protejarea spațiului euroatlantic și nu vrem să ne trezim cu Rusia războinică și agresivă la frontierele NATO, la gurile Dunării, pe frontiera terestră cu România.

Și din această perspectivă, nu este doar o datorie de onoare a Occidentului și a NATO să sprijine Ucraina, ci vine un interes direct, material, de securitate, al nostru, al membrilor NATO, ca Rusia să fie înfrântă în acest război ne-provocat și ilegal, Ucraina să-și păstreze frontierele și invazia să înceteze cât mai curând cu putinţă.

Radu Dobrițoiu: Acest ajutor, susținerea cu tehnică militară occidentală va permite Ucrainei să lanseze o ofensivă, să atace în mai multe zone, inclusiv să elibereze Crimeea, sau doar va ajuta la frânarea, la stoparea invaziei rusești?

Radu Tudor: Cu actuala dimensiune a ajutorului militar, cred doar că Rusia nu va putea fi decât oprită în ofensiva ei, în special în zona estului. Ca să înfrângi Rusia, ai nevoie de mult mai multe echipamente, de mult mai multe dotări, pe toate tipurile de categorii de forță, și terestre, și aeriene, și navale.

Ucraina a epuizat tot ce avea în cele 11 luni de război în care a luptat eroic și a eliberat deja niște teritorii invadate și ocupate. Mai departe, necesarul făcut de comandantul armatei ucrainene, de generalul Valeri Zalujnî, sunt toate trimise săptămânal, updatate către partenerii euroatlantici și de aici vedem ce putem livra, ce putem furniza cât mai rapid. Aceasta este rațiunea existențe acestui grup de contact pentru Ucraina.

50 de țări democratice și civilizate ale lumii se pun la masă și spun fiecare: eu pot să dau muniţie, eu pot să dau armament, eu pot să dau rachete, eu pot să dau tancuri, în așa fel încât să fie stăvilit valul doi al invaziei rusești, care este planificat acum, pentru februarie-martie și mai departe, să întărească Ucraina pentru a alunga trupele invadatoare de pe teritoriul său.

Radu Dobriţoiu: Domnule Florin Jipa, în ce a costat până acum sprijinul militar primit de Kiev cu ajutorul inițiativei Ramstein?

Florin Jipa: Eu cred că a primit exact ce avea nevoie la fiecare moment al luptei. Să nu uităm că în momentul declanșării războiului Rusiei în Ucraina, cel puțin așa a declarat președintele Biden, ca pentru fiecare tanc rusesc, militarii ucraineni aveau 10 lansatoare portabile antitanc și pe urmă a venit ajutorul.

Când au început luptele de artilerie, Ucraina a primit sisteme de artilerie, de la obuzierele M 777 de 155 de milimetri până la obuzierele autopropulsate din diferite țări. Au venit pe urmă sistemele antiaeriene, când Rusia a început să atace obiective civile, pe urmă au venit sistemele aeriene cu bătaie mare, Patriot, acum vin tancurile.

Cel puțin am văzut că primele tancuri în Ucraina vor fi cele poloneze, pe de o parte, din Polonia, în luna februarie, după care vin Challengerul britanic, în martie, iar în aprilie vor ajunge şi cele din Germania. Iarăși, ca o surpriză frumoasă, foarte multe tancuri, peste 50, vor veni din Spania. E vorba de Leopard 2 în varianta A5. Deci eu cred că Ucraina a primit, exact cum spunea și Radu Tudor, a primit armele pentru a opri ofensiva rusească.

Dacă vorbim ca Ucraina să elibereze toate teritoriile și de departe, Crimeea este cel mai sensibil teritoriu de eliberat, să nu uităm, totuși, că Rusia are în acest moment superioritate când vine vorba de rachete cu rază lungă de acțiune, când vine vorba de aviație, când vine vorba de forțe navale. Ca să duci o luptă de la egal la egal cu Rusia, trebuie să echilibrezi balanța și în aceste domenii.

Radu Dobriţoiu: Polonia anunțat că va ajuta și militarii ucraineni pentru a se instrui, pentru a forma două batalioane de tancuri Leopard. Sunt la graniță, sunt aproape, iată, se mișcă foarte bine Polonia în sprijinul Ucrainei.

Din nou, Statele Unite se implică direct pentru apărarea Europei după cele două războaie mondiale. Iată că prin inițiativa Ramstein, susținerea Ucrainei cu tehnică de luptă, cu instruirea de trupe, reprezintă un sprijin important pentru a stopa dorințele Rusiei de a ocupa noi teritorii și pentru a reduce din capacitatea Moscovei de a lansa o ofensivă împotriva țărilor din NATO.

Vă rog, domnule Radu Tudor, să explicăm pentru ascultătorii Radio România Actualități cum funcționează Grupul de contact pentru Ucraina, coordonat de Statele Unite.

Radu Tudor: E vorba de o coaliție a celor care doresc să sprijine Ucraina, o coaliție benevolă. O coaliție pentru apelul căreia Statele Unite au jucat rolul de integrator. Statele Unite, cel mai important actor din NATO și fără implicarea căreia, probabil, războiul din Ucraina ar fi fost extins până acum dincolo de frontierele Ucrainei, a făcut un apel către aliaţi, către prieteni, către state partenere, cine vrea să ajute Ucraina, cine vrea să oprească războiul brutal și ilegal declanșat de Rusia, cine vrea să păstreze ordinea internațională – pentru că aici trăim o paradigmă extrem de periculoasă.

Pentru prima oară de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o mare putere vrea să modifice prin forță frontiere pe continentul european. Lucrul acesta este ilegal, este abuziv, este periculos și poate declanșa un al treilea conflict mondial. Ceea ce face Rusia acum este să se joace cu focul pentru securitatea europeană.

Statele Unite au înțeles pericolul cel mare și toate statele participante la Grupul de contact, cele 50, dar în special statele membre NATO, printre care și România, au o responsabilitate, ajută militar, securitar, umanitar, Ucraina.

Sper ca acest Grup de contact să devină o instituție permanentă, până când Rusia va fi înfrântă și alungată de pe teritoriul Ucrainei. Nimeni nu vrea, din NATO, un război cu Rusia. Nu vrem să invadăm această țară, nu vrem să avem un război cu ea.

Vrem o Rusie stabilă, vrem o Rusie echilibrată, care să respecte legile dreptului internațional. Vrem o Rusie care să fie un partener civilizat de dialog, nu o țară care răspândeşte războiul, moartea, spaima şi temerea că mâine o țară poate să fie rasă de pe fața pământului, așa cum își doresc ei să facă cu Ucraina.

Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Florin Jipa, prin inițiativa Ramstein au ajuns și vor fi furnizate Ucrainei sute de blindate, sisteme antiaeriene, tehnică de luptă occidentală. Cum va gestiona armata Ucrainei trei chestiuni importante: instruirea personalului, mentenanța acestor echipamente și aprovizionarea cu muniţii?

Florin Jipa: Da, este coșmarul oricărui comandant; dacă ne gândim doar la tancuri: tancul T-72, T-64, Challenger 2, Abrams, Leopard, dacă vin și francezii cu Leclerc, că oricum au acel tanc pe roţi de 100 de milimetri. Este, într-adevăr, o operațiune cum nu s-a mai întâlnit până acum. Este spre imposibil. Cred că sunt în contact cu foarte mulți militari NATO.

Am văzut grupul acesta Ramstein câteva fotografii și erau aproximativ 100, poate peste 100 de militari NATO care îi sprijină de la distanță, se folosesc softuri, am înțeles că se folosesc videoconferințe pentru reparații, se fac din timp diferite calcule, pentru a vedea ce piese ar putea să cadă.

Oricum, faptul că această mașinărie de război ucraineană, pusă așa, în pripă, pe roți, funcționează și a dat de furcă şi chiar a avut victorii împotriva unei armate numeroase, cum este cea a Rusiei, considerată a doua mare putere a lumii, este ceva, zic eu, greu de imaginat la începutul războiului.

Și am văzut atunci că foarte puțină lume, și mă refer la lume care avea informații, șefi de stat dădeau o victorie a Ucrainei sau că ar fi putut să oprească această invazie rusă, însă, uite că minunea s-a întâmplat, iar, cred că trebuie să vorbim aici, pe lângă valoarea tehnicii din vest, trebuie să vorbim și de valoarea militarului ucrainean, și nu numai a militarului profesionist, dar și ucraineanul care a fost chemat, mobilizat în armată.

E adevărat că acești oameni au luptat și sunt eroi, ei își apără țara, dar, în același timp, apără și Europa. Exact cum spunea și Radu Tudor, dacă Rusia este învingătoare, nu se oprește de la Ucraina și am văzut cel puțin doi generali ruși care sunt la comanda trupelor din Ucraina, că vor să facă joncțiunea cu Transnistria.

Deci e clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu, dacă Rusia învinge. Iar ceea ce fac ucrainenii în acest moment și de la începerea războiului, de aproape un an de zile, este ceva ce este greu de închipuit pentru un militar și bănuiesc că se vor schimba inclusiv metodele de predare în academiile militare din vest în baza lecțiilor învățate din Ucraina.

Cel puțin am văzut că la Institutul Naval din Statele Unite se vorbea despre lecțiile învăţate privind folosirea dronelor, când au atacat porturile din Crimeea și zicea că aceste lecții încep să fie deja învățate în Academia Navală Americană. Sunt sigur că și în școlile militare din România, multe lecţii învăţate din război, acestea vor fi implementate în cursuri.

Cătălin Tomescu: Sper să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale…urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică!

Publicat de Gabriel Stan, 23 ianuarie 2023, 18:10

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Săptămâna aceasta, potrivit mai multor oficiali americani care au vorbit sub rezerva anonimatului, The New York Times a făcut publică intenţia administraţiei Biden de a oferi acest ajutor şi mai mare Ucrainei pentru a lovi peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014 de către Rusia, reprezentanţi de la casa Albă argumentând că din punctul lor de vedere nu există nici o schimbare, Crimeea aparţine în continuare Ucrainei.

În urma celor scrise de New York Times, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov a reacţionat avertizând că aceasta ar însemna escaladarea conflictului şi a sugerat Kievului să accepte poziţia Moscovei şi să ia loc la masa de negocieri.

De atunci şi până acum, Peskov a reacţionat şi după reuniunea de la Ramstein, care, după părerea lui, este o escaladare şi mai mare prin decizia de a oferi Ucrainei transportoare blindate Bradley se poate ajunge la o rupere a legăturii terestre dintre Crimeea şi Rusia, iar această perspectivă ar putea conferi Ucrainei un avantaj semnificativ într-o eventuală rundă de negocieri.

Invitat la „Subiectul săptămânii” este generalul în rezervă, Cătălin Tomescu. După apariţia schimbului de poziţii întrre oficialii americani şi ruşia, am abordat pe larg această temă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, bună dimineaţa! Bine aţi venit la „Jurnal  militar”!

Cătălin Tomescu: Bună dimineaţa! Mulţumesc de invitaţie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai devreme decât ne-am propus, ne vedem din nou la Radio pentru că evenimentele ne obligă şi iată că s-au confirmat foarte rapid câteva dintre afirmaţiile dvs făcute la începutul anului, în ultima ediţie din 2022.

Federaţia Rusă are acţiuni care să ne îngrijioreze? Şi apoi o să vorbim şi despre, iată, prima confirmare, că e posibil ca Statele Unite să facă mai mult decât au făcut până acum pentru Ucraina.

Cătălin Tomescu: Spuneam atunci că mobilizarea, chiar și parțială, nu s-a decretat degeaba. Multă lume a crezut, și pot să zic pe bună dreptate, n-aș acuza de neștiință sau de ceva, că mobilizarea a fost făcută ca să reziste în fața ofensivei armatei ucrainene.

Nu, mobilizarea a fost făcută ca să reia inițiativa și să-și atingă obiectivele, chiar și parțiale, dacă nu alea inițiale, strategice, în sensul că ne aducem aminte că după vreo şase luni de zile, undeva august, iulie – august, armata ucraineană a preluat inițiativa și a trecut să desfășoară opțiuni ofensive pe zona Donbas și pe zona fluviului Nipru, în dreptul Crimeei și a orașului Herson, şi atunci rușii au zis nu, nu e bine, n-avem forță să rezistăm, s-a declarat mobilizarea parțială o dată ca să stabilizeze frontul și să treacă ea la ofensivă, adică să preia inițiativa. De aia am spus că va fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci nu a fost nici pe departe cântecul de lebădă, aşa cum decretau…

Cătălin Tomescu: Nici vorbă. Păi înseamnă că cine a considerat asta… nu e vorba de neștiință, dar, ca militar și care asta am făcut 40 de ani, am citit despre ei din diferite motive și le-am studiat mentalitatea și capacitatea de luptă, noi trebuie să avem în privire asupra mentalității lor, nu asupra a ceea ce credem noi.

Nu trebuie să judecăm cu sufletul, războiul nu se duce cu sufletul, adică se duce cu sufletul ca moral, dar ca general nu trebuie să fii sufletist la război, nu, trebuie să fii realist, cu picioarele pe pământ și să studiezi și să-ți respecţi inamicul.

Inamicul în situația asta este Federația Rusă, iar mentalitatea lor, nemaivorbind de Putin în sine, cu educație KGB-istă, n-ai cum să crezi că al poate să să dea bătut așa ușor. Privitor la sprijinul de către statele occidentale și în principal Statele Unite ale Americii, sunt trei elemente.

America nu să dezice, a fost invitat Zelenski şi acolo, și a avut un mesaj către poporul american, poporul ucrainean, Federația Rusă și chiar la nivel global, inclusiv asupra organizațiilor internaționale: noi sprijinim în continuare.

Doi, armata ucraineană, în condițiile în care Federația Rusă reia acțiunile ofensive, nu poate să mai reziste, le trebuie mijloace antiaeriene, Patriot şi altele decât Patriot, pentru că Patriot se învaţă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E scump.

Cătălin Tomescu: E şi scump şi se învaţă greu, pentru că e foarte tehnologizat. Nu e un ca un pistol, în cinci minute să te învăț ce să faci, cum să iei linia de ochire şi cum să tragi. Ei, revenind, Patriot dar și alte mijloace pentru a interzice operații aeriene majore din partea Federației.

A doua, interdicție navală, să nu revină ideea să reia ofensiva asupra malului nordic al Mării Negre, respectiv Odesa sau undeva într-un spațiu între Crimeea și gurile Dunării. Şi trei, mijloace blindate, tancuri și alte mijloace, pentru executarea operațiilor de apărare sau ofensive, executarea manevrei, cum zicem noi, pentru că altfel nu cucereşti.

Ţinând cont că ucrainienii au avut şi au ca obiectiv să-i dea afară pe ruşi, aia nu poţi să o iei cu aruncăm bombe, HIMARS-ul da, suda neutralizează şi distruge. Trebuie să ai forţă de manevră.

Prin urmare, americanii odată a demonstrat că ei sprijină în continuare și alte state din Europa care îi sprijină cu mijloace blindate și cu mijloace aeriene tocmai în acest scop: odată ca să reziste și odată să îi ajute să-și ducă la îndeplinire obiectivele lor.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă întrebam și atunci și vă întreb și acum deja retoric: ce se fac ucrainenii cu trupele, pentru că, bun, au fost până acum sprijiniți cu tehnică. Iată că ceea ce intenționează americanii confirmă cumva ceea ce noi vorbeam, că totuși s-ar putea să fie nevoie să intervină cu trupe.

Cătălin Tomescu: Asta e o decizie politică majoră, vă dați seama, ca să vă răspund la întrebare. Singurul stat care avea forța politică și militară necesară ca să treacă direct în sprijinul Ucrainei cu trupe sunt doar Statele Unite.

Nu vreau să diminuez puterea țărilor din Europa sau din Uniunea Europeană gen Anglia, Franța, Germania, dar vă spun eu istoria a demonstrat primul război din Golf, „Desert Storm”, în 1991, 2001 Afganistan, 2003 Irak, Bosnia-Herţegovina, Kosovo, fosta Iugoslavie, Balcanii de Vest, dacă vă aduceți aminte din ’95 până în ’99 Kosovo.

În toate aceste conflicte, prima dată ca să pună ordine și să cucerească teritoriu au fost Statele Unite, sprijiniți pe ici pe colo de câțiva aliați, unii cu un avion, Marea Britanie cu mai mult. În „Desert Storm”, în 1991, Franța a fost cu Legiunea, cu o divizie franceză, dar la celelalte mult mai puțin. Prin urmare, coaliția asta de interese s-a conturat întotdeauna pe umerii americanilor.

Libia la fel. După ce s-a lăsat Franța, Statele Unite de fapt au condus atunci operația aeriană, numai că dera sub steagul francez coaliția, după care a luat NATO. Siria, iar o coaliție, toate în jurul americanilor – asta unu, şi doi – toate împotriva unor adversari care din punct de vedere al puterii militare nici nu se compară cu puterea Federației Ruse, capabilitate nucleară și așa mai departe. Armata irakiană se apropia puțin, dar oricum departe de Federație.

Prin urmare, numai Statele Unite și dacă ei ar face treaba asta și s-ar lua această decizie politică, probabil ar fi și alte țări care ar sprijini într-un fel sau altul cu structurile sau capabilitățile pe care le-ar cere americanii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu va mai fi însă vorba atunci de activarea Articolului 5, având în vedere că America ar merge singură pentru început.

Cătălin Tomescu: Nici vorba, nici vorbă. Nu uităm, Articolul 5 e pentru NATO. NATO nefiind atacat, nu cred că se va atinge vreodată consensul la nivelul Consiliului Nord-Atlantic ca NATO să intervină în sprijinul Ucrainei și împotriva Federației Ruse, fără ca Federația Rusă să atace deliberat o țară NATO.

Dacă nu se întâmplă așa ceva, nu cred că va fi consens. Prin urmare, numai o coaliție, încă o dată, în jurul Statelor Unite, singura țară care cred eu că ar putea să facă asta, dacă se ia o decizie politică în acest sens.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi şi dacă această coaliție este formată din state care sunt deja în NATO, nu se consideră de către ruşi?

Cătălin Tomescu: Steagul coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am înțeles.

Cătălin Tomescu: Afganistanul, de exemplu, a fost o misiune care după invazia americană a trecut sub patronajul NATO și i-a zis ISAF, în Irak în 2003 invazia a fost făcută de americani, știți când au spus ei că există arme nucleare şi nu ştiu c şi trebuia să îl dea jos pe Saddam, a fost făcută de Statele Unite cu țări … tot NATO era acolo, dar numai că steagul era al SUA, era al coaliției.

NATO în Irak, vă spun că am lucrat acolo, chiar am fost ultimul general român Irak, NATO avea un oficiu în Bagdad, condus de un general de 2 stele, care era oficiu NATO în relația cu armata, dar n-avea treabă cu coaliția de forţe pentru că coaliția de forțe era condusă de americani.

La vremea respectivă era generalul Odierno, comandantul suprem al tuturor forțelor, mă refer la comandamentul multinațional. Actualul ministru al apărării din Statele Unite, generalul Lloyd Austin, pe vremea aia era comandantul Corpului 18 al armatei, era în teatru, comandantul corpului de manevră din Irak.

Deci nu, coaliția merge după concepția de organizare și de ducere a frontului de luptă a statului lider, care organizează și care a preluat inițiativa. Că țări sunt NATO şi sunt acolo e cu totul cu totul altă treabă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De fapt, vroiam să ajung aici. Această schimbare de paradigmă și schimbare de steag, precum aţi spus, poate evita pericolul nuclear de care s-au oferit până acum aliații NATO?

