Stretenia, Întâmpinarea Domnului, Ziua ursului

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 3 februarie 2020, 08:57 / actualizat: 3 iulie 2023, 19:11

Vremea anotimpului aminteşte de sărbătoarea înscrisă în calendar, Stretenia sau Ziua Ursului, iar imaginea nebridei din piele urs s-a revitalizat parcă dintr-o memorie ancestrală. Zalmoxis este cel ce o purta pe umăr, ceea ce i-a făcut pe mulţi cercetători să asocieze numele zeului chtonian Zalmoxis cu acela al ursului, şi să facă trimitere la practicile unui ritual în care se întrebuinţa pielea de urs, considerat animal totemic.

(varianta radiofonică a rubricii)

De ce ne-am amintit însă de nebrida? De frig! Bătrânii noştri credeau că dacă de ziua ursului va fi gheaţă, stretenia o va sparge, dacă nu, o va face. Dacă picură din streaşină, nu le merge bine peste an albinelor. Cu vremea de acum şi trântorilor le va fi bine! Dacă este senin, cald şi uscat vara va fi mănoasă. Dacă  va fi lună plină, la vară va fi timp bun, iar anul bogat. Paremiologia românească este bogată în vorbe de duh despre urs socotit un animal naiv şi sincer. Cele două calităţi i-au convins pe astrologi să-l includă pe cer în constelaţia Ursul Mare şi Ursul Mic, care devin apoi Ursa Mare şi Ursa Mică, denumite acum Carul Mare şi Carul Mic. La astromancie ne gândim şi când vedem o stea căzătoare. Semnificaţia acesteia a fost şi a rămas puternică: în univers se anunţă astfel o moarte ce va fi să fie. Starea vremii din ziua Ursului anticipează dacă anul va fi bogat (dacă e senin), dacă miere va fi din belşug (streaşina să fie o dantelărie de gheaţă). Abia Sfântul Haralambie, la 10 februarie, incită curiozitatea legată de credinţele populare. Dacă atunci va ploua, va mai ploua încă 40 de zile.

Sunt şi alte credinţe legate de ziua de Stretenie: „De Stretenie se păzeşte apa ca şi de Ovidenie; apoi o desparte în trei: dai la vite, te speli şi strângi un pahar, că-i bună de deochi şi de toate, să ai în casă peste an”. „De stretenie nu se cade să doarmă mirele cu mireasa, nici bărbatul cu femeia, nici vitele nu se dau la înmulţit”. Întâmpinarea Domnului este zi respectată mai ales de femei, este ziua când Maica Domnului, la patruzeci de zile de la Naşterea pruncului a intrat în biserică „să se curăţească după naştere şi să pună înaintea Domnului pre pruncul său”[1]. Conform tradiţiei populare Maica Domnului a fost întâmpinată de Simeon  Stâlpnicul  „care s-a prefăcut în cenuşă la vederea Domnului.” În ziua de Stretenie se spune că sunt ceasuri rele, că nu e bine să se lucreze, ca să nu cadă-n boale”. Nu se folosesc foarfecele, e rău de pagubă şi-n casă şi între păsări şi animale. Este „Stretenia gheţii – cine lucrează îngheaţă”.[2] Ziua de Stretenie e şi sărbătoarea boilor (zi când nu se dă fânul cu furca, se dă cu braţul, în credinţa că astfel animalele nu se vor împunge şi răni). Este şi Paştele viţeilor, pentru că, se spune, sunt lăsaţi să sugă pe săturate, spre a fi feriţi de boli şi spre a creşte „stelaţi în frunte” (însemnaţi de noroc). Ziua de stretenie e considerată şi sărbătoarea babelor, se strâng „ciopor” şi sporovăiesc câte-n lună şi stele, că sporovăitul nu-i cu cheltuială.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1]  Vieţile Sfinţilor, VI, p. 36.

[2] Speranţia, op. cit., I, f. 436.