Ioan Stanomir: ”Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău.”
Publicat de prosavioleta, 26 iunie 2023, 12:37
La subiectul săptămânii un interviu cu profesorul universitar Ioan Stanomir de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Luni, în 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Ca urmare, Kremlinul, prin oficialii săi, amenință și declară că Republica Moldova continuă să meargă pe calea regimului nazist ucrainean. Despre acest lucru, dar și despre războiul din Ucraina, propagandă și conexiuni cu lumea est-europeană, în câteva secunde. Constantin Herțanu, de la „Jurnal militar Cluj”: .
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, în această săptămână s-au întâmplat mai multe evenimente importante, și aș începe prin a spune că luni, 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Reacția Kremlinului nu s-a lăsat așteptată. Prin interzicerea forțelor de opoziție, conducerea Republicii Moldova repetă calea Ucrainei de transformare a țării într-o anti-Rusie. Și de aici au fost doar câțiva pași până la mesaje mult mai virulente.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Tot acum, probabil toți ascultătorii știu, partidul ȘOR nu este propriu-zis un partid, el este o mișcare finanțată direct și asumat de către un grup de infractori în legătură directă cu administrația rusă. Scopul partidului ȘOR a fost acela de a destabiliza Moldova și de a duce de fapt un război hibrid împotriva autorităților de la Chișinău. Este bine că administrația de la Chișinău s-a hotărât să solicite Curții Constituționale să facă acest pas. Din păcate, însă, problemele Republicii Moldova nu pot fi soluționate doar prin scoaterea în afara legii a partidului ȘOR. Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău. Trebuie să spunem limpede acest lucru. Și nu este vorba doar de transnistreni. Îmi este teamă că și pe teritoriul controlat de administrația de la Chișinău simpatiile proruse sunt destul de bine marcate la nivelul cetățenilor. Zilele acestea, guvernatorul provinciei Herson, alipită în mod ilegal de Rusia, a amenințat că va bombarda un…
Constantin Herțanu (realizator rubrică):…Pod dintre Republica Moldova și chiar România, stat membru NATO.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Da, sigur, este tipul de provocare cu care noi suntem obișnuiți. Trebuie să ne păstrăm calmul. Trăim o perioadă foarte complicată, de turbulențe în relațiile internaționale. Federația Rusă face tot ce îi stă în putință ca să creeze acest sentiment de insecuritate.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre războiul de la granițele României. Ce credeți despre mult vehiculata contraofensivă?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Eu, nefiind specialist militar, mă voi referi doar la ceea ce pot să înțelegi în calitate de civil. Nimeni nu poate să ceară miracole guvernului ucrainean și trebuie să avem în vedere faptul că, spre deosebire de Rusia, Ucraina nu sacrifică în mod nebunește soldații și nu-i tratează ca pe o carne de tun. Deci această ofensivă, în măsura în care se va dezvolta, va cere timp și resurse. Problema pentru Europa și pentru Statele Unite este că, în modul în care putem anticipa, acest război nu se va termina foarte repede.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, la aproape un an de la invazia rusă, ați publicat un articol. Spuneați acolo că realitatea cotidiană în Europa Centrală arată că ceea ce nu ne puteam imagina în anii de după 1991 este în zilele noastre un fapt care intră în economia fluxurilor de știri: orașe bombardate, confruntări în tranșee, crime împotriva umanității, teroare, moarte, dezolare.