Cătălin Tomescu: Domne, sunt mai multe variante. Uite… Da, nu mă așteptam să puneți întrebarea asta. Poate să escaladeze în multe direcții. O intervenție în forță sub o conducere a unui stat, o coaliție să intervină în sprijinul Ucrainei, împotriva Federației Ruse. O dată – vor folosi baze de plecare din teritorii NATO?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Păi dar rușii pot să o interpreteze într-un fel că i-ar ataca NATO…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Cătălin Tomescu: … cu toate că nu e adevărat. Încă o dată, politic nu e, conducerea rămâne la coaliție. Asta e una. Doi: sigur, dacă intervine o forță de genul Statelor Unite, războiul se va termina destul de repede în defavoarea rușilor și aicea asta atrage după sine reacția Moscovei, care poate să fie şi inclusiv cu folosirea armelor nucleare tactice, dacă nu și strategice.

De asemenea poate să schimbe coeziunea, solidaritatea la nivelul Uniunii Europene, chiar și la nivelul Alianței, să zică ‘doamne, stați așa, că n-a fost vorba aşa, ăsta nu  ne-a atacat. Sprijinim cu bani, cu tancuri, sprijinim cu avioane, sprijinim cu Patriot, sprijinim cu ce vreți voi, cu hrană, cu tot, dar de ce să ne băgăm noi în război, că nu e… e nedrept războiul ce li se întâmplă, de ce să ne băgăm?

Și asta e un element important, pentru că ar atinge exact obiectivele lui Putin în sine ca maestru în război hibrid: dezorganizarea, producerea de neînțelegeri, producerea de contradicții, puncte de vedere diferite la nivelul organizațiilor NATO și UE.

Un alt curs de acțiune ar fi intervenția sau poziția Chinei. Gândiți-vă, preşedintele chinez, domnul Xi, când a fost Medvedev acolo, a avut două mesaje: 1 – e bine să vă așezaţi negocieri, nici nu vă gândiți de folosirea armei nucleare, că nu…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi și țin cont până la urmă rușii de asta?

Cătălin Tomescu: Altfel nu e problema de ruși aicia. Problema e că dacă s-ar întâmpla asta, nu poți să știi ce reacție o să aibă chinezii. Repet, de ce v-ați băgat voi? Stai, că dacă săriți voi să-i ajutați pe ăştia, s-ar putea să găsească sau nu să spune niciodată, dar nu știu dacă i-ar ajuta sau nu.

Problema e că va schimba clar și poziția Chinei. Poate să fie de maniera: păi bine, măi, când ați început ăstă războiul, mi-aţi zis să stau deoparte, să nu sprijin cu armament cu asta și cu asta și eu am făcut-o. Păi voi acuma ce faceți?

Dau un exemplu, bine, e mic, e de la baza piramidei, dar e pe înțelesul ascultătorlor. Adică ca să concluzionez, că așa putem vorbi mult.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur.

Cătălin Tomescu: Ideea e că o asemenea decizie politică de intervenție direct în sprijinul Ucrainei poate duce la o escaladare multidimensională a conflictului, începând de la război nuclear în jos, la multe soluții, să spun așa, oferă câmpuri largi de interpretare din partea oricărui analist militar sau politic.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Revenim la partea a doua a interviului cu generalul Cătălin Tomescu, în care am dezbătut posibilitatea schimbării datelor de până acum ale confruntării dintre Federația Rusă și Ucraina.

Pentru prima dată se vorbește, pe surse, chiar despre intervenția trupelor americane ca sprijin în confruntarea pentru Crimeea. Vă invit să ascultați!

Cătălin Tomescu: De la interese politice, conjuncție, consultanță, decizie comună cu alte țări din UE sau din NATO, anumite interese pe care nu le ştim pentru că le au numai jucătorii globali. Știi, e ca la diferenţa între oamenii bogați și noi, oamenii, care nu suntem bogați, școliți, dar nebogați. Nu poți să ai judecata ce ai face la Burj Al Arab din Dubai, hotelul acela de 7 că noi nu am fost acolo niciodată, că n-am avut bani, că acolo costă 3000 de euro să dormi în noapte şi eu nu dau banii ăştia. Aşa e și cu asta.

Țările care joacă la nivel global au concepția lor la nivel geopolitic, nu poți să o judeci tu, ca român, că nu ești el. E și modul de ducere a războiului, într-un fel îl interpretează un general american cu educația lui şi cu şcolile lui şi altfel un general român sau polonez care… Aici nu e vorba…

Consideraţi că suntem la fel de deștepţi, la fel vechime, la fel tot, mentalitatea de abordare e diferită datorită capabilităților diferite pe care le avem. Noi ducem, am dus războaie și ducem într-o anumită conjunctură, cu anumite capabilități și am obținut sau nu am obținut ceva, şi noi, și polonezii, și alții din zona asta, pe când ei au dus războaie şi asta conform mentalităţilor lor şi istoriei lor de 300 de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am dus războaie de apărare, ei au dus…

Cătălin Tomescu: Absolut, absolut, și nu numai, nu neapărat de tipul de război – e important ce ați spus, nu, e vorba și de capabilități, e vorba de mentalitate, e vorba de atitudine, de cum pleci.

E ca între doi copii, unul care a făcut sport de contact și altul care a făcut atletism sau not. Comportamentul lor social este diferit datorită atitudinii și a mentalități, amândoi fiind buni sportivi.

Revenind la întrebare – am vrut doar să fac puțină deschidere pentru buna înțelegere a fenomenului – factorul politic, am discutat niște elemente care nu depind de noi și le știu numai, doar le bănuim sau…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ok, trecem.

Cătălin Tomescu: Al doilea element care ar declanșa, din punctul meu de vedere, o intervenție e faptul că Putin, dacă ar avea succes ofensiva, Putin să nu știe unde să se oprească, în sensul să să ducă, să treacă pe spadă și în foc toată Ucraina, să ajungă la granița de vest a Ucrainei, deci să ia şi Lvov, să ia tot.

Ei, dacă nu ştie unde să se oprească, vă daţi seamaa, asta ar aduce morţi şi răniți, victime în rândul populației civile vorbesc, lăsând militarii, de ambele părți, dar numai că pentru Ucraina ar fi imens, ceea ce înseamnă că, din punctul meu de vedere, Congresul american, la cererea șefului Pentagonului de a trece în sprijin direct pentru armata ucraineană, ar exista posibilitatea să fie aprobat.

Dacă Putin s-ar opri la limita republicilor, face și vorbire că se dorește să-și apere propria etnie şi regiunile deja acum declarate pentru Federația Rusă că sunt ale lor, şi pentru popor, că sunt ale lor, dacă s-ar opri acolo, ceea ce pentru el, cred eu, că va fi destul de convenabil ca ieșire din război, nu cred că va atrage această intervenție.

Dacă nu se oprește și se va duce, cum spuneam, la războiul total, până în pânzele albe, inclusiv să-i treacă prin cap să atace Moldova, de exemplu, care nu e stat NATO și UE, ca să facă joncțiunea … ş.a.m.d., asta ar putea declanșa un proces decizional în Statele Unite, la Washington, care să-i facă pe americani să intervină fără doar și poate.

Și al treilea lucru pentru care ar trece direct până să se ia decizia la nivel NATO absolut de consens, ar fi ca rușii să nu cumva să treacă în situația în care n-ar câștiga și n-ar avea succes pe câmpul de luptă, ca să obțină succes și să revină la inițiativă, să folosească arma nucleară tactică, care la ei, doctrinar, nu înseamnă o trecere la război nuclear, înseamnă doar folosirea unei capabilități semnificative de distrugere uriașe, care să-i ajute să-și atingă un obiectiv militar.

Deci, revenind, în situația în care s-ar întâmpla așa ceva, nu le-ar ieși acțiunile ofensive, chiar ucrainenii ar da peste cap și ruşii ar decide, Federația ar decide să folosească arma nucleară tactică, iar, o consider al treilea element care i-ar da gir Congresului SUA să spună: Dom’le, staţi că aţi schimbat cărțile, deja aţi luat o decizie politică majoră, treceți la armament nuclear, prin urmare trebuie să o oprim aici, că dup-aia de aici e doar un pas până la război nuclear total, cel cu cu armele și cu capabilitățile strategice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci iată că această schimbare de paradigmă nu rezolvă acest caz. Intră America singură sau intră NATO, tot e pericol nuclear.

Cătălin Tomescu: Îl accelerează. Nu e vorba de rezolvat, de rezolvat nu rezolvă nimic, ce poate să rezolve? Decât oprirea, pacea, încetarea focului măcar, încetarea ostilităţilor … Numai că accelerează o decizie.

De ce spun asta, pentru că eu cunosc forța și capabilitatea, atât cât pot să știu eu și la câtă experiență am eu după 25 de ani de NATO, care am trăit cu el, vorba aia, aşa am crescut, accelerează procesul, pentru că soluționarea pe teren a liniei frontului va fi clar mult accelerată datorită puterii de luptă și capabilităţilor de luptă ale armatei americane.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Putem, în finalul interviului, să previzionăm dacă se va întâmpla această intervenție cu trupe ale americanilor pentru Crimeea?

Cătălin Tomescu: Domnule, sincer, încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic, mie mi-e teamă de o astfel de decizie, dacă se va lua.

Eu sper să se ajungă fără să…, să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, cum vreți dumneavoastră, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale, ca să zic aşa, ca să nu folosesc termenul NATO, să nu se creeze confuzie, să se facă o coaliţie de țări occidentale care să intervină direct.

Încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic. Părerea mea, că urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică, fără această intervenție, părerea mea, încă o dată.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai vin cu o întrebare, deși am zis că este finalul interviului. Păi nu acolo ajungem, dacă oricum știm că rușii se pregătesc și au trecut la mobilizare și este posibil, așa cum bine ați spus dumneavoastră, să ajungă și până la Berlin, ca în al Doilea Război Mondial?

Cătălin Tomescu: Păi da, rușii nu se vor bate, dar trebuie să ajungă la discuții, care ar fi linia de conveniență pentru oprirea ostilităţilor din partea lor, care eu sunt convins că…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi putem avea încredere?

Cătălin Tomescu: Cele patru republici… Păi niciodată nu poți să știi, după începerea războiului, dacă poți avea încredere, dar  măcar trebuie să încerci, măcar trebuie să ajungi la discuția aia, și eu cred că ei ar fi mulțumiți cu ce au acum, Crimeea, legătura terestră în Federație și Crimeea și cele republici care le-au declarat ale lor deja.

Încă o dată, bine, rău, nu ăsta e subiectul, subiectul e că eu cred că ar fi mulțumiți cu asta și atunci trebuie cumva să se obțină și un acord în partea liderilor sau liderului ucrainean și a poporului ca și ei să treacă la discuții, pentru că altfel se distruge total țara și nu știu ce folos ar fi cu o țară făcută praf, să mori până la ultimul.

Da, istoric, eroic, e bine. Sunt diplomații aici care trebuie să vorbească, și negociatorii. Că-i pune în Federație, că le dăm un grad de autonomie ridicat, s-a discutat. Poate să fie război rece, poate să fie război cald, poate să fie o zonă de marcaţie, poate să fie…

Exemple sunt multe la nivel global începând de la linia de marcație dintre Coreea de Sud şi de Nord, începând cu peninsula Sinai și cu relația israeliano-siriană, israeliano-egipteană ş.a.m.d.. Avem exemple multiple.

Problema este să se ajungă la oprirea ostilităților și cumva să se ajungă și la o situație în care și ucrainenii să iasă onorabil din situație și să aibă și o variantă acceptabilă pentru ei, pentru că aici e durerea mare.

E normal, când eşti atacat…. Îi spuneam lui Kuleba: cum să-i spui Ucrainei, dom’le să se oprească? Chiar dacă și eu îmi doresc, dar n-ai cum, că e țara lui, ea a fost atacată. Dar am folosit exemplul din Primul Război Mondial, dacă vă aduceţi aminte. Noi, în 1917, în primăvară, aveam 70% din țară ocupată, intraseră în Moldova, inclusiv guvernul, Casa Regală se mutase la Iaşi…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce moment astral a fost pentru noi atunci!

Cătălin Tomescu: Şi ne-am luptat cu ei în august, am rezistat, n-au putut să ne străpungă liniile nici din vest către est peste munți de armata austro-ungară, și nici armata germană, întărită cu ceva forțe bulgărești din zona de sud, dinspre Țara Românească spre Moldova nu au putut, şi am ajuns la un armistiţiu, am ajuns la un fatic de război că deja trecuseră 3 ani şi jumătate de la începerea războiului, și am ajuns la o pace care ulterior ne-a dus la creare României Mari.

Dar nu când ne-am oprit să mai tragem, noi nu dețineam decât 30% din țară. Prin urmare, încă o dată, nu zic că seamănă situațiile, aici diplomații trebuie să vorbească. Ideea este că…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, este o perspectivă..

Cătălin Tomescu: Trebuie să ajungi cumva, chiar dacă nu iei… E greu să câștigi războiul ăsta împotriva…..

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci, concluzionând, cel puțin pentru un moment, înțeleg din ce ați spus dumneavoastră că prețul păcii mondiale în acest moment este ca Ucraina să accepte ca teritoriile ocupate și, ca, iată, Crimeea, să rămână ale rușilor.

Cătălin Tomescu: N-aș nominaliza așa, dacă îmi dați voie, că nu vreau să se înțeleagă așa. Ca Ucraina să accepte să se oprească ostilitățile, chiar dacă nu-și duce la îndeplinire dezideratul oficial de a da afară trupele Federației Ruse din toate teritoriile ocupate de la 2014 încoace, să ajungă la granița dinainte de 2014.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu mulțumesc și un an bun, că nu ne-am auzit pe anul ăsta. La mulți ani!

Daniel Petrescu: Marea Britanie este un aliat important și un partener strategic. Avem sprijinul aliaților noștri în a ne constitui capabilitățile necesare pentru descurajare și apărare

Publicat de Gabriel Stan, 16 ianuarie 2023, 17:01

Cristian Dumitrașcu (realizator): Săptămână plină în mediul militar și mai ales pentru șeful apărării, pentru generalul Daniel Petrescu. A fost săptămâna aceasta în Kosovo, în Polonia, iar acum se află undeva în Marea Britanie.

La telefon este generalul Daniel Petrescu, şeful Statului Major al Apărării, undeva în Marea Britanie. Bună dimineața, domnule general, bine ați venit la Radio România Actualități!

Gen. Daniel Petrescu: Bună dimineața, domnul Dumitrașcu, mulțumesc pentru invitație! Am onoarea să-i salut pe ascultătorii noștri!

Cristian Dumitrașcu (realizator): V-am primit cu o piesă pur sânge englezească. Cum e vremea?

Gen. Daniel Petrescu: E bună pentru o vizită aici. Noi spunem că e după sufletul omului.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bun, deci dacă nu plouă este foarte bine, mai ales că în curând veți zbura către România.

V-am sunat pentru că este importantă vizita, mai ales, pe care… vizitele pe care le-ați efectuat la începutul săptămânii în teatrele de operații și vrem să ne spuneți care este concluzia celor două întâlniri cu militarii români din Kosovo şi din Polonia – ați fost acolo și cu ministrul apărării, cu domnul Tîlvăr.

Gen. Daniel Petrescu: Într-adevăr, am avut ocazia să începem anul în forță. Ne-am dorit simbolic ca prima vizită din acest an să fie în teatrele de operații – am mers în Kosovo şi am mers în Polonia.

Scopul a fost să luăm contact din nou cu realitatea din teatru, pentru că, vă amintiți, după încheierea misiunii din Afganistan, după problemele apărute cu pandemia din COVID, la nivelul conducerii Statului Major al Apărării și al ministerului nu am mai fost atât de des alături de militari în teatrele de operații.

Am vrut să vedem situația de securitate, situația militarilor noștri, dar în mod deosebit să ne exprimăm în fața lor aprecierea față de ceea ce fac și față de importanța pe care o au față de profitul strategic al Armatei României.

Am discutat cu ei, am văzut ce probleme putem rezolva. Ați văzut în Kosovo, la sfârșitul anului 2022, acest început de an au fost mai multe episoade în care situația a fost tensionată; în Polonia, începe un nou an de pregătire pentru grupul de luptă pe care îl avem acolo. Eu spun că avem concluzii pozitive referitoare la rolul militarilor noștri, la ceea ce pot să facă și la aprecierea aliaților față de ceea ce fac ei acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumneavoastră ați tras un semnal de alarmă pe parcursul anului trecut, și nu doar, despre ceea ce se poate întâmpla în Balcani, tensiunile de acolo nu sunt de azi, de ieri, și chiar și în timpul în care noi aveam militari în teatre de operații considerate mai importante, cum era Afganistanul, tot mi se pare că opinia publică a minimalizat cumva importanța prezenței noastre în Balcani și mai ales acolo, în Kosovo.

Gen. Daniel Petrescu: Nu aș vrea să inflamăm situația, aș vrea să spun doar că ceea ce se întâmplă în Marea Neagră are legătură cu ceea ce se întâmplă în Balcani și că trebuie să avem grijă astfel încât situația să nu degenereze într-o nouă criză de securitate.

Odată cu încheierea misiunii din Afganistan, noi ne-am reorientat efortul către Balcani. În acest moment, avem cea mai importantă contribuție referitoare la numărul de militari în Bosnia și Herţegovina.

Am menținut o participare relevantă, cu capabilități și în Kosovo, urmărim permanent ce se întâmplă acolo și suntem în măsură să intervenim. Noi avem și rezervele strategice și operative dedicate pentru acest teatru de operaţii.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Avem un mesaj care a venit, iată, dinspre Ministerul Apărării, un mesaj al dumneavoastră către militari, odată cu începerea anului de instituție, care va fi punctată această începere săptămâna viitoare, avem și un interviu, că generalul Pop, cu șeful Direcției Instruire și Doctrină.

Spuneți aici, în mesaj, că sunt lucruri încă de rezolvat și asta era următoarea întrebare: cum stăm la începutul anului de instrucție 2023?

Gen. Daniel Petrescu: Întotdeauna avem lucruri de rezolvat, iar instrucția, după mine, este un factor determinant al capacității de luptă. Avem nevoie nu numai de personal prezent în unități, avem nevoie de personal instruit în unități.

Instrucţia este responsabilitatea fiecărui comandant și este responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să ne orientăm numai pentru instruirea noilor recruți. Toți ne instruim permanent și să nu uităm, instruim o armată de militari profesioniști.

Instruindu-ne, cred că unitățile se încheagă mai bine, cred că starea disciplinară se îmbunătățește. Trebuie să avem grijă să facem o analiză unde stăm mai bine și unde trebuie să îmbunătățim lucrurile.

Cel puțin pe noi, de la Statul Major al Apărării, ne preocupă foarte mult să creștem capacitatea noastră de a ne instrui în poligoane, să creștem capacitatea de a ne instrui pe tehnica de luptă nouă pe care am primit-o în dotare, să inovăm, să nu repetăm obiceiul de a ne pregăti pentru ultimul război, ci de a gândi cum va evolua conflictul în viitor și ce fel de militari avem nevoie pentru acest conflict.

Anul acesta avem și un exercițiu important Defender Europe 2023, care se va desfășura în luna mai. Trebuie să ne pregătim împreună cu aliații care sunt dislocați pe teritoriul României, trebuie să îmbunătățim interoperabilitatea, trebuie să îmbunătățim și recrutarea și apoi, prin instruire, să avem mai mulți militari pe care să putem conta.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Defender Europe acesta pare a fi cel mai important exercițiu de anul ăsta?

Gen. Daniel Petrescu: Pentru noi și pentru această zonă a Europei acesta este, pentru că este un exercițiu multinațional cu o participare consistentă. Sunt angajamente pe care țările le-au luat la Madrid privind constituirea grupurilor de luptă pe teritoriul României.

Va trebui să pregătim brigăzile noastre împreună cu aceste grupuri de luptă și împreună cu alte forțe care vor fi prezente pe parcursul exercițiului.

Dar fiecare eveniment de instruire este important. Avem nevoie de creșterea capacității de instruire individuală. Avem nevoie de grupe, plutoane, companii pregătite pentru a putea exersa cu grupurile de luptă și, apoi, cu brigăzile.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mesaj de siguranță la final pentru ascultători, pentru cei care sunt acum pe frecvențele Radio România Actualități. Această prezență aliată este un sprijin esențial pentru noi în contextul geopolitic pe care îl vedem cu toții?

