Sâmedru și sărindarul de obște

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 octombrie 2020, 16:17 / actualizat: 3 iulie 2023, 13:06

Sâmedru și sărindarul de obște

Marea sărbătoare religioasă şi populară, Sfântul Dumitru marchează deschiderea unui străvechi sezon pastoral de 6 luni. Este momentul când prin practici rituale se face liantul între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor. Moşii de Sâmedru ocupă un loc prioritar în complexul sistem al practicilor şi obiceiurilor reunite de cultul morţilor.

(varianta radiofonică a rubricii)

În Oltenia, de Sâmedru, în zona Calafatului, la Desa se derulează o secvenţă importantă a unui obicei tradiţional cu amplu scenariu ritual, ceremonial numit Sărindarul de obşte.

Cercetările de teren realizate de reputatul folclorist Al. I. Amzulescu au evidenţiat trisecvenţialitatea acestui obicei.

Un prim moment „purtarea sărindarului” are loc în lunile februarie-martie când familiile fiecărei uliţe se leagă într-o ceată pentru a prăznui sărindarul lor de obşte.

Al doilea moment, „slobozirea apelor” se desfăşoară în prima săptămână a lui septembrie.

În ambele momente bărbaţii nu participă. Al treilea însă, ce se petrece de Sfântul Dumitru, denumit „ spargerea sărindarului de obşte reuneşte pe toţi membrii comunităţii.

Ineditul şi frumuseţea obiceiului l-au determinat pe marele folclorist Al. I. Amzulescu să realizeze un film în anul 1968, film circumscris în seria de circulaţie internaţională Enciclopaedia Cinematographica. Acesta a fost produs de Institutul de Film ştiinţific din Göttingen, Germania.

Spargerea sărindarului de obşte are câteva detalii semnificative: este un ospăţ bogat făcut de cetele de sărindar, la care participă toţi sătenii, timp de două zile. Este prilej de cântec şi joc, în preajma fântânii (simbolul apei), la care nu lipsesc pomii vieţii împodobiţi cu ghirlande şi dulciuri.

Elementul care trimite cu gândul la cinstirea moşilor îl constituia apariţia măştilor închipuind bătrânii bărboşi. Apar astfel simbolic viii şi morţii, o „întâlnire” a generaţiilor.

Se configurează astfel o vie mitologie a cultului strămoşilor şi credinţa în unitatea obştii. Este o perindare a generaţiilor, legate prin sărindarul de obşte, care trimite la ideea de perenitate.

Spargerea sărindarului se încheie cu un foc mare, peste care sar tinerii, focul ştiut drept Focul lui Sâmedru.

Este un prilej de petrecere şi de revigorare a legăturilor cu ceata de vârstă, de implicare în viaţa comunităţii a tinerilor familii  şi de amintire a celor plecaţi în Lumea fără dor.

 Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Sâmedru

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 26 octombrie 2018, 07:55

Marele Mucenic de la Tesalonic, Sfântul Dumitru, este de regăsit şi în calendarul popular cu numele de Sâmedru. Dacă Sângiorzul (23 aprilie) încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedrul încuie vara şi desfrunzeşte codrul. În această seară se face focul de Sâmedru, motiv de bucurie şi petrecere. Se aduce un brad din munte, se pune într-o groapă împreună cu lemne uscate şi se dă foc. Se adună în jurul focului tineri şi vârstnici. Femeile aduc covrigi, nuci, mere, pâine caldă, colăcei anume făcuţi şi unşi cu miere şi împart copiilor. Aceştia strigă: „Hai la focul lu’ Sâmedru!” Tineri sar peste foc în credinţa că anul viitor le v-a aduce împlinirea sorţii: căsătoria.

(varianta audio a rubricii)

La plecare, fiecare ia un tăciune, pe care îl aruncă în grădinile cu pomi, ca să fie poame în vara viitoare.

În ziua de Sfântul Dumitru nu se lucrează. În Oltenia este credinţa că aceluia care va respecta această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de lupi.

Se crede că usturoiul se seamănă până în această zi. Acum se tunde ritual coama cailor, se fac pronosticuri despre iarnă. Ciobanii aştern dulama în mijlocul oilor. Dacă pe aceasta se va aşeza o oaie neagră e semn că iarna va fi blândă; dacă se va aşeza o oaie albă, va fi iarna grea. Dacă va fi lună plină şi cer senin, iarna va fi bună, de va fi cer acoperit de nori, va ploua sau va ninge, sunt semne că iarna va fi aspră cu ger.

Ziua de Sfântul Dumitru e şi ziua soroacelor, când se încheie noile învoieli şi nu de puţine ori mai sunt şi supărări, după zicala:

La Sângiorz se încaieră câinii

La Sâmedru se bat stăpânii

    Dar noile învoieli aduc şi veselie.

La 27 octombrie este Sfântul Dumitru cel Nou, frate cu Sfântul Dumitru, respectat pentru ca oamenii să fie feriţi de boli şi lovituri.   Şi uite-aşa, cu vara închisă şi codrul desfrunzit aşteptăm zilele lui brumar!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune