Mi-am dorit o maşină…
Publicat de Mihaela Costache, 6 octombrie 2015, 16:20
Cred că nu sunt singurul care îmi doresc o maşină. Dovadă e faptul că în ultimii 25 de ani, parcul auto al României a crescut cu aproape 200%. Până la urmă nu e un lucru rău, să-ţi doreşti şi să şi reuşeşti să-ţi cumperi o maşină. Partea proastă e faptul că mai bine de jumătate dintre maşini sunt second hand şi au o vechime mai mare de 10 ani.
În ultima vreme, pe lângă samsarii de maşini, Germania e colindată de sute de români, dornici de o achiziţie bună: euro 4 să fie taxa mică, să arate bine, să meargă şnur, să nu coste mai nimic şi…gata. Mi-am dorit o maşină şi iată acuma o am, vorba cântecului. Întrebarea care se pune e de ce încurajează statul achiziţia de maşini vechi? Dacă încerci să înmatriculezi în România o maşină mai nouă de 7 – 8 ani, sau cu euro 5, în ideea că nu vrei să poluezi, plăteşti o taxă de multe ori egală cu valoarea maşinii pe care o aduci de dincolo. Şi atunci care e avantajul?
Avem multe maşini în circulaţie, peste 6 milioane şi majoritatea nu sunt într-o stare tehnică tocmai bună. Avem în schimb drumuri; care drumuri nici ele nu sunt bune şi nici la nivelul pe care ni-l dorim: autostrăzi, drumuri expres. Avem în schimb foarte multe ateliere auto. Nici nu e de mirare la câte gropi găsim prin carosabil şi raportându-ne la vechime maşinilor.
Poate că odată, nu ştiu când, dar odată, vom avea şi noi posibilitatea să ne cumpărăm maşini noi, performante, vom avea şi noi drumuri bune care să ne permită să ne deplasăm rapid şi în siguranţă, sau altfel spus, vom avea posibilitatea să circulăm civilizat. Până atunci însă, trebuie să ne mulţumim cu aceleaşi maşini vechi aduse de prin ţările europene, care cu siguranţă au norma de casare îndeplinită, dar care pentru noi reprezintă o maşină nouă.
Nouă în comparaţie cu ce am avut, pentru că la 12 – 15 ani vechime numai nouă nu e. Sau mai rău, să nimerim o maşină accidentată, adusă de samsarii de maşini, reparată de mântuială, vopsită şi lustruită, cu câteva zeci de Km daţi înapoi, astfel încât putem spune: „Mi-am luat o maşină nouă; nou nouţă, dacă a fost lovită odată sau de două ori”.
