Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Ștefan Ciochinaru: Trebuie vegheat cu foarte mare atenție, pentru că proliferarea nucleară este catastrofală pentru existența omenirii

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 15:28

La Interviul săptămânii, doctorul în drept, jurnalistul și profesorul de științe politice Ștefan Ciochinaru face o analiză în acest interviu a situației geopolitice și oferă, ca de obicei, o perspectivă realistă cu privire la evoluția și la impactul conflictelor de azi asupra României și Europei de Est.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, bună dimineața și bun revenit în studioul Agenției Media …

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ne-am făcut un obicei, așa, într-o ciclicitate adevărată, ca la momente importante, nu știu, la trei luni, la patru luni, poate mai puțin…

Ștefan Ciochinaru: Poate mai mult…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  …poate mai mult, să vorbim despre perspectiva aceasta de ansamblu a geopoliticii, în ceea ce ne privește, mai ales, și cam aici aș vrea să zăbovim cu discuția: conflictele momentului și influența lor asupra României. Dar aș vrea să plecăm, totuși, foarte scurt de la un moment istoric important – septembrie 1939.

Ștefan Ciochinaru: De ce plecați dumneavoastră de la asemenea evenimente triste? Pentru că aproape că această evocare ar fi ca o chemare. Ar trebui să creăm o paralelă între ce s-a întâmplat atunci, la 1 septembrie 1939, și ceea ce se întâmplă astăzi.

Atunci, un agresor nestăvilit, a început Al Doilea Război Mondial. Astăzi avem un agresor din nou nestăvilit. Pentru că, din nou, lumea liberă, lumea democratică, a crezut că agresiunea poate fi oprită prin negocieri, prin discuții diplomatice, prin înțelegeri care să împiedice armele să vorbească. Și, la fel ca în 1939, la fel s-a întâmplat și astăzi. Agresorul n-a fost oprit de gândurile bune, de vorbele bune, de ideile de pace, ci dimpotrivă.

Toate aceste lucruri au fost privite ca niște concesii care l-au determinat să înceapă războiul. Este ceea ce s-a întâmplat și cu Ucraina, este ceea ce se întâmplă și în Orientul Mijlociu. Este ceea ce stă să se întâmple și în Marea Chinei de Sud, acolo unde, tot așa, o serie de țări cer să se respecte regulile internaționale aflate în vigoare. Și unul puternic zice „nu mă interesează regulile voastre”.

Păi, nu sunt ale noastre, sunt ale tuturor; nu, eu nu le recunosc, eu am propriile mele reguli. De ce? Pentru că sunt puternic. Și atunci, în 1939, și astăzi, de fapt e vorba despre înlocuirea forței dreptului cu dreptul forței. Or, dreptul forței n-a dus niciodată ls rezolvarea problemelor existente între țări și popoare, niciodată. Și țările mici, și țările mari au aceleași drepturi.

La fel ca oamenii; sunt oameni puternici, sunt oameni mai slabi, sunt oameni mai bogați, sunt oameni mai săraci, dar în fața justiției toți sunt egali. La fel ar trebui să fie și țările lumii în fața justiției internaționale.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu întâmplător am făcut trimitere către 1 septembrie 1939, pentru că începutul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost un accident al istoriei, fără îndoială, ceea ce dumneavoastră ați afirmat și despre acel 24 februarie, în care, din nou, agresorul a atacat lumea liberă. Și argumentele dumneavoastră repetate au fost poate neluate în seamă de auditoriu, dar, încet-încet, par să se confirme.

Nu avea, să zicem, la începutul anului sau chiar anul trecut, nimeni încredere în ceea ce spuneați când spuneați că Ucraina își are destinul ei și că ceea ce se întâmplă acolo este cumva parte dintr-un plan bine stabilit. Se confirmă acum, iată, cu ceea ce se întâmplă destul de recent.

Ștefan Ciochinaru: Vă aduceți aminte că la ultima noastră întâlnire, la începutul acestui an, anticipam că va fi un an greu în Ucraina. Un an frustrant, un an chinuitor, care va semăna mai mult cu un joc de go decât cu un joc de șah, cu deschideri și cu schimbări spectaculoase pe tabla de joc.

Un an de acumulări militare, în care Ucraina a avut de depăşit acea perioadă de peste jumătate de an, şapte luni de zile în care intrase în criză de muniții, de arme, în care nu mai avea practic cu ce să ducă bătălia împotriva agresorului rus.

A fost momentul în care situația, inițiativă militară s-a răsturnat pe front în favoarea Rusiei și toată lumea se aștepta ca anul acesta să fie un an triumfal pentru armatele ruse. Anticipam atunci că nu se va întâmpla acest lucru, că probabil undeva spre sfârșitul verii, începutul toamnei, lucrurile se vor echilibra, pentru că va fi nevoie de timp după embargoul acela de șapte luni de zile, să-l numim așa, embargou, care, știți foarte bine, a fost cauzat de motive de politică internă în Statele Unite și țările europene.

Urma acest an, care e un an electoral, cu mize mult mai mari în politica internă decât cea internațională. Iată că a început toamna.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Judecând după rezultatele de pe front, se pare că ucrainenii s-au mișcat foarte, foarte repede.

Ștefan Ciochinaru: S-au mișcat foarte repede, au reușit să echilibreze situația pe front. Armata rusă încă are o mișcare inerțială în Donbas, nu spectaculoasă, dar există această mișcare inerțială, însă contraatacul din regiunea Kursk, oprirea atacului rusesc, care a fost declanșat ca răspuns la ofensiva ucraineană, iarăși foarte puțin așteptată de unii, normală, zic eu, din punctul nostru de vedere, schimbă datele problemei.

Este din nou o schimbare de paradigmă. Deci, probabil că în următoarele luni vom asista la niște evoluții foarte dure în Ucraina, pentru că ambele părți, dar în special Putin, vor să se pregătească pentru anul 2025, când este posibil în urma alegerilor din Statele Unite și a determinării alegerilor și intrării pe un curs normal în Uniunea Europeană, este de așteptat să crească presiunile pentru discuții de armistițiu, şi, subliniez, de armistițiu – nu poate fi vorba încă despre discuții de pace.

Prima miză va fi oprirea armelor, oprirea focului și după aceea, sigur, în timp să aibă loc și discuții de pace. Deocamdată nu văd cum, deocamdată nu văd cum, pentru că pozițiile sunt ireconciliabile și, ca să sintetizăm, pentru publicul dumneavoastră, e foarte simplu: rușii sunt de acord să facă pace, dar să li se recunoască toate cuceritele teritoriale din Ucraina, iar Ucraina este de acord să facă pace, dar rușii să se retragă din teritoriile ocupate.

Deci, iată poziții ireconciliabile. Dar acestea se vor discuta în cadrul unor negocieri de pace. Războiul însă, armele pot fi oprite printr-un armistițiu, un armistițiu mediat internațional, ceea ce e posibil să aibă loc anul viitor sau, în orice caz, să se facă eforturi în direcția aceasta. De aceea, Putin vrea să definitiveze cucerirea teritorială a Donbasului, pentru că el a declarat Donbasul parte a Rusiei, a Federației Ruse. Dar Donbasul nu este în întregime controlat de ruși, ci doar părți ale Donbasului. Și atunci el, cu orice preț, vrea să termine de cucerit Donbasul astfel încât să pună în ordine actul juridic de anexare a teritoriului cu realitatea de pe teren, în vreme ce, evident, ucrainenii nu au de gând să permită acest lucru. Ba mai mult, au reușit această mișcare genială pe eşichierul militar și anume ocuparea unui larg teritoriu în regiunea Kursk.

Acum probabil că nu foarte multă lume știe că statul ucrainean s-a născut în regiunea Kursk. Acolo a fost și prima capitală a statului ucrainean. Când Uniunea Sovietică a început să-și facă ordine în privirea frontierelor republicilor componente ale Federației Sovietice, Kurskul a fost trecut la Federația Rusă, la Rusia, ceea ce a strânit un val de nemulțumire populară în Ucraina. Era considerat un teritoriu istoric ucrainean. Această nemulțumire a ucrainienilor a durat până când Nikita Sergheevici Hruşciov, care era ucrainean, care cunoștea această stare de spirit din Ucraina, a decis să dea Ucrainei Crimeea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A contrabalansat.

Ștefan Ciochinaru: La schimb cu Kurskul, de fapt despre asta era vorba. Hai, uite sigur am luat Kurskul noi, Rusia, luați voi Crimeea și în felul acesta facem o pace între popoarele frățești.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și s-a încurcat și mai tare.

Ștefan Ciochinaru: E, acum, practic Putin a încălcat această înțelegere între popoarele frățești, a ocupat Crimeea și Ucraina a răspuns genial ocupând Kurskul, astfel încât atunci când vor avea loc discuții între cele două părți să spună: domnule, hotărâți-vă, vreți Crimeea, atunci păstrăm Kurskul?

Vreți Kruskul, că spuneți că e pământ rusesc, păi dați-ne Crimeea înapoi. Şi ca lucrurile să fie foarte încurcate a venit și domnul Erdoğan care a spus: tătarii a avut foarte mult de suferit în Uniunea Sovietică și Crimeea aparține Ucrainei și trebuie retrocedată de domnul Putin Ucrainei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă invit să mutăm azimutul, cum se spune în armată, către Orientul Mijlociu, dar nu înainte de a spune ceea ce dumneavoastră ați afirmat de multe ori la emisiune, că, de fapt, noi suntem într-un al patrulea război mondial și, cu această schimbare de paradigmă, este o epocă high-tech, de fapt, în lumea războiului.