Gen. Daniel Petrescu: Este un sprijin pentru noi, în același timp ne sprijinim și singuri, creștem interoperabilitatea, suntem în măsură să acționăm ca un tot unitar. Eu întotdeauna am accentuat și pe capacitatea noastră de a ne constitui capabilitățile care sunt necesare pentru apărarea națională.

Elementul de siguranță este întotdeauna prezent, Armata României este în măsură să își îndeplinească misiunile. Am avut discuții importante și în Marea Britanie, pentru că tot spuneați de evenimentele din acest început de an.

Am văzut că vedem lucrurile la fel cu aliatul nostru. Marea Britanie este nu numai un aliat important, ci și un partener strategic, avem același mod de a aborda situația la Marea Neagră, avem același mod de a aborda situația de securitate și avem sprijinul aliaților noștri în a ne constitui capabilitățile necesare pentru descurajare și apărare.

Eu sunt întotdeauna optimist referitor la modul în care putem crește Armata României, putem moderniza ceea ce facem și, mai ales, privind nevoia noastră de inovare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vești bune, așadar, la început de an. Mulțumesc mult și să aveți un zbor liniștit înapoi spre casă. Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Domnule general, vă mulțumesc și vă voi așteptăm la radio.

Gen. Daniel Petrescu: Mulțumesc. Toate cele bune și un an mai bun decât 2022!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mulțumesc.

Florian Bichir: Când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic are aceleaşi componente de-a lungul istoriei

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:59

Subiectul Săptămânii a fost realizat cu profesorul Florian Bichir, jurnalist și profesor la Universitatea Național de Apărare. Alături de el s-a discutat despre comunicatul de presă al Kremlinului, citat de presa rusă. Vladimir Putin a ordonat Ministerului rus al Apărării să oprească toate ostilitățile, începând de vineri de la prânz, până duminică seara.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunt multe lucruri de vorbit aici, dar m-am gândit că cel mai potrivit dintre interlocutori este chiar domnul Florian Bichir, fiind și teolog și profesor la Universitatea Națională de Apărare.

Domnule Bichir, bună dimineața și ‘La mulți ani’!

Florian Bichir: Bună dimineața și ‘La mulți ani’! Dați-mi voie să spun și ‘La mulți ani’ celor două milioane de români care sărbătoresc azi Sfântul Ioan, Ion, Ioana.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ioni neapărat pozitivi.

Florian Bichir: Pozitivi, întotdeauna pozitivi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa. Dumneavoastră, ca teolog, cum ați privit știrea asta, să îi spunem, de la Kremlin?

Florian Bichir: Domnule Dumitraşcu, într-o primă citire a știrii, cu gânduri de pace, de bucurie, irenice, cum le numim noi, teologii. Din păcate, e o altă marotă rusească. Dați-mi voie să vă corectez, armistiţiul propus de președintele Vladimir Putin și asumat de Gherasimov, șeful Statului Major, și de Șoigu, e până diseară la 24:00.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Până diseară la 24:00, da, corect.

Florian Bichir: 24:00, pentru că astăzi conform Calendarului iulian, lumea slavă și ale calendare ortodoxe serbează Crăciunul. Noi avem Sfântul Ioan, ei au Crăciunul…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Crăcinul, da.

Florian Bichir: …urmând să aibă Anul Nou pe 13 ianuarie, diferenţă de 13 zile între Calendarul gregorian și cel iulian. De ce spun că e o mică marotă? Dați-mi voie să vă amintesc că suntem în a 318 zi de război, nu operațiune specială, cum spun rușii, și de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care rămâne totuși Învierea da?, nu nașterea, Învierea de Paște, acordul cerut de către  ucraineni a fost respins de către Rusia. Adică o dată…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O dată așa, o dată așa.

Florian Bichir: … nu suntem creştini? Vă spun exact: pe 23 aprilie, deci cu o zi dinaintea Paştelui, Kievul, autoritățile ucrainene au cerut un armistiţiu pe motiv de Paște, e și normal, Învie Iisus Hristos, nu? – cea mai mare sărbătoare creştină. Cererea a fost respinsă cu cinism de către Rusia, care a spus că va da timp luptătorilor să se înarmeze. Vedeți, de data asta Rusia cere, tocmai că va câștiga timp şi face un gest așa de mare complezență, de PR, dacă doriți, când de fapt e o propagandă, de a cere acest armistiţiu.

De data asta a fost rândul Kievului să respingă aceste gânduri de pace, pentru că într-adevăr armata s-a împotmolit acolo și datele pe care le am eu, nu știu dacă le aveţi și dumneavoastră, este că în februarie, martie urmează un ultim asalt rusesc.

Deci la prima vedere, ca un creştin ce zic eu că sunt, m-am bucurat, iată, totuși, că de sfintele sărbători, dar fiind și istoric și având o memorie, zic eu, destul de bună, mi-am adus aminte că Paştele a fost refuzat, iar Kievul și poporul ucrainean, care este agresat, a făcut Paștele, cea mai frumoasă, repet, sărbătoare a creştinismului, Învierea, sub bombe, sub atac.

Cred că cererea și armistiţiul ăsta de 38 de ore, 36, nu le-am socotit, făcut de președintele Putin, în frunte cu armata, este o ipocrizie și de un cinism crunt.

Îmi pare rău că o spun, ca și creştin, şi mai ales, vezi Doamne, că de data asta președintele Putin a ascultat de sfatul patriarhului Chiril, același Chiril care spunea că e un lucru foarte bun, o să ajungi în Rai dacă îi ucizi pe ucraineni. Una e propaganda, alta-i creștinismul. Deci pun față în față cele două gesturi: când au cerut și ucrainenii cam același timp de răgaz – repet, 23 aprilie, de Sfintele Paști – lucrul a fost refuzat de către ruși. Atunci nu era Paște! E, de data asta și-au adus aminte că e Crăciun! Dați-mi voie să-l privesc cu cirscumspecţie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, confirmă și marile agenții de presă internaționale nu a fost nicio încetare a focului și nici nu avea cum să fie, pentru că, exact cum spuneați dumneavoastră, atunci când au vrut cei din cealaltă parte, nu s-a putut.

Florian Bichir: Da, când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic, ţarist, rusesc, spuneţi-i cum doriţi, are aceleaşi componente de-a lungul istoriei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Bichir, sunteți un om care cunoașteţi mai bine decât mulți din România spațiul ex-sovietic. Ați urmat aşa și un traseu istoric al multor cimitire ale eroilor din spațiul acela, de la Staringrad până la toată…

Florian Bichir: Până în Caucaz.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … până în Caucaz. Și aș fi venit cu o întrebare la care nu avem deocamdată răspuns – ce spuneți despre această paradă scandaloasă din Bacău? Sigur că e o chestiune care e încă sub ancheta poliției. Oamenii s-au costumat în ruși și au defilat în maşini cu litera „Z”.

Florian Bichir: Da. Stimate domnule Dumnitraşcu, la fel le-am luat, le-am studiat cu capacitatea mea de profesor. La prima vedere, dacă vreți să o spunem așa, noi avem colinde, obiceiuri de iarnă, cu „Steaua”, cu „Capra”, cu „Pluguşorul”, printre care e și unul extraordinar de frumos, „Irozii”, adică cum ar fi cei care l-au trădat pe Hristos, urmându-l să-l omoare. „Irozii” la plural e o formă de teatru popular, dacă doriţi, practicată în Moldova, unde chiar aşa se numesc, „Irozi”, „Vicleim în Transilvania, prin Muntenia.

De-a lungul timpului, în obiceurile noastre, în tradiția noastră, irozii trebuiau înrtruchipaţi ca cel mai vizibil inamic.

Şi au fost de-a lungul vremurilor otomani, turci, tătari. Din punctul ăsta de vedere, am putea zice: domne, cel mai mare inamic acum ar fi ăștia cu războiul, ar fi, hai să-i spunem, rușii cu Putin în frunte, deci se adaptează.

Vă reamintesc că, de exemplu, avem în Capela Militară de la Timișoara, printre draci, pictat şi bin Laden. Deci, l-am asimilat la un moment dat pe drac… a fost otoman, după aia a fost bin Laden.

E, de fapt, asta… chipul dracului în mentalitatea populară, să spunem, aparține, cu scuzele de rigoare, preşedintelui Putin, președintelui Federaţiei Ruse. Deci, la o primă vedere pare – ce să spun? – un obicei normal, tradițional, updatat, să spunem, da? Pe mine m-au îngrozit imaginile, pentru că am văzut acolo o logistică care nu știu cât de populară e.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi asta spuneam, că nu e populară.

Florian Bichir: În momentul în care vii cu aproape tehnică militară și o organizare care nu aparține chiar așa comunităților săteşti, îmi ridică semne de întrebare.

Bineînțeles că nu e datoria mea, ci a autorităților statului, să vadă ce s-a întâmplat acolo. Au mai fost evenimente în Bacău de genul ăsta, e o zonă predilectă de, ce să spun, de spionaj de-a dreptul rusesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Elemente de război hibrid.

Florian Bichir: Un război hibrid la primă vedere. Numai în Bacău sunt filmate gările, numai pe acolo trec americanii. E o zonă care, bănuiesc…. le place foarte mult..

Deci, încă o dată, îmbrăcat inteligent sub cultura românească, apar băieții ăştia, plus discursurile pe care le au, numai a irozi nu aduc, dimpotrivă, e incitare destul de agresivă. Dar nu e datoria mea, datoria noastră e doar să analizăm, ci a autorităţilor statului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Florian Bichir! Vă urez un An Nou cu sănătate, să aveți împliniri!

Florian Bichir: La fel şi dumneavoastră şi ascultătorilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ne mai auzim aici, la „Jurnal militar”. Numai bine!

Florian Bichir: Întotdeauna!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A fost cu noi profesorul și jurnalistul Florian Bichir.

O nouă reuniune NATO va avea loc la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:27

Bogdan-Silviu Răducan (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a atenționat joi că este periculos de subestimat Rusia și ambițiile președintelui rus Vladimir Putin în contextul războiului din Ucraina, transmite Reuters, preluată de Agerpres.

Rușii au dat dovadă de o mare disponibilitate de a tolera pierderile și suferința, a declarat Stoltenberg la o conferință de afaceri în Norvegia.

Nu avem indicații că președintele Putin și-a schimbat planurile și obiectivele în Ucraina, așa încât este periculos să subestimăm Rusia, a conchis secretarul general al NATO.

Comitetul militar al NATO va avea o reuniune pe 18 și 19 ianuarie la Bruxelles pentru a analiza evoluția războiului pornit în februarie anul trecut de Rusia împotriva Ucrainei, precum și pentru a lua în discuție alte chestiuni de importanță strategică.

Cătălin Tomescu: A trecut vremea să ne bazăm pe alții, chiar dacă suntem țară membră NATO și UE. În istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioadă, dar acum trebuie să ne trezim, să ne luăm soarta în mâini și să facem noi pentru noi

Publicat de Gabriel Stan, 3 ianuarie 2023, 14:36

La Subiectul Săptămânii de la finalul anului, invitatul rubricii a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu, care a analizat în detaliu situația de pe frontul din Ucraina, începând cu data de 24 februarie și până pe 31 decembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-locotenent, bine ați venit la Jurnal Militar, bine ați venit la Subiectul săptămânii.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație. Salut ascultătorii dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aș fi început cu piesa lui Victor Socaciu, Zangra. Vi se potrivește foarte bine acel cântec pe care l-a compus Victor Socaciu, despre un ofițer care s-a pregătit toată viața, care a ajuns general și care tot timpul a așteptat maurii. În momentul în care ei au intrat în cetate, el era ieșit în rezervă. Este cumva și povestea dumneavoastră, o carieră prodigioasă.

Ați ajuns în funcții de comandă foarte importante, chiar una dintre cele mai importante. Ați comandat Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu și cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului în Ucraina, ați ieșit în rezervă. Aveți un regret față de această întâmplare a destinului?

Cătălin Tomescu: Da, m-ați ghicit. A citit înseamnă comentariile de atunci. Cam așa e. Am început să mă închei la cravată, cum zic eu, din 1978 când am intrat în liceul militar și, conform legilor actuale, la general de trei stele câte aveam eu general locotenent, ieșirea la pensie sună clopoțelul când împlineşti 58 de ani în ultima zi a lunii în care împlineşti vârsta asta. Sunt născut în februarie pe 5 februarie 1964.

Prin urmare, pe 5 februarie 2022 am făcut 58. Într-o luni s-a semnat decretul de trecere în rezervă. Corect, conform legislației la limită de vârsta. Asta e, toți suntem datori cu ieșirea la pensie. Frustrarea mi-a venit din cauza faptului că Federația Rusă a atacat chiar pe 24 dimineața și eu până pe 21 mai erau câteva zile.

Din păcate nu s-a luat decizia ca să se oprească trecerea în rezervă, ieşirea la pensie şi așa mai departe. Cum ar fi fost normal, că începea un război la granițele României.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și erau informații și toată lumea știa că va începe un război.

Cătălin Tomescu: Pe 24 chiar a început. Chiar m-am supărat, așa zic, ia uite, toată viața m-am pregătit pentru asta și acum, când e nevoie mai mare de mine, trebuie să ies la pensie, că nu știu cine a hotărât printr-o ordonanță sau lege, nici nu știu ce e, că nu m-a interesat niciodată. Nu mi-am propus să ies înainte de termen.

Eu am zis că rămân în serviciu activ atât timp cât legea îmi permite. Deci am avut o frustrare, recunosc, dar asta este. Mi-am văzut de treabă în continuare. Am mers, am desfășurat ceremonia la Sibiu.

Pe vremea aia eu eram comandantul corpului multinațional și i-am lăsat pe cei mai tineri să ducă în continuare steagul sus cu privire la apărarea țării. Am avut într-adevăr, o carieră mai mult decât onorabilă.

Din structurile românești am comandat tot ce se putea comanda până la nivel de divizie, comandantul diviziei 1, iar în NATO am condus de la nivel pluton până la nivel corp de armată, maximul la care s-a putut ajunge pentru țara noastră.

Prin urmare sunt mândru, fără doar și poate de ceea ce am făcut. Legea-i lege și trebuie s-o respectăm cu toții. Oricum rămân în poll position dacă vreodată va fi nevoie, cu certitudine voi răspunde.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Încerc să mă pun în pielea dumneavoastră. 24 februarie 2022, eu împreună cu câțiva colegi din rețeaua Jurnal Militar din țară eram la Satu Mare, ne pregăteam să facem un reportaj cu batalionul de geniu ”Tisa” de acolo și noaptea ne-am cazat la căminul de garnizoană și dimineață toate televizoarele vuiau.

Şi voiam să vă întreb, pentru că spuneam că încep să mă pun în pielea dumneavoastră, ce ați gândit dimineața din 24 atunci când Rusia a atacat Ucraina și atunci când sunt convins că ați fost foarte, cum spuneați, frustrat, pentru că ați fi putut să faceți lucruri.

Cătălin Tomescu: În primul rând, eu fac parte din cei care nu am crezut că va ataca Putin. Sincer, și acum cred că el ar fi obținut – luăm situația din ziua de azi cu zona pe care o controlează ei – se putea ajunge acolo prin război hibrid, exact cum a procedat în 2014. Se vede treaba că m-am înșelat. Kremlinul a decis să atace.

Erau semne și așa mai departe, dar presiuni din astea au mai fost întotdeauna, începând de la criza rachetelor din Cuba, pe vremea lui Kennedy și până în zilele noastre. În general puterile globale, pe vremea aia Uniunea Sovietică și Statele Unite, ei nu se băteau între ei, se băteau pe alte teritorii și pe alte zone, unde fiecare voia să-și flexeze mușchii, scuzați expresia neacademică, dar să vadă cât poate să reziste celălalt, războiul rece, cursa înarmărilor, cursa nucleară și așa mai departe.

Sunt multe exemple. Revenind, nu am crezut. Când s-a trecut la invazie, și eu, ca și dumneavoastră, m-am trezit dimineața și am văzut că s-a trecut la ofensivă atunci am realizat că ceva se întâmplă, cărțile sunt mult mai mari, pentru că hibrid e una, nu trebuie să ceri aprobare la nimeni. S-a desfășurat întotdeauna, numai că noi oamenii suntem noi la mecanismele lui, dar el a existat dintotdeauna.

În perioada post război rece, războiul hibrid a ajuns la cote inimaginabile, multidimensionale, nu numai în Europa, peste tot. Prin urmare, eu am zis că el va adopta această formă. M-am înșelat.

S-a trecut direct la conflict. Trecând la conflict, conflictul nu se mai desfășoară după aceleași reguli. La conflict ca să ataci Ucraina în plină epocă de calmitate, relativă și asta bineînțeles, trebuie să ai niște aranjamente, trebuie să ai niște înțelegeri la nivel global.

Ucraina fiind o miză mică, din punctul meu de vedere, față de ordinea mondială și față de aranjamentele globale, numai că aici s-a decis terenul de desfășurarea a lor pentru a stabili rezultatul final.

Prin urmare, prima temere am avut-o să nu cumva să fi atrasă România, prin România o dată NATO. A doua temere a fost legată de eventualul sprijin al Chinei, pentru că să nu uităm…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Erau semne.

Cătălin Tomescu: Putin a avut o întâlnire cu președintele Chinei cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă și zic: ce rol joacă China, care e actor global în devenire, în multe domenii sunt cap la cap cu americanii, în altele puțin mai jos, poate sunt și în unele domenii mai sus. Trei. Reacția NATO și a Uniunii Europene.

Eu am avut o dezamăgire. Una din cauzele pentru care Putin a atacat cred eu că este și aceea că în anul 2014, când a fost luată Crimeea, și Donbasul, fără război, pe mijloace hibride, societatea occidentală în întregul ei, Statele Unite ca jucător singular la scară globală, NATO și UE s-au mărginit la niște discuții, niște critici, niște acorduri, niște întâlniri, niște conferințe, nimic palpabil și practic s-a luat o regiune. Nu facem istorie cu Crimeea acum. Ideea este că ce s-a întâmplat ds-a întâmplat. Regiunea Donbas și Crimea au fost luate în 2014.

Donbasul cu război, Crimeea fără război, chiar prin vot. Prin urmare, cred eu, că temerile erau justificate, dacă se va acţiona la fel. Prinde ăsta curaj, trece prin foc și spadă Ucraina și nu se știe ce se întâmplă mai departe. Nu e chiar așa ușor, mai mult teamă îmi era pentru Moldova, pentru că totuși nu l-am crezut niciodată și nici acum nu cred că va avea proasta decizie de a ataca o țară NATO, mai ales acum în urma războiului deja desfășurat, pentru că reacția totuși occidentală și a NATO a fost de data asta mult mai viguroasă decât în 2014. Deci cam astea au fost temerile mele la momentul 24-25 februarie 2022.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum, în ultima zi a anului, cum vedeţi, cum stăm?

Cătălin Tomescu: Domnule, cred că, încă o dată sper să nu am dreptate. De aceea m-ați invitat, ca să vorbesc ca expert tehnic în probleme de geopolitică pe regiunea extinsă a Mării Negre, la nivel global, NATO și așa mai departe şi strategie militară.

Din păcate, cred că începutul anului va duce la reluarea operațiunilor ofensive de către Federația Rus. Practic începem din nou din 24.

Palmele pe care le-a luat armata rusă și Putin în sine, pe timpul ducerii acțiunilor de luptă din anul 2022, deci din februarie până acum, nu le-a căzut bine rușilor. Deci, acolo s-a început greșit, s-a acționat și greșit.

Ca plan să ataci din trei părți, și așa mai departe, e greu de contracarat. Plus capacitatea şi capabilitatea de desfășurare a acțiunilor militare a armatei ruse la momentul respectiv era cotată la un nivel mult mai înalt decât s-a dovedit ulterior și nu aveai de unde să știi, decât războiul îţi probează capacitatea și capabilitatea forțelor tale armate. Eșecul a fost greu de digerat.

