Ia şi costumul popular românesc, semne ale identităţii noastre
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 iulie 2019, 20:03
În ultimii 2–3 ani, ţi-e mai mare dragul să participi la unele serbări şcolare, evenimente culturale sau festivaluri din comunitatea noastră. După o lungă perioadă „neutră”, azi la aceste manifestări atât adulţii, cât mai ales copiii, din nou îmbracă cu mândrie frumosul port românesc, ii şi costume cu semne populare româneşti. În doar 2–3 ani am ajuns ca aproape 300 de copii de la grădiniţele şi şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria să poarte costume cu semne populare româneşti. Iar acest lucru i se datorează incontestabil colegei noastre de la „Foaia românească”, Anca Becan, cea care a realizat toate aceste costume. O muncă enormă, dar făcută cu mare-mare dăruire spre binele comunităţii româneşti din Ungaria.
În preajma zilei de Sânziene, 24 iunie, când se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, am discutat în redacţie cu Anca dacă îşi mai aduce aminte, care a fost primul impuls pentru a realiza toate aceste ii şi haine populare.
Din discuţia noastră s-a născut această mărturisire: „Aşa ţin minte că a fost acum vreo cinci ani, după expoziţia mea de goblenuri, de la sediul Uniunii Culturale. Atunci, doamna directoare a liceului românesc, Maria Gurzău Czeglédi, m-a întrebat dacă nu aş avea timp şi chef să ţin cerc de cusut pentru elevele de la şcoala generală. Mi-a plăcut ideea şi repede m-am văzut înconjurată de nişte fetiţe dornice de a învăţa arta cusutului. Am făcut cu ele tot felul de lucruri, de la semne de carte cusute pe cruciuliţe până la mărţişoare cusute, brâuri tradiţionale, felicitări, tricouri personalizate, iar cu fetele mai dibace am reuşit chiar să coasem şorţuri cu modele populare şi alte obiecte tradiţionale cu modele mai complicate. M-a pasionat şi pe mine foarte mult noua mea ocupaţie. M-am bucurat că între timp am şi învăţat modele şi tehnici noi de cusut de la specialiste de la Bistriţa şi Tismana.
Primele »comenzi« pentru ii au venit tot de la directoarea şcolii din Jula, care şi-a dorit mult să vadă îmbrăcate în ii româneşti elevele din corul şcolii. Am început deci cu primele 30 de ii pentru cor, după care am mai făcut 80 de costume pentru elevii mici, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Următoarea solicitare a venit de la grădiniţa din Micherechi, unde la fel am realizat 10 costume pentru copiii de la grupa mare. La scurt timp, am fost rugată de conducerea grădiniţei româneşti din Jula ca să fac 30 de costume pentru copiii acestei instituţii şi încă 15 ii pentru doamnele educatoare. Astea toate le-am făcut până anul trecut, iar pentru acest an am solicitări de la şcolile din Aletea şi Bătania pentru 10–10 costume pentru copii şi, în plus, 20 de ii pentru corul de fete al şcolii din Bătania. Încerc să realizez pentru fiecare instituţie costume specifice zonei lor, de exemplu iile pentru şcoala din Bătania poartă în ele semne cusute bănăţene, cele de la Micherechi sunt cu motive specifice zonei Bihorului.
Mă bucur şi eu nespus de mult când văd rodul muncii mele cât de frumos împodobeşte o sărbătoare, o festivitate. Şi oricum, aceste motive cusute româneşti sunt semne ale identităţii noastre pe care e bine dacă cei mici le învaţă de la vârste cât mai fragede. E o mare bucurie să văd că fetiţele şi băieţii se simt bine în aceste haine şi le poartă cu mândrie. Dacă îi învăţăm de mici cu aceste lucruri, poate mai avem şanse să avem un viitor ca naţionalitate română în Ungaria.”
A consemnat: Eva Iova, redactor-șef, Foaia românească
Foto: Foaia românească