Vedem cum, acum câteva zile, Ucraina a reușit să dea o lovitură cu dronele într-un mare depozit de armament lângă Moscova…

Ștefan Ciochinaru: La mare distanță de front…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): …la mare distanță de front și, ducându-ne către Orientul Mijlociu, geniala mutare a israelienilor, mutare… măsură, atac high-tech, spuneam din deja celebra infestare a pagerelor.

Ștefan Ciochinaru: Da, trebuie să recunosc că a fost o mișcare spectaculoasă. Noi așteptam să se întâmple ceva. De ce? Așteptam să se întâmple ceva încă de când, cu două săptămâni în urmă, un înalt responsabil israelian a spus: Hamasul e terminat din punct de vedere militar, ne-am terminat treaba în Gaza, vom trece la etapa următoare.

Și evident că toată lumea s-a întrebat ce înțeleg ei prin etapa următoare. Nu au fost puțini observatorii care au spus: domnule, etapa următoare nu poate fi decât una singură – Hezbollah. De ce? Știm foarte bine că Hamasul, Hezbollah, mișcarea Houthi din Yemen sunt de fapt proxy-uri, sunt grupări înarmate structurate, înzestrate, orchestrate de Iran și finanțate de Iran. Deci, odată ce am rezolvat problema cea mai acută, cea cu Hamas care era înăuntrul țării mele, da, ce urma?

Păi, urma îndepărtarea amenințării permanente pe care o reprezintă Hezbollah pentru statul Israel. De ce? Pentru că Hezbollah este locat în Liban. Atenție, n-are de-a face cu statul libanez. Israelul nu atacă statul libanez…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deși e pe teritoriul lui.

Ștefan Ciochinaru: Da, așa cum altădată OEP-ul palestinian s-a aflat în Beirut, s-a aflat pe teritoriul libanez, și atunci au trebuit să se ducă după ei până în inima Beirutului, da? Ei, la fel se întâmplă astăzi cu Hezbollahul.

Și a fost limpede că următoarea mișcare va fi împotriva Hezbollahului. Pentru că, odată îndepărtate aceste două amenințări care sunt limitrofe, sunt acolo, lângă pielea, lângă epiderma Israelului, nu mai rămâne decât povestea cu Iranul, care se poate gestiona cu totul altfel. Pentru că una este, ați văzut, să plece un bombardament dinspre Iran spre Israel.

Ai timp de reacție și de contramăsuri, și altceva e să plece rachetele din Liban către Israel. Nu mai ai timp de nimic.

Și dacă ei trimit 2.000 de rachete odată, te-au copleșit, orice scut ai avea. Deci este inevitabil, Israel, dacă e un stat serios, dacă oamenii aceia gândesc foarte serios la problema existenței lor, este inevitabil să se îndrepte împotriva Hezbollahului. Și, atunci, toți am fost foarte interesați să vedem cum se va întâmpla acest lucru.

Nimeni nu s-a așteptat la ceea ce a urmat, nimeni nu s-a așteptat la acest /salt/ disruptiv din punct de vedere tehnologic, și eu sunt convins că sunt pregătiți și alți pași. Au fost primele măsuri, pentru că aceste măsuri au lovit, atenție foarte mare, în toți cei care erau pe lanțul de comandă Hezbollah.

Acele pagere nu le avea fiecare membru al Hezbollahului, ci numai conducătorii de celule, de detașamente. Ei primeau prin pagere diverse ordine și ei își activau după aceea celulele. Or, cei care au fost afectați de aceste explozii sunt comandanții…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Capii.

Ștefan Ciochinaru: …lanțul de comandă. La fel s-a întâmplat cu stațiile de emisie-recepție, walkie-talkie – da? – care au sărit în aer a doua zi. Acum, în momentul de față, toată lumea e înnebunită că nimeni nu știe…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce mai sare în aer.

Ștefan Ciochinaru: …ce mai sare în aer, ce o să mai sară în aer, ce o să se mai întâmple? E o degringoladă totală. Armata libaneză a început de ieri să-și demonteze toate instalațiile de telecomunicații și să le verifice, pentru că nu știu ce se poate găsi înăuntru.

Informațiile pe care le-am primit spre dimineață au fost că același lucru se întâmplă și în alte armate din Orientul Mijlociu. Toată lumea a trecut acum la verificarea echipamentelor, încercând să vadă dacă ele sunt, ca să zic așa, cu ghilimele de rigoare, infestate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Le-a dat un pic de treabă.

Ștefan Ciochinaru: Le-a dat un pic de treabă. Dar, cum spuneați mai devreme, acesta este un alt episod al confruntării globale între democrație și iliberalism și autoritarismul liiberal și, în unele cazuri, fundamentalist. Rămâne de văzut.

Putin a dat acum verde să se semneze un tratat strategic cu Iranul. Repet, strategic. Ceea ce pentru toată lumea e ușor de înțeles că aici este vorba de armată.

Există o îngrijorare foarte puternică în momentul de față ca în cadrul schimburilor dintre Rusia și Iran să nu aibă loc și un transfer de planuri, de cunoaștere, de proiecte nucleare, de armă nucleară, ceea ce, sigur, poate să vină din Rusia, dar poate să vină la fel de bine și din Coreea de Nord.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Își închipuie cineva că nu se întâmplă asta?

Ștefan Ciochinaru: O întrebare foarte bună. Pot să răspund oficial sau pot să răspund personal. Și personal am să vă spun că sunt convins că nimeni nu-și imaginează că asta nu se întâmplă.

O exprimăm ca îngrijorare, dar cu siguranță se întâmplă, și de aceea trebuie vegheat cu foarte mare atenție, pentru că proliferarea nucleară este catastrofală pentru viitorul omenirii, pentru existența omenirii.

Nu e vorba aici de un stat sau altul care sau că nu are armă nucleară, ci de faptul că, în momentul în care proliferează, cu fiecare proliferare, riscul pentru umanitate crește.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, apropiindu-ne de final, ce mesaj aveți pentru publicul din România față de felul în care noi ar trebui să ne raportăm situației alianțelor la care România este parte?

Ștefan Ciochinaru: Da, am înțeles. Facem parte din această mare tabără a democrației de tip liberală. Această lume liberă, cum mai este numită, din care am tânjit atâta amar de ani să facem și noi parte, se află acum într-o confruntare globală cu forțe nedemocratice.

Noi trebuie să înțelegem că, indiferent că ne place sau nu, ne găsim în această tabără democrată și că interesul nostru, și ca indivizi, și ca popor, și ca stat, este ca tabăra în care ne găsim să câștige această confruntare.

Dacă tabăra în care ne găsim pierde confruntarea, atunci fiecare dintre noi, și statul, țara și poporul, și fiecare individ, fiecare român în parte are de pierdut, și va pierde în calitatea vieții lui, va pierde în libertatea lui, în drepturile pe care le are. Deci trebuie să conștientizăm acest lucru.

Da, vine o perioadă electorală, e normală în democrații, e normal ca oamenii să se ducă să-și exprime simpatiile, opțiunile, să-și exercite votul în mod liber. Îi îndemn însă pe toți românii să se gândească cu mare atenție și să vadă unde este democrația, unde este libertatea, unde este prosperitatea și unde este doar amăgirea. Și între realitate și Fata Morgana eu sper că fiecare român va alege realitatea și va alege mai binele lui și al patriei noastre.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică):  Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm.

Ștefan Ciochinaru: Cu mult drag. Toate cele bune!

Ştefan Ciochinaru: „Întrebarea cea mai importantă pentru noi, românii, este: ce lecție învățăm noi din ceea ce se întâmplă în Ucraina?”