Ulterior s-a decretat acea mobilizare parțială. Să nu uităm că ei au vreo 250 de mii de oameni la pregătire acum. Ăştia nu au fost mobilizați degeaba.

E doar o misiune de timp să reia acțiunile ofensive, pentru că eu sunt convins că ei, probabil generalii au cerut şase luni de pregătire, ei n-au rămas decât cu vreo patru, nu cred că le-au dat mai mult de patru și cred că toată această mobilizare parțială a avut drept scop crearea unei forțe suficient de solide ca să se reia acțiunile militare ofensive pe teritoriul Ucrainei.

Sper să nu aibă succes și să nu am eu dreptate, dar cred că ăsta va fi viitorul, din păcate. Inclusiv vizita președintelui Zelenski la Washington. Știți cum e, războaiele le încep politicienii mai întotdeauna în istorie. Problema e că atunci când nu le ies obiectivele se vede treaba că nu s-a ajuns la niciun fel de situație care să permită deschiderea negocierilor, practic, Kremlinului cred că i-ar conveni situația actuală, bineînțeles că asta nu îi convine Kievului și înțeleg, că e ţara lor, bineînțeles, și vor să-i dea afară și să restabilească graniţele de dinainte de 2014.

Dar e foarte greu! Colosul rus renaşte, întotdeauna s-a întâmplat. Uitați-vă la războiul al doilea mondial. Păi până în 1943…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … erau înghesuiți…

Cătălin Tomescu: Sigur. Au luat bătaie după bătaie, după care odată că și-a creat capabilităţile în luptă și când şi-au dezvoltat capacitățile de producere a echipamentelor militare, faimosul tanc T34  și avioanele MIG, și așa mai departe, când au reluat războiul l-au reluat de s-a oprit pe zona Berlin datorită faptului că americanii au debarcat în Franța, şi au ajuns și ei acolo, că dacă nu, nu cred că se opreau decât la Oceanul Atlantic.

Deci, nu vreau să fiu pesimist, dar cred că Kremlinul în sine, Putin și generalii lui nu au crezut că pot să ia o asemenea papară. Prin urmare, ca să iasă onorabil din situație, ei trebuie să-și mențină măcar actuala linie, eventual dusă până la limita teritoriilor celor patru zone declarate că a aparținut Federației Ruse, iar asta nu se poate face decât pine introducerea unor forţe în luptă.

Acum sper ca militarii ucraineni, poporul ucrainean care a acționat exemplar pot să spun, s-au mobilizat exemplar pentru apărarea țării, cu sprijinul NATO şi al Statelor Unite, bineînțeles, să poată să reziste pe linia asta și să se tragă o linie de care să se poate așeza la masa negocierilor.

Şi revin la întâlnirea domnul Zelenski cu domnul Biden. Cred că acolo s-au pus cărţile pe față, iar politicienii i-au întrebat pe generali, fiecare pe ai lui: măi, de ce nu se termină o dată, de ce așa și nu așa.

Ucrainenii de ce nu putem să îi batem, ruşii de ce nu putem să ne menţinem teritoriul, americanii de ce e situația așa și nu e invers. Și probabil generalii au spus: domnule, în condițiile în care rămân jucătorii cei doi, practic va fi extrem de greu ca Ucraina să poată să îi dea afară din teritorii, decât cu anumite aprobări și anumite echipamente pe care la momentul ăsta nu le au.

Probabil generalii ruşi i-au spus lui Putin: nu putem să atingem asta decât dacă mai introducem în luptă 200 de mii de oameni și așa mai departe.

La vremea când s-au întâlnit Zelenski cu Biden, Putin a fost la Moscova și a avut o întâlnire cu activul de comandă din armată și le-a spus un lucru esențial: Cereţi, că vi se va da. Cu alte cuvinte, de la un om politic înseamnă: eu vă dau tot ce trebuie, voi trebuie numai să-mi atingeți liniile pe care vi le-am spus eu.

Prin urmare, cred că s-a discutat la Washington care ar fi condițiile în care să se așeze la masa negocierilor ca să poată să trateze direct cu Kremlinul și să stabilească: domnule, haideți să ne oprim aici și să negociem.

Pentru că ele trebuie să fie acceptate și de Ucraina. Altfel, tot războiul ăsta a fost în zadar. Şi așa e și normal, pentru că ei au fost atacați, nu ei i-au atacat pe ruși. De asemenea, premierul Medvedev a fost în China. China, dacă vă aduceți aminte, declarațiile de atunci din partea președintelui Xi au fost: domnule, trebuie cumva să vă așezați la masa negocierilor, unu.

Și doi, nu cumva să vă treacă prin cap să folosiți arma nucleară, că noi nu sprijinim treaba asta. Pentru că până la urmă asta e problema fundamentală. În cazul în care rușii pierd, ce îi poate determina să nu apese pe buton.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ce îi poate determina?

Cătălin Tomescu: Cred că ieșirea din acest război trebuie cumva să convină și Moscovei, să poată să prezinte propriului public că în lupta cu NATO… Deja dacă ați observat în retorica Kremlinului…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta e retorica.

Cătălin Tomescu: …nu mai există un război cu Ucraina. Ucrainenii sunt consideraţi fraților care au fost induși în eroare și păcăliți de Occident să poarte un război împotriva lor și ei, de fapt, se luptă cu întreaga societate occidentală, în speță NATO și Statele Unite.

Cam asta se dă acum pe toate posturile pe teritoriul Federației Ruse, și nu numai, ceea ce înseamnă că pentru ei devine o problemă gen Al Doilea Război Mondial. Noi trebuie să ne ridicăm, să eliminăm hitlerismul și fascismul de pe continentul european. Punct!

Ei ca să ieşi din situația asta, din punctul meu de vedere cred că el trebuie să aibă o situație suficient de convenabilă, pe teren, mă refer, și spun convenabilă care în fața propriului public, chiar dacă ei tehnic ar pierd războiul pentru cucerirea Ucrainei și înlăturarea lui Zelenski și punerea în poziții guvernamentale și eventual președinte, oameni care să fie pro-Rusia, deci care să-i permită lui să spună, domnule nu am pierdut, uite am reuşit să facem faţă Occidentului ş.a.m.d. prin păstrarea celor patru regiuni şi a Crimeei, ceea ce încă odată sigur nu îi va conveni Kievului. Şi aici trebuie să se hotărască Kievul unde va fi de acord că treacă la negocieri, în ce situaţie de pe teren./rpatulea/ilapadat

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii extins, precum am spus la început, generalul Cătălin Tomescu.

Domnule general, ați afirmat, un pic mai devreme, că de fapt întâlnirea lui Putin cu elita militară din Rusia, în paralel cu întâlnirea lui Zelenski și a lui Biden, de fapt ați tradus următorul lucru: Cereți-mi și vi se va da. Se poate face o paralelă între situația din Al Doilea Război Mondial, când ei au renăscut, având în vedere că totuși acum sunt sub sancțiuni economice? Pot ei să revină la o producție de armament care să le permită o renaștere pe front din acest punct de vedere?

Cătălin Tomescu: Eu sincer nu sunt expert în probleme economice, dar din ceea ce văd, Federația încă nu geme de sacțiunile economice.

Putin și guvernului lui, și mă rog, gruparea aflată la conducerea Federației Ruse în diferite alte mijloace și-a găsit porți de relaţionare cu terțe state, altele…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De supraviețuire.

Cătălin Tomescu: …în afară de cele occidentale, în care să îi permită să aibă un buget satisfăcător, în care populația Federației să nu geamă de foame, să nu geamă de frig, să nu geamă de lipsă de combustibil și așa mai parte, iar ei în continuare să dispună de resursele financiare cu care să treacă industria de apărare pe picior de război.

Să nu uităm că, tot tehnic vorbind, ei au niște categorii de armament destul de bune din punct de vedere tehnologic. Ele n-au apărut, cele mai multe, din cauza faptului că ele erau destinate exportului. Faimoasele Suhoi 57, faimoasele tancuri T14 și așa mai departe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care nu au apărut, așa e.

Cătălin Tomescu: Păi da, pentru că ei de fapt nu le… Putin la momentu respectiv sau mă rog, ori el, ori Medvedev, cam așa e de 20 de ani, ei le-au scos pe piață, se duceau la târgurile de armament și le vindeau la terți, marii cumpărători de multe ori fiind China și India, adică niște țări cu bugete serioase și interesate să achiziţioneze armament de proveniență rusească, deoarece era mult mai ieftin decât cel occidental. O dată.

Şi doi, mulți dintre ei nici nu puteau să ia armament, să zicem, din Statele Unite, pentru că acestea oricum nu l-ar fi vândut.

Prin urmare, tehnologia încă e acolo, e doar problema să treci pe picior de război. Cel mai bun exemplu este în Al Doilea Război Mondial, construcţia lui T34. Vă aduceţi aminte că cele mai bune tancuri, pe de-o parte erau tancurile germane.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Panzer, da.

Cătălin Tomescu: Absolut. Ulterior americanii au încercat să contrabalanseze, dar la momentul respectiv nici ei măcar nu puteau face față tancului german, după care ruşii au inventat acel T34, care arată foarte bolovănos, dar e demonstrat pe toate misiunile de specialitate ca Discovery și așa mai departe, probabil Stalin a dat ordin: faceţi-mi un tanc care să poată să-l dărâme pe celebrul tanc german.

Şi atunci s-a inventat acest tanc, care are un design deplorabil, numai că o eficiență maximă, tunul de 85, unul din cele mai bune tunuri inventate. Prin urmare, și acum dacă există, spunând treaba asta, el a dat de înțeles că este resursa financiară și a zis: ziceți-mi ce categorii de tehnică vă trebuie ca să nu cheltuiți banii aiurea și eu aia o să vă dau.

Ceea ce înseamnă că industria de apărare a lor, în urma desfășurării războiului, probabil i-au raportat: suntem gata să începem să producem, numai să ziceţi ce producem, producem Suhoiuri, producem dronă, producem submarine nucleare, producem crucișătoare, tancuri, ce producem.

Pentru acțiunea care urmează să se desfășoară este clar că lor le trebuie pe uscat mijloc blindate, tancuri cu care să se desfășoare acțiunile ofensive, pentru că încă o dată, războaiele se cuceresc pe uscat; cu rachete și cu avioane se trimit doar bombe și distrugi, nimiceşti sau neutralizezi.

Ca să câștigi terenul și să-l ții trebuie să ai mijloace pe uscat, cu tot riscul. Doi: le trebuie mijloace antiaeriene în virtutea asigurării unei protecții antiaeriene în eventualitatea unui atac aerian din partea Ucrainei, dacă ar primi mijloace.

De asemenea, sigur va continua cu producerea de rachete, de orice tip, orice vector de lovire, pentru că observați de câteva luni ei practic numai asta fac, după ce au luat cele patru republici și le-a decretat ca fiind parte a Federației Ruse, practic numai bombardează.

Pe uscat, pe teren au fost mişcări nesemnificativ în economia războiului. În schimb, la bombardamente sunt neîntrecuţi, inclusiv de curând, că au fost cu drone din Iran, că au fost cu rachete, că or fi de orice tip, de la supersonice în jos.

Asta nici măcar, din punctul meu de vedere nu mai contează, contează că el a intrat într-un război de uzură, coroborat și cu venirea iernii, ca să câștige timp să se pregătească mobilizații, cei care execută antrenamentele pentru a fi introduși în luptă.

Prin urmare, ca să concluzionez la întrebarea dumneavoastră, da, cred că ei sunt în măsură sau și-au asigurat condițiile de producție necesare industriei de apărare și financiare, și materiale, necesare producții de echipamente de război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul întâlnirii noastre, cu ce ar putea să-i mai surprindă, pentru că este clar că va fi și în 2023 o contraofensivă, o ofensivă rusească. Cu ce credeți că îi va mai putea surprinde Ucraina și NATO pe ruși, având în vedere că în februarie Javelinul a făcut furori, a neutralizat blindatele și tancurile rusești.

Au mai fost câteva momente în care rușii au fost surprinși, dar care, iată, pe parcurs, s-au estompat aceste surprize. Ar mai fi de vorbit și despre Patriot-ul ăsta pe care îl vor primi, dacă îl vor primi ucrainienii.

Cătălin Tomescu: Ca să facă față și să-și mențină inițiativa, armata ucraineană trebuie să primească câteva categorii de tehnică. Voința e la ei, dârzenia e la ei, fără doar și poate. Prima dată mijloace anti-aeriene ca să contracareze drone, rachetele și avioanele. Ați amintit de Patriot.

Patriot într-adevăr, e un echipament de luptă foarte modern, foarte sofisticat, foarte precis, dar e și foarte scump. O dată. Doi, e foarte tehnologizat. Ştiţi cum e asta? Gândiți-vă că dumneavoastră ați condus Trabant toată viața, știți, vechea mașină de pe vremea comunistă și după aia dă norocul peste dumneavoastră, câștigați doar 6 din 49 și vă cumpărați un Ferrari.

Mă, garantez că în primele trei zile daţi cu el în gard, pentru că ai o mașină care în trei secundă atinge 100 la oră, dumneavoastră o să apăsați cu pedala până la fund, că așa eraţi obişnuit la Trabant, și bineînțeles că v-ați urcat în primul copac. Cam așa e cu sistemele de de luptă înalt tehnologizate.

Îți trebuie timp ca să te obișnuiești cu ele. Dar să spunem că ar învăța. Patriot e foarte bun deci pentru categoriile astea, pentru că altfel e foarte scump. Nu poți să tragi cu rachetă Patriot într-o dronă care costă 50.000 de euro sau 100.000 de euro. Prin urmare asigură o anumită protecție foarte bună.

Pe lângă asta, le trebuie și alte mijloace care să asigure protecția anteriană împotriva dronelor. Ăsta e primul capitol: apărea antiaeriană. Al doilea la capitol din punctul meu de vedere reprezintă mijloacele de manevră și de lovire de la sol.

Încă o dată, și pentru ucraineni, ca să recucerească teritoriile actualmente aparținând Federației sau declarate de Federația Rusă că le aparțin lor, că tehnic cred că așa e, juridic, așa se enunță treaba…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Tot de acţiune pe uscat.

Cătălin Tomescu: Exact, le trebuie mijloace pentru executarea manevrei ofensive pe uscat, și asta înseamnă numai tancuri, combinate cu mijloace antitanc ca să nimiceşti tancurile inamicului, și mijloace blindate în care infanteria să poate să treacă la ofensivă. Din punctul meu de vedere numai așa se pot recuceri acele teritorii.

Şi al treilea element care cred eu că ar fi esențial în desfăşurarea războiului rămâne ca Marea Neagră să nu permită desfășurare acțiunilor ofensive de pe mare, pentru că altfel le-ar putea trece prin cap ruşilor să se ducă din nou la Odesa. Şi deschiderea unui al treilea front…ucrainenii au acum front, după granița de est, Kievul, care rămâne capitala și trebuie să ai grijă să nu cumva să vină rușii din nou…  

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Belarus.

Cătălin Tomescu: Exact, să deschizi al treilea front, cum a fost planul inițial în februarie 2022. Ar fi foarte greu de contracarat, pentru că le-ar trebui lor încă 100 de mii, adică sunt mulți, măcar 50.000, două divizii plus întărire, plus logistică și așa mai departe care să apere actuala graniță de sud a lor, deci ceea ce e teritoriu necucerit între Crimeea și gurile Dunării.

Ca să să întâmple așa ceva, cred eu că Marea Neagră trebuie să rămână interdicție pentru acțiunea forțelor navale sau amfibii ale rușilor. Asta ar fi cele trei elemente, bineînțeles, pot fi multe, vă dați seama că putem vorbi mult.

Dar în esență miljoacele antiaeriene, mijloace pentru uscat și interdicția la Marea Neagră. Pentru treaba asta, o problemă politică iar e necesară și nu știu în ce măsură NATO și Statele Unite vor fi de acord.

Tot o cheie a succesului ar fi în aprobarea de către aceste state care furnizează aceste echipamente cum e Himarsul, de exemplu, aprobarea ca aceste state să o dea Kievului de a putea desfășura acțiuni de lovire pe teritoriul Federației Ruse, cum se acționează asupra unui aeroport.

Până acum au fost lovite câteva ținte din Crimea, care practic e în zona de conflict, dar ulterior, cu câteva săptămâni în urmă și chiar săptămâna trecută a fost lovit un aeroport din adâncimea dispozitivului de luptă al Federației Ruse, un aeroport care e la vreo 200 de kilometri de granița veche, de cea până în 2014.

Ei, aici, asta e o decizie politică cu certitudine. Aici ar fi un element cheie, pentru că odată lovit teritoriul Federației Ruse și grupările de forțe și puncte de comandă și linii de aprovizionare logistică, atunci ar crea probleme clar Federației și chiar i-ar afecta extrem de tare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ar fi și o linie roșie pe care ei tot o o invocă.

Cătălin Tomescu: Exact, ar fi și o linie roșie, numai că, încă o dată, asta sigur, dacă se va întâmpla și vor începe să fie bombardate ținte, cât vor fi militare, aș rămâne un 50%-50% da, dar dacă cumva s-ar trece la bombardarea inclusiv a infrastructurii civile, cum se întâmplă acum, practic populația rusă ar ajunge la concluzia că de fapt sunt în război și i-ar da apă la moară pentru gesturi necugetate Kremlinuli, fără discuție.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai mai vedeți posibilă folosirea armei nucleare tactice?

Cătălin Tomescu: Asta rămâne oricând posibilă, fără discuție. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, nu înseamnă că se justifică sau încă o dată, de la moment începerii acțiunilor și la modul cum e balansat acum mesajul către propria populație și către ceilalţi jucători globali și nu numai, Kremlinul spune că e în război cu NATO și cu societatea occidentală și așa mai departe, este clar că este posibil orice.

Cred că dacă ei nu vor fi în stare să-și mențină actualele linii și pur și simplu vor fi înfrânți și scoși din teritoriile acaparate, pe bună dreptate de altfel, cred că poate duce la acțiuni de genul ăsta, care pentru mine tehnic este o diferență între arme nucleare, tactice și cele strategice.

Politic e o singură decizie de folosire a lor, dar pentru mine trecerea la arsenalul nuclear rămâne un prag, care odată trecut poate duce la distrugerea emisferei nordice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum credeți că ne va afecta pe noi, românii, acest conflict în anul care vine, ținând cont de această aproape certitudine că va fi în continuare război?

Cătălin Tomescu: Domnule, sincer eu sunt afectat de ce ni se întâmplă nouă, dar nu avem altă soluție. Așa ne-a așezat Dumnezeu, asta ne e geografia aici, la întretăierea imperiilor, culturilor, religiilor, căilor de comnicaţie şi așa mai departe, şi acum şi la graniţa noastră cu acest conflict nedorit.

Clar suntem afectaţi, o dată din punct de vedere al populației civile, care chiar dacă nu suntem în război, din multe puncte de vedere lucrurile s-au schimbat în România de la împrumuturile care au crescut până la costurile mari pentru plata energiei și așa mai departe, că le simte omul obișnuit, nu mai vorbesc la nivel macro-economic, sigur sunt și acolo colaborat şi cu Schengen-ul și așa mai departe.

Am avut multe frustrări anul ăsta noi, ca români, cărora trebuie să le facem față. Spuneam că, ce cred eu că s-ar întâmpla din punct de vedere al eventualității unui atac al unei țări NATO. Nu cred că Rusia îşi permite aşa ceva și practic nu cred că România va fi implicată într-un conflict.

Doi: dacă nu se oprește războiul, sigur frustrările și privațiunile și măsurile economice nesesar a fi luate vor fi din cele care vor afecta nivelul de trai și populația civilă. Şi în ultimul rând continuarea războiul ar însemna un număr și mai mare și mai mare de refugiați din Ucraina peste noi, să îi gestionăm, care oricum și asta se face cu bugetul nostru.

