Întâi de gustar, întreită sărbătoare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 1 august 2019, 05:00

Este 1 august, Macoveiul, o sărbătoare cu dată fixă închinată unui personaj creştin.

(varianta radiofonică a rubricii)

Bine e în această zi să se închine un gând bun pentru grădini şi livezi. Să fie stropite cu aghiasmă iar grâului să-i închinăm un gest de mulţumire: spicele de grâu, cât-or mai fi rămas să le scuturăm în palme şi boabele să le amestecăm cu sămânţa de-am pus-o deoparte pentru la toamnă. Aşa ogorul va fi bogat. Şi tot azi, de Macovei un pic de miere luată din stupi va fi leac la zile de restrişte, c-aşa se şi zice: leac şi babii colac!

Azi preoţii pleacă cu zi întâi, mai pe la vecini, mai pe la enoriaşii de-au uitat drumul bisericii

Este şi ziua Crucii. Sunt trei zile ale Crucii pe an: pe 14 septembrie, duminica a treia din Postul mare şi ziua de 1 august.

Ziua Crucii trebuie respectată. La casele bătrâneşti, ferestrele aveau zăbrele în formă de cruce, ca să nu-ţi piară din gând semnul crucii, să nu treci dimineaţa, pragul casei fără să faci semnul crucii şi să nu sufli-n lumânare la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii fără să-ţi fi făcut semnul crucii. Aşa era odată!

Şi tot azi, 1 august este sărbătoarea ursului. Se numeşte împuiatul urşilor.

Şi urşii au mai multe sărbători peste an: Macoveiul (1 august), Martinii de toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de iarnă (1-3 februarie), ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).

De Macovei urşii se-mpreună şi după 7-8 luni, la Martinii de iarnă apar în bârlog ăi mici.

Bine e să ai un pic de untură de urs la ursitoare. El le influenţează în bine pe ursitoare, dă putere copiilor, iar iernile fără masca de urs (spiritele fantastice care curăţă locul înainte de trecerea în alt an şi apoi câteva zile) n-ar mai fi atât de frumoase.

1 august: e Macoveiul gând bun pentru holde, grădini şi stupi; e ziua Crucii; e ziua Ursului şi mai ales azi începe postul Sf. Mării. Două săptămâni nu-i greu de ţinut, legume şi fructe sunt pe de-a rândul, trupul va fi curăţat, gândul uşurat şi sărbătoarea împlinită. Iar Sf. Maria este icoana sufletului nostru la care ne-ntoarcem spre a-i vedea pruncul, bucuria şi tristeţea topite într-un destin exemplar!

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în cadrul structurii centrale a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Întâi de gustar, întreită sărbătoare

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 iulie 2017, 05:00

Luna lui Gustar începe cu Macoveiul, 1 august, o sărbătoare cu dată fixă închinată unui personaj creştin.

(varianta audio a rubricii)

Bine e în această zi să se închine un gând bun pentru grădini şi livezi. Să fie stropite cu aghiasmă iar grâului să-i închinăm un gest de mulţumire: spicele de grâu, cât-or mai fi rămas să le scuturăm în palme şi boabele să le amestecăm cu sămânţa de-am pus-o deoparte pentru la toamnă. Aşa ogorul va fi bogat. Şi tot azi, de Macovei un pic de miere luată din stupi va fi leac la zile de restrişte, c-aşa se şi zice: leac şi babii colac!

În această zi preoţii pleacă cu zi întâi, mai pe la vecini, mai pe la enoriaşii de-au uitat drumul bisericii

Este şi ziua Crucii. Sunt trei zile ale Crucii pe an: pe 14 septembrie, duminica a treia din Postul mare şi ziua de 1 august.

Ziua Crucii trebuie respectată. La casele bătrâneşti, ferestrele aveau zăbrele în formă de cruce, ca să nu-ţi piară din gând semnul crucii, să nu treci dimineaţa, pragul casei fără să faci semnul crucii şi să nu sufli-n lumânare la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii fără să-ţi fi făcut semnul crucii. Aşa era odată!