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:13

Cristian Dumitrașcu (realizator): În discuțiile noastre mai vechi, de la „Jurnal militar” apreciați că este o schimbare de paradigmă în ceea ce privește apărarea, după vechea strategie, apărarea întregului popor, care, se știe de multă vreme, nu doar în cultura noastră organizațională și militară, față de războaiele moderne, unde statele occidentale au fost implicate și unde e altceva, out of area, cum s-a exprimat generalul Pop.
Ştefan Ciochinaru: Da, da.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Credeți că Occidentul a învățat lecția asta? Este pe cale să o învețe?
Ştefan Ciochinaru: Domnule Dumitrașcu, Occidentul a învățat bine lecția. El are, de fapt, multe lecții bine învățate. Întrebarea cea mai importantă pentru noi, românii, este: ce lecție învățăm noi din ceea ce se întâmplă în Ucraina? Vedeți, noi încă nu avem actualizată Legea apărării, ceea ce este o problemă foarte gravă. Discutam chiar acum două zile cu câțiva ofițeri din teritoriu și ei nu înțelegeau, de pildă, de ce nu poate să existe un soldat voluntar care nu are zece clase. Soldatul trebuie să care mitraliera, să sară în șanț și să tragă. De ce trebuie să aibă zece clase? Sau liceul? Este legea veche, legea este depășită. Noi avem nevoie de soldați, avem nevoie de soldați la firul ierbii, așa cum avem nevoie și de baterii Patriot sau de armament, alt armament ultramodern. Ce lecție învățăm noi, cum apărăm această țară, cât de bine suntem pregătiți? Vedeți, președintele statului, aflat la Washington, ne vorbea despre faptul că trebuie să fim echipați, că trebuie să avem o producție internă suficientă.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre asta vorbim.
Ştefan Ciochinaru: Că trebuie să alocăm sume mai mari pentru industria de apărare, dacă vrem un sistem funcțional și acesta trebuie să aibă o logistică pe măsură. Războiul este aici, la frontiera noastră, nu în altă parte.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ați spus despre Patriot. Sunt convins că aveți o părere și o poziție interesantă în ceea ce privește eventualitatea aceea în care am putea să trimitem un Patriot în Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: Nu că am putea să trimitem, trebuie să trimitem, trebuie să trimitem. Sunt cred că peste 100, poate chiar 200 de baterii Patriot în Europa, unde nu este nevoie de ele. Nimeni nu amenință în momentul de față țările aflate în liniile trei și patru. În schimb, este nevoie de ele mâine dimineață în Ucraina. Noi avem o baterie Patriot funcțională, operaționalizată, cum spuneți dumneavoastră, militarii, avem încă trei în curs de operaționalizare și încă trei în curs de livrare. Putem să ducem o baterie Patriot în Ucraina și eu am propus și, iată, profit de amabilitatea dumneavoastră pentru a reitera această propunere, ca bateria Patriot donată de România Ucrainei să meargă să apere Odesa – Odesa, care, știți foarte bine…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Înţeleg unde bateţi.
Ştefan Ciochinaru: Are un trecut în trecut cu Armata Română și iată ce arc peste timp, ce închidere a parantezei istorice am putea să facem trimițând această baterie românească să apere Odesa. Odesa, în Al Doilea Război Mondial, amintesc ascultătorilor, a fost bombardată de Armata Română.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Care credeți că este decalajul – că tot ați ajuns acolo și am ajuns acolo cu discuția, către Ucraina și către Odesa – decalajul, din păcate, creat de aceste luni foarte lungi în care Ucraina nu a avut de niciunele, acest ajutor american, când credeți că ar putea să echilibreze situația?
Ştefan Ciochinaru: Va fi foarte dificil. Probabil undeva spre sfârșitul verii se va echilibra situația. Șapte luni de inactivitate a Statelor Unite în susținerea efortului militar ucrainean contează. A schimbat, practic, a inversat cursul lucrurilor pe front. Ucrainenii au cedat, au fost obligați să cedeze inițiativa armatei ruse. Armata rusă are în acest moment inițiativa în Ucraina. De aceea o primă etapă – și probabil că dumneavoastră știți mai bine decât mine – va fi de oprire a acestei inițiative, după care, de inversare a trendului. Nu va fi simplu, dar nu este imposibil, atâta vreme cât lumea liberă va sprijini constant și cu ceea ce trebuie Ucraina, pentru că, repet, Ucraina până acum a primit doar atât cât să nu piardă. Nu a primit ce avea nevoie ca să câștige.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Aminteați despre lumea liberă – ce ne facem noi cu vizita asta recentă a președintelui Chinei într-o lume semi-liberă, să zicem, și chiar în lumea liberă, la Budapesta?
Ştefan Ciochinaru: Interesele chineze vizavi de Uniunea Europeană sunt uriașe. Ați văzut că, după vizita din Franța, unde a fost și președinta Consiliului European, acolo a fost o întâlnire foarte importantă. Xi Jinping s-a îndreptat către Belgrad și către Budapesta. Nu întâmplător, sunt cele două porți de intrare în Europa ale economiei chineze. Comentatorii francezi vorbeau de caii troieni, referindu-se, în special, la Ungaria, calul troian al Chinei în Europa, dar Ungaria este și calul troian..
Cristian Dumitrașcu (realizator): Al rușilor, sigur.
Ştefan Ciochinaru: …al Rusiei în Europa și în NATO. Lucrurile sunt foarte delicate. Are loc o confruntare la nivel global. Am văzut, comentariile nu împărtășesc optimismul lor. China are interese economice foarte puternice în Europa, dar Xi Jinping, personal, nu îl va abandona pe Vladimir Putin și va continua să îl susțină. Nu sunt vremuri ușoare, sunt vremuri grele, vremuri complicate, însă, din fericire, potențialul și valoarea economică și militară și științifică a lumii libere este foarte mare, este doar o chestiune de mobilizare. Este adevărat, uriașul se mobilizează mai greu, dar odată mobilizat, nu va mai putea fi oprit.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, ați mai spus și acum, în contrapartidă, către final – că mai avem vreo două minute și un pic – există și momentul, la poziția totalmente opusă a președintelui Macron, care a fost singurul din toată lumea liberă care a pus problema că trebuie să apere Ucraina și altfel decât până acum.
Ştefan Ciochinaru: Da, și președintele Macron a lansat un semnal extraordinar de important atunci când a vorbit despre posibilitatea de a se trimite trupe europene în Ucraina. Lumea n-a înțeles semnalul președintelui francez, domnia sa, în subtext, a spus următorul lucru: dacă nu-i oprim pe ruși în Ucraina, va trebui… și nu le dăm ucrainenilor ce le trebuie, pentru asta va trebui să ne trimitem băieții noștri să-i oprească pe ruși și atunci, ca să nu ajungem într-o astfel de situație, trebuie să dăm Ucrainei tot ajutorul de care are nevoie acum, nu peste șase luni.
Cristian Dumitrașcu (realizator): De aceea sunt atât de importante exercițiile care se întâmplă în zilele astea în România?
Ştefan Ciochinaru: Da, sunt foarte importante, sunt extrem de… sunt un semnal. Pe lângă pregătirea pe care o dobândesc militarii noștri împreună, este și un semnal foarte important că NATO este pregătită, în orice moment, să răspundă unei eventuale agresiuni a Federației Ruse.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc foarte mult pentru intervenția din seara asta de Radio România Actualități. Ne mai auzim și dimineață, la Jurnal Militar și la TVR1, la ProPatria, pentru că avem nevoie ca cei care ne ascultă, cei care sunt acasă, unii dintre cei care ne ascultă, poate au și altfel de informații, nu sunt preveniți de faptul că uneori citesc sau ascultă știri care nu sunt deloc adevărate. Această problemă este una reală și mai mare decât își pot unii închipui și dumneavoastră ați militat mereu pentru ca oamenii să fie îndreptați către o zonă corectă.
Ştefan Ciochinaru: Este război, domnule Dumitrașcu, ei își fac treaba lor, trebuie să ne-o facem și noi.

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Ștefan Ciochinaru: „Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova.”

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 14:42

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am revenit aici, la ‘Jurnal militar’, la Radio România Actualități. Mai mult decât în zilele de război de până acum, de la granița noastră, opinia publică din România a fost speriată de atacurile cu drone ale rușilor din porturile de la granița noastră cu Ucraina. De altfel, Ministerul Apărării a dat imediat un comunicat prin care a declarat că situația este foarte serios monitorizată și că suntem pregătiți pentru orice scenariu, atât Armata Română, cât și aliații din NATO. Vă invit să îl ascultați pe cunoscutul analist Ștefan Ciochinaru, doctor în drept internațional și profesor de științe politice. În câteva secunde, interviul.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule profesor, bine ați revenit, după mai multă vreme aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale Radio România.
Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne era dor de analizele dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât, de fiecare dată, pe lângă lucrurile foarte reci și realist analizate, ne-ați dat și speranțe. Peste 500 și ceva de zile de război, iată că se apropie de noi, în premieră, aceste atacuri de la granița României și, sigur că da, o întreagă încadrare și comercială, dar și geopolitică. De unde sunteți de acord să începem această analiză?