Singurul lucru care se poate întâmpla, mai mult decât s-a întâmplat, ar fi ca eventualul succes, care nu e de dorit, al rușilor, să afecteze situația din Republica Moldova. Noi rămânem principala țară implicată în sprijinul necondiționat al Moldovei, din considerentele pe care le știe toată lumea, care iar ne-ar obliga să tăiem de la noi ca să sprijinim.

Nu cred că ei ar fi interesaţi să atace Republica în sine, dar cred că ar fi interesaţi să facă joncțiunea cu teritoriul transnistrean, care practic face parte din Republica Moldva, dar numai că e condus de un regim pro-rus și la care rușii ar putea avea acces destul de ușor și nu li s-ar împotrivi nimeni acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta ar însemna însă ca mai întâi să pice Ucraina.

Cătălin Tomescu: Cam așa sau cel puțin sudul Ucrainei. De ceea ce spuneam că pentru mine un obiectiv strategic ar fi să interzică operațiunile navale și amfibii pe care l-ar putea desfășura Federația Rusă în zona Odesa, pentru că dacă ar lua Odesa, e clar că de acolo până în Transnistria e la o aruncătură de băţ, cum aş spune neacademic, adică ar mai fi o problemă doar de o zi, două ca să facă joncţiunea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și o ultimă întrebare. Ați folosit mai devreme niște epitete adevărate. Ați spus că ucrainenii sunt dârzi și că sunt pe poziții și că fac mai mult decât cineva și-ar fi închipuit.

Din experiența dumneavoastră ca strateg militar, totuși, cât credeți că mai poate rezista, cu tot ajutorul ăsta tehnologic din partea vestului, cât mai pot rezista ucrainenii ca trupe mă refer, ca număr de oame, pentru că deocamdată ajutorul este doar la nivel de tehnică militară?

Cătălin Tomescu: În primul rând vreau să zic ceva şi de rău, apropo de frustrări, că am una şi pe Zelenski, că trebuie să o spun şi pe asta, nu neapărat el, că era la Washington, dar cel puțin s-a vehiculat în mijloacele mass-media că Parlamentul ucrainean a votat legea minorităților, care nu are niciun fel îmbunătățire față de trecut și în care etnicii români minoritarii români nu sunt recunoscuți. De exemplu, mă simt frustrat treaba asta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu ne-am fi aşteptat la treaba asta.

Cătălin Tomescu: Păi la cât te-am ajutat eu pe tine, tu acum… bineînțeles că un specialist în domeniu ar spune: păi da, domnule general, dar nu se poate, pentru că minoritățile înseamnă și minoritate maghiară, și minoritatea rusă, și minoritatea tătară. Și atunci trebuie să faci pentru toți. Nu, domnule, puteai să faci pentru români ca să-mi arăți că eşti prieten cu mine, pentru români. Nu știu dacă am dreptate tehnic, nu știu dacă am juridic, sunt probleme pe care trebuie să le stabilească alţii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar moral, da.

Cătălin Tomescu: Dar moral sunt frustrat. Nu mi-aş ierta-o dacă nu aş spune-o, pentru că e o realitate și sunt convins că mulți din români gândesc așa. Adică, măi, noi te ajutăm, ar trebui să ne arăți un semn că recunosc sprijinul ăsta, pentru că noi nu suntem Statele Unite să le dăm cu miliarde în cap.

Ceea ce le dăm noi și îi sprijinim probabil e echivalent cu jumate de când le dau ei, păstrând proporțiile. Și atunci trebuie să-mi arăţi că apreciezi gestul meu.

Și asta e singura problemă pe care o avem în discuţie, că în rest nu prea mai sunt celelalte, restul sunt stabilite prin tratate internaționale. Acum revenind la întrebarea…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cât mai pot ei rezista?

Cătălin Tomescu: Cât mai pot rezista? Din punctul meu de vedere, încă o dată, practic nu-mi iau cuvintele înapoi, în sensul că poporul ucrainean a dovedit eroism, dârzenie și determinare, fără doar și poate, și rămâne așa.

Sincer, am fost surprins, bineînțeles, în mod plăcut de determinarea pe care o au, pentru că acolo nu luptă doar armata, luptă și civilii, și dârzenia lor. Bineînțeles că sunt plecați vrei cinci, şase milioane, dar numai că până la 40 mai sunt şi au rămas unii necombatanți, dar numai să îndure cu stoicism bombardamentele, ceilalţi chiar luptă.

Dar în situația în care Putin se ține de cuvânt și îi mai introduce pe ăştia în luptă și mai mobilizează așa cum a declarat la Moscova, încă un milion şi ceva, dacă vă aduceți aminte s-a declarat că mai poate continua procesul de mobilizare cu …

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Credeţi că e posibil?

Cătălin Tomescu: Păi este posibil dacă nu-și atinge obiectivele. Atunci cred că, din punctul meu de vedere, ca să-și mențină actualele zone, probabil trei luni, patru luni dacă rușii se țin de planul… planul nu l-am citit eu, dar cred că asta vor să pregătească, o reîncepere a ostilităților conform planului din februarie 2022, dar cu alte forțe și pe alte principii și cu alte mijloace și altă gândire și altă mentalitate, probabil nu mai mult de şase luni și poate să-i dea peste cap, dacă rămân singuri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult, domnule general Cătălin Tomescu. La sfârșit, pentru că este ultima zi a anului, v-aș îndemna, v-aș ruga să le daţi un mesaj românilor, apropo de termenul ăsta mult uzat în zilele noastre, reziliență.

Avem nevoie, sigur, primii sunt ucrainenii, dar nu suntem departe de acest conflict, avem nevoie de această reziliență.

Cătălin Tomescu: Este obligatorie. S-a dovedit și prin luminița cu Schengenul că a trecut vremea să ne bazăm pe alții. Chiar dacă suntem țară membră NATO și UE, și suntem, cu bunele și cu relele lor, se vede treaba că în anumite privinţe parcă nu am face parte din UE cel puțin, și prin urmare a trecut vremea să ne bazăm pe marile puteri.

Cam în istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioada istorică, care ne vor sprijini în detrimentul celorlalte care nu ne sprijină.

Ei, la ora actuală toți ne sprijină și nici unul nu face nimic, ca să zic așa, și prin urmare cred că ar fi timpul să gândim pentru noi, să ne dăm seama că totul depinde de noi și trebuie să ne și luăm țara înapoi și trebuie să muncim noi în primul rând și să terminăm cu toată falsa contradicție și falsa planificare și falsa… luminiţa de la capătul tunelului care e şi stinsă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care vine de 25 de ani.

Cătălin Tomescu: Da, bineînțeles, a şi dat unul peste noi și nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne trezim și trebuie să ne luăm soarta în mâini, și în primul rând trebuie să facem noi pentru noi. Unu.

Doi, trebuie să ne verticalizăm coloana și să știm ce vrem. Trei, să terminăm cu ideile astea de tot timpul îi acuzăm pe alții ce se întâmplă sau ce frustrări. Noi tot timpul dăm vina pe alții.

Bineînțeles că avem dreptate de multe ori şi alții ne vor slabi, dar nu contează, asta se întâmplă și la alții din zona noastră, și nu numai, care ei și-au stabilit clar obiectivele pe care vor să și le atingă și obiectivele alea și le urmăresc cu mare determinare, și cu curaj, și cu inițiativă, și cu efort.

Din punctul meu de vedere asta ar trebui să judecăm și să ne fie linia de conduită pentru anul următor, bineînțeles, în cadrul organizațiilor euroatlantice de la care facem parte, cu bune și cu relele lor, NATO și UE.

Altfel, multă sănătate și pace și dacă o da Dumnezeu și mintea politicienilor să se oprească războiul ăsta, să reușim chiar să aducem un pic de plus valoare vieții particulare a fiecăruia dintre noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii la Radio România Actualități a fost generalul Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc! La mulți ani și să ne reauzim cu bine în 2023!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! La mulți ani tuturor, un an cu sănătate și mai bun decât 2022! Mulţumesc!

Germania va prelua comanda forţei de intervenţie rapidă a NATO

Publicat de Gabriel Stan, 3 ianuarie 2023, 12:43 / actualizat: 3 ianuarie 2023, 14:39

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Germania va conduce în 2023 forța întrunită cu nivel de reacție foarte ridicat a Alianței Nord-Atlantice.

Pe măsură ce războiul ilegal al Rusiei în Ucraina continuă să amenințe pacea și securitatea în Europa, hotărârea NATO de a proteja și apura fiecare centimetru din teritoriul aliat trebuie să fie fără îndoială.

Ca răspuns de primă linie, această forță este o componentă esențială a apărării noastre colective, a transmis Alianța Nord-Atlantică. Germania preia comanda de la Franța, care a fost la conducere în 2022.

Efectivele forței vor cuprinde aproximativ 11.500 de militari din nouă țări membre NATO: Belgia, Cehia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Slovenia.

Forța întrunită, cu un nivel de reacție foarte ridicat, a fost înființată în anul 2014 ca parte a întăririi forței de răspuns a NATO în urma anexării Crimeii de către Rusia și a crizelor din Orientul Mijlociu.

Structura este elementul forței de răspuns a NATO cu cel mai înalt nivel de pregătire. Statele aliate se schimbă la conducere printr-o rotație anuală.

Grupul de luptă NATO din Bulgaria atinge capacitatea completă de luptă

Publicat de Gabriel Stan, 3 ianuarie 2023, 12:41

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Grupul de luptă NATO din Bulgaria a atins capacitatea operațională completă.

Grupul a fost înființat pe 1 martie la doar câteva zile după invadarea Ucrainei de către Rusia. Unitatea este dislocată în localitatea Kabile, la aproximativ 80 kilometri vest de orașul-port Burgas.

Italia și-a asumat rolul de națiune cadru la mijlocul lunii octombrie contribuind cu aproximativ 740 de militari, iar puterea totală a grupului de luptă este de peste 1.000 de militari.

Diferența de efective este asigurată de țara gazdă, precum și de Albania, Grecia, Macedonia de Nord și Statele Unite.

Muntenegru este programat să desfășoare personal la începutul anului 2023, în timp ce Turcia contribuie cu un pluton de apărare antiaeriană, care va fi trimis în Bulgaria doar dacă situația o va impune.

De la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 NATO a înființat patru grupuri de luptă multinaționale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.

În urma războiului declanşat în Ucraina, Alianța Nord-Atlantică a creat alte patru structuri de acest tip în Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia.

Dumitru Borţun: Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii este de a dezmembra Uniunea Europenă. Sunt duse campanii de influențare prin intermediul new media și a celor 30.000 de troli

Publicat de Gabriel Stan, 27 decembrie 2022, 14:17

La „Subiectul săptămânii” vă oferim un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, realizată joi seara de Radu Dobrițoiu, cu tema „Fake news în aceste 300 de zile de război în Ucraina”, în care invitații au fost profesorul Dumitru Borțun și generalul de brigadă Constantin Spînu, șeful Direcției Relații Publice din Ministerul Apărării.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borțun, realitatea demonstrează că presa nu este doar a patra putere în stat, dar în secolul XXI a devenit și a patra categorie de forțe în desfășurarea conflictelor, alături de forțele navale, terestre și aeriene.

Schimbă conflictul din Ucraina manualele și cursurile de relații publice și de comunicare strategică?

Dumitru Borțun: Da, chiar mă uitam, astăzi, la discursul ținut de Zelenski în fața Congresului american și mă gândeam că la analiza discursului va trebui să discutăm acest discurs și să-l analizăm, pentru că este o mostră de discurs politic în situații de criză.

Este o nouă paradigmă a comunicării politice și geopolitice, a comunicării internaționale și, în același timp, sunt noi situații, noi cazuri pentru studii de caz în vederea pregătirii specialiștilor pentru ce urmează, pentru că au loc mari schimbări în comunicare.

Vedeți, ați spus foarte bine adineori că informațiile false n-ar putea fi crezute, n-ar putea fi urmate, n-ar avea impact dacă nu ar exista înainte de ele o altfel de comunicare, un altfel de pregătire a terenului, care înseamnă descurajarea unor sentimente, cum ar fi încrederea în statul propriu, în instituțiile statului propriu, descurajarea încrederii în Uniunea Europeană, în alianțele în care ţara ta a intrat și așa mai departe.

În momentul în care este schimbată psihologia, nu mai există încredere, plutește o stare de incertitudine, plutește o stare de anxietate în societate, în momentul ăla pot să vii cu informațiile false, ghidate exact pentru ce vrei să obții, și se întâmplă, opinia publică se duce după ele.

De ce? Pentru că a fost pregătit terenul. Ați sesizat foarte bine că există, pe de o parte, narațiuni, pe de altă parte, informații. Informațiile fără narațiuni nu ar avea efect, narațiunile fără informații nu ar avea efect, fiindcă nu ar fi susținute de lucruri concrete.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Spînu, se confruntă Ministerul Apărării Naționale cu atacuri informaționale ca parte a războiului hibrid, în contextul conflictului din Ucraina?

Constantin Spînu: Aș spune că în momentul de față peisajul media, mediul informațional, nu doar din România, ci din întreaga lume, arată schimbat doar din punct de vedere tehnologic, pentru că din punct de vedere al psihologiei comunicării, și domnul profesor Borțun a prezentat și în alte ocazii faptul că psihologia noastră nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani.

Vorbeați de presă ca fiind a patra categorie de forțe, eu aș pune că e a cincea, pentru că noi pe a patra o considerăm forțele speciale, pe lângă forțele aeriene, terestre și navale. Deci, iată, am avea o apropiere de coloana a cincea.

Iar, să spunem, bănuielile că presa ar putea fi folosită pentru manipularea maselor nu sunt de ieri de astăzi, aș aduce în discuție critica extrem de dură pe care Jürgen Habermas a dus-o încă de la mijlocul secolului XX, considerând presa principalul mijloc de pervertire al sferei publice.

Dar revenind la Federația Rusă și la tacticile folosite, ați adus în discuție prima invazie din Ucraina și aș vrea să vă spun că lucrurile erau destul de clare încă de atunci. MIMO arăta în 2015 că manualul de propagandă pe care puterea politică de la Kremlin l-a pus la dispoziția aparatului de propagandă de stat se baza încă de atunci pe metoda celor 4D: demobilizare-negare (dismissing), distorsionare, distragere și descurajare.

A doua invazie, declanșarea războiului de agresiune n-a făcut decât să perfecționeze aceste metode și este evident că nu doar în România, ci în întreg spațiul extern, era să zic al Uniunii Sovietice, dar n-ar fi fost foarte departe, există acțiuni, fie directe, fie prin proxi, finanțate sau încurajate de Federația Rusă.

La nivelul Ministerelor Apărării din Alianța Nord-Atlantică acest fenomen este privit cât se poate de serios. Există și preocupări la nivelul Alianței. Există preocupări de sincronizare a eforturilor, de înțelegere a fenomenului, de împărtășire a lecțiilor învățate și, evident, că la nivelul fiecărei țări există și particularități.

Am putea discuta pe parcursul acestei emisiuni și de exemple concrete și de soluțiile pe care le putem găsi, adaptate, evident, pentru audiența din România.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borţun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe Flancul estic al NATO să nu intre în spațiul Schengen. Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice?

Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene? Dumitru Borţon:  Domnule profesor Dumitru Borțun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe flancul estic al NATO să nu intre în Spațiul Schengen.

Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice? Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene?

Dumitru Borţun: Este unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii. Este un scop divizarea, dezmembrarea Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele campaniilor de influențare pe care le duc prin intermediul noilor media, new media și, în primul rând, prin intermediul acelor 30.000 de troli pe care îi folosesc prin intermediul Institutului de Studiere a Opiniei Publice de lângă Sankt Petersburg.

Este o analiză de conținut făcută pe aceste mesaje, făcută de un colectiv condus de domnul Iulian Chifu și care au fost publicate. Și acolo se arată în mod sistematic, pe ordin de mărime, pe priorități, care sunt principalele teme care sunt trimise spre fostele țări socialiste, inclusiv România.

Ar fi așa: Uniunea Europeană este un imperiu nedrept, care ne tratează ca cetățeni, ca pe niște cetățeni de mână a doua; Uniunea Europeană este un proiect eșuat, care se va prăbuși; mândria noastră națională trebuie revigorată, dar nu altfel decât prin opoziție cu Occidentul.

Deci, toate lucrurile astea sunt deja gândite și amplificate prin așa-zișii troli, de fapt, pe românește, se numesc postaci, cei care postează ca și când ar fi persoane autonome, dar ele sunt plătite de guvernul Federației Ruse, pentru a influența opinia publică din anumite țări, și au anumite politici și anumite strategii și tactici specifice pentru Europa de Nord, pentru Europa Occidentală, pentru Europa Centrală, pentru Europa de Est și pentru fostele țări socialiste.

Deci, vreau să vă spun că este de o parșivenie și de o inteligență cinică incredibile. Aceste studii ar merita citite și popularizate mai mult de mass-media, inclusiv de postul public de radio, pentru că este o formă de a contracara această forță de influențare ideologică, cum o numesc ei sau cum o numeau pe vremuri KGB-iștii, avertizând populația, spunându-le ce li se pregătește.

Radu Tudor: Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României, iar acesta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată ci o țară aliată NATO

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 11:20

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru a înțelege și mai bine despre ce se întâmplă, pentru a înțelege lumea în care trăim, de câțiva ani deja, încoace, la „Subiectul săptămânii” dezbatem problemele cele mai importante, întâmplate în săptămâna pe care o încheiem sau în proximitatea acesteia. La telefon este analistul militar, jurnalistul Radu Tudor. Bună dimineața, domnule Tudor!

Radu Tudor: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Avem subiecte importante săptămâna asta. V-am rugat să intrăm și să dezbatem pentru oamenii care ascultă la Radio România Actualități și pentru a înțelege lucrurile, cum spuneam, un pic mai bine, avem mai multe subiecte.

Să vedem câte reușim să abordăm. Este o știre îngrijorătoare cu care aș vrea să începem. Ministerul rus al Apărării programează opt teste de rachete strategice pentru 2023. Apare și pe site-ul dumneavoastră și pe toate agențiile de știri. Cum să ne raportăm față de această intenție?

Radu Tudor: Suntem avertizați, domnule Dumitrașcu, că Rusia își propune să fie la fel de agresivă și de amenințătoare și în 2023.

Speranța că războiul se va termina, că la Moscova a reuși să apară măcar un firicel de rațiune, din păcate, nu se confirmă și, mai mult, comandantul Forțelor Strategice ale Federației Ruse spune că apariția acestor noi rachete vizează distrugerea sau străpungerea scutului de apărare antirachetă al NATO.

Știm bine, elemente discutul antirachetă se află și pe teritoriul României, la Deveselu. Ori, această retorică, NATO are apărare eficientă, dar noi vrem să o distrugem, este doar într-o logică agresivă, într-o logică războinică. Nimeni, niciodată, din NATO, nu a amenințat Rusia, de la terminarea Războiului Rece, de la căderea comunismului. În schimb, Rusia continuă să aibă această retorică și, mai mult, această acțiune agresivă.

Suntem avertizaţi că vor să ameninţe NATO în mod concret, drept pentru care responsabilitatea noastră cea mai serioasă în momentul de fată este să ne întărim apărarea, să facem din flancul de est cel mai puternic zid de apărare în faţa acestei ameninţări a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este cu siguranţă şi concluzia pe care au tras-o oficialii NATO la ministeriala de la sfârşitul lunii trecute, la care aţi participat – aţi realizat şi un interviu cu Jens Stoltenberg. Cam asta era concluzia, să fim scut de apărare aici, pe flancul de est.

Radu Tudor: Noi suntem în linia întâi, domnule Dumitraşcu, şi ştim foarte bine şi avem în noi acest radar cu totul special de a detecta şi de a simţi ameninţarea care vine de la est. Din păcate, istoria României moderne a marcat foarte multe concretizări ale ameninţării ruseşti asupra teritoriului României.