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Problema pentru România, în particular, este să își convingă cetățenii că lucrurile care se petrec acolo nu se petrec pe planeta Marte; și că dacă noi ne vom băga ca struțul capul în nisip, când ni-l vom scoate nu vom mai recunoaște lumea în care trăim. Statul român trebuie să fie, în modesta mea opinie, mult mai activ. Trebuie să facă ceea ce fac și alte țări central-europene, anume să dezvolte cooperări directe în materie politică și militară cu Ucraina. Să sprijine Ucraina cât mai mult, pentru că situația este complicată. Și, dacă războiul din Ucraina va avea succes, în viziunea Rusiei, altele vor urma. Noi avem aproape, peste granița noastră Republica Moldova, avem cea mai lungă graniță terestră cu Ucraina și paradoxul este că românii habar nu au că au această graniță. Și dacă Ucraina este destabilizată militar și politic de Federația Rusă, lucrurile se vor agrava și mai mult. Un alt lucru pe care l-aș spune: mințile multora dintre compatrioții noștri sunt întunecate de propaganda prorusă. Nu mai este o supoziție, este un fapt dovedit. Nu este doar vorba de vizitele unor parlamentari la Ambasada Rusiei la București, este vorba de zeci și sute de mesaje care se diseminează pe canalele de rețele sociale, care intoxică mințile românilor. Este un război hibrid și asta și explică un alt fapt foarte important: procentul scăzut în comparație cu al altor țări europene de sprijin în raport cu Ucraina.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Noi, în emisiunile noastre „Jurnal militar”, am abordat acest subiect al războiului hibrid și al propagandei. Am îndemnat în repetate rânduri ascultătorii să se informeze din mai multe surse.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu siguranță că dvs. vă faceți datoria. Problema este că lupta aceasta este inegală, pentru că noi vorbim un limbaj, operăm într-un anumit mediu, iar dincolo de asta se află sumedenia de minciuni și de elucubrații produse de Federația Rusă și de complicii ei. Aceasta este marea problemă. Eu vreau să vă dau un exemplu limpede: priviți la țările baltice, care au populație cât de mică în raport cu România. Ajutorul lor nu numai că a fost uriaș, disproporționat de mare în raport de restul, dar a fost unul public, asumat, pentru că estonienii, letonii, litunienii știu că, dacă rușii le vin de hac ucrainienilor, vor veni peste baltici, indiferent că balticii sunt sau nu în NATO.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): La ei se adaugă și Republica Polonă.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Sigur, Polonia este o altă socoteală. Polonia este o țară mare. Eu mă refer la aceste țări micuțe, că, știți, teoria inițială a NATO spunea că trebuie să recucerim terenul după ce îi lăsăm pe ruși să atace. Între timp, înțeleg că doctrina militară NATO a trecut la un punct de vedere mai rațional, acel al apărării pe granițe. Că dacă noi așteptăm să ne eliberăm de ruși, ultima dată am așteptat să ne eliberăm de ruși 50 de ani. Nu cred că vreunii dintre noi mai doresc să-i aibă pe ruși pe teritoriul lor nicio secundă, darămite ani și luni. Deci politica NATO este o politică sănătoasă, dar trebuie să ne gândim că și statele noastre trebuie să se apere, până le apără alții. Că, la o adică, noi suntem aici, până vin alte trupe de departe, noi și cu aliații noștri trebuie să rezistăm pe acest aliniament. Deci sunt niște probleme pe care noi nu ni le-am mai pus, dar e de ajuns un pic să te uiți și să vezi ce se întâmplă în Ucraina ca să îți dai seama ce s-ar întâmpla și la noi. De aceea Țările Baltice și Polonia sunt atât de preocupate, pentru că ele știu, Republica Moldova, săraca, ce poate să facă? Republica Moldova nu are armată. Timp de 30 de ani, guvernele Republicii Moldova au trădat interesul național al Republicii Moldova, ducând o politică care a lipsit Republica Moldova de orice fel de mijloace de rezistență față de Federația Rusă. Această ficțiune prostească a neutralității. Cum poți să fii neutru astăzi? Cine mai este neutru în Europa cu adevărat, în afară de Austria și Elveția? Austria, care este o sucursală economică a Rusiei, cum foarte bine știm, din păcate. Iar Elveția, care are o tradiție de neutralitate, iar neutralitatea Elveției în Al