Gheorghe Turda – cântecul şi voia bună de la Săpânţa

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 ianuarie 2018, 13:15 / actualizat: 12 ianuarie 2018, 14:27

Născut în Săpânţa, celebra localitate din Maramureşul istoric, Gheorghe Turda a păstrat spiritul locului, pasiunea pentru cântecul vechi venit parcă din vremuri imemoriale şi voioşia specifică moroşanului. Iar Cimitirul de la Săpânţa, unul dintre monumentele din Maramureş cuprinse în patrimoniu UNESCO este liantul între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor. Întoarcerea în timp pentru a reconstitui poveştile unor cântece care au fost reţinute de generaţii şi identifică o voce, vocea lui Gheorghe Turda, este o incursiune în amintirile care fac plăcerea dialogului. Iar melodiile de notorietate, de la Tropotita din Săpânţa, la multceruta Bine joacă turdenii (cântec ce a dat şi titlul CD-ului (1978) şi până la melodia După pui de moroşan, toate argumentează impatul major pe care l-a avut prezenţa scenică a interpretului în ţară şi în străinătate.

A obţinut numeroase distincţii: marele premiu al festivalului internaţional de folclor de la Zagreb (1970), marele premiu al festivalului internaţional de folclor de la Izmir (1971), colierul de argint la festivalul mondial de folclor de la Dijon, Franţa ş. a. Primele înregistări au fost realizate la Radio Bucureşti în anul 1968 student fiind alături de ansamblul “Mărţişorul” condus de Dumitru Fărcaş.
Atmosfera muzicală a Maramureşului susţinută de mărturisirile lui Gheorghe Turda alcătuiesc o ediţie a emisiunii radiofonice Galeria interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional.

O emisiune de Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Destinaţia zilei: Cimitirul Vesel din Săpânţa

Publicat de Stefania Grigore, 25 august 2014, 20:40

Muzica tradiţională, portul popular sau porţile sculptate în lemn nu sunt singurele embleme ale Maramureşului. Când spui Săpânţa, spui Cimitirul Vesel. Un loc vizitat de zeci de mii de turişti din ţară şi din străinătate.

Această prezentare necesită JavaScript.

„E plăcut, crucile sunt foarte colorate, e ceva special.”
„Abia am intrat – şi ne-am şi veselit!”
„Într-un cimitir, când intri, te gândeşti la ceva dureros, la ceva macabru, dar aici intri şi zâmbeşti. Într-adevăr merită văzut – şi citit. Nu ştiu dacă mai e ceva în lume la fel.”
„Nu e exact ca un cimitir, totul e foarte funny. E ceva diferit, ce la noi nu vedem.”
„L-am văzut a zecea mia oara. Care au mai fost aici, mai vin.”
„Locurile pentru înmormântare aici sunt foarte scumpe. Şi ţăranul zice: mai bine nu mor, decât să plătesc atâta!”

Prima cruce cu epitaf a fost creată în anul 1935 de Stan Ioan Pătraş. Meşterul a murit în anul 1977, fiind înmormântat în faţa intrării în biserică. Acum, numărul crucilor depăşeşte 800.

Câteva dintre epitafuri le sunt semnalate turiştilor în mod special. Între ele, celebru, cel al soacrei:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu şi citea ea
Voi care treceţi pe aici
Încercaţi să n-o treziţi
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine
Da aşa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna…”

Continuatorul lui Stan Ioan Pătraş e Dumitru Pop Tincu, omul care deţine astazi şi secretul aşa-numitului „albastru de Săpânţa”, culoarea predominantă în Cimitirul Vesel, şi care se îngijeşte de Casa memorială Stan Ioan Pătraş.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dumitru Pop Tincu povesteşte că numele Cimitiru Vesel i se datorează unei cercetătoare din Franţa, care a realizat o teză de doctorat în anii ’50, în urma căreia a publicat mai multe articole.

„Dacii liberi, trăitori în zona Maramureşului, întâmpinau moartea cu râsul şi naşterea cu plânsul. Pentru că cei ce se vor naşte vor fi asupriţi şi batjocoriţi, iar cei ce mor vor fi liberi şi vor râde tot timpul”, explică Dumitru Pop Tincu.

El mai spune că pentru a face această meserie trebuie să fie, în acelaşi timp, sculptor, pictor şi poet. Povesteşte că află multe lucruri despre viaţa celui decedat la priveghi, unde oamenii se strâng şi vorbesc. „Gura satului nu te minte”, declară cu convingere meşterul.

Cimitirul Vesel din Săpânţa figurează, prin originalitate, în fruntea topurilor de profil. El a inspirat şi inspiră în continuare artişti şi creatori. Pentru că, aşa cum află cei care vin să îl viziteze din toate colţurile lumii, aici găsim exprimate, pe cât de simplu, pe atât de profund, sensurile si frumuseţea vieţii.

Festivalul intercultural de tradiţie maramureşeană “Drumul lung spre cimitirul vesel” debutează la Săpânţa

Publicat de Stefania Grigore, 12 august 2014, 09:20

Irlandezul Peter Hurley este cel care a organizat evenimentul mai întâi pe cont propriu, iar apoi cu sprijinul Ministrului Turismului, printr-un proiect european.