Şi recunosc că a fost un privilegiu pentru mine să realizez al treilea interviu cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi o mare bucurie şi o satisfacţie profesională să pot dialoga cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Chris Cavoli.

Am reuşit să înţeleg din dialogul cu ei şi din mesajele pe care mi le-au transmis că NATO înțelege până la ultimul detaliu această amenințare, că se planifică în domeniul apărării chestiuni care n-au existat niciodată în NATO, cu atât mai puțin după terminarea Războiului Rece, că în momentul de față, România este un vârf de lance al acestei apărări, că nu întâmplător o unitate de elită precum Divizia 101 Aeroportate și-a dislocat trupele la Mihail Kogălniceanu și vedem toate aceste evoluții care înseamnă activarea planurilor de apărare ale NATO la un nivel fără precedent. Știm ce avem de făcut, nu este nimic prea mult din ceea ce facem.

Ne bazăm foarte mult pe Armata Română și pe aliații noștri din NATO, drept pentru care, pentru prima oară, vedem și tancuri franțuzești pe teritoriul României și militari din Divizia 101 Aeroportate. Suntem singura țară de pe flancul de est care avem atât sistemul de rachete HIMARS, cât și sistemul de rachete Patriot. Există vești bune pe care Armata Română, ca o componentă esențială a apărării NATO, ni le dă în această perioadă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar urma să completez, oamenii interpretează diferit. E de bine sau e de rău că sunt tancuri franțuzești în România și toată această mobilizare? Unii dintre oamenii care văd asta spun că ar fi fost mai bine să nu fie aici și să nu reprezinte asta o provocare.

Noi însă, și dumneavoastră și mai mult, vorbind cu oficialii de rang înalt din NATO, spunem cu toții că e de bine că sunt aici armatele străine și că  reprezintă un punct de apărare și o descurajare pentru Rusia.

Radu Tudor: Mă bucur că puneți această întrebare, pentru că ea comportă două răspunsuri. Primul, ce s-ar fi întâmplat dacă în fața acestei amenințări rusești, în fața războiului neprovocat și sângeros declanșat de Rusia în Ucraina, aliații NATO n-ar fi venit pe teritoriul României?

Probabil gradul de frustrare al românilor ar fi crescut enorm, la fel de mult, probabil ca și în cazul neaccesării în spațiul Schengen. Or, din punctul acesta de vedere, NATO a avut un răspuns radical diferit.

Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României și ăsta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată, este o țară aliată NATO și că vin alături de noi militarii care trebuie să dea un semnal Rusiei: nu vă atingeţi un centimetru din teritoriul României, din teritoriul Alianței. A doua chestiune, mă rog, revine în mod recurent în mesajele radioascultătorilor și telespectatorilor. Sunt câțiva care spun am văzut tancuri pe drumuri…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Radu Tudor: … am văzut avioane de cer, am văzut o pregătire militară intensă, sunt îngrijorat, mă tem.

Eu le-aș spune că sentimentul trebuie să fie exact invers: să vă bucurați că militarii își fac datoria, să vă bucurați că suntem apărați, să vă bucurați că avem aliați NATO pe teritoriul României, care ne conferă siguranță și securitate și care protejează integritatea teritorială a României.

Când vedeți militari, chiar și în zonele urbane sau în zonele rurale, să știți că ei își fac datoria și asta trebuie să vă dea sentimentul de siguranță. Noi suntem pregătiți pentru pace și o facem 24 din 24. Prezența militarilor nu înseamnă război, dimpotrivă, înseamnă descurajarea celor care ar vrea să implice România și NATO într-un război.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, domnule Radu Tudor, vreau să ne îndreptăm către Ucraina, pentru că acest Campionat Mondial de Fotbal, care se va termina mâine, a avut cumva un efect de bumerang, aș spune, din punctul unora de vedere.

S-a vorbit mai puțin despre războiul din Ucraina, a venit iarna, ne-au indus anumite știri mai puțin, să zicem aprofundate, ideea că lucrurile s-au mai calmat, ceea ce nu e deloc adevărat.

Radu Tudor: Nu e deloc adevărat. Amenințarea rămâne. Ucraina este, din păcate, bombardată cu rachete, cu drone, mor civili în continuare, e o situație incredibil de dureroasă, o țară care rămâne din ce în ce mai mult fără energie și fără apă în debutul iernii și, evident, un Campionat Mondial de Fotbal întotdeauna a atras atenția.

Dar să nu uităm că România este țara membră a NATO, cu cea mai lungă frontieră terestră cu Ucraina, că bazinul Mării Negre a fost transformat într-o scenă de război de Rusia. Și apropo de ceea ce am discutat la începutul emisiunii, Moscova continuă să amenințe NATO și să spună că vrea să-i distrugă sistemul de apărare.

Noi în continuare ne vom apăra foarte eficient, nu vom amenința Rusia, tot sperăm că la Moscova va veni un lider care va dori pace și o relație civilizate, dar chestiunea aceasta a Ucrainei rămâne principala preocupare de securitate și apărare a României și a NATO și cred că factorii decizionali care au avut foarte multe opțiuni în față nu s-au dat la o parte în a monitoriza 24 din 24 situația din Ucraina, mai ales că, potrivit informațiilor oferite de generalul Valeri Zalujni, șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Rusia ar pregăti o ofensivă în februarie-martie, din nord, de la frontiera cu Belarus, din nou asupra Kievului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o știre asupra căreia vom reveni, pentru că ne așteaptă vremuri complicate. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Radu Tudor, pentru intervenția din această…

Radu Tudor: Mulţumesc, Radio România! Mulţumesc, Cristi Dumitraşcu. Sărbători fericite!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulţumesc! Sărbători fericite!

Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită în zona bazinului Mării Negre

Publicat de Gabriel Stan, 19 decembrie 2022, 10:00

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită au fost efectuate din România în zona bazinului Mării Negre de la începutul invaziei ruse în Ucraina.

La aceste misiuni au participat aeronave ale Forțelor Aeriene Române și ale detașamentelor din țări aliate aflate în țara noastră în acest scop.

Majoritatea misiunilor de interceptare au vizat aeronave ale Federației Ruse care se apropiau de spațiul aerian al României.

Au existat și cazuri în care aeronave civile au avut nevoie de coordonare după ce comunicațiile au fost întrerupte ori din cauza unor alerte false cu bombă. Ministerul Apărării Naționale precizează că nici un avion rusesc nu a intrat în spațiul aerian al țării noastre.

În prezent, Forțele Aeriene Române execută acest tip de misiuni în cooperare cu detașamentele aviației militare italiene și spaniole.

Ziua Internațională a Mării Negre

Publicat de Andra Radu, 31 octombrie 2022, 15:30 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

În fiecare an, la 31 octombrie este marcată Ziua internaţională a Mării Negre, la această dată fiind semnat, în 1996, Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, de către cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.

Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră este un document care conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre, notează site-ul marenostrum.ro.

A fost semnat în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31 octombrie 1996, şi promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin.

Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră reprezintă rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani.

Planul Strategic de Acţiune a fost actualizat şi aprobat în 2009, la Sofia, Bulgaria, şi a fost conceput ca un instrument de lucru esenţial pentru cooperarea în regiunea Mării Negre.

Obiectivul principal este evaluarea, dezvoltarea, armonizarea, implementarea şi monitorizarea politicilor şi strategiilor de mediu pentru reducerea şi eliminarea presiunilor antropice, care au condus la degradarea diversităţii ecologice a ecosistemului Marea Neagră, se menţionează în comunicatul de presă din 31 octombrie 2019 al Ministerului Apelor şi Pădurilor.

În scopul studierii mediului marin, al rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Fundaţia Universitară a Mării Negre, o organizaţie regională, non-guvernamentală şi non-profit.

Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în 2002, când s-a semnat, la Sofia, un nou protocol la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, respectiv cel referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului, conform site-ului www.blacksea-commission.org.

În România a fost înfiinţat, în 1999, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”, sub autoritatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine.

Cătălin Tomescu: Arsenalul nuclear a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă. Este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Publicat de Gabriel Stan, 10 octombrie 2022, 15:29

În ediția de astăzi avem un interviu cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu și a avut ca temă de discuție pericolul unui posibil atac nuclear al Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general, bun venit la „Jurnal militar” din nou.

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nu ne-am mai auzit de câteva luni, undeva prin iulie, pe la jumătate, am mai vorbit. Era războiul în toi în Ucraina. Acum lucrurile au mai avansat. Iată, ucrainienii au avansat foarte mult, au spart frontul acolo, însă ne lovim acum de un alt pericol, de pericolul nuclear.

Cătălin Tomescu: Să le amintim ascultătorilor că folosirea armelor nucleare nu e în primul rând o decizie militară, e o decizie politică, pentru că deja schimbă, face trecerea de la războiul convențional, care e una și se desfășoară cu anumite reguli, la atac nuclear.

Arma nucleară a fost folosită o singură dată, dar atunci a fost ca o surpriză, la sfârșitul celui al Doilea Război Mondial, de către americani cu japonezii, care japonezii nu voiau să capituleze. Germania fusese înfrântă și așa mai departe şi ei nu voiau, datorită mentalității și onoarei și spiritul de samurai și așa mai departe. Și atunci ei au scos arma.

Bine, toată lumea, Stalin, britanicii, toate forțele beligerante bănuiau că americanii au făcut o armă super puternică, dar nu o văzuseră. Atunci s-a ccu dat prima, a doua. Ulterior, împăratul a hotărât să capituleze.

A fost probabil prima dată când împăratul s-a adresat națiunii japoneze la radio și a spus, trebuie să capitulăm. Acum, Putin, în varianta a treia, ar putea să dea ordinul de întrebuințare, dar e o decizie politică majoră, schimbă datele problemei. Nu mi-aș dori sub nici o formă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre această anexare, sigur că este cinică, este ilegală din punctul tuturor de vedere, din punctul de vedere al alianței, să spunem, și al lumii civilizate, nu este cumva prima anexare din istorie care se face nu în urma unui succes militar? El a anexat aceste republici fără măcar să le fi cucerit.

Cătălin Tomescu: Păi Crimea n-a fost un exemplu? Nu aş zice primul. Păi găndiţi-vă la Crimeea, Crimeea, în 2014, a fost anexată în două săptămâni. Şi acolo nici n-a fost război oficial, au fost întrebuințate mecanismele războiului hibrid.

Bine, s-au purtat și acțiuni militare, dar numai că s-au suportat acțiuni militare de militari care nu aveau pe uniformă steagul Federației, care nu erau recunoscuți, care Moscova spunea cine, noi? Noi noi ne-am atacat cu nimeni.

Cred că ăsta a fost un exemplu clar de anexarea unui teritoriu printr-un referendum. Ele acum, nimeni nu stă… ştiți, mulți comentator spun, domnule, că au fost măsluite și așa mai departe. Păi acum dacă aplica regula lui Stalin, ştiţi, era o vorbă că nu contează…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Cine numără…

Cătălin Tomescu: Sigur, nu contează cine şi ce votează, contează cine le numără. Asta contează mai puțin. Ceea ce important este că el le-a declarat ale lui. În mentalitatea lor și în conștiința lidershipului de la Kremlin şi chiar a poporului rus, partea care îl susține pe Putin spune, nu, astea-s ale noastre acum. Şi spunea cineva, dar n-o să-l recunoască nimeni.

Păi dar ce, pe Crimeea sunt vreo zece țări care au recunoscut Crimeea, sateliții Moscovei, și în rest n-a recunoscut-o nimeni. Şi ce folos? Păi nu e tot a lor? E e greu să le-o iei. Ştiți, odată declarat, înseamnă, trebuie cineva să se ducă să se bată cu Federația Rusă ca să le ia înapoi, dacă nu poţi să le iei prin ,negocieri care, clar, ei nu le vor da. Corect.

Cine poate să facă treaba asta? Vă spun, e un singur stat, dar nu vrem să nominalizăm, că nu ăsta e subiectul discuției. Dar, rest, nimeni n-are puterea asta, chiar așa cum e ea slăbită și așa. De ce?

Pentru că arsenalul nuclear e încă acolo. Arsenalul nuclear, inițial, să fac o paranteză, el nici măcar nu a fost creat ca să fie întrebuințat. Arsenalul a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă.

Bine, de atunci a mai evoluat, mai sunt țări cum e Coreea de Nord și altele, mă rog, care acum dețin arme nucleare. Dar inițial ăsta a fost conceptul, nu ca să-l întrebuințezi, pentru că nici n-ai cum să-ți faci o doctrină de întrebuințare datorită faptului că la capabilitatea de distrugere a arsenalului nuclear existent pe planetă, este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?

Și aici, în cazul nostru, am văzut acum, se vehiculează, domnule, că dacă dă cu bomba? Sau, nu pot să știu eu dacă dă cu bomba, vă dați seama că nu mă întreabă pe mine, bă, ești de acord sau nu ești de acord?

Dar ce pot să spun e asta, pentru ascultătorii dumneavoastră: din punct de vedere al artei militare, strategiei militare, nu se justifică. Este total aiurea, împotrivă, să fac un test în Marea Neagră. Păi, ce să faci cu el, mă, ce să demonstrezi? Surpriza a fost o singură dată, la Hiroshima. Atât. Toată lumea știe.

Spuneam eu undeva, ei, știi cum e, ai avea o mașină din aia Maybach sau un bogătan din ăsta, să-ți faci poze cu ea, să le pui pe Facebook. Băi, băiețaș, ai înnebunit? Toată lumea știe că o ai, lasă-ne-n pace cu pozele. Cam așa e. Să faci un test ca să demonstrezi ce? Păi cui să demonstrezi și ce? Toată lumea știe.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Toată lumea știe cât de mare e, sigur.

Cristian Tomescu: Toată lumea… Să nu uităm că primele filme cu efectele armei nucleare au fost făcute de ruși. Eu am intrat în școala militară de tancuri în 1982, la orele de instrucție NBC, cum era, mă refer aici la armele de distrugere în masă – chimice, bacteriologice sau radiologice – și la instrucția arme nucleare, ne uitam la filme, lectorii care ne predau la vremea respectivă ne predau pe filme făcute de sovietici, cu efectele lor, ca să ne arate ce poate să facă sarin și așa mai departe, cum erau la armele chimice sau o armă nucleară de nu știu câte kilotone, nu mai îmi amintesc. Deci toată lumea știe.

Ce să demonstrezi cu ea? Să o folosești pe teritoriul Ucrainei? Păi să vă spun ceva, odată dată chiar aia tactică – există tactice și strategice -, chiar cea tactică, deci nu mai poți folosi teritoriul ăla pentru ani. Trupele de tancuri sunt singurele care pot să treacă datorită blindajului și a mijloacelor de protecție să treacă prin zonă contaminată, dar nu să ducă lupte și să stea permanent.

Stai numai în cutia aia, ai trecut, ai traversat și după aia te duci să-ți atingi obiectivul, misiunea, mă rog, oricare ar fi ea. În rest, nimeni nu poate să facă… Ce să faci cu ea? Ţi-ai anexat un teritoriu, păi tu dai cu bomba acum, ca să ce? Plus că produci victime colaterale uriașe, unde poți să-i omori și pe ai tăi, adică proruși.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mi se pare că nu-l prea interesează asta, după cum am văzut așa…

Cristian Tomescu: Păi, pe ei nu i-a interesat niciodată… Știți, una din diferențele majore între concepția de ducere a acțiunilor de lupte a URSS-ului, a sovieticilor, cum era, și a NATO constă în – la NATO când ai de un punct tare al inamicului, îl fixezi și manevrezi, îl încercuiești. continui misiunea și îl lași, ca la asediile din epoca medievală, și o turezi continuu și-l lași acolo, îl bombardezi, îl ții cu capul în jos, nu-l lași să iasă din încercuire până să predă și te duci la misiunea finală. La sovietici nu-i așa.

Ei, doctrinar, forțele lui se concentrează să distrugă forțele principale ale inamicului. De ce? Ei spun așa, dacă i-ai distrus centrul de greutate și principale forțe de manevră și de lovire ale inamicului, practic i-ai distrus toată puterea și atunci scade voința de a lupta, se duce moralul și așa mai departe.

Problema e că tu îți obții obiectivul cu zeci mii de morți sau cu un număr semnificativ de pierderi umane, ceea ce la NATO nu era voie din punct de vedere politic și în orice societate democratică nu se vrea, adică se vrea obținerea succesului, dar fără pierderi, pe când la ei așa ceva nu s-a numărat niciodată. Colaterale într-o acțiune militară la ei n-au contat, la NATO e punct.

Deci, în procesul de lovire, „targeting” în engleză, lovire pe românește, când se identifică țintele principale și se stabilește cu ce vector de lovire, că-i aviație, că e tun, că e tanc, că e rachetă și așa mai departe, când se stabilesc aceste elemente în procesul de lovire a forţelor inamice, se calculează gradul de pericol de a avea sau efectele în victime colaterale, ce înseamnă civili, clădiri, obiective.

Unele sunt și interzise. Vă aduceți aminte, în Irak, când a fost lovit… a început războiul, s-a stabilit de la început: nu se lovesc moschei. De ce? Ca să nu afecteze sentimentul de apartenenţă religioasă al populației irakiene.

Deci, revenind la NATO, există punct distinct în procesul de aprobare al țintelor și dacă numărul victimelor colaterale depășește numărul aprobat la nivelul organizației, la vârf, la Cartierul General de la Mons, la SHAPE, nu-l mai lovește, pentru că aprobarea să face de față cu un political adviser și un legal adviser, cu un jurist şi juristul nu-ți va semna niciodată hârtia dacă ieși din schema asta matematică. Bine, rău, asta e. Deci așa se explică treaba.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai aștep la radio.

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc. Salut toți ascultătorii! Sănătate și pace!

Summit NATO-Madrid 2022

Publicat de prosavioleta, 5 iulie 2022, 13:40

Subiectul săptămânii este, fără îndoială, summit-ul Alianței Nord-Atlantice, desfășurat, la mijlocul săptămânii, la Madrid. Un summit istoric, așa cum a fost anticipat și așa cum s-a și dovedit a fi. Un summit cu decizii adaptate la criza de securitate de pe continentul european. Un summit din care a reieșit soliditatea relației transatlantice în general, dar și importanța regiunii Mării Negre și necesitatea întăriri apărării Alianței pe flancul ei estic, în mod particular. Cristian Dumitrașcu a realizat pe acest subiect, joi, chiar la finalul reuniunii, un interviu, prin telefon, de la Madrid, cu Șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu.

Cristian Dumitrașcu: Domnule general, am onoarea! Bine ați venit la „Jurnal militar”, la „Subiectul săptămânii”!

Gen. Daniel Petrescu: Bună ziua, domnul Dumitrașcu! Bună ziua și ascultătorilor! Vă salut de la Madrid! Sunt exact la încheierea summit-ului NATO, desfășurat aici.

Cristian Dumitrașcu: A fost un summit istoric. Este primul summit NATO care se întâmplă în timpul unui război în Europa și presupun că ați luat pulsul mai bine acum la summit decât, să zicem, la începutul războiului. Lucrurile sunt sub control, toată lumea știe ce are de făcut?

Gen. Daniel Petrescu: A fost un summit cu adevărat istoric, desfășurat pe parcursul a două zile, mai multe sesiuni de lucru, la nivel șefi de stat și de guvern. Un summit în care s-au luat decizii foarte importante, spun eu, pentru viitor. Este o criză de securitate gravă, care este evidentă pentru toată lumea, dar eu spun că alianța este pregătită pentru protejarea celui peste un miliard de cetățeni care există în statele aliate. Suntem pregătiți pentru apărarea teritoriului aliat și mai ales pentru salvgardarea libertății și democrației. A fost subliniată încă o dată soliditatea relației transatlantice. Toți aliații au fost de acord cu noul concept strategic, un concept strategic care va direcționa întreaga activitate a Alianței, cel puțin pentru următorii 10 ani. Pentru noi a fost important că ne-am atins toate obiectivele, a fost subliniată importanța strategică a regiunii Mării Negre și în contextul noului concept strategic, dar și pe timpul discuțiilor desfășurate la nivel de șefi de stat și de guvern și mai ales au fost discutate consecințele pe termen lung ale agresiunii Rusiei în Ucraina, consecințe care se reflectă și în postura de descurajare și apărare a Alianței.