Şi tot azi, 1 august este sărbătoarea ursului. Se numeşte împuiatul urşilor.

Şi urşii au mai multe sărbători peste an: Macoveiul (1 august), Martinii de toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de iarnă (1-3 februarie), ziua Ursului (2 februarie) şi Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).

De Macovei urşii se-mpreună şi după 7-8 luni, la Martinii de iarnă apar în bârlog ăi mici.

Bine e să ai un pic de untură de urs la ursitoare. El le influenţează în bine pe ursitoare, dă putere copiilor, iar iernile fără masca de urs (spiritele fantastice care curăţă locul înainte de trecerea în alt an şi apoi câteva zile) n-ar mai fi atât de frumoase.

1 august: e Macoveiul gând bun pentru holde, grădini şi stupi; e ziua Crucii; e ziua Ursului şi mai ales azi începe postul Sf. Mării. Două săptămâni nu-i greu de ţinut, legume şi fructe sunt pe de-a rândul, trupul va fi curăţat, gândul uşurat şi sărbătoarea împlinită. Iar Sf. Maria este icoana sufletului nostru la care ne-ntoarcem spre a-i vedea pruncul, bucuria şi tristeţea topite într-un destin exemplar!

Schimbarea la Faţă

Ziua de 6 august e consemnată în calendarul popular şi în cel ortodox drept o mare sărbătoare: este Probejenia, în Oltenia sub denumirea de Obrojenia. E zi de hotar între vară şi toamnă şi ca orice moment de hotar implică echilibrul gând-punte între azi şi mâine, între Aici şi Dincolo.

Grija pentru această zi? Să nu te superi şi să nu fii supărat, pentru că aşa va fi tot anul!  Este ultima zi când se culeg plantele de leac: avrămeasa, împărăteasa, muşeţelul, leuşteanul şi usturoiul de sămulastră. Buchet de culori, mirosuri şi tării vindecătoare, reunite pentru a păstra trupul curat. Şi sufletul trebuie îngrijit. Florile de tigvă puse în apă neîncepută sunt leac peste an.  În ziua de Obrejenie fructele sfinţite sunt strugurii. Primele boabe sunt gustate după un ritual. Se spune: „boabă nouă în gură veche” şi se face chiar colivă din struguri. Se dă de pomană. Sunt Moşii Schimbării la Faţă. Tot drept colivă în această zi se dau fagurii de miere. Azi se probejeneşte frunza codrului. Se spune „azi plâng copacii”, pentru că lăstarii încetează să mai crească. Frunza nu mai e în puterea ei. Apele se răcesc, jivinele pământului coboară în pământ. În această zi este dezlegare la struguri şi este şi dezlegare la peşte. În orice zi ar fi Schimbarea la Faţă (chiar şi miercuri sau vineri), se mănâncă peşte. Pe firul Jiului pescarii ştiu că dacă vor da de pomană o bucată de peşte, tot anul vor avea noroc la peşte.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Ziua Crucii

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 12 septembrie 2016, 07:20

Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se fac pregătiri din care nu lipsesc simbolul Crucii şi povestea despre descoperirea Crucii, pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Crucea este liant între Lumea de Aici şi cea de Dincolo, este liantul mântuirii individuale şi colective, este chiar elementul divin care îl apropie pe om de Iisus cel răstignit.

Toţi creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci, şi Biserica ortodoxă şi Biserica catolică.

Ortodocşii, mai catolici decât Papa, o sărbătoresc încă de trei ori pe an: în a treia duminică din Postul Mare al Paştelui, în prima duminică din august şi la 14 septembrie, de Înălţare a Sfintei Cruci.

Înaintea Înălţării Sfintei Cruci se duce grija pregătirii sărbătorii, se prepară bucatele şi se cumpără vasele care vor fi date de pomană a doua zi şi se culeg plante de leac, spre a le avea la răsăritul soarelui în ziua sărbătorii. Busuiocul nu trebuie să lipsească din sânul fetelor şi buzunarul băieţilor pentru a fi tot anul cinstiţi aşa cum e busuiocul.