Doilea Război Mondial în raport de Germania nazistă aș spune că a fost o alianță implicită. Iertați-mi brutalitatea și formula directă. Deci cine mai este neutru astăzi? Ce poți să fii neutru? A, dacă ești între țările simpatizante ale Rusiei din Africa, neutralitatea înseamnă sprijin militar indirect pentru Rusia. Dar în Europa, neutralitate înseamnă de fapt să sprijini agresorul. Toate aceste lucruri trebuie, spuse ca românii să înțeleagă pe ce lume trăiesc și să nu creadă că te duci la Marea Neagră, faci plajă și uiți că la 200 de kilometri de tine e război, că la un moment dat războiul vine peste tine. Și când va veni peste noi, va fi prea târziu.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Aș mai avea o întrebare pentru dumneavoastră. Făceați un comentariu referitor la „Cartea neagră a lui Vladimir Putin” și, plecând de la ideea de putinism, aș vrea să vă întreb dacă dumneavoastră credeți că Vladimir Putin va semna în zilele următoare decretul de amnistie totală pentru cei care se vor înrola în acest război nedrept. Am înțeles că Duma de Stat din Rusia a adoptat o lege potrivit căreia militarii mobilizați și contractați care au plecat să lupte în Ucraina sau vor pleca în Ucraina să fie la schimb absolviți de răspundere penală în cadrul infracțiunilor de gravitate mică și medie. Ce credeți?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Nu știu, acum Rusia ne-a obișnuit deja că ea folosește criminalii pe post de militari. Rusia a făcut de-a lungul istoriei, și când se numea Imperiul Rus, și când se numea Uniunea Sovietică, crime de război și crime împotriva umanității. Mă refer la stat, nu la națiune, ca să nu mai avem discuții și să mi se atribuie mie vreo ură viscerală împotriva națiunii ruse. Națiunea rusă, când totul se va termina, va trebui să explice cum de a susținut un asemenea regim, dar este problema lor. E foarte interesant când lupți cu criminali pe post de militari; și mă întreb ce tip de disciplină și ce tip de discernământ poate avea un infractor condamnat atunci când devine militar. Eu, din câte știu, repet, nefiind militar, eu știu că militarii nu sunt nici mercenari, nici criminali. Ei sunt niște oameni responsabili, antrenați și conștienți, care…
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cu teste psihologice trecute.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Exact! Și care apără valorile statului pe care îl reprezintă. Cei care au neobrăzarea să susțină că militarii români, francezi, americani, britanici, numiți-i dumneavoastră, polonezi, baltici sunt mercenari sunt niște ticăloși. Noi nu avem militari mercenari, noi avem oameni care, cum spuneți, sunt pregătiți să-și apere nu numai țara lor, dar și țările cu care noi suntem aliați. Adevărații mercenari îi găsim în Rusia, nu numai în armata regulată, ci și gruparea Wagner. Sunt toți cei care au destabilizat întregi țări din Africa Subsahariană. Ultimul caz este Republica Mali, unde în această Republică Mali, poate știu ascultătorii dumneavoastră, mercenarii Wagner s-au făcut vinovați de crime împotriva umanității.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Aceasta este adevărata față a Federației Ruse, cea pe care unii politicieni români o prezintă ca pe un fel de apărătoare a credinței ortodoxe. Să fie limpede! Noi nici măcar credința ortodoxă nu o mai avem în comun cu acești criminali, pentru că Biserica Ortodoxă Rusă este o afacere de partid și de stat, iar Patriarhul este la fel de KGB-ist cum erau predecesorii lui. Cine dorește să găsească lumina ortodoxă în Moscova n-are decât să rămână acolo. Nu are ce să caute alături de noi.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă reamintesc că a fost alături de noi la „Subiectul săptămânii” profesorul universitar Ioan Stanomir, de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Vă mulțumim încă o dată și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu mare drag! O zi frumoasă! Sănătate multă! La revedere!