Cristian Dumitrașcu: Care considerați dumneavoastră, domnule general, că sunt principalele lucruri pe care le așteptați și care ne avantajează?

Gen. Daniel Petrescu: Noul concept strategic, cu siguranță, importanța regiunii Mării Negre și organizarea posturii de descurajare și apărare pe flancul estic, întărirea apărării aliate în această zonă, coerență de la Marea Baltică până la Marea Neagră și calea lăsată deschisă pentru creșterea valorii grupurilor de luptă aliate, desfășurate și constituite aici, până la nivel brigadă. A fost evidențiat comportamentul antagonist al Rusiei față de vecini, comportamentul antagonist față de comunitatea internațională și au reieșit foarte clar sarcinile Alianței, misiunile principale. Totul este subsumat apărării colective, iar alianța trebuie să fie în măsură să desfășoare descurajare și apărare, prevenirea și managementul crizelor și securitatea prin cooperare. Cred că este o declarație foarte fermă că noi, aliații, vrem să trăim într-o lume în care suveranitatea, integritatea teritorială, drepturile omului și legea internațională sunt respectate. Iar NATO acționează în această direcție.

Cristian Dumitrașcu: Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Gen. Daniel Petrescu: Mulțumesc și eu și toate cele bune!

Aproape 4.000 de ucraineni au beneficiat de asistență la centrul CATTIA!

Publicat de Andra Radu, 7 iunie 2022, 11:20 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Aproximativ 4.000 de cetățeni ucraineni au solicitat sprijinul centrului pentru refugiați de la CATTIA, în cele peste 100 de zile de când Rusia a atacat Ucraina, au anunțat reprezentanții Primăriei municipiului Brașov.

Centrul de la CATTIA a primit recunoașterea UNICEF și a Guvernului Japoniei ca „Punct Albastru” – Blue Dot.

Sprijinul va continua și în perioada următoare. Tot în aceste 100 de zile, literele BRAȘOV de pe Tâmpa, au fost luminate în culorile Ucrainei.

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul din Transnistria izbucnit în urmă cu 30 de ani

Publicat de Gabriel Stan, 9 mai 2022, 17:09

Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul și scriitorul Marian Voicu, care a realizat o analiză a situației din Transnistria, zonă ruptă în urmă cu 30 de ani din teritoriul Republicii Moldova, acolo unde, în ultimele săptămâni, s-au intensificat acțiunile de propagandă și manipulare din partea Rusiei. Interviul a fost realizat de Cristian Dumitrașcu, de la Radio România Actualități.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Bine ați venit, domnule Voicu!

Marian Voicu: Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): V-am sunat pentru că aveți o experiență vastă în spațiul să zicem ex-sovietic și nu numai, ați fost chiar manager de proiect la înființarea postului Radio Chișinău, un post al Societății Române de Radiodifuziune, dar aveți și o carieră publicistică ”Matrioșka mincinoșilor” este o carte foarte interesantă și care vorbește despre lucrurile pe care le vom discuta astăzi: fake news, manipulare, populism.

Ceea ce ne așteptam că se va întâmpla, iată că de câteva săptămâni încoace se confirmă, acel atac sub steag fals în Transnistria, este un spațiu foarte complicat pe care puţini îl înțeleg şi dumneavoastră vorbiți des și în emisiunea de la TVR 1 în ”Fake news”, despre asta, cum credeți că stăm noi, în fine cum credeți că stau frații noștri din Basarabia, în această situație și în aceste zile complicate?

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă, mai ales că se apropie 9 mai – și vom vorbi despre asta. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul izbucnit în urmă cu 30 de ani, războiul din Transnistria care în opinia mea a fost Primul Război hibrid de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Atunci, rușii au folosit pentru prima dată pretextul apărării minorității ruse din Transnistria, față de așa numiții naţionalişti moldoveni; a fost invocat şi atunci un genocid și celebră sintagma ”lumea rusă” și doctrina Karaganov, inventată în 1990.

După aceea, au urmat incidente similare și a fost folosit din nou pretextul în cazul agresiunii împotriva Georgiei, şi apoi Ucrainei în 2014. Spuneam că, la 30 de ani de la războiul din Transnistria, iată că au loc aceste incidente, exploziile de la Ministerul Securității din Tiraspol, releele de televiziune dezafectate din Maiac și aerodromul de la Tiraspol, sunt explozii care nu au fost revendicate de nimeni.

Există trei variante pentru aceste incidente. Kievul acuză Moscova că a inventat o diversiune, acel război sub steag fals, de care ați amintit. Kievul acuză aşadar Moscova. Moscova acuză Kievul că pregătește o agresiune împotriva transnistrenilor, iar Chişinăuul a fost mai rezervat, i-a acuzat pe radicalii din structurile de forță din Transnistria că vor să intre în război și atunci au organizat aceste diversiuni.

Președintele aşa-numitei republicii Transnistrene,  Krasnoselskii, a spus că situația este stabilă. E posibil ca Krasnoselskii să fie de partea pacifiștilor să spunem și n-ar fi rău să amintim aici şi că soția lui  Krasnoselskii are cetățenie română și este un aspect interesant pentru că în acest moment, peste 60% din comerțul acestei enclave, nerecunoscute de nimeni, este cu UE.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Sunt rațiuni economice, fără îndoială, este prima oară când aflu, e interesant că soția are cetățenie română, dar sigur că da, știm cu toții că din rațiuni economice, el este un pacifist convins.

Marian Voicu: Exact. Este un tip pragmatic, ca de altfel mulți oameni de afaceri transnistreni care sunt în acest moment mai mult legați prin business de Kiev şi Chişinău, decât de Moscova.

De altfel, transnistrenii au organizat de două ori referendumuri în care s-a votat în favoarea alipirii la Federația Rusă, numai că Moscova a refuzat de două ori această invitație şi e interesant pentru că atunci când s-a făcut referendumul în Crimeea, Moscova a spus: iată, dacă locuitorii Crimeei vor să ni se alăture, atunci noi trebuie să acceptăm.

Deci pretextele sunt diverse, și Moscova manipulează aceste evenimente, în funcție de cum își dorește să arate viitorul geopolitic al fostei Uniuni Sovietice.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Cum vedeţi compoziția societății din Republica Moldova? – și vă întreb asta pentru că sigur aveți o imagine mai clară decât mulți dintre noi, având în vedere că ați cunoscut Republica Moldova, atunci în 2011, când ați pornit Radio Chișinău acolo și de atunci ați urmărit cu mare atenție spațiul acesta. Este o populație rusofonă și chiar de origine rusească acolo. Se pot ei activa acum, mai mult decât în trecut?

Marian Voicu: Cred că situaţia este comparabilă cu cea din Ucraina, în sensul în care etnicii ruși din Ucraina nu au primit armata rusă cu flori, așa cum se aștepta Putin. Au circulat numeroase mesaje pe rețelele sociale, în care etnicii ruşi din Republica Moldova, atunci când a început războiul, în urmă cu două luni, au spus: „Nu vrem ca și noi să fim eliberaţi de către armata rusă”.

În schimb, în ultimele două săptămâni se întâmplă ceva interesant – România și Republica Moldova au devenit ținta propagandei ruse. Republica Moldova pentru că a adoptat un pachet legislativ foarte interesant și foarte important pentru combaterea dezinformării ruse și probabil că moldovenii sunt în acest moment cei mai avansați în acest domeniu în Europa.

În primul rând, au interzis litera „Z” şi panglica Sfântului Gheorghe, ca simboluri ale propagandei ruse de război – doar Germania a mai făcut asta în privința literei „Z” – iar Moscova s-a supărat teribil pentru că fosta lor mică colonie a îndrăznit să facă lucrul ăsta și se cere pedepsirea Republicii Moldova, mai ales că există şi o apropiere în acest moment de Uniunea Europeană, au făcut o cerere de aderare.

Charles Michel, preşedintele Consiliul European, a fost miercuri la Chișinău și a promis o asistenţă în toate planurile, și financiară și instituțională, dar și sprijin militar și acest lucru a fost pe larg comentat de propaganda rusă.

Iar România a devenit obiectul propagandă ruse pentru că câțiva oameni politici români au fost la Kiev, au fost primiţi de președintele Zelenski și au promis sprijin inclusiv militar, dacă se va lua o astfel de decizie comună, la nivel european.

Iar agresiunea cibernetică de zile trecute revendicată de gruparea rusă Killnet fost primul atac împotriva României, un atac despre care liderii sau oficialii NATO ne-au prevenit încă de la începutul războiului că va avea loc.

Aşadar, putem spune că în acest moment şi noi suntem și în război informațional și în război cibernetic. Așadar, în acest moment, etnicii ruşi din Republica Moldova care, conform ultimului recensământ, ar fi undeva la 15%…

Reporter: Doar?

Marian Voicu: Doar. Şi aici nu îi socotim, bineînțeles, pe etnicii ucraineni. În acest moment al activării propagandei ruse, mai ales că se apropie și ziua de 9 mai, care este sărbătorită de Kremlin ca ziua victoriei, deşi pacea a fost semnată în 8 mai – şi aici este o altă poveste interesantă – au început în Găgăuzia, în Bălți, unde există o minoritate importantă rusă, să îndemne la nesupunere civică, adică la purtare a panglicii Sfântului Gheorghe și la ieșirea în stradă în ziua de 9 mai, asta se întâmplă și la Chișinău, iar liderii socialişti, în frunte cu fostul președinte Igor Dodon, îndeamnă la nesupunere civică.

Va fi interesant să vedem luni, 9 mai dacă vor exista evenimente în Republica Moldova pe care Moscova le poate instrumentaliza și le poate folosi pentru retorica războiului.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, mi se pare relevant să spuneți câteva cuvinte despre proiectul la care participați, despre site-ul Veridica, pentru că acolo vă ocupați chiar de știrile false, de combatere a manipulării și, din câte știu, de foarte puțin timp ați intrat și cu informație în limba rusă.

Marian Voicu: Da, este adevărat şi vă mulţumesc pentru că ați adus în discuție acest subiect. Suntem una din puținele platforme de demontare a știrilor false de aici, din România, și cred că suntem și singura publicație care are corespondenţi de presă în mai toate capitalele din Europa Centrală și de Est, pentru că acesta este al doilea profil al publicației – cel de politică externă – mai ales că în toate țările din Europa de Est există cam același etos și sunt vehiculate cam aceleaşi narațiuni farse.

Suntem cam 30-40 de colegi, facem această activitate de „debunking” zilnic. Conținutul este accesibil în română, engleză și, din 3 mai, Ziua Libertății de Exprimare, și în rusă și suntem citiți cam în 120 de țări.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Mulțumesc! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Marian Voicu, jurnalist și scriitor.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc mult pentru această oportunitate! Vă doresc numai bine dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră!

Grupul Consultativ în domeniul Apărării privind Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 2 mai 2022, 12:46

Prima reuniune a Grupului consultativ în domeniul apărării privind Ucraina a avut loc marți în Baza Aeriană Ramstein din Germania. Grupul constituit la inițiativa Statelor Unite ale Americii și format din peste 40 de state printre care și România urmărește întărirea capacității de apărare a Ucrainei prin coordonarea și întărirea eforturilor de ajutorare venite din partea comunității internaționale. Secretarul american al apărării, Lloyd Austin:

Ne-am oferit asistența cu o viteză record și toată lumea poate vedea cum această asistență face diferența pe câmpul de luptă. După înfrângerea Rusiei în zona Kievului, războiul intră acum într-o nouă fază, dar nimeni nu este păcălit de pretextele lui Putin sau de pretențiile lui false asupra Donbasului.

Să fim clari, invazia Rusiei este nejustificată la fel sunt și atrocitățile rusești. Cu toții pornim azi de la aceeași premiză morală…Rusia alege să poarte un război pentru a satisface ambițiile unui singur om.

Ucraina este nevoită să ducă un război pentru a-și apăra democrația suveranitatea și cetățenii. Însă miza se întinde dincolo de Ucraina și chiar dincolo de Europa.

România a fost reprezentată de Ministrul Apărării, Vasile Dâncu, care a evidențiat nevoia urgentă de deschidere și funcționare necondiționată a unor culoare umanitare.

Valentin Naumescu: O parte bună a acestui război este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus!

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2022, 15:22

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Bun găsit! Alături de noi la „Jurnal militar” este domnul Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, președinte al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană. Bun găsit, domnule profesor.

Valentin Naumescu: Bine v-am găsit!

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Din păcate, ce se întâmplă la granițele României ridică mari semne de neliniște. Cum considerați situația internațională în această parte de Europa de mai bine de 50 de zile?

Valentin Naumescu: Traversăm un moment critic și crucial în același timp pentru ordinea europeană de securitate post Război Rece și chiar pentru reconfigurarea ordinii globale.

Pentru că Rusia lui Putin nu a atacat doar Ucraina, în opinia mea, Putin a atacat în fapt Europa, a atacat Occidentul, valorile occidentale, a atacat ordinea europeană de securitate stabilită după Războiul Rece și în felul acesta pune în pericol întregul sistem al relațiilor internaționale, dar, desigur, pune în pericol în primul rând existența statului suveran ucrainean şi a vecinătăţilor, în care se află şi Republica Moldova și România și, aş spune, flancul estic al NATO.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Există în continuare oameni și din România, dar și din alte țări care răspândesc în mediul online știrile false privitoare la Ucraina. Ce le-aţi transmite celor care mai cred în minciunile Moscovei?

Valentin Naumescu: Din păcate, întotdeauna războaiele şi invaziile au fost asociate cu campanii de dezinformare și cu o doză foarte mare de ideologie, pentru că în primul rând aceste invazii trebuie „justificate” și, sigur, vă rog să sesizaţi ghilimele de pe „explicate”, în faţa propriului public, a publicului intern.

Deci Vladimir Putin începuse cu mai multă vreme în urmă să încerce să își convingă publicul intern din Rusia, pentru că e clar, pe altcineva nici nu se pune problema, nici un om raţional din afara Rusiei, dintr-o ţară liberă, care are surse de informare corecte, nu poate să fie victima acestei campanii de dezinformare, dar, din păcate, în Rusia majoritatea rușilor îl cred, și anume că Ucraina devenise un pericol pentru securitatea Rusiei, că în Ucraina se dezvoltau facţiuni neonaziste sau chiar regimul, pe care noi îl considerăm şi este democratic și legitim ales al Ucrainei, ar fi fost nazist, agresiv şi pregătea, am văzut chiar zilele trecute această declaraţie aberantă, că ar fi pregătit un atac al Ucrainei asupra Rusiei.

Evident că așa ceva nu a existat niciodată în intenţiile Ucrainei, nici nu era realist din punct de vedere politic, militar, Ucraina are cu totul alte ambiţii, aspirații. A avut, desigur, aspiraţia de a adera la Alianţa Nord-Atlantică, la NATO, din păcate nu s-a putut atunci când era momentul optim, eu spun la summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, aceea a fost o fereastră de oportunitate strategică pentru Ucraina de a fi primită în NATO, a fost ratat acel moment.

Ulterior şansele au scăzut continuu. Apoi, sigur, există această dorinţă legitimă a Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană şi din toate informaţiile pe care le avem se pare că destul de curând îi va fi recunoscut Ucrainei statutul de ţară candidată la integrare, ceea ce va schimba foarte mult nivelul şi calitatea relaţiilor între Uniunea Europeană şi Ucraina.

Deci, în nici un caz, nimic din propaganda putinistă nu este adevărat. Singurul agresor aici este regimul Putin al Rusiei, care ţară se profilează tot mai mult ea însăşi ca un regim neonazist, agresiv, militarist, criminal. Sunt evidenţe dincolo de orice dubii că în Ucraina s-au comis şi se comit crime de război.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): De la Kremlin, tot ceea ce ţine de flacul estic al NATO este privit cu suspiciune, cu argumentul lor fals cum că sunt acţiuni ofensive, agresive.

Valentin Naumescu: Este foarte limpede: nimic, absolut nimic din ceea ce vine dinspre Moscova, dinspre Rusia nu poate fi crezut. Rusia este condusă de 22 de ani de un regim mincinos, criminal, agresiv care, iată, deşi noi, de aici, din regiunea în care ne aflăm, din flancul estic al NATO, am transmis semnale de alarmă repetate spre Vest, nu au fost întotdeauna luate în considerare, aceste semnale.

Iată, mulţi recunosc astăzi, inclusiv în Occident, că au greşit şi că toate evaluările şi îngrjiorările transmise din regiunea noastră au fost reale şi trebuiau luate în considerare mult mai devreme.

Deci propaganda rusă nu face în acest moment decât să îşi ţină captiv propriul public din Rusia, care nu poate vedea decât posturile de televiziune controlate de Kremlin, toată presa este subordonată dictaturii de la Moscova şi totul este, de la început până la sfârşit, o minciună, o înlănţuire de fake news, de propagandă, dezinformare şi multă, multă manipulare ideologică, care încearcă să-i convingă pe ruşi că acţiunea de invadare a Ucrainei este legitimă din punct de vedere istoric, moral, politic şi că Ucraina ar fi fost unrisc pentru securitatea Rusiei.

Doar ruşii cred în ceea ce le mai spune Vladimir Putin, pentru că nu au din păcate surse alternative de informare, aşa cum avem noi în ţările democratice şi libere.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): La ce ar trebui să ne aşteptăm în perioada următoare?

Valentin Naumescu: Suntem în plin război, ofensiva armatei ruse continuă în Ucraina şi toate indiciile sunt că va exista o prelungire a războiului, deci nu suntem aproape de sfârşitul războiului pentru că dictatorul Putin nu are încă acele successe, nu a obţinut nimic concret care să-l facă să oprească această agresiune şi să o prezinte pe 9 mai, aşa cum ştim că este tradiţia, Ziua Victoriei la Moscova, drept un triumf al aşa-zisei sale peraţiuni militare speciale, de aceea cred că mai degrabă în săptămânile următoare va exista o intensificare a luptelor şi a războiului în Ucraina, cu riscuri foarte mari în întreaga regiune, în special în Transnistria, în Republica Moldova, ca să ne referim la vecinătăţi. Dar, dacă este să vedem şi o parte bună, dacă se poate spune aşa ceva…

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.

Valentin Naumescu: … este rezistenţa admirabilă, eroică a forţelor armate ucrainene, a populaţiei Ucrainei care, practic, s-a redescoperit şi s-a reunificat ca naţiune în această teribilă încercare prin care trece. Eu am spus-o şi cu alte ocazii, o spun şi acum, acesta este adevăratul război de independenţă al Ucrainei faţă de imperiul rus.

Nu am nici o îndoială că pe termen lung Ucraina va câştiga războiul, iar Rusia va ieşi perdantă, dar, din păcate, sfârşitul războiului nu este aproape, trebuie să mai avem răbdare.

Ucraina trebuie susţinută prin furnizare de armament militar greu, armament performant, pentru că urmează bătălii grele, în special în zonele de est şi de sud, pe care Putin doreşte neapărat să le cucerească, în ideea de a se prezenta, cum spuneam, pe 9 mai ca învingător. Sperăm să nu aibă ocazia să-şi declare această victorie pe 9 mai.

Costantin Herțanu (realizator rubrică): Sperăm cu toţii. Mulţumim pentru aceste informaţii. A fost alături de noi Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolya din Cluj-Napoca şi preşedinte al Asociaţiei Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană.

Oana Lungescu: Din punct de vedere al NATO, putem să spunem că nu există nicio indicație că țările NATO sunt sub amenințare. Se pun bazele unui nou batalion în România, va fi un șir de noi batalioane care se adaugă celor deja existente în regiunea baltică

Publicat de Gabriel Stan, 4 aprilie 2022, 15:08

În fiecare an, în 4 aprilie se aniversează Ziua NATO, iar cu acest prilej săptămâna trecută Dan Constantin Mireanu de la ziarul „Observatorul militar” a fost la Bruxelles, chiar în timpul desfășurării summitului extraordinar organizat la Cartierul General al NATO.