Ziua de 13 septembrie e ştiută şi ca sărbătoare a ursului. Cu Macaveii Ursului şi cu sărbătoarea lui din această zi se delimitează perioada când Urşii aduc mari pagube oamenilor. Nu se lucrează în această zi şi se crede că nu e bine nici să se mulgă vacile, ca să nu dea iama ursul prin staulul vitelor şi ograda omului.[1]

Dar să ai casă fără pagubă de orice fel e ca şi cum tragi nădejde ca ursul de coadă.

Calendarul popular este împărţit în două, respectându-se cele două echinoxuri, de toamnă şi de primăvară. Un anotimp e vara şi ţine de la Alexii, 17 martie până la ziua Crucii, 14 septembrie. Al doilea este iarna, care începe de Ziua Crucii şi se sfârşeşte la Alexii. Sărbătoarea din 14 septembrie este cunoscută sub denumirea de Înălţarea Sfintei Cruci sau Crucea Mare. E ziua când se încheie postul de la Cruce la Cruce.

Se cuvine să nu se muncească nimic, oamenii să meargă la biserică, să ducă poame şi colivă pentru sufletele celor răposaţi, buchete de flori şi frunze cu care să se înconjoare Sfânta Cruce. Astea sunt bune de leac.

În această zi pot fi culese ultimele plante de leac, deoarece după această zi, ele vor fi socotite „necurate”. Florile sfinţite la biserică să fie puse la uscat şi folosite mai apoi pentru lecuirea durerilor de cap.

Ziua Crucii e ziua mărturisirilor. Nu este îngăduită minciuna, se pot afla marile adevăruri împovărătoare într-un alt timp. De Ziua Crucii vorbesc florile, mărturisindu-şi părerea de rău că se usucă.

Este şi Ziua Şarpelui, ziua când intră în pământ. Şi mai ales e zi de post, chiar negru.Dacă după Ziua Crucii va tuna, toamna va fi lungă. În Oltenia este Cârstovul viilor, începe culesul viilor şi bătutul nucilor. Este ziua când se efectuează practici apotropaice şi fertilizatoare.

Dacă veţi vedea vreodată un om bolnav de spaimă, pune-ţi-l să-şi amintească în ce zi a căzut Ziua Crucii. De-şi va aminti, se va lecui!

Cum busuiocul este recunoscut pentru virtuţile sale apotropaice tinerii să nu uite de el de Ziua Crucii: fetele să-şi spele părul cu apa în care au pus busuioc, spre a avea un păr frumos (unde sunt cosiţele de altă dată?), iar băieţii să uite busuiocul în buzunarul hainei spre a-l juca la horă şi a fi feriţi astfel de vorbe rele.

Busuiocul este invocat deseori pentru legarea dragostei, dar şi blestemat:

Busuioace nu te-ai coace,

Nici sămânţă n-ai mai face,

Că din sămâncioara ta

A ieşit dragostea

…cea mai grea boală, de care nimeni nu vrea să se lecuiască!

Sunt zile în calendarul popular care se ţin cu nelucru de teama îmbolnăvirii, mai ales psihice. Luatul din căluş de Rusalii este ştiut. Mai puţin ştiută este ziua de 15 septembrie, numită a lui Nichita cel Nebun, care a făcut să fie păstrată o expresie: „Nichita care ţine pe dracul de păr”.

Ca să se ferească de „scrântit de minte” mulţi ţin sărbătoarea. Numai nebunia din născare niciodată leac nu are, altfel oamenii o pot evita păstrând sărbătorile şi echilibrul.

Nu-i sat în care să nu fie şi nebunul satului, dar e de ştiut că nebunul tulbură apele şi înţeleptul pescuieşte.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin

[1] Cf. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997, p. 226.