Ştefan Ciochinaru: Eu cred că e foarte bine cum aţi pus dvs. problema, numai că este pentru prima oară această apropiere de noi, dar nu este pentru prima oară în cazul Republicii Moldova și în cazul Poloniei. Aduceți-vă aminte de rachetele căzute în aceste două țări aliate și care se află de asemenea pe linia de diviziune între NATO și Ucraina și include aici şi Republica Moldova, datorită umbrelei românești. Însă ceea ce s-a petrecut cu bombardarea orașelor Reni și Ismail nu trebuie să ne surprindă. Sunt două puncte foarte importante pentru comerțul pe Dunăre, care este o arteră economică extrem de importantă în Europa și, mai devreme sau mai târziu, rușii era de așteptat să le bombardeze. Trebuie spus însă foarte clar că asta nu are nimic de-a face cu România și tocmai de aceea cred că nici nu au fost folosite rachete, ca nu cumva să se întâmple vreun pocinog, un incident. Au fost folosite drone. Dronele, știți bine, sunt pilotate și astfel s-au asigurat că nu cade nimic pe teritoriul României. Oricum, anticipând o întrebare a ascultătorilor noștri, chiar dacă s-ar întâmpla un astfel de incident, asta nu înseamnă activarea automată a articolului 5 din tratatul NATO, acel principiu al mușchetarilor, ci ar presupune o analiză foarte serioasă, pentru că dacă e vorba de un incident, nu începe un război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Au fost niște atacuri, sigur că da, interpretate emoțional, pentru prima dată când românii de la granița cu Ucraina să vadă atacurile, să simtă…
Ştefan Ciochinaru: Da, dar era de așteptat, domnule Dumitrașcu. Noi în emisiunea dvs. de la România Actualități am mai discutat acest lucru, așa cum acuma trebuie spus foarte limpede că un incident se poate întâmpla oricând. Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova. Sigur că nu e de dorit așa ceva, dar trebuie să fim calmi și trebuie să avem încredere în forțele noastre armate, care au dat niște comunicate de data aceasta foarte rapide și foarte lămuritoare, astfel încât lumea să nu intre în panică degeaba. Ceea ce este însă foarte clar și trebuie spus, observ așa o nerăbdare crescândă în mass-media și de aici și în marele public, trebuie spus foarte clar sau reamintit ceea ce noi am mai spus, că această ofensivă ucraineană nu va fi o ofensivă după modelul rusesc, cu concentrări mari de trupe care se reped la atac indiferent de pierderi.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu orice preţ şi cu orice risc, așa e.
Ştefan Ciochinaru: Exact. Nu, nici vorbă de așa ceva. Va fi o acțiune militară de durată. Va dura undeva până spre mijlocul iernii, cel puțin. Va fi o acțiune de durată. Va fi o acțiune foarte laborioasă. E foarte complicat. Vedeți ce spune Mark Ryan, unul din generalii australieni, care este considerat un mare specialist al luptelor terestre și care spune că, pe lângă tranșeele și pozițiile fortificate, în momentul de față în Ucraina, ucrainienii se confruntă cu o combinație letală care constă din milioane de mine anti-blindate și antipersonal, drone de supraveghere, drone canicave, sisteme de război electronic, toate pe niște linii defensive construite de ruși, cu o adâncime în unele cazuri chiar de zeci de kilometri. Vă dați seama că asta nu se poate desface în atacuri de operetă, așa cum se așteaptă unii. Nu, războiul e o treabă serioasă și va dura. Deci această a douaa fază a războiul din Ucraina va dura cel puțin tot atât de mult ca prima fază, care a durat un an de zile.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că tot l-ați amintit pe generalul australian, am difuzat și noi la Actualitatea militară de mai devreme despre exercițiul Talisman din Australia. Este acesta un atu al Alianței, că aduce în față, evident, inteligența militară oriunde s-ar afla pe planetă, din Indo-Pacific până în Statele Unite și în Europa?
Ştefan Ciochinaru: Bun, acuma, într-un fel, mă obligaţi să spun un lucru asupra căruia nu insist în luările de poziții publice, pentru că e bine așa cum e acuma. În Ucraina și e foarte bun exemplu dvs. cu exercițiile din Australia, în Ucraina și peste tot de altfel, forțele militare occidentale folosesc inteligenţa ă la niveluri pe care nici nu le bănuim. Noi încă judecăm războiul cu instrumentele de analiză ale – hai să nu zic, celui de-al Doilea Război Mondial, hai să zic, ale războaielor israeliano-arabe sau ale războaielor de la începutul anilor 1990 din Golf. Deci nici vorbă, s-a progresat enorm, în momentul de față, războiul se duce în primul rând în spațiu, se duce în zona aceasta de algoritmi ai inteligenței artificiale. Și sigur că da, ca să nu-i supărăm pe infanteriști, și acolo, la firul ierbii, saltul calitativ care se petrece în momentul de față în software, în know-how-ul de război, creează o distanță astronomică între capacitatea de gândire militară occidentală și alte astfel de gândiri. Sigur, Rusia a învățat foarte mult în anul de război. Se vede și cu ce se întâmplă în momentul de față în Ucraina. Ați văzut că au reușit să neutralizeze unele drone ucrainene într-o oarecare măsură, dar asta este de așteptat. Așa se întâmplă în război, de aceea se testează armament, de aceea se inventează noi arme, de aceea au loc toate lucrurile acestea. Războiul politic din Ucraina este pierdut de Rusia. Războiul militar va urma soarta războiului politic. Se va întâmpla același lucru. Numai că, așa cum avertizam și în trecut, în discuțiile noastre, e un proces, e un proces care va dura, nu este o chestiune care să se termine foarte repede, în pofida nerăbdării noastre, va dura și va presupune în continuare costuri foarte serioase, inclusiv pentru țările europene care nu sunt angrenate direct în luptă și indirect.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Indirect, ca și noi, însă noi suntem aici, aproape, este altă percepţie.
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc că aţi spus-o dvs.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  La final, așa cum facem de obicei, mesaj pentru ascultătorii nespecialiști în armată și în geopolitică: tot un optimism moderat am putea să invocăm? Aţi spus că o să mai dureze ceva.
Ștefan Ciochinaru: O să mai dureze ceva acest război, dar România este într-o situație în care n-a mai fost niciodată în istorie. Face parte din cea mai puternică alianță politică, militară, economică și financiară a lumii. România face parte din tabăra care va câștiga. Oamenii să aibă încredere, să aibă încredere în forțele noastre armate și să aibă încredere chiar și în cei care ne conduc. Sigur, aici societatea civilă trebuie să țină ochii deschiși. Dar eu am convingerea că România va face ce trebuie și la sfârșitul acestei confruntări, care știți că este o confruntare planetară, ce se întâmplă în Ucraina este doar un teatru de confruntare regională, dar confruntarea are loc pe toată planeta, am convingerea că la final România va fi foarte bine, va fi în tabăra care va câștiga această confruntare, va fi în tabăra democratică, prosperă, în tabăra care se va bucura de roadele erei care va veni, cea de-a patra revoluție industrială a lumii.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  Invitat la „Subiectul săptămânii” – profesorul Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.
Ștefan Ciochinaru: Cu mult drag. Vă doresc o zi bună!

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Ştefan Ciochinaru: Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, de a ataca un teritoriu NATO. Abia reușește să facă față în Donbas, unde a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe a pierdut în două zile tot teritoriul

Publicat de Gabriel Stan, 26 septembrie 2022, 11:00

În această săptămână, invitat la rubrica tradițională a fost analistul profesor de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Alături de Cristian Dumitrașcu au încercat să întoarcă pe toate părțile declarația lui Vladimir Putin și mobilizarea generală din Rusia.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ştefan Ciochinaru, bine ați venit la Radio!

Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne-am auzit în urmă cu ceva timp, în plină criză a Taiwan-ului, ați afirmat niște lucruri atunci care s-au confirmat. Nu credeam atunci că vom ajunge în momentul în care, iată, în Rusia s-a dat, ca să spunem așa, colocvial, mobilizare generală.

Deși în mediile diplomatice acest lucru era de așteptat, cum o vedeți acum, la doar câteva zile de la discursul lui Vladimir Putin?

Ştefan Ciochinaru: Putin a fost îmbrâncit să treacă Rubiconul. E recunoașterea faptului cu operațiunea specială, cum a numit-o el, a eșuat și acum trebuie să recunoască că poartă un război împotriva Ucrainei, că resursele pe care le-a avut pentru operațiunea specială sunt epuizate și că este nevoie de carne de tun, pentru că, sigur, el a vorbit despre o mobilizare parțială doar a rezerviștilor, însă din sursele aflate la fața locului am putut afla în cursul zilei de astăzi că de fapt are loc o mobilizare generală a tuturor celor între 18 și 65 de ani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vom mai reveni la simbolistica acestei mobilizări parțiale, dar de fapt, generale. S-a mai întâmplat un lucru important pe frontul de est: acest schimb de prizonieri, printre care eroii de la Azovstal, care au fost trimiși în Turcia, am înțeles.

Ştefan Ciochinaru: Da, știm foarte bine că rușii nu fac cadouri niciodată, deci dacă au eliberat acești prizonieri înseamnă că prizonierii pe care îi vor elibera ucrainenii sunt cel puțin la fel de importanți.

Dar aici nu trebuie omis nici meritul medierii turce, a președintelui Erdogan în particular, care a reușit să convingă Moscova că e bine, e umanitar, e până la urmă normal în astfel de condiții să se petreacă acest schimb de prizonieri.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Revenind la discursul lui Vladimir Putin, sigur, lumea se așteaptă de la noi, de la redacția Ora Armatei, de la emisiunea Jurnal Militar, să vorbim lucrurile în cel mai tehnic, dar și cel mai adevărat stil posibil.

Suntem cu toții îngrijorați în momentul în care, iată, se vehiculează din nou amenințarea nucleară, mai ales că au fost nominalizate și țări europene, printre care și România. Cum o priviți? Este o schemă mai mult diplomatică sau este cumva Vladimir Putin scăpat de sub control?

Ştefan Ciochinaru: Sunt două paliere aici. O dată este pentru uzul intern, pentru că, dacă vă amintiți, Putin a evocat pericolul la care este expusă Rusia.

Rusia este amenințată de către Occident, este amenințată independența și suveranitatea Rusiei și atunci rușii au arme și nu glumesc, sunt gata să le folosească pentru a se apăra. Este o ficțiune totală. Nimeni nu a amenințat Rusia.

Dimpotrivă, Rusia este cea care a invadat o țară suverană, membră a Organizației Națiunilor Unite, încălcând în felul acesta principiile de bază ale ONU. Rusia este cea care a amenințat Occidentul cu folosirea armei nucleare. Aduceți-vă aminte de de ditirambele care spuneau că Londra va fi înecată…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa e.

Ştefan Ciochinaru: Că Bonn-ul va fi distrus, că Parisul nu va mai exista. Cât despre Polonia, România, țările baltice, ce să spunem? Nici nu se mai puneau la socoteală în această distrugere generală.

Ei bine, acum Putin inversează discursul. El spune că trebuie să se apere, deși nu-l atacă nimeni, deși nici măcar Ucraina nu a atacat Rusia. Și se feresc în continuare ucrainenii să lovească pe teritoriul rus, cu excepția unor depozite de materiale militare de la granița cu Ucraina.

Și acolo vorbim de necesități militare stricte. Putin ce face? Putin mobilizează, bun, poate să mobilizeze milioane de soldați. Rămâne de văzut dacă va reuși, pentru că milioanele astea deocamdată fug peste graniță.

Dar cum o să-i antreneze, cu ce o să-i echipeze, ce fel de arme le va pune în mână? Pentru că Rusia nu mai are nimic din toate astea.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Din punctul nostru de vedere, al românilor, este limpede că militar stăm cel mai bine din toată istoria, nu doar istoria recentă, că avem grupuri de luptă, că avem apărare antirachetă la Deveselu, dar, iată, și sistemul franțuzesc de la Kogălniceanu.

Cum vedeți dumneavoastră, în afară de latura militară, diplomația statului român cu privire la această situație? Suntem în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, eu cred că statul român face exact ceea ce trebuie să facă și se comportă exact așa cum trebuie să se comporte un bun aliat înăuntrul unei organizații, unei alianțe militare. Nici mai mult, nici mai puțin.

Pe de altă parte, nici Armata Română nu mai este ceea ce era în 1990, când vorbeam de o armată pe bază de recrutare, de civili. Vorbim de o armată profesionistă, de o armată dotată în momentul de față mult mai bine decât altădată.

Dumneavoastră sunteți specialist militar, dar dacă nu mă înșel, cred că avem un număr dublu sau triplu de Himars față de Ucraina și vedem ce face Ucraina cu un număr mai mic de Himars.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aşa este!

Ştefan Ciochinaru: Nu am avea niciun fel de emoții cu privire la vreun pericol rus, cu atât mai mult cu cât cred că Rusia, în momentul de față, nu este în condiția de a deschide un al doilea front, nu este în condiția de a ataca un teritoriu NATO.

Ea abia reușește să facă față acolo, în Donbas, unde, vă aduceți aminte, a avut nevoie de două luni ca să traverseze un râu și după două luni și jertfe uriaşe, iată, a pierdut în două zile tot teritoriul.

Noi am fost victimele unei formidabile mașinării de propagandă, care ne-a prezentat permanent armata rusă ca pe cea mai puternică, mă rog, a doua cea mai puternică armată din lume, o forță formidabilă, care în două ore, aduceți-vă aminte, în două ore e la București.

Toate astea nu făceau altceva decât să născocească o fantasmă militară, a cărei victimă a căzut însuşi Putin. Putin a ajuns să creadă că el chiar are o astfel de armată, Putin a ajuns să creadă că el va fi primit cu flori în Ucraina, Putin a ajuns să creadă că la Kiev nu e vorba de un regim legitim al ucrainenilor, ci de niște neonaziști.

Și atunci a luat niște decizii aberante, s-a trezit într-o capcană din care acum nu mai poate să iasă și a ajuns exact ca Hitler. Din bârlogului de la Kremlin, Putin, acum, dă ordine directă generalilor ruși de pe front. Este aberant, inutil să spun că acești ofițeri ruși de pe front sunt profund nemulțumiți de deciziile care le sunt impuse de la Kremlin.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Așa stând lucrurile, să sperăm că finalul e aproape, că finalul rușilor, că finalul lui Vladimir Putin este mai aproape decât ne închipuim. Mulțumim tare mult!

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere! O zi bună!

Cristian Dumitrașcu (realizator): O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca, dar joacă această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului. De facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 8 august 2022, 15:20

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost analistul militar, profesor de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Acesta a făcut o analiză a celor trei crize mondiale, din Ucraina, Balcani și Taiwan.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, această situație fără precedent, sunt deja trei puncte fierbinți pe planetă. Să vorbim despre războiul din Ucraina, iată, și Balcanii sunt pe cale să ia foc, și mai ales zona China-Taiwan. Pornim de la Ucraina?

Ștefan Ciochinaru: Cu care doriţi dumneavoastră, pornind de la Ucraina, cu atât mai mult cu cât ascultătorii dumneavoastră sunt privilegiaţi.

Noi am anticipat că după Ucraina vom asista la tensionarea a încă două zone și indicam atunci și Strâmtoarea Taiwanului și zona Balcanilor ca fiind cele mai predispuse la apăsarea butoanelor de către Moscova, pentru a se crea tensiuni.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că, fără îndoială, este vorba despre butoanele Moscovei aici, în Balcani.

Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, iar dincolo este vorba de alianţa strategică dintre Xi Jinping și Vladimir Putin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum vedeți dumneavoastră războiul din Ucraina? Cum stau ucrainenii față de, să zicem, acum o lună?

Ștefan Ciochinaru: Faţă de acum o lună stau mai bine, pentru că acum o lună dacă vă amintiţi a început acea ofensivă în Donbas, o ofensivă bazată pe tehnicile mongole, pe tehnicile vehilor lor stăpâni, şi anume /pustiirea/ totală.

Au fost executate bombardamente masive cu artileria rusă, acolo ruşii stau foarte bine la piesele de artilerie, au distrus absolut totul şi după ce au distrus, au înaintat câţiva kilometri. Asta a fost marea ofensiva din Donbas.

Din fericire, s-au oprit, pentru că sunt epuizaţi, pentru că pierderile rușilor au fost uriașe și între timp Ucraina a dezvoltat acțiuni de contraatac în sud, în regiunea Hersonului, obligând ruşii să se deplaseze, după cum vedem în ultimele 48 de ore, să deplaseze trupe acolo pentru a putea să menţină linia frontului, care se clatină foarte puternic sub loviturile ucrainene. Suntem, însă, departe de un contraatac semnificativ, așa cum am noi am mai discutat, domnule Dumitraşcu.

Este nevoie ca armamentul venit din partea a ţărilor NATO și a Statelor Unite să fie asimilat de către armata ucraineană. Specialiştii spun că asta se va întâmpla undeva la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. Deci, până atunci sunt, ca să zic așa, acțiuni de pregătire a viitoarei cofruntări.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vorbeaţi mai devreme despre atacurile de artilerie. Specialiștii militari, chiar din armata română, vorbesc despre o schimbare de paradigmă, despre faptul că între timp, o dată cu acest conflict între Rusia și Ucraina, artileria devine, iată, o armă principală, nu mai este doar o armă de suport, prin aceste tiruri neîntrerupte și acestei distrugeri extraordinare pe care le-au provocat.

Ștefan Ciochinaru: Cu tot respectul, dar nu m-aş grăbi să fac o astfel de afirmație. Asta s-a întâmplat în contextul specific al frontului din Donbas, unde ruşii nu s-au confruntat cu o forţă pe măsura lor. Imaginaţi-vă că ar fi avut în faţă o armată NATO, artileria lor nu ar mai fi făcut doi lei atunci, pentru că ar fi existat o ripostă pe măsura.

Ucrainenii nu au, însă, nici artileria şi nici artileria reactivă, nu au rachetele cu care să distrugă aceste baraje de artilerie. De aceea, a apărut acum ca o floricică artileria rusă. Să fim serioşi, armata secolului 21 e cu totul altceva decât ceea ce a fost la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Ruşii se confruntă acolo, în Ucraina, cu o armată care de-abia de acum încolo se va pune pe picioare.

Nu se confruntă cu forţe militare de talia lor, pentru că atunci lucrurile ar sta cu totul altfel. Aureola lor de mari învingători vine din Cecenia, unde, de asemenea, au distrus totul, vine din Siria, unde, de asemenea, au distrus totul. O armată învingătoare cu adevărat nu e armata care distruge totul. Ştim asta foarte bine din istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă propun să trecem la Balcani, acest butoi cu pulbere al Europei și al lumii. Este zona asta una care să ne dea fiori, așa ca acum 25 de ani?

Ştefan Ciochinaru: Fiori nu, dar este o zonă care ne poate îngrijora, în mod special pe noi, românii, care suntem aici în Europa de Sud-Est. Balcanii sunt complicaţi, ştim foarte bine. Sunt complicaţi, pentru că Rusia, indiferent că a fost comunistă, că a fost ţaristă, că este acum autocrat capitalistă, Rusia a avut în permanenţă aceeaşi politică imperialistă.

Încă de acum 200 de ani şi-a aţintit ochii spre Balcani ca zonă de expansiune şi a mizat pentru asta mai întâi pe greci, după care s-a despărţit repede de partizanatul grecesc, în special după Al Doilea Război Mondial, şi după aceea pe bulgari, pe sârbi, pe diverse complicităţi regionale.

Ei bine, astăzi au mai rămas sârbii, cu care sunt într-o alianţă strategică, am putea spune, chiar dacă nu e declarată ca atare, dar din punct de vedere politic şi militar, acolo este foarte limpede că există o colaborare foarte puternică şi tocmai datorită acestei colaborări vedem tensionarea care are loc în Kosovo şi Bosnia, de altfel, să ştiţi, pentru că întâi s-a încercat în Bosnia, apoi a trecut la Kosovo.

Se încearcă în permanenţă detonarea unor conflicte îngheţate şi aici se vede, încă o dată, ce rol dăunător au aceste conflicte îngheţate. Detonarea acestor conflicte îngheţate, pur şi simplu, pentru a crea probleme în rândul Uniunii Europene şi în rândul ţărilor NATO, în rândul alianţei occidetantale, în ansamblul său, pentru că asta este politica declarată, de altfel, a Moscovei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Confirm ceea ce aţi spus despre Bosnia. Sunt ani de zile de când militarii noștri, care se află în misiune de menținere a păcii în EUFOR, la Sarajevo, trag semnale de alarmă și spun că situația se tensionează de pe o zi pe alta. Să sperăm că alianţa NATO va şti să gestioneze acest butoi cu pulbere, precum spuneam. Vă propun să trecem la al treilea…

Ştefan Ciochinaru: Un singur cuvânt, dacă mai îmi permiteţi. Ar fi, totuşi, de sperat ca Belgradul să se trezească din aceste vise de preamărire balcanică şi să înţeleagă că viitorul Serbiei este înainte de orice în Europa şi, mai ales, alături de ţările vecine.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecând în zona Pacificului, foarte mulți europeni și oameni care trăiesc sub această umbrelă a NATO au venit în ultimele zile cu retorică interesantă, de altfel, justificată, dacă în această situație în care Taiwanul este înconjurat și în care izbucnește un război între NATO și China, dacă nu cumva NATO va fi mai îndreptată și mai atentă către acea zonă, lăsând descoperită Europa?

Ştefan Ciochinaru: Dacă îmi permiteţi, domnule Dumitraşcu, eu cred că este un ‘iepure’ fals. NATO îşi va vedea de treabă în Europa, iar acolo, în Asia, acolo vorbim de cu totul alte forţe.

În eventualitatea în care eu nu cred – şi am s-o explic, dacă rămâne timp – în eventualitatea în care China ar ataca Taiwanul, atunci, spre deosebire de ce se întâmplă în Ucraina, acolo sunt câteva ţări care ar interveni direct.

În primul rând, Statele Unite. Statele Unite în Ucraina nu au intervenit direct. Acolo ar interveni direct. Japonia ar interveni direct. Coreea de Sud ar interveni direct.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar şi Taiwanul.

Ştefan Ciochinaru: Şi chiar şi Taiwanul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care are o armată.

Ştefan Ciochinaru: Nu e deloc de neglijat. Este o ţară cu o înaltă tehnologoe, cu o armată foarte bine înzestrată şi foarte bine instruită, iar China nu este Rusia, să ştiţi. China nu are o armată atât de performantă. Vedem că nici Rusia nu o are, dar China mai are mult până să ajungă la nivelul economiei sale din punct de vedere militar.

China nu îşi poate permite în acest moment o confruntare armată. Ceea ce vedem, însă, acolo, şi de aceea am spus că eu nu cred că se va ajunge la o escaladare militară, ceea ce vedem acolo este o politică tradiţională chineză.

Vă rog să vă amintiţi că în timpul confruntării dintre China şi URSS, chinezii dădeau al 820-lea ultimatum sever Uniunii Sovietice. Un ultimatum se dă o singură dată. Ei erau deja la al 820-lea ultimatum, deci ei tensionează şi discursul, ei fac aceste demonstraţii de forţă, atrag atenţia.

Este un anumit tip de ‘retorică’, între ghilimele, dacă vreţi, specific Chinei, dar China nu va ataca. Aduceţi-vă aminte, când a atacat China vreodată pe cineva? Niciodată. Niciodată în istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Adevărat!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca. China joacă, însă, această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului, pentru că din punct de vedere – ştiţi, de facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan.

Republica Populară Chineză este rezultatul victoriei în războiul civil pe care l-au obținut-o comuniștii lui Mao Zedong împotriva lui Chiang Kai-shek, care s-a refugiat, împreună cu Partidul Naționalist și cu aparatul de stat, în insula Formosa, mă rog, Taiwan. Îi îndemn la calm, domnule Dumitraşcu, mult calm, multă atenție, și nu o să facem noi ce ne revine nouă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Ștefan Ciochinaru, profesor de studii internaționale, analist geopolitic. Vă mulțumesc tare mult și ne mai auzim la radio.

Ștefan Ciochinaru: O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: Să ştiţi că se încearcă în mod incorect să se arunce responsabilitatea doar asupra lui Putin… Poporul rus este vinovat pentru această situaţie, Putin este un exponent al poporului rus

Publicat de Gabriel Stan, 28 martie 2022, 15:29

Interviul de la Subiectul săptămânii este realizat cu profesorul de ştiinţe politice, jurnalist, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, consilier de imagine comunicare şi relaţii internaţionale, doctor în drept internaţional, domnul Ștefan Ciochinaru despre această săptămână fierbinte, care ne dă însă speranţe că lucrurile vor merge către bine.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ştefan Ciochinaru, bun venit la “Jurnalul militar”!

Ştefan Ciochinaru: Bună dimineaţa! Cu plăcere!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Recunosc că discuţia pe care am avut-o înainte de a intra în direct optimistul eraţi dumneavoastră şi pesimistul eram eu.

Nu poate decât să ne bucure poziţia dumneavoastră, pentru că ştirile care vin din mediul internaţional sunt unele care ne îngrijorează pe toţi.

A fost această reuniune pe la Bruxelles, unde însuşi preşedintele Statelor Unite a venit acolo cu o poziţie solidă în ceea ce priveşte războiul din Ucraina şi poziţia NATO de acolo. Cum aţi prezenta dumneavoastră studenţilor, e o situaţie cu un mediu pe care aţi putea să îl predaţi 20 de ani de azi înainte.

Ştefan Ciochinaru: Absolut, aşa este. În primul rând optimismul se datorează tocmai acestei poziţii solide evocate de dumneavoastră. Au fost trei summituri la Bruxelles, a fost summitul NATO, a fost summitul celor şapte cele mai bogate industrializate şi puternice state ale lumii, aşa numitul G7, Grup G7 şi a fost summitul Consiliului Uniunii Europene, consiliu pentru că în acest summit UE a fost reprezentată de şefii de stat şi de guverne.

Ei bine, în primul rând Occidentul, lumea liberă a demonstrat că este unită şi acesta este un motiv de optimism. Apoi a demonstrat că nu se lasă şantajată de arma energetică a Rusiei pe care Vladimir Putin a pregătit-o îndelung, timp de 20 de ani tocmai pentru acest moment. Apoi, alte motive de optimism sunt date de măsurile care au fost stabilite. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, spunea imediat după reuniunea la vârf a ţărilor membre să resetăm postura defensivă a NATO, atenţie, pe termen lung în estul alianţei.

Şi ca urmare a acestei resetări, trebuie să spunem că România beneficiază, alături de alte trei ţări, de trimiterea de noi trupe, e vorba de înfiinţarea acelor grupuri de luptă, dar sunt convins că dumneavoastră deja aţi discutat aceste lucruri, aşa că nu voi insista.

E foarte interesant însă că Jens Stoltenberg a transmis trei avertismente, care după aceea au fost reluate în diverse moduri şi de şefii de state şi de guverne atât în reuniunea NATO, cât şi în reuniunea G7 şi a UE, şi anume avertismentele au fost transmise către China să se abţină de la sprijinirea Rusiei şi a făcut epocă declaraţia preşedintelui american, Joe Biden, care a spus: nu l-am ameninţat pe preşedintele X, i-am atras doar atenţia asupra pericolului.

Apoi a fost avertizat Belarusul să nu mai acţioneze ca un complice al Rusiei şi, foarte interesant, în declaraţia premergătoare summitului NATO, Stoltenberg a atras atenţia că trebuie să oprească acţiunile de subminare din Bosnia şi Herţegovina.

Acolo era vorba de un avertisment la adresa Belgradului. Aşadar, Serbia este a treia ţară avertizată la reuniunile de ieri. Şi este interesant pentru că vorbim, iată, de aliaţi ai Rusiei, ai unei Rusii agresive, a unei Rusii care nu vrea să înţeleagă că nu mai este un imperiu acum, la aproape jumătatea secolului XXI, şi că nu mai poate să acţioneze cum doreşte în relaţiile internaţionale şi că trebuie să respecte aceste relaţii internaţionale, potrivit dreptului internaţional pe care, de altfel, l-a încălcat.

Toate principiile şi normele fundamentale ale dreptului internaţional au fost încălcate, iar pe teatrul de război din Ucraina au loc crime de război definite ca atare în documentele internaţionale la care şi Rusia este parte, dar care, iată, nesocoteşte.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Ciochinaru, aş vrea să vă invit să demontăm o temă falsă care circulă în România şi care spune că, de fapt, noi, în fine, NATO i-am provocat pe ruşi, pentru că am venit în coasta lor şi asta este o expresie pe care ei au folosit-o.

Şi eu mă gândesc că însăşi această acţiune de aducere a unor battle group-uri ale NATO în estul Alianţei sunt dovada clară că aceasta este o temă falsă. Dacă noi am fi fost agresivi sau dacă am fi stat în coasta lor, aşa cum ziceau ei, aceste battle group-uri erau aici.

Ştefan Ciochinaru: Evident, probabil că nu ştie lumea, dar ar trebui reamintit, este faptul că NATO nu a avut niciun plan de luptă, n-avut nici măcar un singur soldat deplasat în Europa Centrală şi de Est, până după evenimentele din 2014, care au dus la anexarea Crimeei.

Deci NATO nu a făcut nicio mişcare către frontierele geopolitice ale Rusiei, aşa cum sunt ele teoretizate delirant de către Aleksandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin. Dar, dincolo de asta, eu vă mulţumesc pentru întrebare, domnule Dumitraşcu, şi cred că este, iertaţi-mă, rolul dumneavoastră, al redacţiei militare, să arătaţi că noi ne găsim într-un război informaţional. Ştiţi, ultimul mesaj fals care este răspândit pentru a crea panică în România este că ar urma o criză a medicamentelor în farmacii.

Dar noi în fiecare zi suntem supuşi unui adevărat asalt de ştiri false, aşa-numitele fake news, deci aceste ştiri false care sunt menite să contribuie la o dezorganizare a ţărilor aliate, iar România este o ţară de primă linie şi atunci este, bineînţeles, o ţintă şi noi trebuie să demontăm aceste lucruri. Aşa este şi cu mitul pe care îl evocaţi dvs.

Nu a existat niciun fel de tratat, niciun fel de înţelegere scrisă şi nici măcar verbală, pentru că, ştiţi, după ce au spus că s-au încălcat nişte înţelegeri, ruşii au venit şi au spus: nu, de fapt au fost nişte înţelegeri verbale, nişte gentlemen’s agreement, o înţelegere între domni.

Ei, nici vorbă de aşa ceva şi, culmea este, şi foarte bine că s-a întâmplat aşa, dezminţirea a venit chiar de la cel care ar fi putut să facă aceste înţelegeri, şi anume preşedintele Mihail Gorbaciov.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Exact.

Ştefan Ciochinaru: Mihail Gorbaciov care a spus: nu au avut loc astfel de discuţii, iar după aceea, bineînţeles că a fost verificat Gorbaciov şi a fost întrebat cu privire la aceste lucruri şi traducătorul său, evident un ofiţer KGB, care, la rândul său, a spus că nu au avut loc astfel de discuţii.

Deci este evident un mit, e o poveste inventată de propagandiştii Moscovei pentru a justifica un pericol inexistent. Pentru că, bun, ei ocupă Ucraina şi, dacă ocupă Ucraina, nu vin cu frontiera la marginea Poloniei şi a României? Deci nu vor fi din nou în frontieră cu NATO?