În România, în fiecare primă duminică din aprilie se sărbătorește, așa că mâine, la Ministerul Apărării, va fi această aniversare.

Vă propunem un interviu-eveniment cu Oana Lungescu, purtătorul de cuvânt al NATO încă din 2010, când, după o carieră jurnalistică la BBC World Service, a fost prima femeie și primul jurnalist care a preluat această funcție.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Trăim o criză fără precedent, un război la granițele cu România. Ce înseamnă acest lucru din perspectiva expertului în comunicare la Alianța Nord-Atlantică? Cum se vede criza aceasta și cum o gestionați din perspectiva comunicării?

Oana Lungescu: E probabil primul conflict care este live stream, deci care este transmis în direct pe toate platformele, nu numai televiziune, radio, presă scrisă, dar și pe toate platformele de medii sociale, ceea ce înseamnă că trebuie să fim și mai vigilenți, dormim foarte puțin, evident, deci munca de echipă atât în interiorul serviciului de presă NATO, dar echipa largă, familia NATO, deci toate cele 30 de țări aliate și cu partenerii noștri, de exemplu Finlanda, Suedia, devine atât mai importantă.

Pentru că fiecare poate să vadă mai mult ceea ce se întâmplă în spațiul lor mediatic sau în limba lor şi fiecare are un răspuns mai țintit și e bine ca fiecare țară să răspundă ea însăși, e mai important decât să răspundem noi oficial de la sediul de la Bruxelles. Dar coordonarea rămâne extrem de importantă.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Sigur, au mai fost războaie, dar niciodată un război cu o așa expunere mediatică. Cum gestionați, cât de greu, cât de provocator este acum pentru NATO să gestioneze o astfel de criză?

Oana Lungescu: Într-un fel această criză atât de teribilă cum este ne ajută să ne îndeplinim misiuneam în sensul că poate în anii trecuți oamenii nu știau foarte bine la ce servește NATO, pentru că nu le era clar în minte care este amenințarea și pentru noi Rusia nu reprezenta un adversar formal.

Cred că vedem acum foarte clar că Rusia subminează ordinea internațională și este gata să folosească forța, ceea ce face acum în mod brutal în Ucraina, ca să împiedice o țară suverană, democratică să își urmeze propria cale.

Deci într-un fel acum este mult mai clar în mintea fiecăruia despre ce e vorba, care este miza şi de ce este important să avem o apărare puternică și să rămânem împreună în cadrul NATO.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Ce aţi spune, în calitate de expert, unor oameni care nu știu ce să mai creadă, într-un flux de informații greu de gestionat despre care se spune că nicio minte umană obișnuită nu ar mai putea filtra, nu ar mai putea alege informația corectă de dezinformare, de fake-news? Ce i-aţi sfătui?

Oana Lungescu: Da, cred că e important în primul rând ca oamenii să aibă încredere în faptul că NATO și autoritățile naționale își dau seama despre ce e vorba și iau toate măsurile necesare ca să fie siguri că fiecare țară NATO și toate țările NATO împreună sunt sigure și oamenii nu au de ce să se teamă, pentru că văd că este o temere generalizată, inclusiv aici, în Belgia, și oamenii se gândesc: poate că noi suntem următorii.

Deci din punct de vedere al NATO, putem să spunem că nu există nicio indicație că țările NATO sunt sub amenințare, tocmai pentru că, de la începutul acestei crize despre care noi am avertizat încă din luna octombrie anul trecut, s-au luat măsurile necesare de întărire a apărării și disuasiunii NATO, în special pe flancul estic, inclusiv în România și de aceea vedem că acum se pun bazele unui nou batalion în România, dar, de fapt, va fi un șir de noi batalioane care se adaugă celor deja existente în regiunea baltică.

Deci pe tot flancul estic, NATO este mult mai puternic decât era înaintea acestei crize ca răspuns defensiv la ceea ce se întâmplă. Şi deci ăsta este un mesaj foarte important, ca lumea să fie sigură, să fie calmă, evident vigilentă, dar senină, pentru că avem sute de mii de trupe într-o stare de alertă ridicată pe tot cuprinsul Alianței;

100.000 de soldați americani în momentul de față în Europa, 40.000 de trupe sub comandamentul direct NATO, marea majoritate pe flancul estic şi, în plus, avem cinci portavioane în toată zona euroatlantică, ceea ce este fără precedent.

Deci capacități militare la cel mai înalt nivel. Deci din acest punct de vedere cred că un mesaj de încurajare, de siguranță, de certitudine e foarte important și de calm.

Dan Constantin Mireanu (Observatorul militar): Acum, v-aş întreba din perspectiva specialistului de la Bruxelles, dar și al românului la origine: cum se vede Armata României de aici, de la Bruxelles? Prin prisma misiunilor executate în teatrele de operații, a exercițiilor în comun?

Oana Lungescu: Armata României este o armată serioasă, profesională, care totdeauna dă un semnal de încredere în cadrul Alianței și am întâlnit foarte mulți militari români în misiuni, atunci când am o călătorit cu doi secretari generali NATO, din Kandahar până în Kosovo, evident cel mai recent acum la Mihai Kogălniceanu, unde am fost luna trecută cu secretarul general Jens Stoltenberg, care este și el impresionat de nivelul militarilor români, de dedicația lor, de angajamentul lor și de cât de bine sunt capabili să lucreze și, când e nevoie, să exerseze și, când e nevoie, să lupte alături de aliați.

Vizita în România a ministrului italian al apărării

Publicat de Gabriel Stan, 4 aprilie 2022, 14:52

Camelia Stroiu (realizator rubrică): Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a avut luni, 28 martie, o întâlnire bilaterală cu ministrul italian al apărării, Lorenzo Guerini, în baza 57 aeriană Mihail Kogălniceanu.

În cadrul vizitei, ministrul italian al apărării a comunicat intenția Italiei de a trimite în perioada imediat următoare două dragoare maritime care să acționeze împreună cu forțele navale ale României în Marea Neagră, în vederea descoperirii și neutralizării minelor marine.

Ministrul italian al Apărării, Lorenzo Guerini: Italia recunoaște rolul strategic al României ca prezență europeană fundamentală în Marea Neagră, la fel cum România recunoaște rolul jucat de Italia ca proiecție a Europei și a Alianței Atlantice în Marea Mediterană.

Sunt aspecte importante, care au implicații foarte concrete, primul și cel mai important fiind sensibilitatea comună cu privire la șansa întăririi posturii pe flancul de est al NATO în fața situației grave, agresiunea violentă și nejustificată a Ucrainei din partea Rusiei.

Camelia Stroiu (realizator rubrică): Tot în baza 57 aeriană de la Mihail Kogălniceanu au aterizat în această săptămână 4 aeronave Eurofighter Typhoon ale forțelor aeriene regale britanice.

Detașamentul britanic, format din aproximativ 150 de militari, va executa în următoarele patru luni misiuni de poliție aeriană întărită, sub comandă NATO, împreună cu militarii forțelor aeriene române.

Misiunile de poliție aeriană dezvoltă capacitatea de reacție și descurajare a amenințărilor care ar putea apărea în spațiul aerian al României.

Prețul gazelor în Europa continuă să crească!

Publicat de Andra Radu, 4 aprilie 2022, 10:41 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Prețurile de referinţă la gaze naturale în Europa au crescut cu până la 7% din cauza unor noi sancțiuni impuse Rusiei.

Unele ţări din UE au cerut blocului comunitar să adopte rapid noi sancțiuni împotriva Rusiei.

Cancelarul german Olaf Scholz a spus că, în zilele următoare, ţara sa şi aliaţii săi vor cădea de acord asupra unor „noi măsuri” împotriva Moscovei, fără a oferi alte detalii.

De asemenea, ministrul german al Apărării a spus că UE ar trebui să discute despre încetarea achiziţiilor de gaze din Rusia.

Horia Colibășanu se pregătește de o nouă expediție!

Publicat de Andra Radu, 31 martie 2022, 13:16 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Alpinistul timișorean Horia Colibășanu o să încerce să cucerească, în premieră românească, vârful Kanchenjunga.

Plecarea spre cel de-al treilea vârf ca înălțime din lume, aflat la 8.586 de metri, este programată în 5 aprilie, iar avionul va evita zona de conflict Rusia – Ucraina, spune Horia Colibășanu.

Horia Colibășanu a participat la 23 de expediții internaționale, fiind românul cu cele mai mari performanțe în alpinismul de altitudine, cu opt „optmiari” urcați.

Este în continuare singurul român care a ajuns pe K2, Annapurna și Dhaulagiri, trei dintre cei mai periculoși cinci munți din lume.

Ştefan Ciochinaru: Să ştiţi că se încearcă în mod incorect să se arunce responsabilitatea doar asupra lui Putin… Poporul rus este vinovat pentru această situaţie, Putin este un exponent al poporului rus

Publicat de Gabriel Stan, 28 martie 2022, 15:29

Interviul de la Subiectul săptămânii este realizat cu profesorul de ştiinţe politice, jurnalist, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, consilier de imagine comunicare şi relaţii internaţionale, doctor în drept internaţional, domnul Ștefan Ciochinaru despre această săptămână fierbinte, care ne dă însă speranţe că lucrurile vor merge către bine.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ştefan Ciochinaru, bun venit la “Jurnalul militar”!

Ştefan Ciochinaru: Bună dimineaţa! Cu plăcere!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Recunosc că discuţia pe care am avut-o înainte de a intra în direct optimistul eraţi dumneavoastră şi pesimistul eram eu.

Nu poate decât să ne bucure poziţia dumneavoastră, pentru că ştirile care vin din mediul internaţional sunt unele care ne îngrijorează pe toţi.

A fost această reuniune pe la Bruxelles, unde însuşi preşedintele Statelor Unite a venit acolo cu o poziţie solidă în ceea ce priveşte războiul din Ucraina şi poziţia NATO de acolo. Cum aţi prezenta dumneavoastră studenţilor, e o situaţie cu un mediu pe care aţi putea să îl predaţi 20 de ani de azi înainte.

Ştefan Ciochinaru: Absolut, aşa este. În primul rând optimismul se datorează tocmai acestei poziţii solide evocate de dumneavoastră. Au fost trei summituri la Bruxelles, a fost summitul NATO, a fost summitul celor şapte cele mai bogate industrializate şi puternice state ale lumii, aşa numitul G7, Grup G7 şi a fost summitul Consiliului Uniunii Europene, consiliu pentru că în acest summit UE a fost reprezentată de şefii de stat şi de guverne.

Ei bine, în primul rând Occidentul, lumea liberă a demonstrat că este unită şi acesta este un motiv de optimism. Apoi a demonstrat că nu se lasă şantajată de arma energetică a Rusiei pe care Vladimir Putin a pregătit-o îndelung, timp de 20 de ani tocmai pentru acest moment. Apoi, alte motive de optimism sunt date de măsurile care au fost stabilite. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, spunea imediat după reuniunea la vârf a ţărilor membre să resetăm postura defensivă a NATO, atenţie, pe termen lung în estul alianţei.

Şi ca urmare a acestei resetări, trebuie să spunem că România beneficiază, alături de alte trei ţări, de trimiterea de noi trupe, e vorba de înfiinţarea acelor grupuri de luptă, dar sunt convins că dumneavoastră deja aţi discutat aceste lucruri, aşa că nu voi insista.

E foarte interesant însă că Jens Stoltenberg a transmis trei avertismente, care după aceea au fost reluate în diverse moduri şi de şefii de state şi de guverne atât în reuniunea NATO, cât şi în reuniunea G7 şi a UE, şi anume avertismentele au fost transmise către China să se abţină de la sprijinirea Rusiei şi a făcut epocă declaraţia preşedintelui american, Joe Biden, care a spus: nu l-am ameninţat pe preşedintele X, i-am atras doar atenţia asupra pericolului.

Apoi a fost avertizat Belarusul să nu mai acţioneze ca un complice al Rusiei şi, foarte interesant, în declaraţia premergătoare summitului NATO, Stoltenberg a atras atenţia că trebuie să oprească acţiunile de subminare din Bosnia şi Herţegovina.

Acolo era vorba de un avertisment la adresa Belgradului. Aşadar, Serbia este a treia ţară avertizată la reuniunile de ieri. Şi este interesant pentru că vorbim, iată, de aliaţi ai Rusiei, ai unei Rusii agresive, a unei Rusii care nu vrea să înţeleagă că nu mai este un imperiu acum, la aproape jumătatea secolului XXI, şi că nu mai poate să acţioneze cum doreşte în relaţiile internaţionale şi că trebuie să respecte aceste relaţii internaţionale, potrivit dreptului internaţional pe care, de altfel, l-a încălcat.

Toate principiile şi normele fundamentale ale dreptului internaţional au fost încălcate, iar pe teatrul de război din Ucraina au loc crime de război definite ca atare în documentele internaţionale la care şi Rusia este parte, dar care, iată, nesocoteşte.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ciochinaru, aş vrea să vă invit să demontăm o temă falsă care circulă în România şi care spune că, de fapt, noi, în fine, NATO i-am provocat pe ruşi, pentru că am venit în coasta lor şi asta este o expresie pe care ei au folosit-o.

Şi eu mă gândesc că însăşi această acţiune de aducere a unor battle group-uri ale NATO în estul Alianţei sunt dovada clară că aceasta este o temă falsă. Dacă noi am fi fost agresivi sau dacă am fi stat în coasta lor, aşa cum ziceau ei, aceste battle group-uri erau aici.

Ştefan Ciochinaru: Evident, probabil că nu ştie lumea, dar ar trebui reamintit, este faptul că NATO nu a avut niciun plan de luptă, n-avut nici măcar un singur soldat deplasat în Europa Centrală şi de Est, până după evenimentele din 2014, care au dus la anexarea Crimeei.

Deci NATO nu a făcut nicio mişcare către frontierele geopolitice ale Rusiei, aşa cum sunt ele teoretizate delirant de către Aleksandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin. Dar, dincolo de asta, eu vă mulţumesc pentru întrebare, domnule Dumitraşcu, şi cred că este, iertaţi-mă, rolul dumneavoastră, al redacţiei militare, să arătaţi că noi ne găsim într-un război informaţional. Ştiţi, ultimul mesaj fals care este răspândit pentru a crea panică în România este că ar urma o criză a medicamentelor în farmacii.

Dar noi în fiecare zi suntem supuşi unui adevărat asalt de ştiri false, aşa-numitele fake news, deci aceste ştiri false care sunt menite să contribuie la o dezorganizare a ţărilor aliate, iar România este o ţară de primă linie şi atunci este, bineînţeles, o ţintă şi noi trebuie să demontăm aceste lucruri. Aşa este şi cu mitul pe care îl evocaţi dvs.

Nu a existat niciun fel de tratat, niciun fel de înţelegere scrisă şi nici măcar verbală, pentru că, ştiţi, după ce au spus că s-au încălcat nişte înţelegeri, ruşii au venit şi au spus: nu, de fapt au fost nişte înţelegeri verbale, nişte gentlemen’s agreement, o înţelegere între domni.

Ei, nici vorbă de aşa ceva şi, culmea este, şi foarte bine că s-a întâmplat aşa, dezminţirea a venit chiar de la cel care ar fi putut să facă aceste înţelegeri, şi anume preşedintele Mihail Gorbaciov.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Exact.

Ştefan Ciochinaru: Mihail Gorbaciov care a spus: nu au avut loc astfel de discuţii, iar după aceea, bineînţeles că a fost verificat Gorbaciov şi a fost întrebat cu privire la aceste lucruri şi traducătorul său, evident un ofiţer KGB, care, la rândul său, a spus că nu au avut loc astfel de discuţii.

Deci este evident un mit, e o poveste inventată de propagandiştii Moscovei pentru a justifica un pericol inexistent. Pentru că, bun, ei ocupă Ucraina şi, dacă ocupă Ucraina, nu vin cu frontiera la marginea Poloniei şi a României? Deci nu vor fi din nou în frontieră cu NATO?

Nu există niciun fel de logică. Sunt sofisme de liceu, iertaţi-mă. Este chiar dezamăgitor. Noi credeam că la Kremlin acolo sunt nişte maeştrii…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunt nişte creiere!

Ştefan Ciochinaru: Da, da. Ei bine, nu sunt. Se dovedeşte că nu sunt. Îmi pare rău.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Către finalul interviului, domnule Ciochinaru, cât preţ puneţi pe aceste ameninţări nucleare, chimice, bacteriologice?

Ştefan Ciochinaru: Chimice şi bacteriologice… nu cred că Rusia îşi poate permite, iar cele nucleare cred că sunt folosite doar ca un şantaj diplomatic pentru a favoriza dobândirea de imunităţi în negocierile ulterioare.

Nu degeaba Putin vrea să vorbească cu Biden, nu vrea să vorbească cu Zelenski. Cum să vă spun, eu cred că dacă ar da un astfel de ordin l-ar împuşa ai lui, pentru că ar trebui să moară şi familiile celor care ar executa ordinul.

Ar fi o catastrofă care ar pune sfârşit umanităţii, ar pune sfârşit acestei planete şi nu cred că cineva ar avea demenţa de a apăsa pe buton. Însă, e adevărat, dumneavoastră aveţi dreptate. Ursul este grav rănit, e prins în capcană, cu cât se zbate mai mult, cu atât sângerează mai tare.

Are foarte puţine căi de ieşire, vom vedea, dar în orice caz nu retorica agresivă şi ameninţările nucleare îl vor salva din această capcană în care a intrat singur. Rusia încă are resurse. În momentul de faţă, ştiţi foarte bine, se regrupează şi îşi reorganizează trupele, se pregătesc pentru o confruntare de lungă durată şi să ştiţi că veştile care vin de la Moscova nu sunt foarte bune, din punctul nostru de vedere, în sensul în care totul e în regulă, magazinele au fost umplute cu produse, oamenii discută despre preţuri, pentru că preţurile sunt mari, dar nu discută despre invazie.

Putin are susţinerea ruşilor. Să ştiţi că se încearcă în mod incorect să se arunce responsabilitatea doar asupra lui Putin, se personalizează toată povestea. Nu, poporul rus este vinovat pentru această situaţie, Putin este un exponent al poporului rus…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Din păcate aşa este.

Ştefan Ciochinaru: Poporul rus va trebui, aşa cum japonezii şi germanii au fost demilitarizaţi printr-o reeducare democratică, asta va trebui să se întâmple.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi autostigmatizaţi cum sunt nemţii.

Ştefan Ciochinaru: Da, absolut, aveţi perfectă dreptate. Deci, nu se poate să fii în permanenţă o ameninţare pentru vecini, pentru pacea lumii, doar pentru că ai rămas printr-o conjunctură ultimul imperiu din această lume în care se îndreaptă către un ev absolut revoluţionar.

Ne aşteaptă nişte vremuri extraordinare. Dar nu poţi să intri în această etapă nouă de dezvoltare a umanităţii în al patrulea val cum i-ar fi spus Alvin Toffler cu o putere barbară şi iată criminală.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la Subiectul săptămânii la “Jurnal militar” a fost analistul politic şi profesorul în relaţii internaţionale Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Patru țări din UE au început investigarea crimelor de război comise de Rusia în Ucraina!

Publicat de Andra Radu, 9 martie 2022, 11:40 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

Patru țări europene au început investigarea crimelor de război comise de Rusia în Ucraina, a anunțat procurorul general ucrainean, Irina Venediktova.

Potrivit procurorului, este vorba despre Lituania, Polonia, Estonia și Germania.

„Coaliția globală pentru justiție se extinde în fiecare zi. Împreună, vom câștiga pe frontul juridic”, a subliniat Irina Venediktova.

La începutul lunii martie, Curtea Penală Internațională a demarat investigarea acuzațiilor de crime de război aduse Rusiei de 39 de state.