Izbuc, mănăstirea izvorului minunat
Publicat de Mihaela Costache, 25 august 2015, 08:10
Mănăstirea Izbuc e cea mai veche mănăstire a Episcopiei Oradiei. Se află la aproximativ 100 de km SE de Oradea, pe drumul spre Deva, la poalele Munţilor Codru-Moma, în satul Călugări. Numele satului indică existenţa unui nucleu de viaţă monahală în istoria acestor locuri. Un izvor cu apă intermitentă atrăgea pelerini, datorită apei sale vindecătoare. Apa izbucnea din pământ la anumite intervale, de unde şi numele Izbuc, pe care l-a primit apoi mănăstirea.
În anul 1924, savantul Simion Mehedinţi, însoţit de un grup de studenţi de la Universitatea Bucureşti, a ajuns, în peregrinările sale ştiinţifice prin Apuseni, la căldarea carstică din satul Călugări, la izvorul minunat. Convins de valoarea unică a acestor locuri, propune episcopului Roman Ciorogariu, primul episcop ortodox al Oradiei după 1918, înfiinţarea unei mănăstiri.
Acest izvor l-a poreclit poporul ‘izvor al minunilor’. Nu numai din satele dimprejur, ci şi din depărtări mari vin bolnavi să se scalde în apa acestui izvor, aşa încât de primavara până în toamnă pădurea ce-l împrejmuieşte furnică de bolnavi, cari aici işi caută alinarea suferinţelor trupeşti. Numărul vizitatorilor se ridică la 100.000 pe an. Aşa scria episcopul Roman Ciorogariu, în anul 1924, într-o scrisoare adresata ministrului agriculturii, prin care cerea împroprietărirea cu 600 de jughere din pădurea seculară din jurul izvorului, în vederea înfiinţării mănăstirii.
În toamna anului 1928, episcopul Roman Ciorogariu trimitea clerului şi poporului o scrisoare pastorală, în care spunea: De astă dată şi întâia dată vin să vă cer fărâmituri din prisosinţele voastre pentru un loc de închinare a sufletelor ce-şi caută mântuire. Acolo, în aceşti munţi sfinţi ai Bihariei, e un izvor minunat, unde după tradiţie şi chiar după numele satului de lângă izvor, Călugări, odinioară a trebuit să fie o mănăstire….
Sfinţită în anul 1932, mănăstirea a început cu un mic paraclis din lemn, cu hramul Izvorul Tămăduirii. În anii ’50 e adusă, de la Beiuş, bisericuţa de lemn din secolul al 17-lea, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Izvorul care a dat numele mănăstirii e cel mai reprezentativ izvor carstic intermitent din Romania, fiind declarat monument al naturii.