Nu există niciun fel de logică. Sunt sofisme de liceu, iertaţi-mă. Este chiar dezamăgitor. Noi credeam că la Kremlin acolo sunt nişte maeştrii…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunt nişte creiere!

Ştefan Ciochinaru: Da, da. Ei bine, nu sunt. Se dovedeşte că nu sunt. Îmi pare rău.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Către finalul interviului, domnule Ciochinaru, cât preţ puneţi pe aceste ameninţări nucleare, chimice, bacteriologice?

Ştefan Ciochinaru: Chimice şi bacteriologice… nu cred că Rusia îşi poate permite, iar cele nucleare cred că sunt folosite doar ca un şantaj diplomatic pentru a favoriza dobândirea de imunităţi în negocierile ulterioare.

Nu degeaba Putin vrea să vorbească cu Biden, nu vrea să vorbească cu Zelenski. Cum să vă spun, eu cred că dacă ar da un astfel de ordin l-ar împuşa ai lui, pentru că ar trebui să moară şi familiile celor care ar executa ordinul.

Ar fi o catastrofă care ar pune sfârşit umanităţii, ar pune sfârşit acestei planete şi nu cred că cineva ar avea demenţa de a apăsa pe buton. Însă, e adevărat, dumneavoastră aveţi dreptate. Ursul este grav rănit, e prins în capcană, cu cât se zbate mai mult, cu atât sângerează mai tare.

Are foarte puţine căi de ieşire, vom vedea, dar în orice caz nu retorica agresivă şi ameninţările nucleare îl vor salva din această capcană în care a intrat singur. Rusia încă are resurse. În momentul de faţă, ştiţi foarte bine, se regrupează şi îşi reorganizează trupele, se pregătesc pentru o confruntare de lungă durată şi să ştiţi că veştile care vin de la Moscova nu sunt foarte bune, din punctul nostru de vedere, în sensul în care totul e în regulă, magazinele au fost umplute cu produse, oamenii discută despre preţuri, pentru că preţurile sunt mari, dar nu discută despre invazie.

Putin are susţinerea ruşilor. Să ştiţi că se încearcă în mod incorect să se arunce responsabilitatea doar asupra lui Putin, se personalizează toată povestea. Nu, poporul rus este vinovat pentru această situaţie, Putin este un exponent al poporului rus…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Din păcate aşa este.

Ştefan Ciochinaru: Poporul rus va trebui, aşa cum japonezii şi germanii au fost demilitarizaţi printr-o reeducare democratică, asta va trebui să se întâmple.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi autostigmatizaţi cum sunt nemţii.

Ştefan Ciochinaru: Da, absolut, aveţi perfectă dreptate. Deci, nu se poate să fii în permanenţă o ameninţare pentru vecini, pentru pacea lumii, doar pentru că ai rămas printr-o conjunctură ultimul imperiu din această lume în care se îndreaptă către un ev absolut revoluţionar.

Ne aşteaptă nişte vremuri extraordinare. Dar nu poţi să intri în această etapă nouă de dezvoltare a umanităţii în al patrulea val cum i-ar fi spus Alvin Toffler cu o putere barbară şi iată criminală.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la Subiectul săptămânii la “Jurnal militar” a fost analistul politic şi profesorul în relaţii internaţionale Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm la radio!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Ștefan Ciochinaru: Prezenţa domnului Stoltenberg la Baza Kogălniceanu este dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat în sfârșit roade

Publicat de Gabriel Stan, 14 februarie 2022, 13:04

Invitat a fost profesorul în ştiințe politice și jurnalistul Ștefan Ciochinaru, care a analizat situația geopolitică actuală și însemnătatea vizitei secretarului general al NATO la Mihail Kogălniceanu. Interviu de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bună dimineața! Bine ați venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Evenimentul săptămânii este, iată, vizita secretarului adjunct al NATO, Jens Stoltenberg, cu declarațiile la pachet, cu toată această mișcare de trupe din ultima săptămână. Cum interpretați această vizită și primele mesaje pe care Jens Stoltenberg le-a dat în baza de la Mihail Kogălniceanu?

Ștefan Ciochinaru: Vizita pe care a făcut-o, vineri, secretarul general al NATO în România nu a fost deloc o formalitate şi nici o chestiune exclusiv simbolică, a fost o chestiune cât se poate de angajată. Prezenţa domnului Stoltenberg, dar și a celorlalţi oficiali aliaţi, inclusiv a comandantului suprem al forțelor aliate, generalul Tod Wolters, la Baza Kogălniceanu este, după părerea mea, dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat şi dau în sfârșit roade.

Declarațiile, de altfel, care au fost date şi care nu mă îndoiesc că voi fi preluate și de dumneavoastră, arată că toată această mișcare de la Baza Kogălncieanu este departe de a fi întâmplătoare.

Această bază nu e numai locul unde vor fi poziţionaţi iniţial cei 1.000 de soldaţi americani cu tehnica aferentă, care sunt, iată, dislocaţi în România pentru a descuraja tentaţiile militare ruse, probabil că este și punctul strategic militară al Alianţei la Marea Neagră, locul de unde NATO îşi desfăşoară şi misiunile de poliția în bazinul Mării Negre şi facilitatea militară pe care România doreşte să o transforme, prin investiţii, în cea mai mare bază NATO din Europa de Sud-Est – și când spun Europa de Sud-Est, am în vedere de aici rolul pe care este chemată România să îl joace în Europa de Sud-Est ca factor de stabiliatte şi de asigurare a echilibrului strategic în această zonă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De unde până acum, domnule Ciochinaru, eram la răscruce de vânturi în istorie aici, mereu în calea tuturor imperiilor, iată că probabil că este prima dată în istorie când acest loc este interpretat în favoarea noastră, corect din punct de vedere strategic.

Ștefan Ciochinaru: Este şi meritul mult hulitei clasei politice, domnule Dumitrașcu, care a avut totuși un consens în ultimii 30 de ani: integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Ca urmare a acestui consens politic, probabil singurul consens politic românesc, suntem astăzi în cea mai bună situație de securitate din istorie. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Georgia, ceea ce se întâmplă în Ucraina, ce se întâmplă în alte spaţii vecine Federaţiei Ruse și gândiţi-vă cum ar fi fost ca România să nu fie membră NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost. Dumneavoastră, printre multele lucruri pe care le-ați făcut, sunteți om de presă, ați lucrat chiar aici la noi, în Radio România și în televiziune, sunteţi om de comunicare.

Cum credeți că mai putem noi aveam forța să combatem această stare de îngrijorare pe care Rusia prin, sigur că da, prin toate elementele de multimedia pe care cu toții le știm, prin care Rusia încearcă să înfricoșeze opinia publică, încearcă să inducă o stare de teroare, într-un fel?

Ștefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, Rusia își face treaba ei. Ea poartă un război „tous azimuts” împotriva ordinii internaţionale actuale, împotriva Occidentului, îşi caută un nou loc sau, dacă vreţi, își caută un loc în noua lume care se naște şi inclusiv prin acest război informaţional. Aşa cum ei îşi fac treaba lor, problema nu cred că este asta, problema este cum ne facem noi treaba şi aici vreau să vă felicit pe dumneavoastră şi redacţia pe care o reprezentaţi, pentru că dumneavoastră vă faceţi treaba.

Ar trebui şi restul presei româneşti să îşi facă treaba, pentru că, vedeţi, vom avea din ce în ce mai mult treabă. Criza de azi din Ucraina este doar un episod din bătălia care are loc pentru schimbarea actualei ordini internaţionale. Este o bătălie purtată de puteri revizioniste şi autocrate precum Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord împotriva lumii democratice, în frunte cu America, Europa, Japonia, Australia și, de ce nu, România.

Recent, cel mai relevant episod, după părerea mea, s-a consumat acum, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing, când domnul Putin s-a întâlnit, din nou, cu domnul Xi Jinping, liderul Chinei. A fost, atenţie, a 40-a întâlnire a celor doi buni prieteni politici, prilej de a-şi face şi daruri, după cum se obişnuieşte…

Cristian Dumitrașcu (realizator): 40 de întâlniri?

Ştefan Ciochinaru: 40 de întâlniri între cei doi. Vă daţi seama. Domnul Putin s-a dus cu milioane de metri cub de gaze, domnul Xi a răspuns cu credite pentru infrastructurile din Rusia, cu sprijin direct în criza din Ucraina.

Să ştiţi că fără sprijinul acesta al Chinei, Rusia nu cred că ar fi dezlănţuit acum această criză. Pe de altă parte, şi vreau să vă propun analizei acest lucru, este uimitor de observat ce gândire învechită, de secolul trecut, este instrumentată în această bătălie globală.

Rusia vorbeşte de adâncime strategică, acum, în secolul XXI, când planeta e înconjurată de sateliţi, iar o rachetă parcurge distanţele în minute. Uitaţi-vă, tot pentru exemplificare, care sunt noile condiţii anunţate de Rusia pentru detensionarea situaţiei de la graniţa cu Ucraina. Cere Ucrainei să renunţe la armele şi echipamentele militare primite în ultimul timp de la aliaţii săi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am văzut.

Ştefan Ciochinaru: De parcă nu ar şti de ce oamenii ăia au avut nevoie de arme. Şi mai cere, ce? Plecarea instructorilor militari occidentali din Ucraina. Astea erau marile probleme care nu lăsau Rusia să doarmă noaptea.

Şi, bineînţeles, Rusia mai vrea şi ca militarii ucraineni să nu se mai joace cu cei occidentali în exerciţii comune, că se împrietenesc prea tare. Vedeţi, Rusia, la fel ca şi prietena sa, China, de altfel, continuă să gândească în termeni de putere dominantă. Care e mai tare, ăla bifează.

Vedeţi cum a ignorat Moscova ţările europene în criza asta ucraineană, discutând numai cu America. Ei continuă să gândească „sfera mea şi sfera ta de influenţă” şi de-asta Rusia vrea să întoarcă ceasul vieţii în 1945, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când şi-a luat partea, ca ţară învingătoare, jumătate de Europa.

Aşa cum a impus atunci neutralitatea perpetuă a Finlandei, aşa vrea acum să transforme Ucraina într-un teritoriu neutru, neavând nicio importanţă, dar chiar nicio importanţă ce gândesc sau ce vor oamenii aceia, ucrainenii.

Pentru Moscova, ei sunt tot un fel de ruşi de mâna a doua, a căror soartă tot Kremlinul e îndreptat a o decide. Vedeţi, inadecvarea acestui tip de gândire la vremurile de astăzi este uimitoare, repet, uimitoare. Nu mai suntem în 1945.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Foarte adevărat.

Ştefan Ciochinaru: Ce a făcut de fapt Rusia ameninţând Ucraina şi în felul acesta, întreaga Europă? A unit şi mai mult lumea occidentală, America şi Europa.

Ameninţarea cu pumnul a fost promovată de Moscova ca să înceapă procesul de negocieri cu Statele Unite, atenţie, nu cu statele europene, nu cu membrii europeni ai NATO; cu America.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă rog să daţi, totuşi, un mesaj corect oamenilor care ascultă, oamenilor despre care vorbeam că sunt îngrijoraţi şi sunt subtilul războiului informaţional. Stăm bine sau nu stăm bine?

Ştefan Ciochinaru: Stăm foarte bine, domnule Dumitraşcu. Bucureştiul, România, alături de Statele Unite, de NATO şi de Uniunea Europeană, joacă acum geopolitic la Marea Neagră şi, atenţie, în ziua în care Stoltenberg, secretarul general NATO, a fost la baza din Kogălniceanu, guvernul român a fost la Chişinău, în frunte cu primul ministru. În acelaşi timp, s-au petrecut lucrurile astea în care Federaţia Rusă încearcă să rescrie ordinea şi securitatea europeană şi internaţională.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulţumesc foarte mult. Ne mai întâlnim la „Jurnal militar” şi la „Subiectul săptămânii”. Invitat în această zi, la „Jurnal militar”, Ştefan Ciochinaru. Mulțumesc și vă mai așteptăm.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere.

Ştefan Ciochinaru: Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 18 ianuarie 2022, 14:28

Subiectul săptămânii, care poate fi considerat chiar subiectul central al întregului an 2022, chiar dacă suntem doar la jumătatea lunii ianuarie. După cum știm, ochii întregii comunități internaționale sunt ațintiți pe criza de la granița

Federației Ruse cu Ucraina, iar acum ne găsim într-o situație de echilibru precar după negocieri fără precedent între Rusia și NATO și după întâlnirile miniștrilor apărării de la Brest și ale șefilor apărării de la Comitetul Militar al NATO.

Joi, la emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect multiplu cu fostul ministru al apărării și fost vicepreşedinte al Parlamentului European profesorul Ioan Mircea Pașcu și cu analistul de politică externă Ștefan Ciochinaru.

În câteva secunde vă invit să ascultăm un fragment din dezbaterea de joi seara de aici, de la Radio România Actualități.

Domnule profesor Ioan Mircea Pașcu, amenințările lui Vladimir Putin disimulează oare o poziție tot mai slabă, Ucraina reprezentând pentru el o bătălie decisivă în acest moment?

Ioan Mircea Paşcu: Este o bătălie decisivă, pentru că încă de atunci când s-a constituit URSS-ul şi Ucraina a optat să devină o republică în cadrul Uniunii Sovietice, Rusia a făcut un pas uriaș în implicarea ei de putere în Europa. Ucraina, practic, face Rusia o putere europeană în adevăratul înțeles al cuvântului.

Ucraina a fost jucată, ca să spunem aşa. Să nu uităm că după Primul Război Mondial ea a fost cedată, practic, prin Pacea de la Brest-Litovsk, a fost cedată Germaniei. Să nu uităm că Germania a intrat în Al Doilea Război Mondial în primul rând în Ucraina şi a încercat, într-un fel sau altul, să o disocieze de restul Uniunii.

Ucraina independentă imediat a fost contestată şi aţi văzut tot ce s-a întâmplat ulterior acolo. Deci, ea rămâne în continuare contestată şi Rusia, bineînţeles, face tot ce e posibil din punctul ei de vedere să o păstreze în sfera ei de influenţă.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Paşcu, o uniune, o voce comună am remarcat a Occidentului în fața Rusiei, atât NATO, cât și Uniunea Europeană și OSCE, mai ales în această săptămână, au făcut front comun. Cât de importantă este această unitate exprimată în fața Federației Ruse?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că este foarte importantă, pentru că în felul acesta acest front comun împiedică Rusia să încerce să dividă și să obțină, să spunem așa, anumite lucruri prin această diviziune.

Frontul acesta comun arată, dacă vrem, că Uniunea Europeană, în subsidiar, dar NATO în primul rând nu acceptă ca politica sa și măsurile pe care le ia să îi fie dictate din afară, după cum nici nu acceptă ca Rusia să fie țara care hotărăște opțiunile de politică externă ale unor ţări care, din păcate, sunt prea aproape de ea. Vedeți că Rusia, în momentul de față, nu e atât de mult supărată pe noi că am intrat în NATO, cât pe NATO că ne-a acceptat. Asta e o filosofie de mare putere.

Adică domnule, de ce i-aţi acceptat? Au cerut, au cerut, treaba lor, dar dumneavoastră de ce i-aţi acceptat? Și supărarea lor pe Occident şi ceea ce încearcă să obţină în momentul de faţă este aici, dar, într-adevăr, ea doreşte să îşi creeze sau să îşi declare teritoriile din jurul ei, fosta Uniune Sovietică, şi poate cine ştie, chiar dincolo de graniţele acestea pe direcţii strategice importante pentru ea, sferă de influenţă şi lucrul ăsta vrea să fie recunoscut oficial de NATO. Iar noi, în momentul de faţă, ceea ce au cerut ei a fost să ne aducă din nou la momentul în care a fost prima extindere şi a doua extindere în care noi am intrat în NATO politic, fără să intrăm, ca să spunem aşa, şi militar.

NATO nici nu a avut planuri de apărare a noastră în perioada respectivă. Noi am crezut, la momentul respectiv, că apartenenţa noastră politica la NATO este suficientă să descurajeze nişte măsuri agresive din partea Rusiei. Ne-am înşelat – o dată cu Georgia şi a doua oară cu Crimeea şi cu Ucraina.

De aceea, NATO a luat nişte măsuri de întărire, de reasigurare şi ulterior de descurajare și apărare a flancului estic. Dacă Rusia nu ar fi făcut aceste lucruri, nici NATO nu ar fi răspuns aşa.

În schimb, Rusia uită ce a făcut ea, sau trece în mod intenţionat cu vederea această chestiune, şi spune că NATO, din proprie iniţiativă, a decis să se apropie, să devină agresivă, să devină ameninţătoare la adresa Rusiei. De ce? Pentru că, dacă vine şi spune lucrul ăsta, ea îşi justifică ceea ce a făcut ea din proprie iniţiativă.

Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, este foarte posibil ca un atac împotriva Ucrainei să agraveze, mai degrabă, situaţia de securitate a Rusiei, cât şi poziţia lui Vladimir Putin pe plan intern, iar dacă un eventual război s-ar prelungi, pierderile umane ale Rusiei ar începe să se acumuleze.

În acelaşi timp, un conflict ar afecta economia şi ar mări izolarea ţării. Cum putem anticipa un posibil scenariu, bineînţeles ipotetic, în acest sens?

Ştefan Ciochinaru: Problema adevărată în încercarea de a răspunde întrebării dumneavoastră constă în obscuritatea de la Kremlin: cine conduce, de fapt, astăzi jocul de la Moscova? Dacă sunt maeştri de şah, atunci avem de-a face cu o maskirovka de diplomaţie hibridă, care forţează limitele pentru a obţine totuşi ceva. În această variantă, se va negocia până în ultima clipă, dar va fi pace.

Dar dacă conduce un mare han Putin, tot mai izolat, injectat cu scenarii mesianic dughiniste chiar crede că America e acum vulnerabilă şi că e momentul să o pună cu umerii la pământ? Ei, atunci am putea avea război, s-ar confirma scenariul pe care îl propuneţi dumneavoastră. Problema este ca sunt socoteli foarte greşite, pentru că nu sunt făcute de maeștri de şah, sunt făcute, nu ştiu, emoţional.

Occidentul este ezitant, încearcă să evite războiul, face concesii, discută, înghite prea multe, pentru că vrea pace, are nevoie de linişte, ca afacerile să meargă mai departe, dar, dacă nu are încotro, va face şi război, aşa cum istoria a demonstrat deja; şi, chiar dacă se mobilizează greu democraţiile, atunci când o fac sunt de neoprit şi, atenţie, de neînvins. Vă aduceţi aminte că şi grecii au învins definitiv uriaşul Imperiu Persan.

Deci, întrebarea e dacă Vladimir Vladimirovici Putin e sau nu sinucigaş, pentru că sfârşitul oricărui război cu Occidentul, în ipoteza pe care o propuneţi, oricât de dureros, oricât de catastrofal, Federaţia Rusa nu va mai exista aşa cum o cunoaştem astăzi, şi asta e o certitudine. Pentru că Rusia lui Putin are o economie precară, e în criză, are o populaţie în declin, un deficit uriaş de democraţie şi coeziune internă.

Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia.