Lăsatul de sec de Dulcele Toamnei

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 13 noiembrie 2018, 05:00

Bătrânele au o vorbă: „Aşa am pomenit şi bine e să ţii şi tu rânduiala”. Toate-s gândite şi plănuite la vremea lor, cât să aibă omul răgaz şi de odihnă, şi de muncă.

(varianta audio a rubricii)

De muncă nu le vaiţi pe femei, că-şi găsesc de treabă cât e ziulica de mare Da’, tot drept e că aşteaptă sărbătorile şi nu le-ar pierde, ferească Sfântul! – oricare, că-s multe! Posturile-s ţinute cu sfinţenie. Şi Postul Mare (Postul Paştelui), şi Postul Crăciunului.

Întâmplarea (dacă mai e ceva întâmplător în astă viaţă) face să se lase sec de Dulcele Toamnei sau de Postul Crăciunului într-o sărbătoare numită Filipi, sărbătoare ţinută de femei. Se-ntâmplă în 14 ale lui Brumar şi câteva zile-i trai pe vătrai şi trebuie să nu dai: nici foc, nici sare, nici mălai, nici varză acră. Dar femeile trebuie să nu dea gunoiul afară din casă, să nu coase, să nu împletească, să nu mai dea din meliţă. Greu le-o fi!

Asta ca să nu dea lupii iarna prin ograda omului, casa să fie ferită de necaz, viile de uscăciune, şi grădinile de viermi. Musai ca femeile să ţie sărbătoarea cu nelucru. Şi nici strigoii nu mai au nici o putere pe lângă casă. Bătrânele dau de pomană în această zi porumb fiert şi turtă coaptă-n spuză. Să fie primite şi sufletul uşurat. Lăsatul de sec de Dulcele Toamnei se face cu petrecere între rubedenii, mai vin la judecată finii pe la naşi, mai numără moaşa nepoţii, ca să ştie câţi colaci face la datul la grindă. Tot acum, oltenii nu mai sunt cu toporul la brâu, îl pun la grinda casei, s-o ferească de pagube, femeile pun oalele cu gura-n jos şi lipesc gura sobei, ca să se lipească şi gura lupilor. Şi nu folosesc nici meliţa, că-i rău de pagubă.

De unde şi vorba spusă femeii care vorbeşte prea mult şi peste rând: „Pagubă!”.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

Prima zi din Postul Crăciunului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 noiembrie 2017, 05:00

Lăsatul Secului sau Sec de Dulcele Toamnei sau Postul Crăciunului – ţine vreo trei zile. În Ajun în fiecare casă s-a petrecut, în familie, cu mâncare şi băutură, „care ce are, din puţin te poţi mulţumi dacă eşti sănătos”. Azi e ziua deplinei sărbători şi sărbătoare este şi mâine, Spolocanie.

(varianta audio a rubricii)

Casa e deschisă pentru fini, cei ce merg la naşi cu plocon. Oltenii cred că e bine la sfârşitul petrecerii să se pună oalele cu gura în jos, astfel nici o pagubă nu va veni asupra casei şi nici bărbatul n-o să-ţi spună vreodată „Pagubo!”. Firimiturile de pe faţa de masă e bine să se dea păsărilor cerului.
Şi tot în zilele acestea sunt Filipii de Toamnă. „Şase zilişoare femeile nu muncesc”. Ei bărbaţii însă pot îndeplini orice sarcină în gospodărie – „o dată-n an că n-o fi foc!” O dată cu lăsatul secului, Sec de Dulcele Toamnei, Brumar aduce frigul. Se şi zice că el:
E cel cu cojocul
Numai ciucuri
şi cu biciuri
cu care bate şi ceartă
Pe cel cu punga deşartă

Este şi timpul pentru odihnă, c-a venit vremea lui Brumar:

Când nopţile sunt mari,
De şezi cu cine îţi place
Şi ziuă nu se mai face!

„Acum ne dedulcim, până la Crăciun”.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Prima zi din Postul Crăciunului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 14 noiembrie 2016, 06:00

     A început Postul Crăciunului. Şapte săptămâni din Post de când la mândra n-am fost – vor fi cuvinte care vor atesta că am fost buni creştini şi am respectat regulile nescrise ale vieţii satului patriarhal şi ca orice sărbătoare, Lăsatul Secului sau Sec de Dulcele Toamnei sau Postul Crăciunului – ţine vreo trei zile. În Ajun în fiecare casă s-a petrecut, în familie, cu mâncare şi băutură, „care ce are, din puţin te poţi mulţumi dacă eşti sănătos”.

Azi e ziua deplinei sărbători şi sărbătoare este şi mâine, Spolocanie. Casa e deschisă pentru fini, cei ce merg la naşi cu plocon. Oltenii cred că e bine la sfârşitul petrecerii să se pună oalele cu fundul în jos, astfel nici o pagubă nu va veni asupra casei şi nici bărbatul n-o să-ţi spună vreodată „Pagubo!”. Firimiturile de pe faţa de masă e bine să se dea păsărilor cerului.

Şi tot în zilele acestea sunt Filipii de Toamnă. „Şase zilişoare femeile nu muncesc”. Ei bărbaţii însă pot îndeplini orice sarcină în gospodărie – „o dată-n an că n-o fi foc!” O dată cu lăsatul secului, Sec de Dulcele Toamnei, Brumar aduce frigul. Se şi zice că el:

E cel cu cojocul

Numai ciucuri

şi cu biciuri

cu care bate şi ceartă

Pe cel cu punga deşartă

Este şi timpul pentru odihnă, c-a venit vremea lui Brumar:

Când nopţile sunt mari,

De şezi cu cine îţi place

Şi ziuă nu se mai face!

„Acum ne dedulcim, până la Crăciun”.

Filipii de Toamnă

Odată cu Lăsatul de sec al Postului de Crăciun (14 noiembrie) trebuie respectaţi şi Filipii de toamnă, sărbătoare de care îşi amintesc mai ales femeile. Astfel gospodăria va fi ferită de necaz. Filipii se ţin pentru a avea noroc la cai, pentru a nu se isca viermi în grădini, pentru a se feri viile de uscăciune şi mai ales pentru a feri vitele de lupi. Socotind durata Filipilor, sărbătoarea poate fi plasată în calendarul popular chiar pe primul loc alături de Sântoader.

Despre Filipi folcloristul Constantin Rădulescu-Codin comenta hazliu la începutul acestui veac. „Dar eu mă crucesc tare la Filipii aceştia! De unde or mai fi ieşit şi ei, că-n calendar nu-i nici o pomeneală de Filip ori de Pilip. Şi cât sunt de ţinuţi, doamne, Pilipii! Şase zilişoare în rând femeile nu dau gunoiul afară, încât se strânge o târnă de gunoi după uşă. Nu împunge una o dată cu acul şi nu pune mâna pe nimic, „că-i rău de lup!” Îţi ia lupul oiţele din bătătură! Să te ferească Dumnezeu să isprăveşti de moară-n Filipi, să ţi se stingă focul în vatră, fie să-ţi lipsească ceva din casă, că nu te lipeşti de vecine, de te-ar vedea mort de foame ori îngheţat scut. Afurisite lighioane trebuie să mai fie şi lupii aceştia! Vezi dumneata, de unde să ştie ei c-ai ţinut Pilipii, ca să se uite cu jind la oiţele şi la porcii Dumitale, fără să le poată mânca, iar pe ale mele, care n-am ţinut Pilipii, să mi le mănânce?”.

Femeile să nu muncească, dar bărbaţii pot îndeplini orice sarcină: să lucreze deci, chiar şi în gospodărie. Măsuri apotropaice însoţesc această sărbătoare „se lipeşte gura sobii, să se lege şi gura lupului”, „prin unele părţi ale Doljului, în tot timpul celor trei zile cât durează pe aici Filipii se ţine atârnate de lemnul coşului o secure cu scopul ca întreaga familie să fie ferită de pagube”.

Să nu se dea nimic cu împrumut, mai ales sărături şi foc.

Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin